Inalta Curte de Casatie si Justitie are sansa de a repara o uriasa nedreptate si un urias abuz comise fata de clubul de fotbal Universitatea Craiova detinut de omul de afaceri Adrian Mititielu (foto). Vorbim despre adevarata Universitatea Craiova, continuatoarea echipei istorice Universitatea Craiova, o echipa cu rezultate imense pe plan national si international, precum si cu milioane de suporteri. Vorbim despre clubul de fotbal patronat de Adrian Mititelu (care l-a preluat de la proprietarii care l-au detinut dupa privatizarea de la inceputul anilor '90), dar care a fost lasat peste noapte fara palmaresul istoric. Palmares care a ajuns in folosinta la un club infiintat in 2013, si anume Clubul Sportiv Universitatea Craiova (CSU Craiova, prezent azi si el in Liga I de fotbal).

---

 

Concret, in 15 februarie 2024, magistratul-asistent Livia Negrea a intocmit raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului formulat de clubul de fotbal Universitatea Craiova al lui Adrian Mititelu impotriva deciziei Curtii de Apel Timisoara din 2023, prin care a fost deposedat de palmaresul istoric. Iar raportul concluzioneaza ca recursul este admisibil in principiu.

Pana sa prezentam motivele de recurs, iata o scurta istorie a cazului. Operatiunea in urma careia adevarata Universitatea Craiova a fost lasata fara palmaresul istoric a fost declansata in 2014, deci in urma cu circa zece ani. In acel an, Clubul Sportiv Universitatea Craiova (n.r. - Clubul Sportiv Universitatea Craiova detinut de autoritatile locale, unde presedinte era Pavel Badea, s-a asociat cu o firma privata, luand nastere o sectie de fotbal, in vara anului 2013, devenita ulterior actuala CSU Craiova detinuta de omul de afaceri Mihai Rotaru) a deschis o actiune la Tribunalul Dolj prin care a cerut sa se constate ca palmaresul echipei Universitatea Craiova (din 1948, anul infiintarii) ii apartine. Cererea CSU Craiova a fost insa respinsa in 3 februarie 2015.

Sentinta a fost atacata cu apel de CSU Craiova, apel care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, dosarul fiind trimis la Tribunalul Dolj pentru rejudecare. In 23 mai 2017, dupa rejudecare, Tribunalul Dolj a respins cererea de chemare in judecata formulata de CSU Craiova.

Din nou, sentinta Tribunalului Doj a fost atacata cu apel, insa cauza a fost stramutata de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timisoara. In iunie 2018, Curtea de Apel Timisoara a respins apelul CSU Craiova, pastrand sentinta Tribunalului Dolj.

Decizia Curtii de Apel Timisoara a fost atacata cu recurs la Inalta Curte, iar in martie 2023 instanta suprema a casat decizia recurata si a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel Timisoara (cu opinie separata in sensul respingerii recursului).

In 10 iulie 2023 a venit lovitura de gratie, prin care in mod inexplicabil clubul Universitatea Craiova al lui Adrian Mititelu (cel care a continuat activitatea de peste 70 de ani a Universitatii Craiova) a fost lasat fara palmaresul istoric. Mai exact, in 10 iulie 2023, prin decizia nr. 360/A pronuntata in dosarul 33/59/2023, Curtea de Apel Timisoara a admis apelul CSU Craiova, a schimbat in parte sentinta Tribunalului Dolj si i-a acordat CSU Craiova palmaresul echipei Universitatea Craiova incepand cu 1948: “Constata ca reclamanta detine dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova si a tuturor derivatelor acestuia, precum si dreptul de a utiliza in mod exclusiv in scopuri comerciale si sportive palmaresul echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova si toate derivatele acestuia”.

Ce s-a intamplat de fapt in 10 iulie 2023, odata cu decizia Curtii de Apel Timisoara? Palmaresul unei echipe de traditie din Romania, in care omul de afaceri Adrian Mititelu investise zeci de milioane de euro, a fost sters din pix si a ajuns sa fie dat in folosinta unui club infiintat in 2013.

Este corect? Noi spunem ca nu, ca este vorba despre o uriasa nedreptate. Decizia finala va fi luata insa de Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta la care clubul Universitatea Craiova a formulat recurs impotriva deciziei Curtii de Apel Timisoara din 2023, un recurs care este admisibil in principiu asa cum veti putea citi in cele ce urmeaza.

Iata fragmente din raportul magistratului-asistent de la ICCJ prin care se concluzioneaza ca recursul Universitatii Craiova (U Craiova 1948 SA) este admisibil in principiu (documentul integral fiind atasat la finalul articolului):

 

„Motivele de casare privind recursul declarat de parata Fotbal Club U Craiova SA – prin lichidator judiciar Agentia de Insolventa SPRL.

Recurenta-parata si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, solicitand admiterea recursului, casarea in parte a deciziei atacate in sensul respingerii cererii de apel formulata de apelantul-reclamant CLUB SPORTIV UNIVERSITATEA CRAIOVA si mentinerea sentintei civile nr. 149/2017 din 23 mai 2017 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 11665/63/2014**.

Recurenta sustine ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit in speta normele de drept material privind sarcina probei, dar si in privinta modalitatii legale de preluare a activelor si pasivelor unei entitati juridice, respectiv a unor drepturi nepatrimoniale.

In ceea ce priveste sarcina probei, se arata ca s-a retinut eronat de catre instanta de apel, faptul ca intimata-parata FOTBAL CLUB U. CRAIOVA SA nu ar fi dovedit ca ar fi dobandit palmaresul istoric al echipei de fotbal Universitatea Craiova. In acest sens se arata ca, actiunea ce face obiectul prezentei cauze nu a fost promovata de recurenta, ci de CLUB SPORTIV UNIVERSITATEA CRAIOVA, care a solicitat instantei sa constate ca ea este cea care detine dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv, si, prin urmare, sarcina probei revenea reclamantei, care trebuia sa probeze sustinerile sale, iar nu paratei FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA care se prezuma in mod legal ca il detine.

Aceasta cu atat mai mult cu cat, din sustinerile partilor si probatoriul administrat pe parcursul procesului, rezulta neindoielnic ca FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA este entitatea care a preluat palmaresul odata cu activele si pasivele echipei istorice si care a continuat activitatea fotbalistica participand la competitii sportive, fiind chiar si afiliata si recunoscuta de FRF.

Ori, instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 249 Cod procedura civila, rezumandu-se la ipoteza ca, in lipsa probarii situatiei de fapt de catre cel chemat in judecata – FOTBAL CLUB U. CRAIOVA SA, se prezuma contrariul in favoarea reclamantului care nu a probat in realitate sustinerile sale.

Referitor la normele de drept material privind preluarea activelor si pasivelor, precum si a drepturilor derivate ale unei entitati juridice de catre o alta entitate juridica continuatoare, instanta de asemenea, face o interpretare si aplicare eronata in speta.

In acest sens, recurenta sustine ca instanta de apel s-a contrazis in repetate randuri in considerentele deciziei apelate, unde recunoaste ca notiunea de palmares nu are o definitie juridica si ca ar reprezenta un drept personal nepatrimonial, respectiv o lista in care se inscriu succesele si victoriile (sportive, artistice) obtinute de cineva.

In continuare, recurenta arata ca instanta a constatat ca, prin Protocolul de predare-primire a activelor si pasivelor nr. 1937/18.02.1991, nu este mentionat palmaresul istoric, insa tocmai prin natura acestui protocol nu putea cuprinde mentiuni cu privire la drepturi nepatrimoniale, denumindu-se protocol de predare-primire active si pasive, astfel ca un drept nepatrimonial cum a fost apreciat ca fiind palmaresul sportiv nu ar fi putut face parte dintr-un act care viza exclusiv active si pasive.

Mai arata recurenta, ca instanta isi motiveaza solutia facand referire la dreptul de proprietate, care nu se pierde prin neuz, insa desconsidera faptul ca dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poale dobandi in mod legal doar prin uz.

La pag. 28 se arata ca se face abstractie de activitatea sportiva a partilor din prezentul dosar. dar ca trebuie sa existe o legatura intre dreptul asupra marcii si dreptul asupra palmaresului. Aceasta in conditiile in care subliniem faptul ca dreptul asupra unei marci se stinge prin neuz, prin urmare comparatia instantei de apel nu are niciun suport logico-juridic.

Mai sustine recurenta, ca instanta de apel nu a analizat si valorificat in niciun fel sustinerile instantei de fond din sentinta civila nr. 149/23.05.2017 pronuntata de Tribunalul Dolj, care a retinut in mod corect faptul ca:

- Reclamantul nu a dovedit ca a folosit palmaresul echipei istorice pentru a fi indreptatita sa i se recunoasca si sa ii fie consolidat dreptul in posesia si folosinta caruia s-ar afla;

- Desi s-a invocat dreptul asupra palmaresului ca element al patrimoniului, din modul in care a fost formulata actiunea, scopul reclamantului era acela de a-si constitui un drept pentru viitor;

- Din probele administrate, rezulta ca parata a fost cea care a fost in posesia palmaresului cu care a fost afiliata la organismele nationale si ulterior dezafiliata, intrerupandu-si temporar activitatea sportiva in anul 2011, asa cum rezulta din decizia penala nr. 1461/2016 din dosarul nr. 9319/3/2014, aceasta fiind o dovada in plus ca palmaresul nu putea face obiectul apropierii reclamantului, care nu a participat cu acest palmares la competitii specifice, organizate de singurele organizatii abilitate din Romania;

- Din certificatul fiscal al reclamantei rezulta ca aceasta a obtinut personalitate juridica in 1995, asadar reclamanta nu a probat ca a existat in perioada in care sustinea ca au existat competitiile de fotbal si nu a facut dovada ca a fost infiintata pentru a continua activitatea fostei echipe de fotbal.

