29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

DNA NU-SI MAI POATE FACE DE CAP CUM VREA – Decizia prin care CCR a desfiintat art. 13 alin. 5 din OUG 43/2002, care ii permitea procurorului DNA sa pastreze dosarele disjunse, chiar daca faptele ramase nu mai erau de coruptie sau asimilate: „Aprecierea subiectiva a procurorului lipseste de previzibilitate dispozitiile legale, inculpatul neputand sa anticipeze, chiar apeland la avocat, cum se va desfasura solutionarea cauzei” (Decizia)

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

20 June 2021 13:17
Vizualizari: 7242

S-a aflat felul in care DNA iar a fost trimisa in banca ei de catre CCR. Curtea Constitutionala a Romaniei a publicat Decizia nr. 231 din 6 aprilie 2021, prin care a declarat neconstitutional art. 13 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, care le permitea procurorilor acestui parchet sa decida daca, odata ce au disjuns un dosar din altul, sa-si pastreze competenta in a doua cauza, chiar daca faptele ramase in ea nu mai erau de coruptie sau asimilate celor de coruptie (click aici pentru a citi).


 

O asemenea aberatie s-a petrecut la 1 februarie 2021, cand DNA, intr-un dosar disjuns dintr-o cauza de coruptie, a retinut patru persoane pentru presupuse fapte care in realitate erau de competenta DIICOT: trafic de droguri, camata, punerea in circulatie de valori falsificate si nerespectarea regimului armelor si munitie. Inculpatii sunt acuzati ca ar fi vandut 8 grame de cannabis si cocaina si 30 de pastile de ecstasy, ar fi incercat sa puna in circulatie 10 bancnote a cate 50 euro fiecare falsificate, iar la locuintele a doi dintre ei ar fi fost descoperite noua cartuse cu glont care erau detinute fara drept (click aici pentru a citi).


Iata cum suna art. 13 alin. 5 din OUG nr. 43/2002, atacat la CCR:


In cazul in care dispune disjungerea in cursul urmaririi penale, procurorul din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie poate continua efectuarea urmaririi penale si in cauza disjunsa”.


In esenta, CCR nu se oboseste sa aduca prea multe noutati, pentru simplul fapt ca are deja jurisprudenta in aceasta privinta. Ne referim la Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, prin care Curtea a declarat neconstitutional art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (click aici pentru a citi).


Acesta prevedea:


Determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind: (...) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente”.


In 2017, neconstitutionalitatea a fost constatata din cauza ca textul de CPP „nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala” - nulitate reglementata de vechiul Cod de procedura penala.

Ca o paranteza: Decizia CCR 302/2017 a fost o adevarata bomba nucleara, pe ea bazandu-se in 2018 inclusiv judecatorii Constantin Udrea si Radu Stancu de la Curtea Militara de Apel cand au stabilit nelegalitatea Protocolului PICCJ-SRI din 2009 (click aici pentru a citi). Protocol pe care CCR avea sa-l declare complet neconstitutional in ianuarie 2019.


Textul atacat risca sa creeze haos in instante


Revenind la decizia de fata (adoptata cu 7-2, opiniile separate apartinandu-le judecatoarelor Livia Stanciu si Simina Tanasescu, numite de presedintele Klaus Iohannis), trebuie sa spunem ca instanta de contencios constitutional avertizeaza ca, in cazul in care ar fi ramas in vigoare, textul criticat – respectiv art. 13 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 – ar fi riscat sa creeze haos in instantele de fond din punctul de vedere al competentei materiale (adica dupa fapte). Concret: in cele mai multe cazuri, infractiunile de competenta DNA trebuie trimise spre judecare tribunalelor. Or, daca acest parchet isi pastreaza un dosar disjuns care nu mai vizeaza fapte de coruptie sau asimilate, nu este obligatoriu ca tot tribunalul sa fie competent a le judeca, chiar daca procurorul DNA le trimite tot la tribunal, explica CCR.


