Un nou abuz al vestitilor procurori DNA a fost devoalat in instanta. Este vorba despre jurnalistul Julien Tanasa, retinut pentru 24 de ore de procurorii de la DNA Targu Mures si trimis in judecata pentru un inchipuit santaj.

Lumea Justitiei prezinta Decizia 37/2021 din dosarul 1165/102/2016, pronuntata in 11 februarie 2021, prin care judecatorii Ioana Delia Lucaci si Aurel Olteanu de la Curtea de Apel Targu-Mures au respins apelul DNA impotriva sentintei din 10 ianuarie 2019 prin care Tribunalul Mures l-a achitat definitiv pe Tanasa pe motiv ca „fapta nu este prevazuta de legea penala” (art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedura penala).

Julien Tanasa a fost trimis in judecata printr-un rechizitoriu (vezi facsimil) semnat de fostul coleg de facultate al Laurei Kovesi, procurorul Aurelian Ardelean, si confirmat de fostul sef al DNA Targu Mures, procurorul Tiberiu Nicolae Onea (foto).

Evident, dosarul a fost facut in buna practica a DNA pe un denunt. Reteta de paradire inventata de procurorii anticoruptie.
Judecatorii Ioana Delia Lucaci si Aurel Olteanu de la Curtea de Apel Targu-Mures arata in decizia de achitare definitiva ca nu exista probe certe, decisive si complete.  Mai mult, Curtea de Apel targu Mures retine ca ziaristul nu a exercitat asupra persoanei presupus vatamate vreo actiune de constrangere sau de amenintare, care sa-i provoace teama acestuia din urma.

Iata pasaje din decizia Curtii de Apel Targu-Mures, pe care o atasam integral la finalul articolului:


“Instanta de control judiciar, constata ca din continutul materialului probator administrat in cursul urmaririi penale, al judecatii in prim grad si in apel, nu exista probe certe, decisive si complete prin care sa fie dovedita tipicitatea faptei, respectiv exercitarea de catre inculpatul T  J  a unei actiuni de constrangere a persoanei vatamate B  B , actiuni de natura a-i prilejui acesteia din urma o stare de temere, sub stapanirea careia sa nu mai fi putut reactiona moralmente in sensul unei opuneri eficace la pretentiile inculpatului. Dimpotriva, s-a demonstrat existenta unor dubii majore atat cu privire la exercitarea de catre inculpat a unei actiuni de constrangere a persoanei vatamate, cat si a producerii unei stari de temere pentru aceasta din urma.

(…)

Curtea retine ca nu rezulta ca inculpatul ar fi exercitat asupra persoanei vatamate vreo actiune de constrangere sau de amenintare, care sa-i provoace teama acestuia din urma. Dimpotriva, chiar daca nu a acceptat in mod expres oferta inculpatului, persoana vatamata nu a refuzat-o, ci s-a aratat interesat, cerand timp de gandire cu privire la suma.

Curtea constata ca nu exista probe certe, decisive si complete pentru a fi rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului. Probele testimoniale din faza de apel, precum si cele din faza de urmarire penala si al judecatii de prim-grad, nu au relevat nici macar existenta unei constrangeri morale prin amenintare, apta sa ii insufle persoanei vatamate o stare de temere serioasa, suficient de puternica pentru ca libertatea psihica a acesteia sa fie lezata si sa adopte o conduita contrara propriei vointe. Din contra, acestea lasa loc unei puternice indoieli asupra conditiilor de tipicitate a faptei (in ceea ce priveste latura obiectiva) si a vinovatiei inculpatului (latura subiectiva), astfel incat prima instanta, in mod temeinic, a dat eficienta principiului in dubio pro reo”.

*Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Targu-Mures