In acest context, se arata ca reclamanta nu a justificat in nici un fel si nu a dovedit ca este continuatoarea activitatii competitionale fotbalistice, care reprezinta in esenta palmaresul, desi se invoca aceasta ca stare de fapt, apelanta nefiind nici macar afiliata la Federatia Romana de Fotbal si la Liga Profesionista de Fotbal, acestea fiind structuri de fotbal profesionist ce functioneaza conform legii sportive.

Astfel, in mod temeinic si legal s-a constatat de catre instanta de fond ca reclamanta nu a facut dovada proprietatii asupra palmaresului si, mai mult nu a facut nici dovada faptului ca ar fi folosit palmaresul echipei istorice.

Pentru aceste considerente, recurenta se considera indreptatita sa solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat in scris si depus la dosar.

Motivele de casare privind recursul declarat de recurentii U Craiova 1948 SA, Peluza Sud, Fan Club Universitatea Craiova Legiunea XIII, Comunitatea Suporterilor FC Universitatea Craiova si FC U Craiova SA.

Prin recursul formulat, in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 si 8 Cod procedura civila, recurentele au solicitat admiterea recursului, in principal, casarea in parte a deciziei atacate, admiterea apelurilor, in sensul respingerii primelor doua capete de cerere ale actiunii introductive in temeiul exceptiilor procesuale invocate prin prezentul recurs necompetenta generala a instantelor judecatoresti, exceptia inadmisibilitatii, exceptia lipsei de interes, exceptia nulitatii, exceptia prescriptiei; in subsidiar, casarea in parte a deciziei atacate, casarea in tot a incheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel sau primei instante, iar in al doilea subsidiar, casarea in parte a deciziei atacate, casarea in tot a incheierii atacate si rejudecand cauza, respingerea apelurile ca nefondate. Obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Prin precizarile prealabile, recurentele arata ca recursul nu vizeaza solutia de respingere a actiunii cu privire la capatul 3 de cerere referitor la constatarea nulitatii absolute partiale a actului constitutiv al Fotbal Club U Craiova SA, iar incheierea atacata este criticata sub aspectul respingerii cererii de probatorii formulata de reprezentantul recurentelor la termenul din 14 iunie 2023, iar decizia atacata este criticata din perspectiva respingerii apelului formulat de Club Sportiv U Craiova SA si admiterii apelului formulat de Club Sportiv Universitatea Craiova.

In ceea ce priveste motivul 1 de casare, recurentele sustin nerespectarea deciziei de casare, hotararea atacata fiind data cu incalcarea dispozitiilor art. 501 Cod procedura civila privind judecata in fond dupa casare, motiv ce se subsumeaza art. 488 alin. 1 pct. 5 din acelasi Cod.

Fata de indrumarile deciziei de casare, recurentele apreciaza ca aceasta nu a analizat ea insasi aspectul autoritatii / puterii de lucru judecat al hotararilor pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013, al legaturii dintre marca si palmares, ci doar a stabilit necesitatea ca acestea sa fie analizate in rejudecare, dar nu a stabilit si cum sa fie analizate / solutionate.

In acest sens, se invoca nerespectarea deciziei de casare din perspectiva lamuririi situatiei de fapt, aflarii adevarului si dezlegarii obiectului cauzei, intrucat sensul deciziei de casare era ca in rejudecare, instanta de trimitere sa analizeze efectiv toate aspectele indicate si daca este cazul sa se administreze probe suplimentare, aspecte care nu au fost indeplinite de instanta de trimitere, avand in vedere ca prin decizia recurata instanta a respins actiunea, fara a administra nicio proba suplimentara fata de ciclurile procesuale anterioare in care apelurile fusesera respinse.

Astfel, pentru respectarea deciziei de casare, recurentele considera ca se impunea administrarea de probe pentru stabilirea situatiei de fapt si de drept cu privire la situatia palmaresului echipei de fotbal Universitatea Craiova, conform art. 501 alin. 1 si 3 si art. 22 alin. 2 Cod procedura civila, iar din aceasta perspectiva rezulta ca prima instanta a nesocotit decizia de casare din perspectiva lamuririi si analizarii aspectelor indicate, incalcand asadar, principiul disponibilitatii – art. 9 si art. 22 alin. 2 Cod procedura civila, principiul aflarii adevarului – art. 22 din acelasi Cod si dreptul la un proces echitabil si dreptul la un remediu efectiv prevazute de art. 6 si art. 13 CEDO.

Nerespectarea deciziei de casare din perspectiva analizei cererilor de interventie rezulta si din nepronuntarea instantei de apel pe motivul ce viza admiterea in principiu a tuturor cererilor de interventie in interesul paratei.

Astfel, prin decizia de casare s-a stabilit ca instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la motivele de apel prin care se contesta admiterea in principiu a tuturor cererilor de interventie in interesul paratei, sub aspectul conditiei interesului, dar si sub aspectul nepronuntarii de prima instanta pe fondul cererilor de interventie accesorie in interesul paratei, incuviintate in principiu, conform art. 64 alin. 3 si art. 67 Cod procedura civila.

Prin urmare, recurentele sustin o noua incalcare a deciziei de casare, care se impune a fi respectata conform art. 501 alin. 1 si alin. 3 Cod procedura civila, intrucat si acest aspect constituia o problema de drept dezlegata de instanta de recurs si nu au fost analizate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata. Cu privire la cererile de chemare in judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul, formulate in fata primei instante de intimata-reclamanta, instanta de apel in rejudecare, trebuia sa se pronunte cu privire la necitarea intervenientului fortat Universitatea Craiova pentru discutarea admisibilitatii in principiu a acestei cereri conform art. 69 Cod procedura civila si necesitatea pronuntarii asupra admisibilitatii in principiu a interventiei fortate prin incheiere separata, conform art. 64 din acelasi Cod, iar prin decizia atacata, instanta a analizat critica privind cererile de interventie fortata impreuna cu critica privind exceptiile invocate la 23 mai 2017, in fata primei instante si a considerat ca cele 2 cereri de interventie fortata erau tardive in raport cu art. 394 Cod procedura civila, intrucat au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor, care ar fi avut loc la termenul din 14 martie 2017.

In acest context, recurentele sustin ca rationamentul instantei de apel este nelegal si pronuntat cu incalcarea deciziei de casare si art. 501 alin. 1-3 Cod procedura civila, intrucat instanta de apel in rejudecare, desi nu s-a pronuntat asupra motivelor de apel privind nerespectarea procedurii prevazuta de art. 64 Cod procedura civila, la termenul din 14 iunie 2023 cand au avut loc dezbaterile pe cererile de apel, a acordat cuvantul reprezentantului apelantei interveniente atat pe solutiile privind cererile de interventie cat si referitor la fondul cauzei.

In ceea ce priveste nepronuntarea instantei de apel asupra motivelor ce vizau faptul ca in practicaua si in considerentele sentintei s-a retinut ca cercetarea judecatoreasca a fost incheiata la termenul din 14 martie 2017, recurentele arata ca prima instanta a primit cereri si inscrisuri ulterior acestei date, pronuntandu-se asupra lor, fara a le considera ca tardive, fiind acordate inca doua termene, ulterior acestei date, aspect ce conduce la ideea ca cercetarea judecatoreasca nu a fost incheiata la termenul din 14 martie 2017 sau daca a fost incheiata, ulterior a fost redeschisa, iar ulterior a fost din nou inchisa la termenul din 23 mai 2017.

Cu privire la neanalizarea motivelor de apel privind solutionarea cererii de interventie accesorie in favoarea reclamantei, recurentele sustin ca prin decizia de casare s-a retinut, cu privire la cererea de interventie accesorie in favoarea reclamantei, ca prima instanta nu s-a pronuntat pe aceasta prin incheiere motivata, conform procedurii prevazute de art. 64 Cod procedura civila si ca in mod eronat s-a retinut lipsa de interes in formularea acesteia, instanta de apel retinand in mod corect incalcarea art. 64 Cod procedura civila de catre prima instanta prin respingerea in principiu a cererii de interventie accesorie prin hotararea pronuntata pe fondul cauzei, iar nu prin incheiere separata.

In acest sens, recurentele sustin ca, in mod nelegal a retinut instanta de apel ca nu ar exista o vatamare a intervenientului accesoriu, contrar art. 175 Cod procedura civila, cata vreme calea de atac este data de lege, iar acesta avea posibilitatea de a formula apel in 5 zile de la pronuntare, intrucat rationamentul instantei incalca decizia de casare, care a retinut faptul ca procedura de solutionare a cererii de interventie prevazuta de art. 64 Cod procedura civila, prin incheiere separata, este imperativa in sensul ca admisibilitatea in principiu a acesteia nu poate fi solutionata prin hotararea asupra fondului. Ca atare, nu mai era necesara verificarea producerii unei vatamari in sarcina apelantelor cu privire la acest aspect, care a fost stabilit in mod definitiv si cu putere de lucru judecat prin decizia de casare.