La DIICOT exista aceeasi problema


Dupa cum spuneam, Curtea Constitutionala isi bazeaza Decizia 231/2021 pe Decizia 302/2017, ideea generala fiind ca a doua decizie nu este altceva decat o particularizare a celei dintai. In acest context, CCR atrage atentia ca se intalneste exact aceeasi problema la OUG 78/2016 privind DIICOT:

Curtea observa ca o solutie legislativa similara este reglementata prin art.11 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.78/2016 pentru organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitatea Organizata si Terorism (...). In acest sens, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca erorile de apreciere in redactarea actelor normative nu trebuie sa se perpetueze in sensul de a deveni ele insele un precedent in activitatea de legiferare si ca, din contra, acestea trebuie corectate (...). Prin prezenta decizie Curtea se pronunta in limitele sesizarii sale astfel ca nu poate extinde obiectul sesizarii la un alt act normativ, controlul de constitutionalitate al art.11 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.78/2016 urmand a fi realizat intr-un cadru procesual corespunzator”.

Intre timp, art. 11 alin. 3 din OUG 78/2016 privind DIICOT a fost declarat neconstitutional de CCR.


Sesizarea CCR nu opreste procesele


In aceeasi Decizie 231/2021, Curtea Constitutionala respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 367 alin. 9 din Codul de procedura penala, potrivit caruia „ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate nu suspenda judecarea cauzei”. (Totusi, adaugam noi, unele instante se dedau la o suspendare mascata, acordand noi termene pe motiv ca asteapta decizia CCR. Nu oferim exemple, ca sa nu le cream probleme judecatorilor cu pricina, cu atat mai mult cu cat astfel de amanari sunt dispuse cu multa buna-credinta, pentru a se evita decizii penale care ar nenoroci destine, sub constrangerea unor texte legale nedrepte, pe care CCR este asteptata sa le desfiinteze.)

Revenind: cu privire la art. 367 alin. 9 CPP, CCR si-a invocat o jurisprudenta mai bogata decat la partea legata de competenta materiala a DNA. Mai precis, este vorba despre deciziile 814/2017, 449/2017, 676/2019 si 296/2020. Toate cele patru decizii accentueaza ideea ca legiuitorul a actionat cu chibzuinta cand a eliminat posibilitatea ca ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate sa suspende automat judecarea procesului. Nu de alta, dar cand era in vigoare vechiul Cod de procedura penala, justitiabilii ajunsesera sa abuzeze de aceasta prevedere legala, suspendand procese pe banda rulanta, puncteaza CCR.


Norocosul inspector silvic


Cel care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate in 2018 (in fata Curtii de Apel Cluj, dupa ce Tribunalul Bistrita-Nasaud ii refuzase sesizarea CCR) este Grigore Avram (foto), fost inspector-sef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Cluj Napoca (viitoarea Garda Forestiera Cluj). DNA l-a trimis in judecata in decembrie 2017 (evident: intr-un dosar disjuns de unul de coruptie) pentru trei presupuse fapte de fals.

La 25 septembrie 2018, Tribunalul Bistrita-Nasaud l-a condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendare si a incetat procesul pentru celelalte doua fapte, pe motiv de prescriptie. In 8 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj a constatat si prescrierea faptei pentru care instanta de fond pronuntase condamnarea.


Iata minuta deciziei nr. 391/2019 pronuntate de CA Cluj in dosarul nr. 4607/112/2017:


Admite apelul declarat de inculpatul Avram Grigore impotriva sentintei penale nr. 96/F/25 septembrie 2018 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, pe care o desfiinteaza in parte, in ceea ce priveste solutia de condamnare a inculpatului Avram Grigore dispusa de instanta de fond pentru infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal si rejudecand:

In baza art. 396 alin. 6 Cod procedura penala, raportat la art. 16 lit. f Cod procedura penala, inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului Avram Grigore, pentru infractiunea de fals intelectual prevazuta de art. 289 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

Mentine in rest dispozitiile sentintei penale apelate. In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apel raman in sarcina acestuia. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica din data de 08 aprilie 2019”.


Prezentam si minuta sentintei nr. 96/2018 a Tribunalului Bistrita-Nasaud:


In baza art. 396 al.8 Cod procedura penala rap. la art.16 al.1 lit.f Cod procedura penala inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului Avram Grigore pentru comiterea infractiunilor de fals intelectual in forma continuata prev. de art.289 alin.1 Cod penal anterior cu aplic.art.41 al.2 Cod penal anterior, art.5 alin.1 Cod penal si fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 alin.1 Cod penal anterior cu aplic.art.5 alin.1 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

Condamna pe inculpatul Avram Grigore la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de fals intelectual prev. de art.289 al.1 Cod penal anterior, cu aplic.art.5 Cod penal.

