Campania de subordonare politică a Justiției a fost gândită și pusă în practică prin aplicarea uneia dintre cele mai de succes strategii politice. Este vorba despre strategia denumită „Wedge politics”, prin care se urmărește crearea unor diviziuni în rândul societății, diviziuni care să fie folosite apoi pentru a obține avantaje electorale și, evident, politice.

Despre applicarea strategiei „Wedge politics” pentru a acapara politic magistratura a vorbit judecătorul Ciprian Tița (foto dreapta) de la Tribunalul Specializat Argeș, președinte al Asociației NextJudex.

Invitat la „Interviurile Asociației Lumea Justiției”, Tița a explicat că au existat pași foarte clari în campania de denigrare a magistraților, dorindu-se crearea unei imagini pentru judecători și procurori de castă privilegiată special, din cauza căreia ar avea de suferit omul de rând, care (potrivit acestei campanii de denigrare) se confruntă cu lipsuri cauzate tocmai de acordarea unor beneficii pretins nemeritate magistraților. O imagine care, evident, nu are nicio legătură cu realitatea, dar care cu greu poate fi combătută, întrucât argumentele logice nu mai sunt ascultate și luate în considerare, pe fondul unor manipulări fără precedent.

Cert este, afirmă Ciprian Tița, că au existat o pregătire a campaniei anti-Justiție și cercetări sociologice care au avut ca scop identificarea unor fracturi, astfel încât efectele atacului împotriva magistraților să fie exploatate electoral la maximum de către grupări care în mod fals s-au erijat în apărători ai cetățeanului de rând împotriva unei caste așa-zis privilegiate.

Redăm declarațiile judecătorului Ciprian Tița despre aplicarea strategiei „Wedge politics” în campania de denigrare a magistraților și interviul acordat de președintele Asociației NextJudex:

„Anul trecut nu a fost decât un apogeu, un asalt final, deja am s-a demonetizat noțiunea de independență a justiției. Vă explic și de ce și cum s-a ajuns să fie demonetizată în spațiul public această noțiune, care este o noțiune de drept constituțional într-un final și e o garanție pentru cetățean.

În științele politice americane există o un tip de strategie, se numește 'Wedge politics', care se bazează pe a crea sau a exploata diviziuni între grupuri de alegători sau în cadrul unui partid politic, în esență în societate, pentru a slăbi adversarul sau pentru a obține un a obține un avantaj electoral.

Subiectul care scindează în sine poartă denumirea de 'Wedge issue', 'temă-pană' sau 'temă de scindare'.

Cum s-a implementat această strategie? Dacă vă aduceți aminte, discursul public a crescut în intensitate încă de pe vremea guvernelor Orban, Câțu, deci în perioada pre-pandemie, pandemie, 2020-2021. Ea se se bazează pe niște pași foarte clari. Se fac anumite cercetări sociologice, se identifică fractura. În cauza noastră, a fost găsită magistratura, a fost denumită o castă privilegiată special, deci se folosește agresiv etichetarea. Apoi, în urma acestor chestiuni, apare o poziționare majoritară: o castă privilegiată versus popor muncitor care suferă pentru diverse lipsuri, inechitate economică și socială. Modul în care a fost gestionat public subiectul statutului magistratului reprezintă un exemplu de manual pentru acest tip de strategie 'Wedge politics'. Nu este o eroare de comunicare sau o comunicare agresivă normală într-o democrație; este o construcție politică calculată, menită să capitalizeze electoral pe fondul unor nemulțumi sociale reale, folosind corpul magistraților drept țintă colaterală.

Cum s-a procedat? În principal, s-a folosit un prim pas, a fost identificată o emoție majoritară bazată pe o vulnerabilitate socială. În România, în trecut și în prezent, studiile sociologice arată că există o frustrare profundă și legitimă a populației față de inegalitățile economice, nivelul de trai și sistemul public de pensie.

Strategii politici au identificat că termenul 'special' declanșează un resentiment imediat. Astfel, s-a construit un clivaj artificial și extrem de eficient emoțional. Exact cum am explicat mai devreme: s-a opus poporul muncitor, pensionar de rând contribuabil cu o așa-numită castă privilegiată a magistraților speciali.

Apoi s-au folosit o serie de fracturi logice. Vă dau un exemplu (se spune în logică și în drept): echivocația. S-a suprapus deliberat conceptul de 'pensie de serviciu' (care există în legislație) cu 'pensiile speciale', care sunt ale politicienilor sau altor categorii. Conceptul acesta de 'pensie de serviciu' este garantat jurisprudența Curții Constituționale, CJUE, CEDO. Mixându-se acest concept, de fapt suprapunându-se peste conceptul de 'pensii speciale', practic punându-se sub aceeași umbrelă semantică, s-a invalidat orice fel de argumentație juridică.

În continuare, s-a folosit o eludare a subiectului. Dezbaterea publică a fost mutată de la întrebarea rațională, spre exemplu, care sunt garanțiile financiare necesare pentru a asigura o justiție independentă și imparțială, supusă unui regim strict de incompatibilități (pentru că trebuie să recunoaștem: justiția din România, magistratura are un regim, unul dintre cele mai aspre regimuri de incompatibilitate din Europa)... Deci a fost mutată (n.r. dezbaterea public[) de la această întrebare rațională la comparația populistă: de ce un judecător trebuie să aibă pensia mai mare sau să câștige de trei ori mai mult, de exemplu, decât un agricultor?

În sistemul acesta, cu tipul acesta de strategie 'Wedge politics', te așezi întotdeauna de partea procentului covârșitor. Guvernele care au fost în permanență s-au confruntat cu în ultima perioadă cu situații de criză – și aici mă refer generate de pandemie, războiul din Ucraina, acum avem deficit bugetar, criză economică. În opinia noastră, a mea și a colegilor mei din asociație, au nevoie (n.r. politicienii) de o temă care să valideze un profil de justițiari. Corpul magistraților reprezintă un procent infim din populația României: suntem 5.000 și ceva de judecători și vreo 2.500 de procurori prevăzuți în hotărârea aceea de Guvern. Deci atacarea acestui grup mic cu capacitate redusă de reacție în fața unor mijloace profesioniste nu a presupus niciun cost electoral direct, ci, dimpotrivă, a generat un profit politic masiv, raliind o mare majoritate a electoratului, indiferent de culoarea politică tradițională a acestuia, în jurul unor măsuri iluzorii de echitate socială. O parte din clasa politică s-a erijat în apărătorii cetățeanului de rând împotriva sistemului.

De ce spun că sunt niște măsuri iluzorii de echitate socială? Pentru că noi fiind puțini, orice fel de beneficii, orice fel de motivație financiară ne-ai da (decât dacă ar fi din acestea aberante, exagerate), nu afectează bugetul decât într-o foarte, foarte mică măsură”.