In cauza, recurentele sustin sanctiunea nerespectarii deciziei de casare, intrucat decizia atacata a incalcat prevederile art. 501 alin. 1, 2 si 3 Cod procedura civila, dar si dispozitiile art. 9 si 22 din acelasi Cod privind principiul disponibilitatii, art. 22 alin. 6 si art. 397 Cod procedura civila privind limitele investirii instantei si art. 477 din acelasi Cod privind limitele efectului devolutiv al apelului, dar si dreptul la un proces echitabil, inclusiv egalitatea de arme a recurentelor, prevazut de art. 6 par. 1 CEDO, context in care se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinta solicitarii de clarificari si administrarea de probe suplimentare, in vederea stabilirii situatiei de fapt si de drept a palmaresului echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Motivul 2 de casare vizeaza necercetarea fondului cauzei de instanta de apel cu privire la problema adevaratei continuatoare a clubului din 1948 Universitatea Craiova si cu privire la problema transferului / pastrarii palmaresului echipei de fotbal Universitatea Craiova, fiind incalcate prevederile art. 501 alin. 3 Cod procedura civila, aspecte ce se subsumeaza art. 488 alin. 1 pct. 5 din acelasi Cod.

Avand in vedere si dispozitiile deciziei de casare, ce se impun noi verificari a fi efectuate de instanta de trimitere ori a administrarii unor noi probe, precum si lipsa administrarii altor probe in rejudecare, recurentele arata ca in speta s-a incalcat dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 6 par. I CEDO, cat si a necercetarii fondului.

Concluzia necercetarii fondului rezulta si din neanalizarea probelor administrate de recurente in ciclurile procesuale anterioare si chiar in rejudecarea apelului, dar si din neanalizarea motivelor, apararilor si argumentelor invocate de recurente atat prin intampinarile formulate, cat si prin concluziile orale de la termenul din 14 iunie 2023 si concluziile scrise si suplimentul de concluzii scrise depuse in faza rejudecarii apelului.

Prin maniera de judecata a instantei de apel, recurentele arata ca nu a fost cercetat in mod real si efectiv fondul cauzei, cu privire la stabilirea adevaratei continuatoare a Echipei si Clubului de fotbal Universitatea Craiova din 1948, titularul dreptului de proprietate asupra palmaresului apartinand echipei de fotbal Universitatea Craiova din 1948, perioada de timp aferenta cererii introductive si detinerea drepturilor asupra palmaresului pe toata perioada de timp 1948 – pana la formularea cererii de chemare in judecata.

In acest mod se arata ca au fost incalcate limitele investirii instantei, conform art. 22 alin. 6 si art. 397 alin. 1 Cod procedura civila, principiul disponibilitatii prevazut de art. 9 si art. 22 din acelasi Cod si dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 Cod procedura civila, iar vatamarea suferita de recurente este evidenta si rezulta din insasi solutia pronuntata prin decizia recurata, sens in care nu poate fi inlaturata altfel decat prin casarea acestei decizii.

Motivul 3 de casare vizeaza nelegalitatea deciziei recurate si a incheierii de sedinta din 14 iunie 2023 privind respingerea probelor solicitate in rejudecarea apelului de recurente, incalcarea principiilor contradictorialitatii, dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil, aspecte susbsumate art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila.

In acest sens, prin incheierea din 14 iunie 2023, recurentele sustin ca, in mod nelegal, a fost respinsa ca tardiva cererea de probatorii formulata de recurente, cu incalcarea art. 501 alin. 4 raportat la art. 222, art. 254 Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO, intrucat probele nu puteau fi considerate tardive, cata vreme la termenul anterior instanta de apel admisese cererea de amanare formulata de recurente in vederea studierii dosarului, astfel ca, in aceste conditii dispozitiile art. 254 Cod procedura civila nu mai erau aplicabile.

In opinia recurentelor, probele erau solicitate in termenul legal, intrucat practic termenul din 14 iunie 2023 a fost primul termen in fata instantei de apel dupa casarea cu trimitere, avand in vedere ca la termenul anterior cauza a fost amanata pentru pregatirea apararii conform art. 222 Cod procedura civila, asa incat, acel termen nu putea fi avut in vedere pentru stabilirea termenului legal de propunere a probelor, iar pe de alta parte dispozitiile anterior mentionate care permit solicitarea oricaror probe in cazul rejudecarii dupa casare, exclud de plano posibilitatea respingerii probelor ca tardive.

Prin urmare, recurentele arata ca incheierea din 14 iunie 2023 este nelegala sub aspectul respingerii probelor solicitate de recurente, fiind incalcata atat decizia de casare, cat si principiile contradictorialitatii si a dreptului la aparare, precum si dreptul la un proces echitabil, context in care se impune concluzia ca suntem in prezenta unei insuficiente stabiliri din partea instantei de apel a cadrului procesual obiectiv din perspectiva perioadei de timp pentru care a fost formulata actiunea si a elementelor specifice actiunii privind dreptul asupra palmaresului, a neanalizarii specificului fotbalistic al prezentului dosar, dar si al lipsei oricarui text legal privind stabilirea dreptului asupra palmaresului in favoarea intimatei-reclamante. Astfel, prin respingerea cererii de probatorii formulata de recurente la termenul din 14 iunie 2023, instanta de apel a incalcat principiile rolului activ al judecatorului si al aflarii adevarului prevazute de art. 22 alin. 2 si alin. 7 Cod procedura civila, precum si dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 din acelasi Cod si art. 6 par. 1 CEDO, in baza carora era indreptatita sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare chiar daca partile se impotrivesc. Mai sustin recurentele, ca prin rasturnarea sarcinii probei cu privire la dreptul de proprietate asupra palmaresului s-au incalcat dispozitiile art. 249 si urm. Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO, avand in vedere ca in decizia recurata s-a retinut ca recurentele ar fi trebuit sa dovedeasca transferul palmaresului in patrimoniul acestora ceea ce nu s-a reusit or, in mod evident nu recurentele-parate erau tinute sa dovedeasca preluarea palmaresului, ci intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova trebuia sa probeze fie transferul, fie pastrarea palmaresului in patrimoniul sau avand in vedere calitatea sa de reclamant, conform art. 249 si urm. Cod procedura civila.

Astfel, in raport de circumstantele specifice ale spetei, recurentele considera ca sarcina probei revenea intimatei-reclamante, care ar fi trebuit sa probeze transferul ori pastrarea palmaresului in patrimoniul sau, cu atat mai mult avand in vedere caracterul de actiune in constatare al actiunii introductive si, prin urmare, retinand ca recurentele nu au dovedit transferul palmaresului instanta de apel a rasturnat sarcina probei, incalcand art. 249 Cod procedura civila, dar si art. 6 par. 1 CEDO, inclusiv sub aspectul egalitatii de arme.

Motivul 4 de casare vizeaza faptul ca instanta de apel a valorificat acte si hotarari judecatoresti depuse de intimata-reclamanta dupa inchiderea dezbaterilor incalcand principiul contradictorialitatii, dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si dispozitiile art. 394 Cod procedura civila, motiv de recurs circumscris art. 488 alin. 1 pct. 5Cod procedura civila, intrucat in considerentele deciziei atacate, instanta de apel a citat din jurisprudenta depusa de intimata-reclamanta la dosarul cauzei ulterior ramanerii in pronuntare in faza apelului dupa casare.

In acest context, se arata ca recurentele nu au beneficiat de posibilitatea de a studia actele depuse dupa inchiderea dezbaterilor de intimate si pe care instanta de apel si-a intemeiat si motivat solutia pronuntata, in conditiile in care, acestea au fost depuse la dosar ulterior ramanerii in pronuntare, sens in care s-au incalcat dispozitiile art. 399 Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO privind dreptul la un proces echitabil inclusiv in componenta egalitatii de arme.

In motivul 5 de casare, recurentele sustin ca decizia recurata pe de o parte este nemotivata, iar pe de alta parte cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, motiv prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedura civila.

In acest sens, se arata ca decizia recurata este nemotivata, intrucat nu contine niciun text legal ori temei legal cu privire la concluzia privind dreptul asupra palmaresului apartinand echipei de fotbal Universitatea Craiova, iar instanta de apel nu a avut in vedere toate motivele si argumentele invocate de recurente atat in faza apelului inainte de casare, cat si in cazul apelului dupa casare.

In al doilea rand, se arata ca sentinta recurata contine si motive contradictorii, intrucat a retinut ca apelantul-reclamant Club Sportiv Universitatea Craiova este titularul dreptului de proprietate asupra marcii Clubul Sportiv Universitatea Craiova, aspect ce nu are relevanta in prezenta cauza, avand ca obiect drepturile pretinse de intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova asupra palmaresului echipei istorice Universitatea Craiova.

Totodata, instanta de apel a dispus respingerea probelor solicitate de recurente, prin aparator, la termenul din 14 iunie 2023, in conditiile in care, s-a dispus admiterea actiunii intimatei-reclamante considerandu-se ca recurentele nu au dovedit transferul dreptului asupra palmaresului.

In al treilea rand, decizia recurata contine motive straine de natura pricinii cu privire la legatura pretinsa, dar inexistenta intre dreptul asupra marcii si dreptul asupra palmaresului.

Marca pretins apartinand intimatei-reclamante, respectiv Clubul Sportiv Universitatea Craiova, care nu are nicio legatura cu semnul continand elementul grafic cu leu, care apartine si a fost folosit exclusiv de recurente, dar nici cu obiectul prezentei cauze.

Definitia marcii care ignora si dispozitiile Legii nr. 84/1998, dar care oricum nu are nicio legatura cu obiectul prezentului dosar.