In baza art.86/l Cod penal anterior va fi suspendata executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se in baza art.86/2 Cod penal anterior un termen de incercare de 3 ani. Conform art. 86/3 Cod penal anterior, pe durata termenului de incercare, inculpatul va trebui sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune Bistrita-Nasaud; - sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta, toate aceste date urmand a fi comunicate Serviciului de Probatiune Bistrita-Nasaud. Pune in vedere inculpatului disp.art.86/4 Cod penal anterior, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Face aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal anterior, fiind suspendata executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Dispune desfiintarea actelor false. Obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 980 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 25.09.2018”.


Cititi si comunicatul prin care DNA anunta trimiterea in judecata a inginerului silvic:


Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Cluj au dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului

AVRAM GRIGORE, la data faptelor director coordonator si inspector sef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Cluj Napoca (in prezent Garda Forestiera Cluj), pentru savarsirea infractiunilor de:

- fals intelectual,

- fals intelectual in forma continuata,

- fals in inscrisuri sub semnatura privat.


In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:


La data de 31.03.2010 inculpatul Avram Grigore, in calitate de inspector sef la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare (I.T.R.S.V.) Cluj Napoca (in prezent Garda Forestiera Cluj), a emis mai multe documente care au stat la baza eliberarii, de catre Ministerul Mediului si Padurilor – Directia Politici si Strategii in Silvicultura, a unui certificat de mentiuni, prin care un ocol silvic a preluat in administrare o suprafata de teren forestier de 3.789,61 ha, proprietatea a trei comune.

Aceste demersuri au fost facute de inculpat in contextul in care, la data emiterii documentelor, era membru in consiliul de administratie al ocolului respectiv, activitate pentru care era remunerat.

Pentru a iesi de sub incidenta legii penale, la 17.01.2011, inculpatul Avram Grigore l-a instigat pe seful ocolului silvic respectiv sa emita in fals un act intern prin care primul sa fie inlocuit din functia de administrator. In aceeasi zi sau ulterior, seful ocolului silvic a intocmit o adresa (antedatata 12.11.2009) in care s-a consemnat ca urmare a demisiei (antedatata 10.11.2009) „depusa” de inculpatul Avram Grigore la ocolul respectiv, a solicitat I.T.R.S.V. Cluj Napoca desemnarea unui alt reprezentant al acestei institutii pentru a fi membru in consiliul de administratie. In aceeasi perioada, inculpatul Avram Grigore a emis cu date nereale o adresa (antedatata 13.11.2009) prin care a comunicat ocolului silvic respectiv numele persoanei desemnata ca membru in consiliul de administratie.

La data de 02.05.2011, inculpatul Avram Grigore cu intentie, in calitate de inspector sef la I.T.R.S.V. Cluj Napoca, in exercitare atributiilor de serviciu, a emis catre organele de cercetare penala din cadrul Politiei Comunale Apahida, judetul Cluj, o adresa in care a mentionat aspecte nereale si in baza careia s-a dispus neinceperea urmaririi penale in cauza in care era cercetat un apropiat al acestuia.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bistrita Nasaud.

Actualizare la 22.05.2019:

Prin decizia penala nr. 391 din 08.04.2019, Curtea de Apel Cluj a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului AVRAM GRIGORE pentru infractiunile retinute in sarcina lui ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale pentru infractiuni de fals intelectual si fals in inscrisuri sub semnatura privata.

DEFINITIVA”.


Redam principalele pasaje din Decizia CCR 231/2021:


31. Dispozitiile art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 - conform carora, in cazul in care se dispune disjungerea cauzei in cursul urmaririi penale, procurorul din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie poate continua efectuarea urmaririi penale si in cauza disjunsa - prevad o regula speciala, derogatorie de la legea generala, care permite procurorului din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie sa continue urmarirea penala in cauza disjunsa, chiar daca, potrivit regulilor generale aplicabile, competenta solutionarii acesteia ar reveni altui organ de urmarire penala. Aceasta norma procesual penala constituie o exceptie de la dispozitiile art.46 din Codul de procedura penala, constand intr-o prorogare de competenta in favoarea procurorului din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie in cazul disjungerii cauzei, determinata de locul special al structurii de parchet anterior mentionata in cadrul Ministerului Public si de competenta acestuia reglementata atat la art.80- 88 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, cat si prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002.

