Judecătorul Mugurel-Arin Boțu (foto stânga) de la Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a pus la punct vineri, 26 iunie 2026, pe procurorul CSM Claudiu Sandu (foto dreapta) după ce fostul vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii a criticat Inspecția Judiciară în legătură cu unul dintre cele mai răsunătoare dosare disciplinare ale momentului. 

Este vorba despre cauza în care judecătorii Ioan Fundătureanu și Costin-Andrei Stancu de la Curtea de Apel Pitești au fost trimiși în judecată disciplinară pentru exercitarea funcției cu rea-credință. Tandemul Fundătureanu-Stancu a fost băgat la disciplinar pentru că au transformat o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare (dispusă în primă instanță) într-o condamnare definitivă la 4 ani de închisoare cu executare doar pentru că inculpatul și-a exercitat drepturile procesuale. Este vorba despre fostul ministru de Finanțe Daniel Chițoiu, pe care Ioan Fundătureanu și Costin Stancu l-au trimis în spatele gratiilor pentru ucidere din culpă, majorarea pedepsei fiind dispusă doar pentru că inculpatul și-a permis să formuleze cereri de recuzare și să ceară administrarea unor probe (click aici pentru a citi).

În acest context, în mesajul publicat joi pe Facebook, procurorul Sandu a acuzat Inspecția Judiciară că a încălcat independența celor doi judecători, pedepsindu-i doar pentru raționamentul lor juridic. Mai mult: Sandu a sugerat că dosarul disciplinar reprezintă o represiune a IJ împotriva lui Ioan Fundătureanu pentru că acesta și-a permis să-l contracandideze pe judecătorul Bogdan Mateescu la președinția Curții de Apel Pitești.

În replică, în mesajul de vineri, publicat tot pe Facebook, judecătorul Mugur Boțu ironizează tonul patetic al postării lui Claudiu Sandu, arătând cum membrul CSM formulează acuzații generale, fără să indice concret ce nereguli ar fi comis Inspecția Judiciară. Totodată, Boțu îi reproșează lui Sandu că bate apropo la Mateescu fără să pronunțe vreun nume – fapt ce scade credibilitatea acuzației formulate de către procurorul CSM.

Prezentăm postarea procurorului Claudiu Sandu:

„Dictatură – pedepsirea raţionamentului juridic

Ceva foarte grav se întâmplă în justiția din România.

Și nu mă gândesc la vechile metode de numire pe funcții de conducere sau de transfer, delegare, detașare sau orice formă prin care se poate interveni într-un dosar.

Se intervine direct în raţionamentul juridic al unui magistrat; iar această intervenție denotă o problemă mult mai profundă decât pare la prima vedere.

Pe scurt, mesajul transmis de Inspecția Judiciară este că un magistrat nu mai are dreptul să aprecieze mărimea pedepsei și forma de executare, chiar dacă acestea se circumscriu dispozițiilor legale.

Nu atunci când inculpatul este un potentat politic.

Situația este mult mai complexă. Și nimic nu este întâmplător.

După cum îi spuneam unui coleg mai tânăr, coincidențele nu există în justiție.

Adică nu poate fi o coincidență că, după ce s-a înscris în competiția pentru conducerea unei Curți de Apel împotriva candidatului favorit (care nu a lucrat nici măcar o zi în acea Curte de Apel), magistratului cu pricina i se găsesc în scurt timp multiple abateri disciplinare; culmea: prin sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare.

În lipsă de fapte reale, Inspecția Judiciară identifică o faptă închipuită – și anume: modul în care completul de judecată a reindividualizat pedeapsa, precum și modul de executare.

Adică pentru stimabilul politician care a comis un accident cu victimă, o pedeapsă de 4 ani cu executare (din care va executa probabil 1) este prea mult.

Culmea: hotărârea este confirmată chiar de ICCJ (n.r. prin respingerea recursului în casație).

Prin urmare, ce s-a schimbat de la momentul verificării hotărârii de ICCJ până la momentul sesizării Inspecției Judiciare?

Sfidarea regimului, prin înscrierea la concursul de conducere.

Așadar, un act onorabil trebuie pedepsit prin formularea unei acțiuni disciplinare.

Problema care se pune în această situație depășește limitele magistraturii și afectează întreaga societate.

Aplecarea pe care unii oameni o au de a executaă asemenea ordine și de a pedepsi atitudini onorabile doar pentru că deranjează cuibul de vipere este un simptom foarte grav al decesului raţionamentului sănătos, de bun-simț, care tinde să fie înlocuit cu un raționament interesat, pus în slujba celui care are puterea.

Independența este ucisă de empatia mafiotizată.

Pentru colegii mai tineri care caută scuze unui asemenea comportament, îi invit să iasă din paradigma justiției aflate sub asediu și să discearnă că o asemenea evoluție este mult mai gravă decât pierderea pensiei speciale sau reducerea salariului.

Reprezintă pierderea dreptului de a judeca.

Pedepsirea raţionamentului juridic este formă finală de dictatură și conduce la transformarea justiției dintr-o autoritate în stat într-un executant al unor dispoziții provenind de la centre de reflecție”.

Iată reacţia judecătorului Mugur Boțu:

„Dictatura manipulării – pedepsirea raționamentului liber

Sunt mai multe feluri de a comunica informații, și comunicarea e cu atât mai dificilă, cu cât informațiile sunt mai tehnice.

În mod obișnuit, autorul prezintă faptele, chestiuni generale și lasă cititorul să-și formeze propriile convingeri, urmare a propriului raţionament liber.

Uneori, concluzia este băgată pe gât cititorului, fără a fi prezentate măcar faptele, și cu o generalizare maximă se pedepsește orice raţionament liber pe care ar dori să-l facă cititorul. Dacă nu ştii despre ce vorbeşte în concret autorul, cum ai putea să formulezi măcar niște premise?

Să luam un text tehnic, scris de un magistrat, chiar membru CSM, și să observăm ce informații comunică.

‘Dictatura – pedepsirea raţionamentului juridic’

Te gândești, pornind de la acest titlu, că ți se va prezenta un raţionament juridic, că zice că raţionamentul juridic e pedepsit de dictatură, nu?

‘Ceva foarte grav se întâmplă în justiţia din România.

Şi nu mă gândesc la vechile metode de numire pe funcții de conducere sau de transfer, delegare, detașare sau orice formă prin care se poate interveni într-un dosar’.

Autorul ne reamintește, cu o siguranță oferită de funcția sa, că există metode prin care se poate interveni în dosar. Pe ce se bazează când spune aşa ceva? Poate pe documentarul în care a apărut și a oferit tot atâtea indicii câte oferă și acum.

Creează suspans prin gravitatea subiectului ce va fi prezentat în contextualizarea metodelor ‘vechi’ prin care se intervine în dosare.

‘Se intervine direct în raţionamentul juridic al unui magistrat; iar această intervenție denotă o problemă mult mai profundă decât pare la prima vedere’.

În care raţionament juridic se intervine? Cum adică direct? Se intervine exact la momentul la care se forma? Că daca se intervine ulterior, pare indirect, nu?

‘E o problemă mai gravă decat pare la prima vedere’. Dar cât de gravă pare la prima vedere? Şi cum ar putea fi mai gravă de atât?

‘Pe scurt, mesajul transmis de Inspecţia Judiciară este că un magistrat nu mai are dreptul să aprecieze mărimea pedepsei și forma de executare, chiar dacă acestea se circumscriu dispozițiilor legale.

Nu atunci când inculpatul este un potentat politic’.

Asa a spus Inspecția Judiciară? Exact cu aceste cuvinte? În ce cercetare disciplinară? Care sunt datele puse la dispoziție de autorul postării pentru ca cititorii să înțeleagă măcar despre ce e vorba?

‘Situația este mult mai complexă. Și nimic nu este întâmplător.

După cum ii spuneam unui coleg mai tânăr, coincidențele nu există în justiție’.

Vă așteptați ca gravitatea să crească pe parcursul postării? Devine mult mai complexă... cum? Apare arhetipul lupului bătrân ce-i spune colegului tânăr: ‘Coincidențe nu există în justiție’...

Oare despre ce vorbești? Știi numai tu, ar trebui să-ți citim gândurile?

‘Adică nu poate fi o coincidență că, după ce s-a înscris în competiția pentru conducerea unei Curți de Apel împotriva candidatului favorit (care nu a lucrat nici măcar o zi în acea Curte de Apel), magistratului cu pricina i se găsesc în scurt timp multiple abateri disciplinare; culmea: prin sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare’.

Cine s-a înscris, cine era favoritul? Vorbești doar pentru inițiați? I se găsesc abateri după ce a trecut concursul? Înainte? Trebuie să sugerezi că cineva pedepsește magistrați? Ai și văzut proiectul candidaților sau ai tras singura concluzie bazată pe propriile scenarii?

‘În lipsă de fapte reale, Inspecția Judiciară identifică o faptă închipuită – și anume: modul în care completul de judecată a reindividualizat pedeapsa, precum și modul de executare’.

Mai exact, cum adică identifică o faptă închipuită?

Fără a tranșa cercetarea disciplinară (că nici nu am voie și nici nu e treaba mea), mă întreb la modul general: pe parcursul reindividualizării unei pedepse, se pot adăuga criterii neprevăzute de lege? Da, nu? Dacă ipotetic se adaugă, avem o exercitare de activitate cu rea-credință?

Se poate săvârși exercitarea cu rea-credință a activității fără a desfășura o activitate?

Nu-mi dau cu părerea despre speța din cauză, ci doar încerc să furnizez suficiente date pentru ca orice cititor să înțeleagă ceva și să poată face un raţionament propriu.

‘Adică pentru stimabilul politician care a comis un accident cu victimă, o pedeapsă de 4 ani cu executare (din care va executa probabil 1) este prea mult.

Culmea: hotărârea este confirmată chiar de ICCJ’.

Cine a zis că este prea mult? Dvs? În confirmarea ICCJ s-a analizat acel criteriu de individualizare?

Sugerați în continuare că IJ cercetează magistrați pentru că au dat o pedeapsă cu executare unui politician. Totuși, pe ce vă bazați când aduceți acuzații așa grave? Ar fi infracțiune dacă e adevărat ce spuneți, nu?

‘Prin urmare, ce s-a schimbat de la momentul verificării hotărârii de ICCJ până la momentul sesizării Inspecției Judiciare?

Sfidarea regimului prin înscrierea la concursul de conducere.

Așadar, un act onorabil trebuie pedepsit prin formularea unei acțiuni disciplinare’.

Dacă o hotărâre e menținută în calea de atac, nu se mai poate reține o rea-credință în exercitarea de activitate, în condițiile în care activitatea concretă nu a făcut obiectul căii de atac?

‘Problema care se pune în această situație depășește limitele magistraturii și afectează întreaga societate.

Aplecarea pe care unii oameni o au de a executa asemenea ordine și de a pedepsi atitudini onorabile doar pentru că deranjează cuibul de vipere este un simptom foarte grav al decesului raţionamentului sănătos, de bun-simț, care tinde să fie înlocuit cu un raţionament interesat, pus în slujba celui care are puterea.

Independența este ucisă de empatia mafiotizată’.

Cine a dat ordinul? Încă nu ne-ați spus care e raţionamentul și ați ajuns deja la mafie...

‘Pentru colegii mai tineri care caută scuze unui asemenea comportament, îi invit să iasă din paradigma justiției aflate sub asediu și să discearnă că o asemenea evoluție este mult mai gravă decât pierderea pensiei speciale sau reducerea salariului.

Reprezintă pierderea dreptului de a judeca’.

Pentru colegii mai tineri, cărora autorul nu le transmite nimic, doar conspirații și nici acelea foarte bune, îi invit să nu judece vreodată așa. Fără a acuza pe cineva de ceva, fără o minimă individualizare a acuzelor. După jumătate de oră de mesaj, autorul nu a spus care e raționamentul în concret și în care ‘dictatură’ a intervenit...

‘Pedepsirea raţionamentului juridic este forma finală de dictatură și conduce la transformarea justiției dintr-o autoritate în stat într-un executant al unor dispoziții provenind de la centre de reflecție’.

Cum poți pedepsi ceva ce nu știe nici măcar autorul? De ce vorbește doar în certitudini?

Câte informații transmite un astfel de mesaj?

Dă posibilitatea unui cititor să-și formeze un raţionament și o concluzie?

Sperie pe cineva un asemenea mesaj provenind chiar de la un procuror, membru CSM?

E crezut pe cuvânt?”