In al patrulea rand, decizia recurata contine contradictii intre considerente si dispozitiv, intrucat retine in considerente ca intimatei-reclamante ii revine dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice Universitatea Craiova si asupra tuturor derivatelor acestuia, insa prin dispozitiv se pronunta in sensul constatarii ca reclamanta detine dreptul de proprietate asupra palmaresului si tuturor derivatelor acestora si dreptul de a le utiliza in mod exclusiv. Procedand astfel, recurentele sustine ca nu se poate cunoaste daca apararile si aspectele esentiale invocate de acestea au fost solutionate, iar daca au fost respinse, care este motivarea acestei solutii, astfel ca si instanta suprema este in imposibilitate de a cenzura legalitatea deciziei recurate, iar neanalizarea de catre instanta de apel a motivelor, apararilor invocate si probatoriilor solicitate si administrate de recurenta nu poate constitui o motivare legala, in sensul art. 425 alin. 1 b) Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO, intrucat nu rezulta silogismul judiciar si logica rationamentului deciziei recurate, avand in vedere ca instanta de apel nu a aratat care sunt motivele pentru care argumentele si apararile formulate atat oral, cat si prin actele procedurale scrise depuse la dosar au fost inlaturate.

Motivul 6 de casare vizeaza modalitatea de solutionare a cauzei de instantei de apel, aspect ce constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil al recurentelor – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 Cod procedura civila raportat la art. 6 din acelasi si art. 6 par. 1 CEDO.

Astfel, nelegalitatea deciziei recurate rezulta si din respingerea probelor solicitate de recurente, prin aparator, la primul termen dupa studierea dosarului, in faza apelului dupa casare, in al treilea ciclu procesual, la termenul din 14 iunie 2023, in conditiile in care, in rejudecare dupa casare sunt admisibile orice probe, conform art. 501 Cod procedura civila, iar instanta a admis actiunea intimatei-reclamante considerand ca recurentele nu au dovedit transferul dreptului asupra palmaresului, context in care se apreciaza ca instanta de apel a folosit prezumtii in loc sa se intemeieze pe probatorii administrate nemijlocit si efectiv cu referire la calificarea dreptului asupra palmaresului si transmiterea acestuia, iar in opinia recurentelor, a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta egalitatii de arme, prevazut de art. 6 Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO.

In cadrul motivului 7 de casare, se sustine ca decizia recurata a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica rezultata din aplicabilitatea Statutului FRF art. 488 alin. 1 pct. 3 raportat la art. 129 alin. 2 Cod procedura civila si art. 58 din Statutul FRF.

Art. 58 din Statutul FRF instituie in mod imperativ obligatia solutionarii respectivelor litigii exclusiv de comisiile cu atributii jurisdictionale ale FRF corelativ cu interdictia solutionarii acestor litigii de instantele judecatoresti.

Astfel, prezentul litigiu este izvorat ori cel putin in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania, in acesta fiind angrenate cluburi afiliate ale FRF, iar pe de alta parte legislatia aplicabila nu instituie in mod expres obligatia solutionarii acestui tip de litigii in fata instantelor competente, sens in care se solicita casarea deciziei recurate, admiterea apelurilor si respingerea actiunii ca inadmisibila ori ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti.

Motivul 8 de casare vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 430-432 Cod procedura civila privind pretinsa autoritate / putere de lucru judecat a hotararilor judecatoresti pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013 – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 raportat la art. 430-432 Cod procedura civila.

In acest context, se arata ca hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013 nu au autoritate si nici putere de lucru judecat in prezentul proces, fiind retinute, in mod nelegal, aplicabilitatea considerentelor din sentinta civ. 1351 din 12 noiembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila – definitiva sub aspectul continuitatii de drept/adevaratei succesoare a clubului / echipei de fotbal UNIVERSITATEA CRAIOVA.

Astfel, decizia de casare nu a stabilit ca hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013 au autoritate ori putere de lucru judecat, ci doar faptul ca instanta de apel in al doilea ciclu procesual nu a analizat aspectele privind incidenta dispozitiilor art. 431 alin. 2 Cod procedura civila privind efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, lucrul judecat anterior intr-un alt litigiu, Ordinul nr. 535/1969 al Ministerului invatamantului (...) si nici constatarile din decizia civila nr. 441/A/2016 a Curtii de Apel Bucuresti.

Or. respectand indicatia de analiza din decizia de casare rezulta ca hotararile pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013 nu au autoritate si nici putere de lucru judecat in prezentul dosar pentru urmatoarele considerente:

Chiar in sentinta nr. 1351 din 12 noiembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, citata si in decizia de casare, se retine ca din relatiile comunicate in dosar, potrivit HG nr. 690/1997 functioneaza in subordinea Ministerului Educatiei Nationale atat Clubul Sportiv Universitatea Craiova cat si Fotbal Club Universitatea Craiova, pentru ca incepand cu HG nr. 23/2001, sa figureze in subordinea Ministerului doar Clubul Sportiv Universitatea Craiova, desi nu a existat un act de radiere sau incetare pentru Fotbal Club Universitatea Craiova.

Asadar, atribuirea de efecte extensive unei hotarari judecatoresti pronuntata intre alte parti, in care recurentele nu au fost parte este nelegala, avand in vedere principiul relativitatii efectelor hotararii judecatoresti, prevazut de art. 435 Cod procedura civila, astfel ca, respectiva hotarare nu poate produce efecte in prezentul litigiu.

Prin urmare, in prezentul dosar, fata de recurente se sustine ca acea hotarare ar putea avea cel mult forta probanta a unui inscris, care se impune a fi coroborat cu probatoriul direct administrat in cauza. Astfel, conform art. 435 alin. 2 Cod procedura civila, recurentele au facut dovada contrara cu privire la adevarata succesoare a Clubului / echipei de fotbal Universitatea Craiova, asa incat, hotararea respectiva nici macar nu le este opozabila.

In acest sens, se retine ca hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013 nu beneficiaza de putere de lucru judecat ori de opozabilitate, intrucat acestea au avut in vedere o alta marca – marca Universitatea Craiova, care nu are nicio legatura cu palmaresul clubului Universitatea Craiova, fiind inopozabila recurentelor, iar nu Club Sportiv Universitatea Craiova, cum in mod nelegal se invoca prin decizia recurata.

Tot in cadrul motivului 8 de casare, recurentele sustin incalcarea de catre instanta de apel a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la un remediu efectiv si a principiului nemijlocirii administrarii probelor – art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 6, art. 16 Cod procedura civila si art. 6 par.1 si art. 13 CEDO, avand in vedere ca, in cauza este necesara administrarea de probe pentru identificarea corecta privind adevarata situatie a regimului juridic al Clubului infiintat in anul 1991, respectiv a transferului sectiei de fotbal operat in 1991, inclusiv cu privire la problema transferului ori pastrarii palmaresului echipei de fotbal si a clubului din 1948 Universitatea Craiova.

In acest sens, se arata ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 327, 329 Cod procedura civila facand aplicarea unor prezumtii judiciare, indicate in cuprinsul prezentei, cu privire la aspectul transmiterii palmaresului si pretinsei legaturi dintre dreptul asupra marcii Clubul Sportiv Universitatea Craiova si palmaresul echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Or, instanta de apel a incalcat art. 329 Cod procedura civila, intrucat prezumtiile sunt admisibile doar in cazul in care este admisibila si proba cu martori si numai daca aceste prezumtii au puterea de a naste probabilitatea faptului pretins, conditii care nu erau indeplinite in speta cu atat mai mult cu cat in rejudecarea apelului recurentele au solicitat chiar proba cu martori, respinsa insa de instanta de apel. In ceea ce priveste motivul 9 de casare, se arata ca instanta de apel nu a analizat si nu s-a pronuntat cu privire la cereri, aparari si probatorii esentiale invocate de recurente, fiind incalcat principiul disponibilitatii si limitele investirii instantei – art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 9, art. 22 alin. 6 si art. 397 alin. 1 Cod procedura civila.

De asemenea, instanta de apel a retinut o pretinsa legatura dintre dreptul asupra marcii Clubul Sportiv Universitatea Craiova si dreptul asupra palmaresului, aspect care nu formeaza obiectul cauzei, avand in vedere limitele rezultate din actiunea introductiva care are ca obiect exclusiv constatarea dreptului de proprietate asupra palmaresului si in aplicarea principiilor guvernand limitele efectului devolutiv al apelului si respectiv ale recursului prevazute de art. 477-478 Cod procedura civila.

Pe de alta parte, instanta de apel a incercat sa argumenteze concluzia privind pretinsa existenta a dreptului de proprietate asupra palmaresului in patrimoniul intimatei-reclamante prin abordari indirecte, prezumtii, referiri la jurisprudenta depusa de partea adversa dupa ramanerea in pronuntare, la care recurentele nu au avut acces, rasturnand sarcina probei in sarcina recurentelor, in conditiile in care a respins probatoriile solicitate de recurente in faza apelului dupa casare si operand exclusiv cu prezumtii, in absenta oricarui text si temei legal care sa fundamenteze solutia pronuntata.

Prin neanalizarea si nepronuntarea instantei de apel cu privire la cererile, apararile si probatoriile indicate, esentiale pentru solutionarea cauzei, a fost produsa in mod evident o vatamare recurentelor, care nu poate fi inlaturata altfel decat prin casarea deciziei recurate, avand in vedere ca acele cereri si aparari tindeau la respingerea actiunii introductive, iar prin decizia recurata, actiunea a fost admisa.

In cadrul motivului 10 de casare, se arata ca instanta de apel a schimbat nelegal cauza, obiectul si temeiul actiunii din prezentul dosar, fiind incalcate limitele efectului devolutiv al apelului – art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 477-478 Cod procedura civila.

Astfel, prin stabilirea unei pretinse, dar inexistente legaturi intre dreptul asupra marcii Clubul Sportiv Universitatea Craiova si palmaresul care formeaza obiectul actiunii introductive, instanta de apel a schimbat cauza si obiectul actiunii direct in apel, fara sa puna acest aspect in discutia partilor incalcand principiul contradictorialitatii, dreptul la aparare si la un proces echitabil reglementate de art. 6 si art. 13 Cod procedura civila, respectiv art. 6 par. 1 CEDO, ale recurentelor.