32. In acest sens, Curtea constata ca in expunerea de motive a Legii nr.503/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, se arata ca rolul Directiei Nationale Anticoruptie este acela de a realiza „politica globala anticoruptie”, aceasta fiind organizata ca „o structura puternica in ofensiva declansata pe toate planurile in lupta impotriva coruptiei”, aspecte ce denota importanta acordata de legiuitor Directiei Nationale Anticoruptie si activitatii sale specifice. Potrivit art.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, Directia Nationala Anticoruptie are atributii referitoare la efectuarea urmaririi penale in cazul infractiunilor de coruptie prevazute, in mod distinct, in Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, printre aceste atributii numarandu-se conducerea, supravegherea si controlul actelor de cercetare penala, efectuate din dispozitiile procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie; conducerea, supravegherea si controlul activitatilor de ordin tehnic ale urmaririi penale, efectuate de specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, numiti in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie; sesizarea instantelor judecatoresti pentru luarea masurilor prevazute de lege si pentru judecarea cauzelor privind infractiunile prevazute in Legea nr.78/2000, care sunt in competenta Directiei Nationale Anticoruptie si exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege.

33. Asadar, daca dispozitia procesual penala criticata si-a gasit ratiunea in momentul intrarii in vigoare a Codului de procedura penala, ale carui dispozitii relativizau competenta organelor de urmarire penala, prin sanctionarea acesteia conform prevederilor art.282 din acelasi cod, dupa pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr.302 din 4 mai 2017, mentinerea acestei prorogari de competenta in legislatia procesual penala nu mai este posibila, intrucat aceasta este contrata dispozitiilor procesual penale ce reglementeaza competenta organelor de urmarire penala care constituie regula generala in aceasta materie si a caror nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta. Or, este de esenta statului de drept ca ordonarea puterii publice sa se realizeze intr-un mod coerent si previzibil, astfel ca unitatile de parchet specializate trebuie sa actioneze conform si in limitele competentei lor speciale, orice prorogare de competenta fiind exclusa, competenta specializata reglementata in privinta acestora determinand cadrul si masura activitatii lor. Asa fiind, normele atributive de competenta prevazute in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 trebuie sa se circumscrie rolului si scopului Directiei Nationale Anticoruptie.

34. In aceste conditii, dispozitiile art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, care prevad posibilitatea procurorului din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie de a continua efectuarea urmaririi penale si in cauza disjunsa, atunci cand procedeaza la disjungerea cauzei in cursul urmaririi penale, in conditiile in care obiectul cauzei disjunse nu se incadreaza in sfera de aplicare a prevederilor art.2 din aceeasi ordonanta de urgenta, sunt contrare Deciziei Curtii Constitutionale nr.302 din 4 mai 2017.

35. Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002, competenta Directiei Nationale Anticoruptie este strict reglementata, iar norma criticata delimiteaza scopul dispozitiilor legale care au stat la baza infiintarii acestei structuri. Prin urmare, prevederile art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 incalca principiul legalitatii, astfel cum acesta a fost analizat de instanta de contencios constitutional prin Decizia nr.302 din 4 mai 2017 si este reglementat la art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.

36. In plus, dispozitia legala criticata introduce arbitrariul in aplicarea dispozitiilor procesual penale ce reglementeaza competenta organelor de urmarire penala, lasand la dispozitia procurorului din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie asumarea sau nu a competentei de a efectua urmarirea penala in fiecare caz care se incadreaza in ipoteza normei criticate, respectiv posibilitatea de apreciere a oportunitatii mentinerii spre solutionare a cauzei penale disjunse, al carei obiect atrage competenta organelor de urmarire penala de la parchetele de pe langa instantele de drept comun.

37. De asemenea, aceasta apreciere distorsioneaza, in mod implicit, competenta instantelor de a solutiona in prima instanta cauzele penale disjunse, conform art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002. Astfel, decizia unilaterala subiectiva a procurorului de a pastra cauza disjunsa spre solutionare schimba practic instanta competenta sa judece fondul acesteia, intrucat, conform art.36 alin.(1) lit.c) din Codul de procedura penala, infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia Nationala Anticoruptie sunt judecate in prima instanta de catre tribunal, daca nu sunt date, prin lege, in competenta altor instante ierarhic superioare, in timp ce, aceeasi cauza disjunsa, potrivit obiectului sau, ar putea fi judecata de catre judecatorie, daca urmarirea penala ar fi efectuata potrivit regulilor generale de procedura.

38. Asadar, conform textului criticat, aprecierea subiectiva a procurorului din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie in privinta mentinerii cauzei disjunse spre solutionare sau a trimiterii acesteia parchetului competent conform dispozitiilor Codului de procedura penala, in conditiile in care solutionarea sa nu este de competenta Directiei Nationale Anticoruptie, conform art.3 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, lipseste de previzibilitate dispozitiile legale supuse controlului, inculpatul neputand sa anticipeze, prin interpretarea coroborata a dispozitiilor procesual penale incidente in cauza, chiar apeland la serviciile unui avocat, felul in care se va desfasura solutionarea cauzei penale in care are calitatea anterior mentionata. Or, in aceste conditii, prevederile art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 incalca dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art.21 alin.(3) din Constitutie si la art.6 din Conventie.

39. Cum dispozitiile art.13 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 reglementeaza o norma speciala de drept procesual penal, incalcarea principiului legalitatii si lipsa de previzibilitate a acesteia determina implicit incalcarea, prin textul criticat, a dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(5).

40. Curtea observa ca o solutie legislativa similara este reglementata prin art.11 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.78/2016 pentru organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitatea Organizata si Terorism, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei, Partea I, nr.938 din 22 noiembrie 2016. In acest sens, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca erorile de apreciere in redactarea actelor normative nu trebuie sa se perpetueze in sensul de a deveni ele insele un precedent in activitatea de legiferare si ca, din contra, acestea trebuie corectate (a se vedea Decizia nr.390 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.532 din 17 iulie 2014, paragraful 32). Prin prezenta decizie Curtea se pronunta in limitele sesizarii sale, astfel ca nu poate extinde obiectul sesizarii la un alt act normativ, controlul de constitutionalitate al art.11 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.78/2016 urmand a fi realizat intr-un cadru procesual corespunzator.

41. In ceea ce priveste dispozitiile art.367 alin.(9) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca acestea au mai constituit obiectul unor critici de neconstitutionalitate similare, fiind pronuntate, in acest sens, mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr.676 din 29 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.36 din 20 ianuarie 2020, Decizia nr.814 din 7 decembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.169 din 22 februarie 2018, Decizia nr.449 din 22 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.872 din 6 noiembrie 2017, si Decizia nr.296 din 9 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.966 din 20 octombrie 2020, prin care exceptia de neconstitutionalitate invocata a fost respinsa, ca neintemeiata.

42. Curtea constata ca, prin Decizia nr.296 din 9 iunie 2020, precitata, a retinut ca prin dispozitiile Legii nr.177/2010 au fost aduse modificari procedurii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate, respectiv etapei judecatoresti a procedurii. Astfel, a fost eliminata suspendarea de drept a solutionarii cauzei de fond pe durata derularii procedurii in fata Curtii Constitutionale si a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotararilor definitive: in materie civila - declararea neconstitutionalitatii legii, ordonantei ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta care a facut obiectul unei exceptii invocate in cauza respectiva sau a altor dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare, respectiv in materie penala – solutia pronuntata in cauza s-a intemeiat pe dispozitia legala declarata neconstitutionala sau pe alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare. Asadar, prin dispozitiile art.I pct.3 din Legea nr.177/2010 au fost abrogate normele referitoare la suspendarea ope legis a cauzelor in care era sesizata Curtea Constitutionala, si anume dispozitiile cuprinse in art.29 alin.(5) din Legea nr.47/1992, in art.303 alin.6 din Codul de procedura penala din 1968 si in art.8 alin.(7) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.