In acest sens, se arata ca instanta de apel a incalcat limitele efectului devolutiv al apelului stabilite prin art. 478 Cod procedura civila, determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta, intrucat a incalcat practic dispozitiile art. 478 alin. 3 din acelasi Cod, schimband cauza cererii de chemare in judecata direct in apel, prin hotararea pronuntata asupra fondului apelului raportat la pretinsa legatura dintre marca si palmares.

Prin urmare, instanta de apel a schimbat nelegal cauza si temeiul juridic al actiunii introductive, direct in apel, prin raportare la o pretinsa dar inexistenta legatura dintre marca si palmares si in lipsa oricarui text si temei legal ori principiu juridic aplicabil in cauza care sa justifice aceasta pretinsa legatura.

In cadrul motivul 11 de casare, se sustine ca instanta de apel a incalcat principiul legalitatii procesului civil, prevazut de art. 7 raportat la art. 22 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat decizia recurata nu contine niciun temei legal si nicio norma juridica incalcata de prima instanta si nicio norma care sa argumenteze rationamentele si solutia pronuntata, cel putin cu privire la dreptul asupra palmaresului – art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 5 alin. 3 si art. 7 Cod procedura civila.

In acelasi timp, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 5 alin. 3 Cod procedura civila, care stabilesc ca doar in cazul in care o cauza nu poate fi solutionata nici in baza legii si nici a dispozitiilor legale privind situatii asemanatoare, ea va trebui judecata in baza principiilor generale ale dreptului avand in vedere toate circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele echitatii.

Or, prin maniera in care a procedat, instanta de apel se pare ca a judecat cauza in echitate, fara sa indice vreo dispozitie legala in sprijinul afirmatiilor sale si a concluziei privind existenta dreptului asupra palmaresului in patrimoniul intimatei- reclamante, ignorand dispozitii legale exprese si incalcand alte dispozitii legale imperative, precum si principii fundamentale ale procesului civil, anterior mentionate.

Motivul 12 de casare vizeaza incalcarea autoritatii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti definitive care atesta calitatea recurentelor de continuatoare de drept a clubului de fotbal Universitatea Craiova – art. 488 alin. 1 pct. 7 Cod procedura civila.

Astfel, respectivele hotarari s-au pronuntat in mod definitiv cu privire la faptul ca recurentele Fotbal Club U Craiova SA si U Craiova 1948 SA sunt continuatoarele de drept ale echipei / clubului de fotbal Universitatea Craiova.

In sustinerea motivului 13 de casare, se arata ca instanta de apel a incalcat principiul neretroactivitatii legii civile (tempus regit actum) raportat la temeiul actiunii introductive indicat de intimata-reclamanta – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 raportat la art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 6 Cod civil.

Astfel, temeiul actiunii introductive l-a constituit art. 555 Cod civil din 2011 si Legea nr. 69/2000, ambele acte normative fiind ulterioare datei de 1 februarie 1991 cand a intrat in vigoare Ordinul prin care a fost separata sectia de fotbal a Clubului Sportiv Universitatea Craiova, act prin care s-au produs efectele juridice ale desprinderii sectiei de fotbal si continuarii activitatii sub forma noului club. Pe de alta parte, se impune constatarea ca actiunea se refera la palmaresul echipei de fotbal istorice Universitatea Craiova, deci la o perioada cel putin partial anterioara anului 1991 si, prin urmare, izvorul actiunii din perspectiva temporala a obiectului acesteia il constituie fapte mult anterioare intrarii in vigoare a Codului civil din 2011.

Or, conform art. 15 alin. (2) din Constitutia revizuita, 'legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile', text pus in aplicare prin art. 6 Cod civil, art. 3 si art. 5 din Legea de punere in aplicare a Codului civil din 2011.

Prin urmare, temeiul actiunii indicat de reclamant, prin aparator calificat, il constituie doua acte normative ulterioare perioadei indicate si care astfel nu pot retroactiva, conform principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile, sens in care se impune casarea deciziei recurate si respingerea apelurilor ca neintemeiate, iar in subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel sau de fond, pentru a se clarifica temeiul juridic al actiunii.

Motivul 14 de casare se refera la exceptii procesuale de ordine publica – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 raportat la art. 32, 33, 35 Cod procedura civila si art. 474-475, art. 480 Cod civil de la 1864, Decretul 167/1958.

Asadar, exceptiile invocate pot fi solutionate exclusiv in baza probei cu inscrisuri conform art. 247 Cod procedura civila, fiind exceptii de ordine publica, insa pe de alta parte se apreciaza ca pentru respectarea dreptului la un proces echitabil se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel ori la prima instanta, iar in subsidiar, casarea deciziei recurate, admiterea apelurilor, schimbarea in tot a sentintei si respingerea actiunii in temeiul exceptiilor procesuale.

Exceptia necompetentei materiale

Prezentul dosar are ca obiect principal drepturile privind palmaresul istoric al echipei de fotbal Universitatea Craiova (primele 2 capete de cerere), in timp ce capatul 3 de cerere vizeaza constatarea nulitatii absolute a actului constitutiv al Fotbal Club U CRAIOVA SA, iar in opinia recurentelor, competenta materiala de solutionare a primelor 2 capete de cerere privind drepturile asupra palmaresului apartine instantelor civile de drept comun, fiind un litigiu civil, iar nu un litigiu intre profesionisti.

Exceptia inadmisibilitatii actiunii introductive

Primele doua capete de cerere se apreciaza a fi inadmisibile prin raportare la natura de actiune in constatare a acestora astfel ca se incalca dispozitiile art. 35 teza a II-a Cod procedura civila, avand in vedere ca intimata-reclamanta ar fi avut la dispozitie o actiune in realizare.

Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca in realitate prin primele doua capete de cerere se tinde in realitate la recunoasterea dreptului intimatei-reclamante asupra palmaresului, precum si natura juridica a dreptului asupra palmaresului – drept personal nepatrimonial si bun incorporal in opinia recurentelor, aceste capete de cerere sunt de asemenea inadmisibile, iar in subsidiar neintemeiate intrucat un drept personal nepatrimonial, respectiv un bun incorporal, care nu este susceptibil de posesie si ca atare nu poate fi revendicat, astfel cum s-a decis in jurisprudenta instantei supreme prin raportare la dispozitiile art. 474, art. 475, art. 480 Cod civil 1864 si art. 4, 7, 56 Cod comercial din 1887.

Asa fiind, rezulta ca in nicio ipoteza actiunea introductiva nu poate fi primita si ca atare se impune a fi respinsa ca inadmisibila.

Exceptia lipsei de interes in formularea actiunii introductive

Astfel, simpla constatare a dreptului de proprietate asupra palmaresului si a dreptului de a-l utiliza ca fiind in patrimoniul intimatei-reclamante, nu aduce niciun folos practic acesteia, in conditiile in care, nu ar putea pune in executare o astfel de hotarare prin raportare la natura de actiune in constatare.

De asemenea, actiunea introductiva nu indeplineste cerintele interesului prevazute de art. 33 Cod procedura civila de a fi legitim, intrucat in realitate, astfel cum s-a aratat inca din faza primei instante ori in alte dosare, intimata-reclamanta nu urmareste decat sa priveze recurentele de dreptul asupra palmaresului echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la primele 2 capete de cerere.

Avand in vedere aspectele mentionate in sectiunea privind legea aplicabila in prezentul dosar, rezulta ca sunt aplicabile din perspectiva prescriptiei dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva in baza caruia aceasta este de ordine publica si poate fi invocata in orice stare a pricinii.

Chiar daca dreptul asupra palmaresului poate fi considerat un drept personal nepatrimonial, recurentele considera ca prin primele 2 capete de cerere, intimata- reclamanta tinde la obtinerea de efecte patrimoniale cu privire la respectivul drept asupra palmaresului.

Cu atat mai mult avand in vedere apararile formulate de Fotbal Club U CRAIOVA SA – in insolventa in faza primei instante, prin care a aratat ca palmaresul este susceptibil de a fi evaluat pecuniar – similar cu marca.

Ca atare, se apreciaza ca actiunea este supusa prescriptiei dreptului material la actiune conform art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care a inceput sa curga de la momentul Ordinelor din 1991 prin care s-a transferat activitatea sectiei de fotbal, conform celor mentionate, de altfel, la aceeasi concluzie se ajunge si prin aplicarea art. 1909 Cod civil de la 1864 privind bunurile mobile, sens in care se solicita respingerea primelor 2 capete de cerere ca fiind prescrise.

Exceptia lipsei de obiect / a nulitatii actiunii introductive

Actiunea introductiva sub primele 2 capete de cerere nu indeplineste cerintele art. 32, art. 194 lit. c), art. 196 alin. 1 Cod procedura civila, din perspectiva obiectului cererii, respectiv al pretentiei deduse judecatii, intrucat obiectul acestor capete de cerere este neclar, nedeterminat si nedeterminabil.

Palmaresul fiind definit ca suma victoriilor obtinute de o persoana, primele 2 capete de cerere ale actiunii introductive nu sunt determinate si nici determinabile intrucat se face referire doar in mod vag la palmaresul echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova, fara sa se indice perioada pentru care este solicitat acest palmares, categoriile specifice acestuia (grupa de varsta, juniori, seniori etc), nu se intelege ce reprezinta echipa istorica de fotbal Universitatea Craiova.

In sustinerea motivului 15 de casare, recurentele arata ca instanta de apel a incalcat dispozitii de dreptul Uniunii Europene, dispozitii din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si dispozitii constitutionale art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 Cod procedura civila.

Drepturi recunoscute de legislatia UE, CEDO si Constitutia Romaniei incalcate prin decizia recurata sunt: dreptul de proprietate art. 1 primul Protocol aditional la CEDO; dreptul la un remediu efectiv si de acces la o instanta art. 13 CEDO; nediscriminarea si principiul egalitatii.

In cadrul acestui motiv 16 de casare, recurentele sustin ca decizia recurata a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.

Astfel, instanta de apel a retinut in mod nelegal ca si continuatoare de drept a echipei / clubului Universitatea Craiova pe intimata Club Sportiv Universitatea Craiova incalcand normele privind autoritatea si puterea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 raportat la art. 430-432 Cod procedura civila si art. 6 par. 1 CEDO.

In acest context, se arata ca instanta de apel a ignorat si nu a analizat urmatoarele hotarari judecatoresti, care beneficiaza de autoritate de lucru judecat, iar in subsidiar de putere de lucru judecat, conform art. 430-432 Cod procedura civila:

1. Prin sentinta nr. 11977 din 1 iulie 2011 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul 34614/215/2010, confirmata prin decizia civila nr. 70 din 15 februarie 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj si prin Decizia nr. 8332 din 6 septembrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins cererea formulata de reclamanta Club Universitatea Craiova impotriva Asociatiei Box Club Universitatea Craiova, prin care intimata-reclamanta din prezentul dosar solicitase obligarea acelei parate sa se dispuna modificarea denumirii sub sanctiunea de daune cominatorii, invocandu-se identitatea/suprapunerea de denumiri din perspectiva cuvintelor Universitatea Craiova, prin care s-a constatat ca din certificatul fiscal al intimatei-reclamante rezulta ca aceasta a obtinut personalitatea juridica in anul 1995.

Actiunea a fost respinsa retinandu-se ca la momentul inscrierii acelei parate in registrul special al judecatoriei Craiova sub denumirea actuala au fost respectate cerintele legale in materie conform OG nr. 26/2000, prin incheierea Judecatoriei Craiova, parata facand dovada disponibilitatii denumirii, astfel ca reclamanta nu se poate prevala de un drept recunoscut si ocrotit de lege.

2. Prin hotararea arbitrala din 27 septembrie 2021 pronuntata de Tribunalul Arbitral al Sportului in dosarul CAS 2020/A/7240 U Craiova 1948 SA v. Josip Misie & FIFA s-a retinut ca, recurentul (U Craiova 1948 SA) este succesorul sportiv al clubului anterior (Fotbal Club U Craiova SA) si pe cale de consecinta in conformitate cu jurisprudenta TAS este responsabil pentru creantele clubului anterior, chestiune esentiala, acest aspect nefiind contestat.

3. Aceleasi aspecte au fost retinute si prin sentinta nr. 89 din 15 februarie 2006 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul 157/F/2005 si prin incheierea de sedinta din 24 martie 2016 pronuntata in dosarul penal nr. 9319/3/2014 Tribunalul Bucuresti, retinandu-se ca Fotbal Club U Craiova SA inregistrata la ORC de pe langa Tribunalul Dolj sub nr. J16/565/2002 CUI 14725165 este continuatoarea de drept a Clubului Sportiv Universitatea Craiova infiintat in 1948 sub denumirea UNSR Craiova, apoi CSU Craiova si in final, Universitatea Craiova. Or, paratul U Craiova 1948 Club Sportiv nu are nicio legatura cu persoana juridica identificata in hotararea Tribunalului Bucuresti anterior mentionata.

In acest sens, recurentele sustin ca din aceleasi probe rezulta ca intimatele nu sunt succesoarele echipei / clubului de fotbal UNIVERSITATEA CRAIOVA, acest aspect rezultand in mod explicit din hotararile judecatoresti anterior mentionate, acestea infirmand fie expres, fie implicit calitatea intimatei Club Sportiv Universitatea Craiova de continuatoare a clubului / echipei UNIVERSITATEA CRAIOVA.

Astfel, intimata-reclamanta nu a dovedit calitatea de titular al dreptului asupra palmaresului, dovada care ii revenea in calitate de reclamant, astfel cum am aratat, dar nici detinerea acestui palmares pe toata perioada de timp invocata, pentru a se putea solutiona actiunea in constatare, pretins formulata de reclamanta.

Instanta de apel nu a analizat probele din care rezulta faptul ca doar recurentele au avut dreptul sa desfasoare activitate fotbalistica si care au si desfasurat o astfel de activitate fotbalistica sub culorile clubului Universitatea Craiova si marca cu leu in timp ce intimatele nu aveau dreptul sa desfasoare activitate fotbalistica, ci doar cu privire la alte ramuri sportive.

Tot in acelasi context, se arata ca instanta de apel a retinut in mod nelegal ca dreptul asupra palmaresului apartine intimatei Club Sportiv Universitatea Craiova incalcand si aplicand gresit normele care reglementeaza palmaresul sportiv, natura juridica a dreptului asupra palmaresului, dreptul de proprietate si transmisiunea drepturilor din patrimoniul persoanei juridice – art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila raportat la dispozitiile Legii nr. 69/2000, Legii nr. 29/1967, Decretul nr. 31/1954, art. 474-475, art. 480 Cod civil de la 1864.

Legea substantiala aplicabila este cea de la momentul desprinderii sectiei de fotbal a Clubului Universitatea Craiova (tempus regit actum) si ca atare sunt aplicabile dispozitiile din Codul civil de la 1864 si celelalte reglementari in vigoare la momentul semnarii Ordinelor din 1991. De asemenea, se sustine ca instanta de apel a incalcat normele legale privind dreptul asupra palmaresului sportiv art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila raportat la Legea nr. 69/2000 si Legea nr. 29/1967, retinandu-se in mod nelegal caracterul de drept principal, iar nu accesoriu al dreptului la palmares.

Reglementarea palmaresului se regaseste in art. 1 alin. 2 si art. 13 alin. 1 din Legea nr. 69/2000, conform carora, scopul activitatii sportive reprezinta obtinerea unor victorii palmaresul ce se solicita a fi recunoscut recurentelor.

Palmaresul alaturi de drepturile derivate din acesta reprezinta bunuri incorporate, fara valoare contabila. Cele mai importante elemente care nu doar formeaza, ci chiar sunt clubul in sine sunt cele nepatrimoniale: palmares, istorie, culori.

Asadar, dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv este un drept personal nepatrimonial, subiectiv, indisolubil legat de entitatea, echipa, ce participa in competitie si asigura continuitate activitatii sportive, fiind un drept absolut, opozabil erga omnes, dar in acelasi timp accesoriu echipei care la obtinut.

Din istoricul organizarii activitatii sportive a Clubului Sportiv Universitatea Craiova se arata ca in anul 1991 a intervenit o noua organizare legala a activitatii sportive de performanta astfel incat Clubul Sportiv Universitatea Craiova s-a scindat in doua entitati sportive, ambele cu personalitate juridica proprie.

Din acel moment si-a incetat activitatea sectia de fotbal a acestui club sportiv, astfel ca, s-a nascut un subiect de drept nou, care. insa, a incorporat tot ceea ce a reprezentat sectia de fotbal a Clubului Sportiv Universitatea Craiova, de vreme ce aceasta sectie a fost desfiintata prin vointa legiuitorului.

Asa fiind, in urma acestor operatiuni juridice, au aparut doua persoane juridice distincte, cu patrimoniu propriu.

Transformarea formei juridice a cluburilor sportive a fost impusa de noile realitati economice si sociale precum si de dispozitiile Legii nr. 69/2000, care au avut drept consecinta si reorganizarea Sectiei de Fotbal si separarea acesteia de Clubul Sportiv prin dobandirea propriei personalitati juridice, distincta de cea a Clubului Sportiv, incepand cu anul 1991 prin infiintarea unei noi entitati ce a organizat activitatea fotbalistica, aspecte obiective care dovedesc transmiterea clubului de fotbal si implicit a palmaresului acestuia, pe calea legala, de la Clubul Sportiv Universitatea Craiova la parata Fotbal Club U Craiova SA si ulterior la U Craiova 1948 SA.

Noua entitate ce a avut ca obiect organizarea activitatii fotbalistice a preluat si continuat activitatea si traditia echipei de fotbal Universitatea Craiova situatie de fapt tradusa prin participarea neintrerupta in competitiile de fotbal si preluarea respectiv completarea palmaresului ce face obiectul cauzei deduse judecatii.

In acest timp, Clubul Sportiv Universitatea Craiova nu a mai avut legatura cu activitatea sportiva si competitionala de fotbal a Clubului Universitatea Craiova dupa anul 1991 astfel cum atesta adresa FRF nr. 599/10.03.2017, depusa la dosar, din care rezulta ca din luna ianuarie 2002 si pana la data adresei nu a existat niciun membru afiliat la FRF cu denumirea Clubul Sportiv Universitatea Craiova si implicit nici nu a participat la competitii de fotbal profesionist.

Ca atare, recurentele Fotbal Club U Craiova-in faliment si U Craiova 1948 SA sunt titularele dreptului de proprietate asupra palmaresului, in calitate de continuatoare a entitatii creata ca urmare a transferului sectiei si echipei de fotbal, anterior mentionate, pe care nu l-au pierdut niciodata din patrimoniul propriu.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in jurisprudenta sa, de exemplu in cauza Marcks impotriva Belgiei, 1979 importanta respectarii principiului securitatii juridice, considerat ca fiind in mod necesar inerent atat dreptului Conventiei, cat si dreptului comunitar.

Mai arata recurentele, ca instanta de apel a incalcat si aplicat eronat normele de drept material privind specificul sportiv si fotbalistic al spetei si continuitatea activitatilor fotbalistice ale recurentelor – art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 Cod procedura civila raportat la dispozitiile Legii nr. 69/2000 si Legii nr. 29/1967.

Procedand astfel, instanta de apel a ignorat specificul obiectului dosarului incalcand art. 29 si art. 32 Cod procedura civila privind definitia si conditiile de exercitare a actiunii civile, precum si art. 26-33 din Legea nr. 69/2000, respectiv art. 14 si Anexa 3 din Legea nr. 29/1967.

Ignorand specificul pe de o parte, general, sportiv, iar pe de alta parte, fotbalistic, al obiectului dosarului si procedand la analiza cauzei fara sa ia in considerare specificul activitatii fotbalistice si consecintele aferente in plan juridic, rezulta ca practic, instanta de apel a solutionat cauza fara sa intre in cercetarea reala si efectiva a fondului cauzei, astfel cum s-a aratat, cu incalcarea dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 par. 1 CEDO, motiv de casare incadrat pe art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 Cod procedura civila. Se arata ca, continuitatea activitatilor sportive si competitionale ale clubului de fotbal Universitatea Craiova are semnificatia juridica a preluarii palmaresului acestuia.

Palmaresul nu se regaseste in patrimoniul vreunei persoane, nefiind un drept patrimonial astfel ca numai persoana juridica care administreaza echipa aflata in competitie poate sa-l invoce, in cazul de fata Fotbal Club U Craiova SA, in calitate de continuator al activitatii competitional fotbalistice, fara a emite pretentii ca l-ar detine in proprietate.

Continuarea de catre aceasta entitate a activitatii fotbalistice nu ar fi putut sa existe in lipsa palmaresului deoarece, conform Statutului FRF, a normelor si regulamentelor in materie adoptate de FRF si FIFA nu exista posibilitatea legala de a participa cu o echipa nou infiintata direct intr-o competitie sportiva profesionista organizata in Romania, la nivelul esalonului ligii I de FRF / LPF.

De altfel, in lipsa palmaresului nu exista posibilitatea legala de a continua activitatea competitionala din locul in clasament respectiv din esalonul in care se afla echipa in cauza la data preluarii activitatii competitionale de catre noua entitate formata, ori aceasta a preluat clubul si implicit echipa de fotbal Universitatea Craiova in anul 1991 si a continuat activitatea fotbalistica competitionala in calendarul competitional urmator ocupand acelasi loc in clasament din Divizia A.

In ceea ce priveste afilierea la Federatia Nationala de Fotbal se arata ca Fotbal Club U Craiova SA este membru fondator al Federatiei Romane de Fotbal (FRF), inregistrata in 1991, care reprezinta forul juridic si forma de organizare a activitatii sportive specifice spetei care certifica afilierea cluburilor, dar si palmaresul acestora.

Or, intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova nu a probat in niciun mod o inregistrare la FRF ori certificare de catre FRF a palmaresului solicitat prin prezentul dosar.

Pe de alta parte, in perioada 1991-2013, intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova nu a fost afiliata la Federatia Romana de Fotbal si nu a avut dreptul de a desfasura si nu a desfasurat in concret activitati in plan fotbalistic, aspect probat prin adresa FRF anterior mentionata.

Prin urmare, in conditiile in care intimata-reclamanta nu a fost afiliata la FRF, nu a avut dreptul de a desfasura activitati fotbalistice si nici nu a desfasurat in concret astfel de activitati in perioada 1991-2013, ci doar dupa ce prin manopere dolozive s-a operat dezafilierea recurentei rezulta cu evidenta ca palmaresul solicitat prin prezenta actiune nu apartine in realitate intimatei-reclamante, ci recurentelor.

In ceea ce priveste legatura cu echipa de fotbal, se arata ca din punct de vedere juridic singura concluzie acceptabila este ca palmaresul creat de echipa de fotbal Craiova Maxima a ramas la sectia de fotbal, deci a urmat entitatea care l-a creat si careia i-a fost acordat, echipa de fotbal, care in mod evident apartine sectiei de fotbal si deci entitatii Fotbal Club U Craiova, care a preluat si este continuatorul, din anul 1991, a activitatii Clubului de Fotbal Universitatea Craiova. Palmaresul echipei de fotbal a fost creat de echipa de fotbal, toate rezultatele, victoriile, premiile, clasarile, care compun palmaresul, au fost acordate echipei de fotbal, au fost obtinute pe teren prin activitatea de zi cu zi a echipei de fotbal si deci apartin, in cele din urma, echipei de fotbal, lato sensu.

Ca atare, nu se poate spune in niciun caz ca palmaresul echipei de fotbal ar apartine entitatii care a ramas dupa desprinderea sectiei de fotbal, care nu a mai avut legatura cu fotbalul si nici dreptul sa desfasoare activitati in legatura cu fotbalul, ci in mod evident palmaresul a urmat entitatea de care a fost obtinut, de care a fost creat, careia i-a fost acordat.

In concluzie, o echipa de fotbal nu poate fi disociata de palmaresul sau, acesta apartine exclusiv echipei si nu proprietarilor vremelnici ai acesteia.

Transferul echipei are drept efect si transferul palmaresului, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, adagiu latin folosit pentru a exprima regula, potrivit careia, bunul sau valoarea accesorie urmeaza soarta juridica a bunului principal de care depinde.

Astfel, noua entitate ce a organizat activitatea fotbalistica dupa desprindere a facut publica detinerea echipei si a palmaresului asociat acesteia inca din anul 1991, aspect de notorietate, utilizarea realizandu-se in mod public, legitim si unanim recunoscut, fapt rezultat atat din presa interna cat si din cea internationala, iar toate aceste aspecte nu au fost analizate in niciun mod de instanta de apel.

Mai sustin recurentele, ca instanta de apel a aplicat eronat normele de drept material privind interpretarea Ordinelor din 1991 privind separarea sectiei de fotbal a Clubului Universitatea Craiova si protocolul de predare-primire a activelor si pasivelor nr. 1937/18.02.1991 – art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila raportat la art. 977-985 Cod civil de la 1864 si art. 1266-1269 Cod civil de la 2011.

In acest sens, se sustine ca este nelegala afirmatia instantei de apel, conform careia, neincluderea in protocolul de predare-primire a activelor si pasivelor a palmaresului ar duce la concluzia ca acest palmares ar fi ramas la Clubul din care s-a desprins sectia de fotbal.

Astfel, ordinele si protocoalele invocate de intimate si de instanta de apel, nu au reglementat si nu puteau reglementa decat transmiterea bunurilor materiale, iar nu a drepturilor personal nepatrimoniale ori a bunurilor incorporale intre cele doua entitati, respectiv Clubul si Sectia de fotbal desprinsa si preluata de noua entitate infiintata.

Acestea nu au prevazut faptul ca se transmite palmaresul de la club la sectia de fotbal deoarece palmaresul nici nu putea fi predat fiind un bun incorporal, iar pe de alta parte era logic si evident din punct de vedere juridic si faptic ca palmaresul creat de si obtinut de echipa de fotbal urmeaza echipa de fotbal. Cu toate acestea, au fost predate noii entitati trofeele castigate de echipa de fotbal, respectiv cupe si medalii ce se aflau in patrimoniul sectiei de fotbal.

Or, in conditiile in care o astfel de transmisiune nu a fost prevazuta, logic, palmaresul a ramas in proprietatea si posesia entitatii care l-a obtinut, sectia de fotbal, chiar daca aceasta s-a desprins de club si a luat forma unei entitati nou infiintate in anul 1991.

Faptul ca nu era necesar si nici posibil ca prin Protocolul de predare a activelor si pasivelor nr. 1937/18.02.1991 incheiat intre Clubul Sportiv Universitatea Craiova si Fotbal Club Universitatea Craiova sa fie mentionat palmaresul istoric rezulta din caracterul de act care a consemnat doar un transfer material de la club catre sectia de fotbal desprinsa, astfel cum rezulta si din dispozitiile art. 78 si urm., inclusiv art. 80 ale Legii nr. 69/2000, care reglementeaza baza materiala pentru activitatea sportiva si transmiterea pe baza de protocol.

Prin urmare, protocolul invocat de instanta de apel a consemnat doar un transfer de bunuri materiale necesare pentru continuarea activitatii de sectia de fotbal desprinsa, insa in mod evident nu era necesara consemnarea unui pretins transfer al drepturilor asupra palmaresului.

In acest sens, se arata ca instanta de apel a analizat superficial doar protocolul indicat de predare a activelor si pasivelor nr. 1937/18.02.1991, fara sa analizeze si sa coreleze acest protocol cu Ordinele din 1991 si celelalte 2 Protocoale.

Mai sustin recurentele, ca instanta de apel a incalcat normele legale privind transmisiunea patrimoniului in cazul persoanelor juridice art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila raportat la art. 41 si urm. (art. 41-42, art. 47 al. 2) din Decretul nr. 31/1954), iar in opinia acestora, operatiunea juridica care a intervenit in speta in anul 1991 si care se impune a fi analizata si care nu a fost analizata sub nicio forma de instanta de apel a fost o reorganizare a Clubului Sportiv Universitatea Craiova, sub forma divizarii.

Asa fiind, analizand in ansamblu ordinele evocate in cauza se constata ca la momentul 1991 au fost create 2 entitati noi, in sensul ca nu doar sectia de fotbal s-a desprins din Clubul de fotbal, ci si intimata-reclamanta Clubul Sportiv Universitatea Craiova a fost infiintata prin aceleasi acte.

In acest sens, recurentele considera ca la momentul anului 1991 a operat o divizare totala a Clubului Universitatea Craiova, din care s-au nascut doua entitati noi: Sectia de fotbal desprinsa si constituita in Fotbal Club Universitatea Craiova, care a desfasurat activitati de fotbal si Clubul Sportiv Universitatea Craiova, care nu a fost autorizat si nu a desfasurat activitati de fotbal decat ulterior Ordinului 5794/24.09.2012, intimata-reclamanta fiind infiintata ca un club sportiv universitar, fara sectie de fotbal.

Oricum, si daca s-ar considera ca in speta a operat doar o divizare partiala a clubului sportiv Universitatea Craiova, din care s-a desprins sectia de fotbal, rationamentul expus in continuare ramane valabil si in consecinta, intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova era necesar sa dovedeasca ca a detinut, pastrat ori preluat palmaresul asupra caruia invoca drepturi.

Din probatoriul administrat in toate ciclurile procesuale, dar neanalizat de instanta de apel in rejudecare, rezulta ca intrucat activitatea fotbalistica a fost desfasurata doar de noul club infiintat Fotbal Club Universitatea Craiova, aceasta a presupus si folosirea palmaresului, ceea ce demonstreaza ca palmaresul nu a fost detinut si nici folosit de noul Club Sportiv Universitatea Craiova, care nu mai avea sectie de fotbal.

Ca atare, nu era necesara probarea in mod expres a transmiterii drepturilor ori bunurilor, mai ales a drepturilor personal nepatrimoniale.

Cu toate acestea, sub aspectul dovedirii transmiterii dreptului asupra palmaresului este elocvent faptul ca noua entitate Fotbal Club Universitatea Craiova nascuta in urma divizam a preluat acest palmares intrucat a putut sa continue competitiile in care vechea entitate fotbalistica era angrenata anterior divizarii, preluand punctele obtinute de vechea entitate in editia de campionat 1990-1991 pana la momentul desprinderii (februarie 1991) si continuand competitia Cupa Romaniei din faza sferturilor de finala, faza in care se calificase vechea entitate anterior procesului de divizare.

In esenta, palmaresul a fost creat de echipa de fotbal si apartine echipei de fotbal Universitatea Craiova si ca atare, avand in vedere natura acestuia de bun incorporal, respectiv drept personal nepatrimonial, cu caracter accesoriu, este strans legat de soarta persoanei care l-a creat, adica de soarta echipei de fotbal. Ca atare, prin desprinderea sectiei de fotbal in anul 1991, echipa de fotbal a plecat odata cu sectia de fotbal, insa a ramas aceeasi echipa ca si cea care anterioara, activand la clubul Universitatea Craiova, a obtinut palmaresul respectiv.

Asa fiind, rezulta cu evidenta ca palmaresul a urmat soarta echipei de fotbal si deci a fost preluat de aceasta in cadrul noului club infiintat, care de fapt a preluat si continuat activitatea sectiei de fotbal a clubului, deci a echipei de fotbal.

Prin urmare, caracterul de drept personal nepatrimonial arata legatura stransa cu titularul acestui drept, fiind de esenta sa caracterul in personam, strict personal, iar pe de alta parte caracterul de drept / bun accesoriu arata ca acest bun incorporal, a urmat soarta titularului dreptului aferent – accesorium sequitur principale.

Asadar, contrar concluziei instantei de apel, rezulta ca in anul 1991 a operat transferul palmaresului de la clubul de fotbal Universitatea Craiova catre entitatea nou creata prin separarea sectiei de fotbal, care practic a preluat echipa de fotbal

Universitatea Craiova. Transferul a operat atat in virtutea caracterului dreptului asupra palmaresului anterior mentionat, cat si ca efect al legii, mai exact in temeiul Ordinelor din 1991 mentionate, iar concluzia instantei de apel, dedusa doar dintr-o serie de prezumtii, privind pastrarea palmaresului echipei de fotbal de entitatea din care s-a desprins sectia de fotbal, intimata-reclamanta, care nu avea sectie de fotbal si nici dreptul sa desfasoare activitati de si in legatura cu fotbalul, este un non-sens atat logic, cat si juridic.

Recurentele mai sustin incalcat de catre instanta de apel a normelor legale privind succesiunea sportiva – art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.

Astfel, in aplicarea regulamentelor UEFA, anumitor cluburi li s-a interzis participarea in competitiile europene, spre exemplu, situatia clubului CSU Craiova (Romania) in 2015 etc., acele noi entitati fiind afiliate la federatiile lor nationale de mai putin de 3 ani la momentul depunerii cererii de participare si neputand beneficia de acordarea unei exceptii in acest sens.

Prin urmare, chiar intimata-reclamanta Club Sportiv Universitatea Craiova, nu a putut participa in competitiile europene in anul 2015 intrucat nu a avut permisiunea din partea UEFA, forul competent european intrucat nu a fost afiliata la Federatia Romana de Fotbal de mai mult de 3 ani la acel moment, asa incat, intimata-reclamanta, care a fost afiliata in anul 2013 si careia in anul 2015 UEFA i-a interzis participarea in competitiile europene de fotbal, nu este succesoarea fotbalistica a echipei de fotbal Craiova Maxima si nici a Clubului Universitatea Craiova din 1948 si ca atare nu este indreptatita sa pretinda palmaresul echipei de fotbal Craiova Maxima si al Clubului Universitatea Craiova din 1948.

Intr-o alta critica, se arata ca instanta de apel a incalcat normele de drept material privind numele comercial, marca si drepturile conferite de aceasta stabilind in mod nelegal o pretinsa legatura intre marca si palmaresul echipei de fotbal Universitatea Craiova art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila raportat la dispozitiile Legii nr. 84/1998 si art. 8 din Conventia de la Paris din 1883 privind protectia proprietatii industriale.

Astfel, decizia recurata ignora in mod nelegal ca drepturile conferite de marca – reglementate de art. 39 si urm. din actuala forma a Legii nr. 84/1998, reglementare similara cu cea anterioara si drepturile conferite de palmares sunt diferite si nu se confunda nici in general si cu atat mai putin in prezentul dosar in conditiile in care nu exista nicio legatura intre palmares si vreo marca detinuta de intimate, care sa prezinte relevanta in prezentul dosar, context in care recurentele fac trimitere la toate argumentele indicate la motivul de casare privind inexistenta puterii de lucru judecat a hotararilor pronuntate in dosarul nr. 3734/3/2013, din care rezulta si inexistenta vreunei legaturi statute in acel dosar intre marca si palmares.

In opinia recurentelor, rationamentul deciziei recurate sub acest aspect este nelegal si pentru ca nici in acest caz nu se indica de instanta de apel niciun text legal care sa argumenteze solutia propusa, toate argumentele prezentate ducand la concluzia unei judecati in echitate efectuata de instanta de apel. In acest sens se arata ca in niciun caz nu a fost recunoscut dreptul asupra marcii, indicat de instanta de apel, in patrimoniul intimatei-reclamante, cata vreme se afla inca pe rol mai multe litigii privind dreptul asupra marcilor invocate de ambele parti recurentele si intimata-reclamanta.

Ca atare, nu se poate vorbi in niciun caz de o singura marca, respectiv cea care a format obiectul dosarului nr. 3734/3/2013, care ar fi in masura sa atribuie toate drepturile de proprietate intelectuala in legatura cu echipa Craiova Maxima catre intimata-reclamanta.

In cauza, nu sunt indeplinite conditiile, intrucat singurele indreptatite sa foloseasca marca notorie cu element figurativ cu leu sunt recurentele, aspect care oricum formeaza obiectul altor dosare dintre aceleasi parti, sens in care se mentioneaza ca intimatele nu pot beneficia de protectia exclusiva asupra cuvintelor 'Universitatea', respectiv 'Craiova' ori 'club sportiv', care constituie elemente uzuale in domeniul de activitate al partilor, au grad redus de distinctivitate si ca atare, intimatele nu pot beneficia de drepturi exclusive asupra acestora, cu atat mai mult cu cat recurentele isi desfasoara activitatea si au sediul social in Craiova.

Asadar, nici considerentele deciziei de casare nu pot constitui un temei pentru incalcarea unor dispozitii legale imperative exprese, anterior mentionate, si nici pentru modificarea obiectului, cauzei si temeiului actiunii introductive, iar pe de alta parte, referirea la dosarul anterior nr. 3734/3/2013 este straina de natura cauzei, intrucat in acel dosar si in respectivele hotarari judecatoresti nu a fost analizat palmaresul si nu s- a stabilit o legatura intre marca si palmares.

Pentru aceste motive, recurentele solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat in cauza si depus la dosar.

Prin intampinarea depusa la 16 noiembrie 2023, recurentele FC 1948 Craiova Fotbal Club SA (fosta U Craiova 1948 SA), FC U Craiova SA prin lichidator judiciar Expert Com SRL, Peluza Sud, Comunitatea Suporterilor F.C. Universitatea Craiova (fosta Asociatia pentru Sprijinirea Fotbalului Craiovean) si Fan Club Universitatea Craiova – Legiunea XIII, au solicitat admiterea recursului formulat de FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA – prin lichidator judiciar Agentia de Insolventa SPRL, precum si recursul acestora formulat in cauza.

Prin intampinarea depusa la 22 decembrie 2023, intimata-reclamanta U CRAIOVA 1948 CLUB SPORTIV SA (fosta Club Sportiv U Craiova) a solicitat respingerea ca nefondate a cererilor de recurs formulate impotriva incheierii din 14 iunie 2023 si a deciziei atacate. Totodata, intimata a depus si note scrise la 20 noiembrie 2023”.

 

* Cititi aici intregul raport ICCJ privind recursul in cazul palmaresului Universitatii Craiova