43. De asemenea, Curtea a retinut ca optiunea legiuitorului de abrogare a masurii suspendarii de drept se intemeiaza pe faptul ca invocarea exceptiilor de neconstitutionalitate de catre parti era folosita de multe ori ca modalitate de a intarzia judecarea cauzelor. In conditiile in care scopul masurii suspendarii de drept a judecarii cauzelor la instantele de fond a fost acela de a asigura partilor o garantie procesuala in exercitarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare, prin eliminarea posibilitatii judecarii cauzei in temeiul unei dispozitii legale considerate a fi neconstitutionale, realitatea a dovedit ca aceasta masura s-a transformat, in majoritatea cazurilor, intr-un instrument menit sa tergiverseze solutionarea cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti. Reglementarea a incurajat abuzul de drept procesual si arbitrariul intr-o forma care nu putea fi sanctionata, atata vreme cat suspendarea procesului era privita ca o consecinta imediata si necesara a exercitarii liberului acces la justitie. Astfel, scopul primordial al controlului de constitutionalitate - interesul general al societatii de a asana legislatia in vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstitutionalitate - a fost pervertit intr-un scop eminamente personal, al unor parti litigante care au folosit exceptia de neconstitutionalitate drept pretext pentru amanarea solutiei pronuntate de instanta in fata careia a fost dedus litigiul.

44. Or, Curtea a constatat ca, prin adoptarea Legii nr.177/2010, vointa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea exceptiei de neconstitutionalitate in alt scop decat cel prevazut de Constitutie si lege, preintampinand, pentru viitor, exercitarea abuziva de catre parti a acestui drept procesual. De asemenea, Curtea a retinut ca interventia legiuitorului, prin care a fost abrogata masura suspendarii de drept a cauzelor in care s-a dispus sesizarea Curtii Constitutionale, constituie tocmai expresia asumarii si a respectarii obligatiei ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzator prevederilor art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Noua reglementare asigura accesul persoanei la justitie, atat la instanta de drept comun, cat si la instanta constitutionala, partile beneficiind in continuare de toate mijloacele de aparare care le sunt recunoscute prin lege si, implicit, de posibilitatea de a-si realiza, in mod real, drepturile si a-si satisface interesele in fata justitiei. Abrogarea masurii suspendarii de drept a cauzelor nu impieteaza asupra efectivitatii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol in valorificarea acestui drept, de natura a-i pune in discutie insasi substanta. Mai mult, masura adoptata asigura echilibrul procesual intre persoane cu interese contrare, fiind menita sa garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime

45. Totodata, Curtea a observat ca abrogarea masurii suspendarii de drept a cauzelor a fost insotita de reglementarea unor noi cauze de revizuire in materie civila, respectiv penala, de natura sa asigure partilor garantiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, in cazul in care exceptia de neconstitutionalitate este admisa si legea, ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau ordonanta ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare, au fost declarate neconstitutionale, iar, pana la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a deciziei Curtii Constitutionale, hotararea prin care s-a solutionat cauza in care a fost invocata exceptia a devenit definitiva, persoanele prevazute de lege pot cere revizuirea acestei hotarari. Lipsa reglementarii unei cai de atac ar fi lipsit de fundament insusi controlul de constitutionalitate, intrucat ar fi pus partile in imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curtii, deci ale controlului de constitutionalitate pe care ele l-au declansat, imprejurare ce ar fi echivalat cu o veritabila sanctiune aplicabila acestora.

46. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, atat solutia, cat si considerentele deciziei mai sus invocate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza”.


* Cititi aici Decizia CCR 231/2021

* Cititi aici Decizia CCR 302/2017


sursa foto: Timponline.ro

Comentarii

# Mihai Costin date 20 June 2021 14:41 +39

În sfărsit năpârcile cercetează doar infracțiunile din competența lor si nu mai cercetează și furturile de găini depistate pe interceptări!

# Rocco date 20 June 2021 17:28 +35

De asta atata interes in a schimba Avocatul Poporului ( vor pune avocat al poporului roman un ungur):))))))) si mai presus de toate, schimbarea CCR-ului in asa fel incat sa le sustina LOR planurile de terminare a acestui popor

# maxtor date 23 June 2021 00:35 0

corectzie:"inculpatul neputand sa anticipeze, chiar apeland la zaruri tarate, cum se va desfasura solutionarea cauzei"

# maxtor date 23 June 2021 00:36 0

nu stim despre apelul la ce avocat e vorba dar multi medici au salvat pacientii CU O SIMPLA SPERIETURA!https://www.luju.ro/static/smiles/lol.gif

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva