Inalta Curte de Casatie si Justitie are ocazia sa pronunte o noua hotarare istorica, prin care sa constate caracterul abuziv al unuia dintre dosarele cu care Directia Nationala Anticoruptie a semanat teroarea in anii de glorie ai Binomului SRI-DNA. Altfel spus: ICCJ are prilejul sa continue seria inceputa cu decizia prin care presedinta instantei supreme, Lia Savonea, a constatat ca fosta judecatoare Camelia Bogdan a comis abuz in serviciu in legatura cu solutionarea dosarului Telepatia (click aici pentru a citi).

De data aceasta, fostul procuror Liviu Tudose (foto 1) – fost sef al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti – solicita ICCJ desfiintarea ordonantei nr. 165/P/2022, prin care, la 30 august 2024, procuroarea Ilona Panica de la Parchetul General i-a declarat imaculati atat pe fostul sef al DNA Ploiesti Lucian Onea, cat si pe calaii din subordinea lui: Giluela Deaconu, Elena-Cerasela Raileanu, Alfred Savu, Mircea Negulescu „Portocala” etc. Ne referim la clasarea emisa ca urmare a numeroaselor plangeri penale trimise la Parchetul General atat de Liviu Tudose, cat si de alti co-inculpati din dosarul fostului sef al PCA Ploiesti fabricat de „Unitatea Haules”, toti sfarsind prin achitari definitive – cele mai multe pe „fapta nu exista” – dupa ce au fost aruncati luni intregi in arest preventiv (de pilda, Tudose a stat aproape sase luni: 113 zile).

In 23 ianuarie 2025, spalatura Ilonei Panica a fost confirmata de catre procurorul Remus-Iulian Popa, seful Sectiei de urmarire penala din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (vezi facsimil).

Frica de Kovesi le-a dat orbul gainii procurorilor

Lumea Justitiei prezinta atat cele doua ordonante (de clasare si de mentinere a clasarii), cat mai ales argumentele prin care procurorul Tudose cere ca Inalta Curte sa dispuna redeschiderea anchetei.

In esenta, fostul sef al PCA Ploiesti enumera multiplele argumente prin care a demascat imensa paradeala ticluita de Lucian Onea si oamenii lui – inclusiv faptul ca aceasta executie a avut binecuvantarea sefei din acel moment a DNA, Laura Kovesi, dupa ce mai multi grei din parchetul anticoruptie – inclusiv Gheorghe Popovici si Danut Volintiru – refuzasera sa confirme aberantul rechizitoriu al paraditorilor de la DNA Ploiesti. De altfel, Tudose sustine ca insasi prezenta numelui Kovesi in plangerea penala impotriva distrugatorilor de destine de la DNA Ploiesti i-a facut pe procurorii PICCJ sa claseze dosarul.

De asemenea, Liviu Tudose arata cum „Unitatea de elita” a mers pana intr-acolo, incat sa ticluiasca un rechizitoriu paralel, sub pretextul refacerii actului de acuzare – fapt de care Kovesi iarasi era constienta.

Totodata, Tudose face referire la o circulara trimisa de Kovesi tuturor structurilor teritoriale ale DNA, prin care ii incuraja pe procurorii din subordine sa comita ilegalitati. In acest punct, Liviu Tudose se intreaba daca Laura Kovesi ar fi fost in stare sa reintroduca pedeapsa cu moartea printr-un astfel de act infralegal (o circulara) – cu atat mai mult cu cat unul dintre paraditorii de la DNA Ploiesti (recte Mircea Negulescu) fusese auzit exprimandu-si dorinta de a-l vedea pe Tudose spanzurat.

Tic-tac la ICCJ

Incheiem, mentionam ca pe rolul Inaltei Curti s-a format dosarul nr. 520/1/2025. In aceasta cauza, nu doar Liviu Tudose, ci si alti inculpati din dosarul sau (repetam: toti achitati definitiv) cer desfiintarea clasarii dispuse de PICCJ si continuarea anchetei. Vorbim atat despre procurorul Aurelian Mihaila (fost adjunct al PCA Ploiesti), cat si despre politistul Constantin Ispas (fost sef al DGA Prahova).

La randul lui, judecatorul ICCJ Alin-Sorin Nicolescu (foto 2) a stabilit ca termen de pronuntare ziua de marti, 23 septembrie 2025.

Redam principalele argumente ale procurorului Liviu Tudose:

„In ceea ce priveste solutia dispusa pentru infractiunile mai sus mentionate, consider ca aceasta este in contradictie cu probele administrate in cursul cercetarilor efectuate de catre Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie.

In concret, arat faptul ca subsemnatul am formulat la data de 18 februarie 2018 plangere impotriva numitilor Onea Lucian Raileanu Cerasela si Negulescu Mircea (la data comiterii faptelor, acestia activand in calitate de procurori in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul teritorial Ploiesti), printre altele si pentru comiterea infractiunii de influentare a declaratiilor, prevazuta si pedepsita de articolul 272 aliniat 1 Cod penal.

In cuprinsul plangerii am expus pe larg elemente pe care le am considerat ca facand parte din latura obiectiva si subiectiva a acestei infractiuni. In sustinerea afirmatiilor din plangere am depus inscrisuri si am solicitat administrarea probei cu martori. Pe parcursul cercetarilor derulate, de catre SIIJ au fost administrate probe de natura sa sustina situatia de fapt pe care am prezentat- o in plangere si care au dovedit ca au fost comise fata de mine constrangeri, conditionari si alte fapte cu efect vadit intimidant, toate acestea reprezentand actiuni comise pentru a ma determina la acel moment (martie 2016) sa dau declaratii in sensul celor dorite de procurori. Consider ca prin intregul lor comportament procurorii in cauza au incercat sa imi influenteze declaratiile ceea ce intruneste elementul constitutiv al infractiunii prevazute de articolul 272 aliniat 1 Cod penal. Avand in vedere intregul contextul faptic in care au fost comise actiunile ilicite si care rezulta din intregul probatoriu, este indubitabil ca infractiunea de influentare a declaratiilor se afla in concurs cu infractiunea de cercetare abuziva prevazuta de articolul 280 aliniat 1 cod penal si cu infractiunea reglementata la aliniatul 2 al aceluiasi articol. Mai mult, aceste infractiuni intra in concurs si cu infractiunea de de represiune nedreapta reglementata de articolul 283 din Codul penal. Consider ca pentru dispunerea solutiei pe care inteleg sa o contest prin prezenta plangere, au fost ignorate probele administrate atat de catre Sectia de Investigare Infractiunilor din Justitie, cat si de catre instanta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in cursul cercetarii judecatoresti efectuate in dosarul in care am fost trimis in judecata. . Pe langa faptul ca procurorul de caz nu s- a pronuntat nici macar formal cu privirea la infractiunea prevazuta de articolul 272 aliniatul 1 din Codul penal, s-a retinut in aceasta ordonanta impotriva careia depun plangere, printr-o argumentatie generica faptul, , ca nu exista niciun element probator care sa indice elementul subiectiv al infractiunii de represiune nedreapta prevazute de articolul 283 alineatele 1 si 2 Cod penal'. Aceasta a fost de altfel esenta motivarii in baza careia procurorul de caz a inteles sa dispuna solutia clasarii cu privire la infractiunea de represiune nedreapta.

Din punctul meu de vedere, sustinut insa de argumente certe si obiective, aceasta asertiune privitoare la infractiunea de represiune nedreapta este in contradictie cu probatoriul administrat, afirmatia fiind valabila deopotriva in ceea ce ce priveste infractiunea de influentare a declaratiilor, dar si in ceea ce priveste infractiunea de cercetare abuziva cu referire la Onea Lucian si Raileanu Cerasela, respectiv infractiunile de cercetarea abuziva, influentarea declaratiilor si complicitate la represiune nedreapta, comise de Negulescu Mircea.

S-a aratat in solutia dispusa ca sustinerile privind o eventuala constrangere, 'in sensul de a le impune sa dea anumite declaratii cu referire la persoanele cercetate, nu se sustin cu probe certe’.

Aceasta afirmatie o consider ca nefiind corespunzatoare realitatii. Astfel, asa cum aceasta rezulta din probe, subsemnatul am expus cronologic si in mod detaliat faptele cu suficiente elemente de natura a conduce la o corecta stabilire a situatiei de fapt. Am aratat cu lux de amanunte, prin invocarea unor elemente verificabile, cum au decurs lucrurile inca de la prima chemare a mea la DNA – ST Ploiesti si ulterior pe parcursul anchetei. Pentru a nu trece in revista intreg probatoriul ce se regaseste in multele volume ale dosarului, exemplific in sustinerea acestei afirmatii pentru inceput printr-o singura declaratie a unui martor care se afla in dosarul cauzei alaturi de multe alte probe. Este vorba despre un martor direct (in persoana avocatului Olteanu Florin Nicolae), pe care il consider relevant si credibil in mod obiectiv, data fiind calitatea acestuia de avocat (in trecut magistrat) si care, in declaratia data la data de 17 aprilie 2019, in fata procurorului SIIJ, a descris modul in care au decurs cercetarile efectuate de catre procurorii impotriva carora am formulat plangere penala.

Acest martor care a cunoscut aspecte concrete inca din prima faza, a facut referire la faptul ca inca din primul moment, desi avea delegatie in cauza emisa pentru apararea subsemnatului, nu i s-a permis accesul la dosar, ceea ce s-a intamplat si ulterior, desi intre timp capatasem calitatea procesuala de suspect si mai apoi inculpat, si nu i-au fost primite solicitarile formulate pentru obtinerea de lamuriri, si nici nu s-a vrut de catre procurori a se primi inscrisuri in aparare decat dupa multe insistente. A aratat martorul ca a luat cunostinta despre faptul ca mi s-au solicitat insistent de catre procurorul Onea (cerere despre care afirm ca a fost facuta in mod amenintator si imperativ inregistrari – despre care am afirmat atunci si afirm si acum ca nu existau) si ca procurorul Onea a conditionat lasarea mea in libertate de o recunoastere a unor aspecte urmarite de catre procuror in mod expres, cu privire la persoane de care acesta se aratase interesat: Ghita Sebastian, Victor Ponta.

A mai aratat martorul ca: 'mi-a spus ca daca recunoaste nu ia masura arestarii', ceea ce in contextul concret respectiv nu a constituit altceva decat o intimidare prin exercitarea de amenintari. Martorul in cauza nu a facut altceva decat sa confirme in 2019 sustinerile mele din plangerea formulata. Asadar, conditionarea starii mele de libertate de formularea unor denunturi si declaratii este probata, situatie in care afirmatia procurorului de caz care a dispus solutia pe care o contest cu privire la inexistenta unor probe certe nu corespunde realitatii.

Personal, consider ca cercetarea infractiunilor la care am facut referire trebuia sa se faca, avand in vedere activitatea de ansamblu derulata de acesti procurori, astfel cum a fost ea probata in cercetarile efectuate de a lungul timpului inca de la primele sesizari din anul 2018. S-ar fi constatat un modus operandi comun caracterizat prin exercitarea de presiuni, amenintari in vederea influentarii declaratiilor si obtinerii de denunturi prin orice mijloace si cu pretul incalcarii legii.

Numarul mare de persoane care au formulat plangeri penale impotriva acestor procurori, in care au descris situatii de fapt din care transpare o vasta activitate abuziva desfasurata cu incalcarea legii, demonstreaza faptul ca intreaga conduita procesuala a procurorilor a fost caracterizata prin actiuni care exced cu mult unui comportament normal si legal. Prin modul concret in care au actionat acestia si care este descris in numeroase declaratii, este exclus ca atitudinea lor psihica sa se circumscrie vinovatiei in forma culpei. De aceea, consider ca referirile la o eventuala neglijenta, facute de catre procurorul din cadrul Sectiei de Urmarire penala, nu au fundamentare in situatia de fapt asa cum este ea conturata in cauza prin multiple mijloace de proba, inclusiv inregistrari. Nu este lipsit de importanta faptul ca procurorii SIIJ au apreciat, pe baza probatoriilor pe care le-au administrat, ca subzista probe certe de vinovatie care au justificat inceperea urmaririi penale si mai apoi formularea de invinuiri, in sensul legii procesual-penale.

Ca un alt exemplu relevant, arat faptul ca in plangerea formulata in februarie 2018 am expus o alta dovada concreta a acestei modalitati de concepere si realizare a anchetei penale, care pune in evidenta reaua-credinta si faptul ca s-a urmarit in mod clar incalcarea flagranta a minimelor mele drepturi procesuale. Expunerea se refera la felul in care mi-a fost respinsa cererea in probatiune formulata la data de 16. 05. 2017, cand aveam calitatea procesuala de inculpat. Prin acea cerere, am solicitat, in mod justificat, audierea in calitate de martor a numitului Cosma Vlad Alexandru – o cerere absolut justificata, cata vreme unul dintre martorii cu identitate protejata audiati in cauza afirma ca acesta este beneficiarul informatiilor pe care i le-as fi furnizat lui Sebastian Ghita. Solicitarea de probe pe care am formulat-o mi-a fost in mod nejustificat respinsa, solutia procurorilor de caz bazandu-se pe aspecte contrare realitatii si actelor dosarului, iar actul procesual prin care s-a respins cererea de probe, respectiv Ordonanta nr. 308/P/2016, este nemotivat, singura justificare a unei astfel de solutii fiind o afirmatie necorespunzatoare adevarului. Aceasta intrucat respingerea cererii s-a facut cu rea-credinta (deci cu intentie), prin inserarea unor argumente nereale – aspect ce putea fi lesne constatat din examinarea inscrisurilor la care se refera ordonanta.

Concret, in continutul ordonantei (ce mi-a fost comunicata la locul de detentie) au fost facute mentiuni false (fiind deci intrunite elementele constitutive ale infractiunilor de fals intelectual si uz de fals) cu privire la aspectele declarate de Victor Ponta cu scopul de a ma induce in eroare – eu fiind in acel moment in arest si, deci, in imposibilitate de a lua cunostinta de cele declarate in realitate de martor, in timp util). Astfel, in cuprinsul ordonantei (pe care am anexat-o in copie la acel moment si se afla la dosarul cauzei) se sustine ca proba solicitata de mine si in legatura cu care motivam in special prin necesitatea verificarii sustinerilor martorului cu identitate protejata 'nu prezinta relevanta in cauza si nu poate fi primita', intrucat acuzatia 'ar fi sustinuta' si de depozitia martorului Victor Viorel Ponta – aspect in intregime nereal. Din continutul respectivei depozitii testimoniale (pe care, de asemenea, am anexat-o in copie, la acel moment), nu rezulta in niciun caz faptul ca martorul Ponta ar fi sustinut in vreun fel acuzatia care mi se aduce si ca declaratia acestuia ar fi fost de natura sa faca inutila si nepertinenta cererea mea de probe. Este cu atat mai surprinzatoare o astfel de argumentatie a procurorilor de caz, cu cat eu am solicitat audierea martorului Vlad Cosma in legatura cu aspectele privind pretinsa diseminare de informatii, iar martorul Ponta a fost audiat in dosar, exclusiv in legatura cu pretinsa infractiune de luare de mita de care m-as fi facut vinovat.

Imprejurarea aratata constituie un alt exemplu care, adaugandu-se celorlalte, exclude culpa procurorilor de caz si arata o data in plus incercarea lor intentionata de a obtine probe prin manopere dolozive si de presiune psihica – ceea ce contureaza atat influentarea declaratiilor cat si cercetarea abuziva. Asa cum am aratat in plangerea depusa in 2018, conceperea inscrisului prin inserarea unor aspecte false nu reprezinta altceva decat ticluirea unor probe, cu consecinta denaturarii imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si imposibilitatii exercitarii unei aparari efective in raport de evolutia concreta a probatoriului din dosar. Actiunea se circumscrie prevederilor art. 280 alin 2 cod penal. Printr-o astfel de strategie (in concordanta perfecta cu presiunile exercitate la inceputul anchetei, pe care le-am descris in detaliu in plangerea din februarie 2018), procurorii de caz au uzat de actul respectiv, prin aceea ca ordonanta mi-a fost comunicata in arest, urmarindu-se ca eu sa ajung la o asemenea stare de tulburare si surescitare nervoasa (mult favorizata de situatia extrem de grea in care ma aflam in acel moment, dupa mai mult de doua luni de arest) si acest lucru sa ma determine la a recurge la declaratii si denunturi nereale fata de dl. Ghita Sebastian, dar si fata de dl. Victor Ponta.

Datorita contextului concret (arestul Campina este cunoscut ca fiind unul din cele mai dure locuri de acest fel din tara), actiunile au avut ca unic scop infrangerea rezistentei mele, in scopul de a obtine declaratii si denunturi.

Sintetic, arat faptul ca in plangerea formulata in 2018 aratam ca inca de la data de 1 martie 2016, cand a inceput ancheta, s-au realizat presiuni asupra mea, pentru a oferi procurorilor inregistrari cu Ghita Sebastian si cu fostul prim-ministru Victor Ponta. Ele au continuat si dupa ce a fost pusa in miscare actiunea penala, inclusiv prin tratamentul degradant la care am fost supus in arest, ceea ce face incidente si prevederile art. 280 alin 1 Cod penal.

Astfel, asa cum am aratat in plangerea initiala, prin intermediul avocatului ales din acel moment, mi s-a transmis in mod clar ca 'daca as fi pus la dispozitia DNA inregistrari cu sus-numitii, as fi beneficiat de clementa procurorilor de caz, in sensul ca mi s-ar fi dat numai control judiciar'. Am interpretat aceste 'promisiuni' ca fiind o alta modalitate de cercetare abuziva – tipica actiunii incriminate de textul de lege sus-mentionat – ce a continuat si cand ma aflam in arest, scopul fiind acela de a ma determina sa fac denunturi.

Consider ca aceasta a fost o manopera subversiva de a se incerca influentarea mea, prin intermediul avocatului, in scopul producerii de probe cu privire la persoane-tinta indicate expres de catre procurori. Am relatat aceste aspect privitor la solicitarile procurorilor D. N. A. in memoriul adresat la acea vreme instantei Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Revenind la ordonanta la care am facut referire mai sus si prin care mi-a fost respinsa cererea de probe si pe care o consider ticluita, arat faptul ca nu am regasit in cuprinsul ordonantei nr. 165/P/2022 (1447/321/P/2020) – pe care o atac – nici o referire la aceasta. Din cuprinsul ordonantei, rezulta faptul ca procurorul de caz a ales sa se pronunte oarecum in bloc si generic cu privire la alte infractiuni sesizate de persoane, fara insa ca subsemnatul sa pot identifica daca se refera si la acea ordonanta cu continut fals.

Precizarea mea nu are doar un scop formal. Consider ca manoperele descrise mai sus au fost efectuate de procurori cu intentie, intre falsul intelectual / uzul de fals si infractiunile impotriva infaptuirii justitiei pentru care am facut sesizari existand o evidenta relatie mijloc-scop. Sau altfel spus: comiterea primelor cu intentie exclude comiterea celor contra infaptuirii justitiei cu alta forma de vinovatie decat intentia calificata prin scop.

In plus fata de cele mentionate anterior, inteleg sa combat argumentatia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in sensul ca 'nu exista niciun element probator care sa indice elementul subiectiv al infractiunii de represiune nedreapta', in privinta acuzatiilor aduse inculpatului Onea Lucian si prin trimitere la alte mijloace de proba (inscrisuri si declaratii de martori) care se regasesc in dosarul cauzei, care se refera la o situatie determinata si care au fost in integralitate ignorate de procuror in dispunerea solutiei pe care o contest prin prezenta plangere.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 308/P/2015, Onea Lucian Gabriel si Raileanu Elena Cerasela, in calitate de procurori de caz, au dispus trimiterea in judecata a 5 inculpati, printre care si subsemnatul.

Rechizitoriul a fost semnat de catre cei doi procurori de caz si a fost transmis DNA – Structura centrala, in vederea verificarii sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul-sef sectie in temeiul dispozitiilor art. 222 alineatul 1 teza 1 din OUG nr. 43/2002, cu referire la articolul 328 alineatul 1 Cod Procedura Penala.

Conform dispozitiei rezolutive din data de 16 iunie 2016 a procurorului-sef sectie Gheorghe Popovici, dispozitie aplicata olograf pe adresa de inaintare intocmita de Serviciul teritorial Ploiesti sub numarul 308/p/2015 din 16 iunie 2016, acesta a solicitat un punct de vedere procurorului-sef adjunct Danut Volintiru cu privire la legalitatea si temenicia sesizarii instantei de judecata prin rechizitoriul numarul 308/2015 din 14 iunie 2016. Prin adresa mentionata anterior si semnata de procurorul-sef serviciu Onea Lucian Gabriel, se transmisese catre DNA – sectia de combatere a infractiunilor de coruptie rechizitoriul numarul 308/P/2015 din data de 14 iunie 2016, impreuna cu dosarul cauzei. Puncte de vedere similare referitoare la legalitatea si temeinicia trimiterii in judecata prin rechizitoriul numarul 308/2015 din 14 iunie 2016 intocmit de Procurorii Onea Lucian Gabriel si Raileanu Elena Cerasela au formulat si procurorii-sefi adjuncti directie Calin Nistor si Iacob Marius Constantin. Astfel, prin nota nr. 321/C2/2016 din 16 iunie 2016, procurorul sef adjunct Marius Iacob a concluzionat ca 'din analiza rechizitorului numarul 308/ P/2015, apreciez ca exista indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor mentionate la punctul 6 din prezenta nota, iar pentru punctele 1-5 probatoriul administrat este insuficient'. Prin nota numarul 1520/11/1/2016 din 15 iunie 2016, intocmita de procuror Gheorghe Popovici in calitate de procuror-sef al sectiei de combatere a infractiunilor de coruptie din cadrul DNA, s-a concluzionat ca 'nu pot aviza pentru legalitate si temeinicie rechizitoriul si se impune infirmarea acestuia' (anexez in copie adresa ce a insotit referatul). Prin nota numarul 1520/11/1/2016 din 16 iunie 2016 intocmita de Volintiru Danut in calitate de procuror-sef adjunct al sectiei de combatere a coruptiei din cadrul DNA, s-a concluzionat ca 'in rechizitoriu nu sunt descrise in concret faptele, nu este facuta o analiza si o interpretare a probelor administrate in cauza nu sunt indicate in situatia de fapt filele la care se regasesc mijloacele de proba si nu exista un corespondent intre situatia de fapt si incadrarea in drept a acesteia'. Prin nota numarul 149/ C1/2016 din 16 iunie 2016, intocmita de Calin Nistor, in calitate de procuror-sef adjunct DNA, s-a concluzionat ca actul de sesizare a instantei este 'esential nelegal si netemeinic, urmarirea penala s a efectuat intr-o maniera total neprofesionista, iar incriminarile retinute nu au corespondent in actele de urmarire penala'. Deficiente au fost totodata consemnate si in referatul intocmit de procurorul [Marius] Bulancea, acestea vizand aspecte de esenta, respectiv corecta incadrare a faptelor. Nota cu numarul 149/C 1/2016 din 16 iunie 2016 a Procurorului-sef adjunct al DNA, Calin Nistor, a fost inregistrata la cabinetul procurorului-sef de la acel moment, Kovesi Laura Codruta, si are consemnata o dispozitie olografa conform careia un exemplar al notei mentionate se trimite la Serviciul Teritorial Ploiesti, pentru a fi avut in vedere la solutionarea cauzei.

Asa cum rezulta din declaratiile consemnate de catre procurorul SIIJ, magistratilor-procurori Popovici Gheorghe, Calin Nistor, Iacob Marius si Volintiru Danut, ca urmare a referatelor intocmite procurorul-sef sectie Popovici Gheorghe, a fost chemat la scurt timp de catre procurorul-sef directie Kovesi Laura Codruta pentru a avea o discutie pe tema notelor intocmite si a legalitatii si temeiniciei rechizitoriului. Dupa trimiterea referatelor la DNA – Serviciul Teritorial Ploiesti, martorul Popovici Gheorghe a declarat ca au trecut aproximativ doua saptamani, iar dupa acest interval de timp a primit de la cabinetul doamnei procuror-sef Kovesi Laura Codruta un referat prin care procurorii Onea si Raileanu raspundeau la nota pe care o intocmise anterior, precum si la celelalte note. Referatul este inregistrat sub numarul 117/2/1/2016 din 27.06.2016.

De asemenea, procurorul-sef directie Kovesi Laura Codruta i-a comunicat procurorului-sef sectie Popovici Gheorghe ca urma sa vina rechizitoriul si ca procurorii de la Ploiesti 'au completat si au mai facut acte', imprejurare care dovedeste existenta unor discutii pe care Kövesi Laura Codruta le-a avut cu procurorii DNA Ploiesti, respectiv Onea Lucian si Raileanu Cerasela.

In acest context, la DNA – Structura Centrala a fost trimis, prin adresa numarul 308/2015 din din 29 iunie 2016, rechizitoriul cu acelasi numar din data de 28 iunie 2016. Volumul nr. 34 care insotea rechizitoriul cuprindea o declaratie de martor cu identitate protejata 'Diaconescu Aurel' (care in realitate era martorul Alexe Razvan) si o declaratie de martor cu identitate protejata 'Scarlat Tamara' (care in realitate era numitul Cosma Vlad Alexandru). Ambele declaratii cu identitate protejata fusesera consemnate la data de 24 iunie 2016 (deci intre emiterea celor doua rechizitorii) si cuprindeau doar cateva randuri, fara ca in continutul lor sa reiasa aspecte de esenta sau de noutate, care sa poata fi interpretate ca fiind o completare a cercetarilor, asa cum pretinsese Kovesi Laura, pentru remedierea multiplelor si gravelor deficiente constatate anterior.

In contextul discutiei purtate anterior de catre Popovici Gheorghe cu Kovesi Laura, si care are conotatia unei veritabile presiuni, s-a procedat la confirmarea rechizitorului sub aspectul legalitatii si temeiniciei, fiind sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru solutionarea cauzei. Materialul probator administrat in cauza constand in inscrisurile invocate anterior, declaratiile magistratilor procurori precum si declaratia martorilor Cosma Vlad Alexandru si Alexe Razvan au dovedit faptul ca serviciul teritorial al DNA Ploiesti se afla in coordonarea directa a procurorului-sef al directiei Kovesi Laura Codruta.

Din punct de vedere al contextului procedural-penal, rechizitoriul intocmit la data de 14 iunie 2016 de catre procurorii Onea Lucian si Raileanu Cerasela (si care a fost apreciat cu multiple argumente ca fiind nelegal si netemenic) ar fi trebuit sa respecte prevederile capitolului V intitulat 'Rezolvarea cauzei si sesizarea instantei' din Codul de Procedura Penala. In conditiile in care procurorii ierarhici au apreciat ca acest act de sesizare a fost intocmit in mod nelegal si netemeinic, exista obligatia legala ca procurorul-sef sa procedeze la infirmarea dispozitiei de sesizare a instantei de judecata, in conformitate cu prevederile articolului 304 alineatul 2 cod de procedura penala, asa cum de altfel se propusese prin referatele intocmite si la care am facut referire.

Avand in vedere caracterul acestor referate de inscrisuri oficiale semnate de magistrati cu functii de conducere in cadrul DNA, caracterul lor cert ce nu poate fi pus la indoiala. Modul in care procurorii de la DNA Serviciul teritorial Ploiesti au inteles sa 'remedieze' neregularitatile constatate de procurorii ierarhici s-a concretizat in esenta in reaudierea a doi martori cu identitati protejate (care, de altfel, mai fusesera audiati) sub pseudonimele 'Diaconescu Aurel' (nume real Razvan Alexe) si Scarlat Tamara (nume real Cosma Vlad), aceasta in in conditiile in care unul dintre acesti martori – si anume Cosma Vlad Alexandru – fusese audiat anterior in aceeasi cauza si sub identitatea protejata de Cristescu Florin. Deci Cosma Vlad a fost audiat sub doua identitati protejate distincte, acestea fiind Cristescu Florin si Scarlat Tamara, acesta avand, asa cum aveam sa aflu mult mai tarziu, si calitatea de denuntator. De altfel, in declaratia de martor data la data de 04.03.2019 de Razvan Alexe, pe care o anexez, acesta spune referitor la declaratia data in ziua de 24 iunie 2016 – intre momentele emiterii celor doua rechizitorii – ca a aflat de la Onea si Negulescu ca trebuie sa mai scrie 2-3 cuvinte, desi acestea nu priveau nimic important, pentru a se justifica necesitatea mentinerii masurii arestarii. Aceasta imprejurare poate fi lesne constatata prin citirea respectivelor inscrisuri.

Concluzionand, in contextul mentionat mai sus, demersul procurorului-sef sectie Popovici Gheorghe, intemeiat pe mai multe analize obiective efectuate de persoane avizate, a constituit practic o recunoastere clara a caracterului ilegal al rechizitoriului, din moment ce acest act fusese emis fara a fi intrunite conditiile necesare a fi indeplinite in mod cumulativ potrivit art. 327 Cod de procedura penala.

Numitii Onea si Raileanu au luat cunostinta in mod neindoielnic de refuzul exprimat in scris si motivat de procurorul ierarhic superior si, intr-un formalism ce denota rea-credinta, cei doi procurori s-au plans la numita Kovesi, dupa care au procedat in mod formal la reaudierea a doi martori cu identitate protejata, pe cateva randuri, fara insa ca cele declarate sa aduca elemente cu caracter de noutate, de natura sa completeze deficientele anterior constatate. In aceasta modalitate s-a incercat de catre procurorii de caz mentionati inducerea ideii ca ar fi completat materialul de urmarire penala (aspect cu totul contrar realitatii), dupa care au emis, la 28.06.2016, un al doilea rechizitoriu, continand date in esenta identice.

Inscrisurile respective constand in scurte declaratiile ale acelorasi doi martori cu identitate protejata, au fost inserate in dosar intre momentele emiterii celor doua rechizitorii. Ele exista in dosarul cauzei si nu lasa loc de interpretari cu privire la reaua-credinta a procurorilor de caz, care au cunoscut fara niciun dubiu caracterul deficitar al anchetei efectuate, caracterul incomplet si ilegal al acesteia si s-au rezumat la aceste doua audieri superficiale, care nu complineau numeroasele si gravele deficiente de ce fusesera constatate prin referatele despre care am facut vorbire.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt, nu se poate sustine in niciun fel ca nu exista elemente probatorii care sa contureze latura subiectiva a infractiunii de represiune nedreapta. Este deci foarte clar ca desi au cunoscut deficientele, cei doi procurori au insistat, fara a exista elemente noi, in a dispune trimiterea mea si a celorlalti coinculpati in judecata, ceea ce constituie chiar intrunirea elementelor (latura obiectiva si respectiv latura subiectiva) din continutul constitutiv al infractiunii de represiune nedreapta.

Fac precizarea ca toate mijloacele de proba la care am facut referire mai sus (declaratii de martori, inscrisuri) se regasesc in dosarul cauzei si ca prin natura lor de inscrisuri cu caracter oficial, respectiv de calitatea martorilor audiati, sunt mai mult decat apte si suficiente, contrar afirmatiei procurorului PICCJ, pentru a dovedi comiterea infractiunii de represiune nedreapta. Cu toate acestea procurorul de caz nu a facut nici macar o singura referire la existenta lor si cu atat mai mult nu s-a pus problema efectuarii unei analize obiective.

Personal, nu-mi explic aceasta ignorare decat prin aceea ca mentionarea in cauza a numelui Kovesi a fost de natura sa paralizeze orice demers legal pentru o corecta stabilire a situatiei de fapt si o solutionare corecta a cauzei. Desi in plangerea impotriva solutiei adresata procurorului-sef, am expus cele de mai sus, elementele de probatoriu mentionate fiind parte integranta din dosar, nici dumnealui nu s-a pronuntat cu privire la acestea, rezumandu-se sa preia cu ghilimele argumentatia laconica si generica a procurorului.

In ceea ce priveste participatia lui Negulescu Mircea la comiterea infractiunii de represiune nedreapta, am descris in sesizarea formulata in anul 2018 in ce a constat aceasta. Fara a relua detaliile din plangerea initiala, arat faptul ca desi nu era procuror de caz in dosarul in care am fost cercetat, acesta a avut, intr-o faza initiala, chiar calitatea de martor si s-a implicat fara nicio justificare / calitate legala in derularea anchetei, actele sale constand de la incercarea de a ma intimida prin intermediul avocatului meu ales din acel moment, in manipularea si – dupa cum s-a constatat ulterior – in constrangerea martorilor si pana la aranjarea noastra in celulele in care urma sa fim introdusi in Arestul Central.

Nu este lipsit de importanta sa arat ca participatia acestuia trebuie analizata in contextul tuturor probelor existente in dosar – declaratii numeroase, dar si inregistrari audio –, din care multe au aparut pe parcursul timpului in spatiul public si care demonstreaza fara niciun dubiu ca Negulescu Mircea a actionat asupra persoanelor cercetate pentru a obtine denunturi cu privire la persoanele pe care le viza. Actiunile sale s-au concretizat in intimidari si presiuni asupra persoanelor care erau audiate in calitate de martori, tocmai in scopul de a se obtine denunturi. Din memorie, citez cum spunea procurorul nemultumit de rezultatul audierii: 'Iau pe toata lumea si s-a jucat meciul' – fiind, evident, vorba, in contextul purtarii discutiei, de o amenintare cu arestarea.

Consider ca, prin ignorarea probelor existente in dosar si lipsa unei analize sistematice (in sensul coroborarii probelor unele prin altele) efectuata in cauza a carei solutie o atac, nu s-a urmarit altceva decat exonerarea de raspundere a persoanelor in cauza. Ca exemplu al celor descrise mai sus, mentionez din nou din memorie cum se administrau asa-zisele probe, fiind de notorietate inregistrarile aparute in spatiul public in care Negulescu Mircea arata: 'Mai am sa- i gasesc un viol si un furt din buzunare, ca zbor neautorizat oricum ii retin'.

In conditiile unei asemenea atitudini, apare de neinteles afirmatia procurorului din cadrul Parchetului General, in sensul ca nu exista niciun element probator cu privire la elementul subiectiv al infractiunii de represiune nedreapta. Acelasi procuror vorbea, in cuprinsul Ordonantei cu numarul 165/P/ 2022 (1447/321/P/2020), de onestitatea care trebuie sa caracterizeze munca unui procuror. Dar cum poate fi caracterizat un procuror care, dupa cum s-a probat in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, isi dorea sa ma gaseasca spanzurat in padure?

II. Prin Ordonanta pe care o contest, la punctul 10 al dispozitivului, procurorul a apreciat ca faptele expuse la punctul 12.9 din ordonanta, in legatura cu care am formulat plangere, nu exista si, ca atare, a dispus solutia de clasare in temeiul art. 16 litera a) Cod de Procedura Penala fata de Onea Gabriel si Raileanu Cerasela.

Concret, este vorba despre infractiunile de inducere in eroare a organului judiciar (prevazuta de articolul 268 alin. 2 Cod penal), fals intelectual (prevazuta de articolul 321 Cod penal) si uz de fals (prevazuta de articolul 323 Cod penal).

Contest aceasta solutie in ceea ce priveste temeiul in care a fost dispusa. In fapt, in concret, am aratat in plangerea formulata ca, in opinia mea, prin inserarea unor consemnari mincinoase in declaratiile unor martori cu identitate protejata, procurorii Onea si Raileanu au indus in eroare organele judiciare, in speta magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin aceea ca au atestat, in cuprinsul depozitiilor, ca in momentul audierilor respectivilor martori Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul teritorial Ploiesti nu avea in dotare mijloacele tehnice necesare efectuarii inregistrarilor. Mai mult, in depozitii s-a mentionat ca inregistrarea acestora audio-video nu a fost realizata din lipsa mijloacelor tehnice speciale. Acest aspect s-a dovedit ulterior a fi neadevarat, fapt de necontestat, ce rezulta din adresa cu numarul 12/VIII/1/2018 emisa chiar de aceeasi structura teritoriala DNA, semnata la acel moment de procurorul-sef Marin Nicolae si pe care o anexez. Fata de evidenta acestor neconcordante, nu se poate sustine ca mentiunile necorespunzatoare realitatii din cuprinsul declaratiilor de martori nu exista in materialitatea lor. Este foarte clar ca existau mijloacele tehnice si ca in aceste declaratii in mod voit s-a consemnat contrariul, cu scopul de a nu putea fi verificata de catre instanta de judecata modalitate de audiere, precum si modul in care s-a facut acordarea de catre procurori a statutului de martor protejat.

Practic, procurorii au creat doar o aparenta, in sensul ca au respectat normele procedurale, dar ca, din motive ce nu le pot fi imputabile, si anume lipsa mijloacelor tehnice, nu au putut inregistra audierile.

In motivarea solutiei de clasare, se mentioneaza ca nu rezulta cu claritate motivul lipsei mijloacelor de inregistrare tehnica. Consider ca acest lucru este doar o supozitie a procurorului, formularea din depozitii fiind foarte clara, si anume in sensul lipsei absolute, totale, a dotarii tehnice. Procurorii DNA Ploiesti au negat, in actul de procedura reprezentat de declaratiile de martor, insasi existenta in dotare a unor astfel de mijloace.

Pentru aceste motive, consider ca solutia dispusa in cauza s-a facut in mod gresit si nelegal in temeiul reglementat de articolul 16 litera a) Cod Procedura Penala, care se refera la inexistenta faptei, din moment ce mentiunea falsa este clara, dovedita in materialitatea ei prin chiar inscrisurile in care au fost consemnate marturiile.

Nu in ultimul rand, arat faptul ca din nou procurorul PICCJ nu a spus nimic despre multele inregistrari aparute in spatiul public, care sunt depuse la dosarul cauzei si care demonstreaza modul in care se faceau audierile, inclusiv prin presiuni si amenintari. Faptul ca audierea mai multor martori cu identitate protejata se facea simultan, in aceeasi incapere, prin dictarea declaratiilor de catre procuror, rezulta din materialul probatoriu existent (anexez doua declaratii relevante). Or, evident ca avand acest mod de lucru si de obtinere a marturiilor, procurorii in cauza nu aveau niciun interes sa-si probeze ilegalitatile prin inregistrarea lor.

III. In ceea ce priveste solutia dispusa privire la faptele expuse la punctul 12.10 din ordonanta (art. 321. Cpenal, art. 323C. penal, art. 275 alin. 1C. penal si art. 297Cpenal-concretizate in consemnarea in rechizitoriul 308/P/2015 a unor aspecte nereale de catre semnatarii rechizitoriului, respectiv Onea Lucian si Raileanu Cerasela), consider ca si de aceasta data, in mod gresit, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in mod gresit inexistenta faptelor ca temei al solutiei de clasare, solutie pe care a dispus-o la pct. 10 din dispozitivul ordonantei pe care o contest.

Am enumerat exemplificativ, in plangerea formulata la data de 14.02.2019 (fila 525 din vol. I, daca s-a pastrat numerotarea), ce mentiuni am considerat ca sunt nereale din cuprinsul rechizitoriului, prin asa-zia completare a probatoriului, a carei infirmare nu a fost dispusa, asa cum era legal, printr-o ordonanta de infirmare. Enumerarea respectiva, desi are caracter exemplificativ, demonstreaza ca in al doilea rechizitoriu nu au fost re-descrise bazele factuale si ca nu au fost eliminate neregularitatile.

Pot fi identificate, cu siguranta, multe alte denaturari de acest fel. Examinarea mentiunilor din al doilea rechizitoriu, din 28.06.2016, prin prisma materialului de urmarire penala, ar fi fost edificatoare – daca se dorea a fi facuta – pentru identificarea de catre procuror a modalitatilor in care s-a creat impresia ca au fost remediate neregularitatile din primul rechizitoriu.

Desi in referatele intocmite de catre mai multi procurori cu functii de conducere au fost consemnate in mod argumentat numeroase si grave deficiente ale rechizitoriului emis la data de 14.06.2016, aceste deficiente nu au fost remediate, in realitate procurorii rezumandu-se doar la cateva mici modificari (pe care le-am expus in plangere, dar si acestea fara corespondent in actele dosarului, dupa cum am motivat) si la doua reaudieri formale, pe cateva randuri, a doi martori cu identitate protejata, astfel cum am aratat la pct. I al prezentei plangeri, creandu-se in acest fel, in mod fals, impresia ca s-au conformat dispozitiilor primite.

Un alt exemplu (pe care ar fi trebuit sa-l identifice procurorii), reprezentand o omisiune voita facuta de procurori, consta in faptul ca in continutul actului de sesizare a instantei nu s-a mentionat nimic despre mijlocul de proba reprezentat de inscrisul cuprinzand denuntul numitului Vlad Cosma. Avand caracterul unui mijloc de proba, acesta era susceptibil de a fi contestat si / sau verificat sub aspectul legalitatii lui de catre judecatorul de camera preliminara. Omisiunea inserarii in rechizitoriu a datelor despre denunt contravine dispozitiilor pe care trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu actul de sesizare in art. 328 Cod procedura penala. Aceasta omisiune reprezinta infractiunea de fals intelectual, in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu.

Tot astfel, este logic faptul ca atat timp cat in rechizitoriu au fost inserate date rezultate din declaratii mincinoase (despre caracterul carora procurorul Popovici Gheorghe nu avea in mod obiectiv cum sa ia cunostinta la momentul confirmarii), actul de sesizare cuprinde date nereale. Preluarea in actul de sesizare a marturiilor necorespunzatoare realitatii confera caracter de falsitate mentiunilor din rechizitoriu. De altfel, prin solutia dispusa prin ordonanta cu numarul 165/P/ 2022 (1447/321/P/2020) din data de 30 august 2024, la pct. 10, cu referire la pct. 12. 2 din expozitiv, procurorul a constatat prescrierea faptelor de marturie mincinoasa fata de Cristescu Florin (nume real Vlad Cosma), ceea ce ar fi in disonanta cu negarea caracterului fals al mentiunilor din rechizitoriu.

Aceleasi consideratii privind elemente nereale invocate in rechizitoriu decurg si din declaratia numitului Pavaleanu Marcel data la urmarire penala la data de 08.03.2016. In acea declaratie se acredita ideea ca l-as fi favorizat pe acesta prin admiterea unei expertize contabile. Exista insa intre declaratiile date la SIIJ de care imi amintesc si una in care acelasi martor (vol. 5 fila 488) relateaza ca a asistat la o discutie in care procuroarea Raileanu ii spunea procurorului Negulescu ca nu subsemnatul i-a admis lui Pavaleanu cererea de expertiza. Acest lucru este mai mult decat adevarat. Nu numai ca nu l-am favorizat in niciun fel pe Pavaleanu, dar acesta a fost trimis in judecata pentru evaziune fiscala, iar cererea de expertiza contabila i-a fost admisa de catre instanta (am depus la SIIJ, in dosar, extras de pe portalul instantei ca proba in acest sens – dosar nr. 6740/105/2013 al Tribunalului Prahova).

Cu toate acestea, procurorii de la DNA au persistat in a insera date nereale in declaratia de martor, ce a fost enumerata in sustinerea acuzarii la fila 43 din rechizitoriu si care alaturi de alte manopere similare au condus in mod intentionat la prezentarea unei stari de fapt nereale. In plus, pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost evidentiate si alte elemente ce demonstreaza modul de obtinere a unor probe, care, ticluite fiind cu stiinta de catre procurori, confera caracter nereal datelor din actul de sesizare (anexez in acest sens declaratii de martor pe care le consider relevante).

Tot ca exemplu, arat faptul ca procurorii DNA au denaturat in rechizitoriu realitatea, prin omisiune, in contextul prezentarii relatarilor martorului Istvan Adrian – declaratie din 08. 03. 2016 –, pentru ca aceasta nu le sustinea invinuirea. Acest martor a aratat la urmarirea penala ca are cunostinta despre faptul Mircea Cosma s-a plans despre faptul ca procurorul Tudose ii face necazuri. Cu toate acestea, in rechizitoriu s-a mentionat in mod nereal varianta procurorilor, mentionandu-se, cu ocazia enumerarii mijloacelor de proba, ca situatia de fapt expusa cu privire la persoana mea si invinuirile ce mi se aduceau in acest act a fost stabilita si pe baza acelei declaratii – ceea ce este nereal. Nicaieri in cuprinsul acestei declaratii a martorului Istvan nu exista vreo referire cu privire la vreo fapta penala comisa de mine. In mod identic, se pune problema si in ceea ce priveste declaratia data de Victor Ponta la data de 04.04.2016, care si aceasta a fost invocata in mod nereal in acuzare, impotriva mea, ca si precedenta, tot la fila 43 din rechizitoriu, desi aceasta nu continea elemente care sa sustina starea de fapt ticluita de acuzare, astfel cum au sustinut in mod fals procurorii.

Si declaratia martorului cu identitate protejata Ceata Gabriel (nume real Stroe Cecilia) a fost invocata in rechizitoriu la fila 43, in acuzarea mea, desi depozitia respectiva era luata din alt dosar, cu alt obiect si fara nicio legatura cu persoana mea. Acest aspect a fost constatat de altfel mult mai tarziu, cu ocazia cercetarii judecatoresti de catre judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin manopera de a se face trimitere in rechizitoriu la mai multe declaratii, desi acestea nu contineau in realitate elemente care sa probeze acuzatiile, s-a creat, in mod voit si fals, impresia ca toate acestea converg in a stabili o situatie de fapt stabilita in mod cert, fara dubii.

In schimb, rechizitoriul cu care a fost investita instanta contine subiectivisme constand in deductii, prezumtii, presupuneri, pareri ale procurorilor, intrebari retorice ale procurorilor la care tot ei dau raspunsuri, afirmatii cu caracter de certitudine si cu valoare de axioma ale procurorilor, fara ca acestea sa aiba corespondent in actele dosarului. Se fac afirmatii de genul: 'este evident', 'este de necontestat', fara ca ele sa aiba acoperire in probe.

De exemplu, in referatul cu nr 117/II-1/2016 din 27.06.2016, procurorii pur si simplu au inventat situatii de fapt. Plecand de la situatia reala a participarii mele la o nunta in vara anului 2013, la care a participat ca invitat si Ponta Viorel, au mentionat in mod fals si aberant ca la solicitarea lui Ghita Sebastian as fi relationat cu Ponta, aspectul fiind prezentat intr-un context in care participarii la nunta i-au fost conferite conotatii infractionale. Este de neconceput ca acuzatiile sa fie formulate in acest mod care nu are nimic in comun cu buna-credinta, cu echilibrul si onestitatea de care vorbea dna. procuror.

Cu toate ca in dosar exista inscrisuri care probeaza cele de mai sus, in mod netemeinic s-a apreciat, in solutia pe care am contestat-o, ca nu exista fapte de abuz in serviciu, de fals intelectual si uz de fals – imprejurare pe care o apreciez ca inacceptabila. Multitudinea situatiilor de acest fel, repetabilitatea lor, contradictia evidenta intre realitate si consemnari dovedesc, in opinia mea, ca nu este vorba de simple inadvertente sau formulari eronate sau nefericite.

In raport de situatia de fapt stabilita pe baza de probe, dupa cum am aratat la pct. I, precum si in raport de argumentele mai sus expuse, convingerea mea a fost ca procurorul Popovici a fost indus in eroare pe fondul intimidarilor mentionate cu privire la realitatea completarii deficientelor din primul rechizitoriu. Pe de alta parte, acesta nu putea sa-cunoasca la acel moment modalitatea in care se ticluiau probele la DNA Ploiesti. Daca Popovici Gheorghe a refuzat in acel moment (16 iunie 2016) sa avizeze rechizitoriul, cu atat mai mult nu l-ar fi avizat daca ar fi cunoscut aspectele de nelegalitate ce au aparut ulterior. In plus, consider ca s-a profitat si de faptul ca la acel moment dosarul cauzei se afla la Inalta Curte de Casatie si Justitie in procedura de prelungire a masurii arestarii si deci procurorul Popovici Gheorghe nu avea cum sa verifice corespondenta intre mentiunile din rechizitoriu si materialul de urmarire penala.

Finalitatea acestor manopere ale procurorilor a constat in trimiterea in judecata, ca element material al laturii obiective a infractiunii de represiune nedreapta.

Totodata, faptul ca in aceeasi cauza au fost emise succesiv doua rechizitorii fara ca primul sa fi fost infirmat este de puterea evidentei, astfel incat consider ca solutia pe care o contest nu poate fi dispusa in niciun caz in ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu in temeiul articolului 16 litera a) Cod de procedura penala. Este clar, prin prisma argumentelor invocate de mine in plangerea initiala, ca procurorii au incalcat legea (art. 306 alin. 3 Cpp) prin neinfirmarea, conform legii, a primului rechizitoriu. Aceasta a facut ca in mod efectiv sa coexiste doua acte de investire a instantei cu privire la aceleasi fapte si persoane, primul rechizitoriu fiind retinut – aspect de neacceptat din punct de vedere al respectarii legalitatii.

Cu privire la al doilea rechizitoriu, din 28.06.2016, dupa cum am aratat, s-a creat in mod nereal impresia ca au fost remediate deficientele – aspect contrar realitatii. Orice alte aprecieri pot nuanta situatia de fapt in functie de aspectele rezultate din probatoriu, dar nu se poate in niciun caz sustine ca primul rechizitoriu nu exista, ca acest prim rechizitoriu a fost infirmat, astfel cum ar fi fost legal, sau ca acest act ar fi fost in dosarul cauzei cu care a fost investita instanta de judecata.

Si in legatura cu faptele de genul celor mai sus procurorul ierarhic superior a reprodus in procedura reglementata de art. 339 Cpp, in mod fidel, in propria ordonanta, consideratiile procurorului de caz.

IV. Contest, de asemenea, si solutia dispusa la pct. 10 din dispozitiv cu referire la punctul 12.11 din expozitiv (pagina 110 din ordonanta) cu privire la infractiunea de abuz in serviciu (prev. si ped. de art. 297 alin. 1 si art. 297 alin. 2 Cod penal) comisa de Onea Lucian si Raileanu Cerasela.

Arat faptul ca, din punctul meu de vedere, subzista aceasta infractiune pentru care am formulat plangere, ea fiind comisa in cel putin prin doua modalitati, ambele probate, in legatura cu cauza in care am fost cercetat.

Prima modalitate se refera la clasificarea denuntului numitului Vlad Cosma, iar cea de a doua la audierea uneia si aceleiasi persoane cu mai multe identitati diferite si calitati diferite. Imi intemeiez plangerea pe aceea ca, din punctul meu de vedere, in niciun caz nu se poate aprecia ca o clasificare ca secret a unui act de sesizare constituie un act licit, permis de prevederile Codului de procedura penala. In cauza de fata, procurorii Onea si Raileanu au clasificat ca fiind secret un denunt, al numitului Vlad Cosma, care, nefiind altceva decat un act de sesizare in sensul legii procesual-penale, trebuia sa constituie un act care sa faca parte din actele dosarului si la care persoana vizata sa aiba acces, pentru a putea sa aiba cunostinta cu privire la invinuirile care i se aduc, ca sa se poata apara in cunostinta de cauza. Consider ca orice act de sesizare, fie el plangere, denunt sau proces-verbal intocmit de catre organele de urmarire penala cu ocazia unei sesizari din oficiu trebuie sa se afle, principial, procedural si faptic, la baza acuzatiilor penale pe baza carora se declanseaza o cercetare impotriva unei persoane. Art. 289 si art. 290 Cod procedura penala nu reglementeaza in niciun fel posibilitatea secretizarii unui act de sesizare – ceea ce constituie deci o ilegalitate nepermisa de lege. In cauza de fata, secretizarea acestui act a facut ca acesta sa nu aiba caracterul unui act de procedura in sensul legii, ceea ce a conferit acestei manopere caracterul unei actiuni nelegale, contrare literei si spiritului legii. Aceasta manopera a fost apta, in contextul concret al producerii si derularii faptelor, sa impiedice orice posibilitate reala de aparare in dosarul instrumentat de procurorii Onea si Raileanu, urmarea produsa fiind deci una grava, constand in lezarea drepturilor mele procesuale, prin ingradirea dreptului la aparare, in sensul art. 297 alin. 2 Cp.

Cu privire la persoana mea, ascunderea inscrisului respectiv – prin atribuirea, contrar legii, a caracterului de secret – a existat fara niciun dubiu, aspect care rezulta in mod clar din insasi constatarea existenta inscrisului in cauza in cuprinsul dosarului, ca urmare a desecretizarii lui in luna aprilie 2018, deci dupa mult timp de la declansarea cercetarilor, de la retinere, arestare si trimitere in judecata – abia dupa ce izbucnise scandalul public. Pana la acel moment, subsemnatul nu am cunoscut nimic despre acel inscris, dar nici avocatul meu, nici judecatorul de camera preliminara nu au fost incunostintati. Acest lucru contravine art. 6 din Conventie, iar Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au emis Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale, care la art. 6 ('Dreptul la informare cu privire la acuzare') prevede astfel: 'Statele membre se asigura ca persoanele suspectate primesc informatii cu privire la fapta penala de a carei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informatiile respective se furnizeaza cu promptitudine si cu detaliile necesare, pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor si exercitarea efectiva a dreptului la aparare'.

In plus, Legea nationala-cadru in materie – nr. 182/2002 – interzice expres clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul ascunderii incalcarilor legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor interese legitime, precum si a informatiilor, datelor sau documentelor referitoare la o cercetare stiintifica fundamentala care nu are o legatura justificata cu securitatea nationala [art. 24 alin. (5) si (6) din lege]. De asemenea, legea interzice expres clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei. In contextul concret de fata sintagma obstructionarea justitiei se refera deopotriva la posibilitatea subsemnatului ca parte vatamate de a participa la procedurile legale in cunostinta de cauza, dar si la posibilitatea judecatorului de a avea o imagine fidela, corecta, asupra cauzei cu privire la care este investit sa se pronunte.

Avand in vedere insasi existenta inscrisului care se regaseste in dosarul cauzei, nu se poate sustine ca aceasta actiune ilicita a procurorilor Onea si Raileanu nu a existat in materialitatea ei. Mai mult, nu ne putem rezuma doar la faptul ca inscrisul respectiv a fost secretizat, aceasta manopera situandu-se in legatura cu intregul ansamblu al actiunilor ilegale derulate de inculpati, ce rezulta din intreg materialul probatoriu si avand rolul sa le acopere. Evident ca ascunderea denuntului a fost una intentionata, urmarindu-se in mod direct producerea efectelor negative la care am facut referire anterior. Relevant este si faptul ca am aflat despre existenta acestui inscris mult mai tarziu, pe parcursul fazei judecatii, ceea ce este de natura sa amplifice gravitatea actiunii comise de catre cei doi procurori cu incalcarea legii.

Consider ca actiunea de clasificare a denuntului intra in latura obiectiva a infractiunii de abuz in serviciu si ca in cauza sunt pe deplin aplicabile considerentele Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 21/18.01.2018 care defineste practic notiunea de 'ilicit penal' in aceasta materie a clasificarii mijloacelor de proba. (...)

In ceea ce ma priveste, cum puteam sa contest un act despre a carui existenta nu cunosteam la acel moment? La fel de grav este si faptul ca aceasta actiune de secretizare a denuntului in legatura cu cauza in care am fost cercetat a fost urmata de acordarea a doua identitati distincte de martor cu identitate protejata aceluiasi denuntator.

Referitor la cea de-a doua modalitate de savarsire a infractiunii de abuz in serviciu, constand in audierea uneia si aceleiasi persoane cu mai multe identitati diferite si cu calitati procesuale diferite, nu pot fi de acord cu incercarea procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de a explica ratiunea pentru care s-a multiplicat, practic, de trei si chiar patru ori identitatea procesuala a uneia si aceleiasi persoane (denuntator, martor cu identitate reala si doua identitati protejate distincte), in sensul ca trebuie sa primeze masurile de protectie a martorilor, inclusiv prin posibilitatea acordarii unui pseudonim. Este inacceptabil ca o pretinsa protectie a martorilor sa se faca in scopul ascunderii ilegalitatilor, evident in detrimentul persoanelor cercetate. In aceste conditii, nu se poate vorbi nici de legalitate, nici de loialitate si nici de principiul respectarii egalitatii de arme. Evident ca procurorul trebuie sa uziteze de aceste parghii in limitele legii, cu buna-credinta, ceea ce nu a fost cazul in speta. Una este sa i se acorde unei persoane considerate amenintate un pseudonim si alta este sa se acorde multiple identitati, existand in mod real pericolul ca probatoriul sa fie multiplicat dupa bunul plac al organului de ancheta.

De altfel, Codul de procedura penala se refera in art. 126 lit. c) la acordarea unui pseudonim, formularea vizand deci un caz singular. Daca legea ar fi permis acordarea mai multor pseudonime, ar fi continut o permisiune expresa in acest sens. Consider ca prin aplicarea unui mod de lucru contrar dispozitiilor legale, prin acordarea mai multor identitati protejate / calitati procesuale uneia si aceleiasi persoane, se creeaza in mod inevitabil premisele ca acea persoana sa fie determinata, in mod constient, sa comita – mai ales sub masca identitatii nereale – infractiunea de marturie mincinoasa, prin diferentele de esenta intre depozitii, ceea ce s-a si intamplat in aceasta cauza. Aceasta contravine flagrant dispozitiilor art. 101 alin. 3) Cpp, potrivit carora 'este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii de probe'.

Concret, in cauza, pe langa ascunderea denuntului la care am facut referire, aceleiasi persoane, avand calitatea de denuntator secret, i s-au atribuit in acelasi dosar doua alte identitati distincte, si ele secretizate, prin acordarea in mod nejustificat – dupa cum avea sa rezulte ulterior din probe, neexistand nicio temere – a calitatii de martor protejat. Ratiunea institutiei martorului protejat nu consta in folosirea abuziva a acestei institutii prin incalcarea legii. In speta de fata, practic a fost denaturat rostul acestei institutii – ceea ce a avut ca efect formarea inca din prima faza a cercetarilor, in mod artificial, a convingerii instantei ca exista probe multiple si suficiente in acuzare, lucru care in realitate nu era adevarat. In mod firesc, in prima faza, cu ocazia examinarii propunerii de arestare preventiva, judecatorul de drepturi si libertati nu avea in mod obiectiv cum sa verifice in profunzime aceste aspecte si sa constate nelegalitatea si neloialitatea administrarii probelor. Ca atare, pe baza actelor intocmite in modul descris mai sus, s-au dispus masuri privative de libertate.

Incalcarea legii in mod nepermis printr-o asemenea interpretare si aplicare de catre procurori nu putea avea, din punct de vedere procesual, ca efect decat sanctiunea interzicerii folosirii probelor daca ar fi fost constatata la timp. Din punct de vedere al infractiunilor pentru care am formulat plangere, consider ca actiunile procurorilor nu constituie altceva decat o indeplinire abuziva cu stiinta – si nu din culpa – a prerogativelor legale pe care trebuie in mod normal ca un magistrat sa le indeplineasca cu respectarea legii.

Un alt aspect pe care il consider definitoriu pentru atitudinea psihica a inculpatilor, in stransa legatura cu cele mai sus mentionate, este acela ca eu, personal, am putut lua cunostinta de declaratiile celor doi martori cu identitate protejata la doua saptamani de la arestare, acestea fiindu-mi aduse de avocat la arestul Campina. In mod de-a dreptul grotesc mi-a fost restrictionat accesul la actele dosarului timp de zece zile, motivandu-se ca s-ar aduce atingeri urmaririi penale, rastimp in care presa avea acces la actele dosarului, dupa cum am aratat in plangerea din 2018. Si ulterior expirarii termenului de zece zile, aflandu-ma in arest am citit in ziar elemente ale asa-zisului probatoriu, aspect pe care l-am adus la cunostinta instantei de judecata si procuroarei de sedinta – Simona Ricu.

In solutia pe care o contest procurorul, la pagina 111, arata ca declaratiile martorilor cu identitate protejata au fost la dispozitia persoanelor cercetate si a judecatorului de camera preliminara, ceea ce nu ar implica de facto o conduita abuziva a procurorilor de caz. Legat de aceasta afirmatie arat faptul ca subsemnatul am formulat inca din iunie 2016 plangere impotriva martorului cu identitate protejata Cristescu Florin pentru marturie mincinoasa, dar nimeni nu a vrut sa cerceteze aceasta sesizare, ea finalizandu-se in august 2024 cu clasare, dupa ce dosarul a fost plimbat de la un parchet la altul si lasat in nelucrare mai bine de 8 ani. In alta ordine de idei, evident ca in memoriul adresat judecatorului de camera preliminara m-am referit la acele declaratii, dar dezvaluirea modului in care au fost obtinute si insasi existenta denuntului clasificat au avut loc mult mai tarziu, in anul 2018. In dosarul cauzei de fata exista numeroase elemente care probeaza ca aceste declaratii au fost obtinute printr-un intreg arsenal de constrangeri, presiuni si amenintari concomitent cu indemnuri si promisiuni, ceea ce infrange brutal principiul loialitatii administrarii probelor consacrat de art. 101Cpp.

Lasand la o parte aspectele de ordin tehnic si de procedura, domnule / doamna judecator, va rog sa faceti un efort de imaginatie si sa va inchipuiti cum este sa fi retinut si arestat fara sa ai acces la probele / asa-zise probe pe baza carora au fost dispuse aceste masuri cu caracter de maxima intruziune.

Este cunoscut ca potrivit legislatiei speciale procurorii au o serie de indatoriri in baza carora trebuie sa apere respectarea legii sa vegheze ca o persoana sa nu fie trimisa in judecata atunci cand este nevinovata si sa administreze probe numai cu respectarea prevederilor legale. Procurorii sunt obligati ca in intreaga lor activitate sa respecte si sa apere drepturile persoanelor, inclusiv in cauzele pe care ei le instrumenteaza. In cauza de fata nu numai ca aceste drepturi au fost calcate in picioare dar legea a fost interpretata intr-un mod propriu, in mod extensiv, adaugandu-se la lege intr-o maniera proprie, nepermisa. Aceasta activitate care nu a avut nimic de a face cu respectarea legii a avut drept consecinta vatamarea grava a drepturilor si intereselor persoanelor, fiind deci produsa urmarea infractiunii de abuz in serviciu. Conduita abuziva s- a consumat in momentul secretizarii probelor si multiplicarii declaratiilor, fapt pentru care consider ca nu are nicio relevanta daca exista posibilitatea verificarii ulterioare a acestor acte de catre judecatorul de camera preliminara. Consecintele negative au fost produse la momentul asa zisei administrari a probelor iar efectul negativ s- a prelungit in timp. Este cunoscut faptul ca de la momentul dispunerii unei masuri preventive pana la momentul examinarii legalitatii probelor de catre judecatorul de camera preliminara, trece in mod efectiv o perioada considerabila de timp si ca in tot acest interval de timp actele intocmite in mod nelegal si defectuos au produs consecinte dezastruoase pentru persoanele vizate.

In motivarea solutiei referitoare la infractiunea de abuz in serviciu pe care o contest, procurorul din cadrul Parchetului General face trimitere la mai multe texte de lege care trebuie/ar trebui sa guverneze activitatea procurorilor-art. . 4alin. 1 din legea 304/2004, art. 5 din Codul de procedura penala, art. 132 din Constitutie, precum si la legea 303/2004-probabil in integralitatea ei-procedand la prezentarea unora din aceste texte de lege.

In dosarul cauzei, contrar concluziilor doamnei procuror, exista numeroase elemente de probatoriu care dovedesc incalcarea de catre procurorii impotriva carora am formulat plangeri tocmai a acestor dispozitii legale precum si a multor alte texte de lege. Astfel, probele existente in dosar au demonstrat referitor la modul de audiere a martorilor cu identitati protejate ca, in activitatea DNA -ST Ploiesti s-a constatat existenta unei practici constante si total nelegale de a atribui uneia si aceleiasi persoane mai multe identitati in aceeasi cauza penala, chiar si in situatia in care una si aceeasi persoana avea mai multe calitati procesuale, respectiv aceea de inculpat, denuntator si martor. Aceasta practica contrara oricaror dispozitii procedural penale a fost instituita prin adresa nr. 2575/C/2016 din 10 octombrie 2016 de procurorul sef directie Kovesi Laura Codruta cu prilejul sedintei saptamanale de analiza a solutiilor care a avut loc la data de 5 octombrie 2016. Cu acest prilej s-a motivat emiterea adresei prin aceea ca a rezultat ca au fost intalnite situatii cand pe parcursul urmaririi penale aceeasi persoana a fost audiata atat in calitate de martor cu identitate protejata cat si in aceea de martori cu identitate reala. S- a apreciat ca nu exista vreun impediment pentru procurorul de caz de a proceda in aceasta modalitate cu precizarea ca cele doua declaratii nu constituie probe distincte in cadrul procesului penal, necesitatea acestei audieri rezultand in functie de stadiul urmaririi penale.

Cu privire la aceasta situatie, procurorul sef directie Kovesi Laura Codruta a dispus ca procurorul sa informeze numai instanta de judecata la momentul trimiterii dosarului in judecata sau pe parcursul cercetarii judecatoresti printr-o adresa cu regim secret de serviciu. Circulara procurorului-sef directiei Kovesi Laura Codruta este intr-o vadita contradictie cu normele de procedura penala si cu normele constitutionale care asigura dreptul la un proces echitabil al tuturor partilor din proces. In orice caz, procurorii de la DNA Ploiesti nu pot invoca ordinul superiorului ca o cauza justificativa exoneratoare de raspundere, atat timp cat acesta este vadit ilegal. Menirea acestui inscris (emis ulterior consumarii faptelor comise de procurorii DNA Ploiesti) a fost aceea de a acoperi formal si faptic ilegalitatile ce fusesera deja savarsite de acestia, care au transformat faza de urmarire penala intr-o activitate arbitrara, lipsita de reguli procedurale penale si condusa determinat de criterii pur subiective fara a avea nicio legatura cu adevarul juridic si cu existenta vreunei situatii de fapt reale.

Nu se poate concepe ca intr-un stat care se vrea a fi de drept sa coexiste un dosar paralel de care persoanele cercetate sa nu aiba cunostinta, dupa cum nu se poate concepe ca norme de procedura penala sa fie legiferate printr-o adresa interna, pentru ca in aceste conditii nu mai vorbim de legalitate si nici de celelalte principii care trebuie sa guverneze procesul penal. Intr-o asemenea maniera de gandire, se putea ca, in mod similar, sa se reintroduca de catre dna. K (cum era numita de Negulescu) pedeapsa cu moartea, abrogata in 1990, ceea ce ar fi fost in deplina concordanta cu dorinta acestuia de a ma gasi spanzurat, dupa cum am aratat.

Toate mijloacele de proba in baza carora am expus situatia de mai sus se regasesc in dosarul penal a carui solutie o contest (daca nu cumva intre timp au fost transferate ca urmare a disjungerii in dosarul nr. 133/P/2022 al Sectiei de urmarire penala din cadrul PICCJ) , dosar in care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la Kovesi Codruta Laura constatandu-se ca a intervenit prescriptia raspunderii penale pentru fapte aflate in legatura de conexitate cu cele din prezentul dosar. In sustinerea acestui aspect depun in copie plangerea penala pe care am facut-o in anul 2019 cu privire la fapte conexe atat impotriva sus-numitei cat si impotriva procurorilor de la DNA Ploiesti, pentru faptele in legatura cu care acestia din urma au fost cercetati in prezenta cauza. Atasez totodata in copie si solutia data cu privire la Kovesi Laura Codruta in legatura cu aceleasi fapte. Cu toata consistenta acestor elemente, ele au fost pur si simplu trecute cu vederea de catre procuror care s-a rezumat la a constata ca nu exista fapta de abuz in serviciu, solutie mentinuta de procurorul ierarhic, in mod nejustificat si nemotivat.

Intr-o maniera mai putin juridica, in raport de cele mentionate mai sus va rog sa reflectati asupra situatiei teoretice cand dumneavoastra, domnule presedinte, ati fi pus in situatia de a dispune cu privire la luarea unor masuri preventive fara a avea cunostinta despre faptul ca una si aceeasi persoana a fost audiata de procuror cu mai multe identitati, creandu-se o falsa iluzie a legalitatii si suficientei probatoriului, situatie despre care ati afla ulterior / daca ati afla, in cel mai fericit caz, la momentul trimiterii la momentul trimiterii in judecata.

O analiza reala, obiectiva si efectiva a probatoriului administrat, existent in dosarul nr. 165/P/ 2022 (1447/321/P/2020) al PICCJ ar fi relevat faptul ca acesti procuror au incalcat numeroase norme din legislatia procesual penala, de organizare judiciara, a unor instrumente juridice internationale ce au preeminenta dar si a Constitutiei. (...)

A citat procurorul de caz din cadrul PICCJ un paragraf din Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei cu nr. 405/15.06.2016 aratand ca exercitarea de catre magistrati a atributiilor de serviciu in lipsa unor elemente de natura a le pune la indoiala buna-credinta, care se prezuma pana la proba contrara, nu poate constitui temei pentru antrenarea raspunderii penale, iar pentru a fi in prezenta unei infractiuni de abuz in serviciu este necesar sa existe o atributie de serviciu incalcata si prevazuta in legislatia.

Consider ca acest paragraf nu este aplicabil in ceea ce priveste dosarul de fata, deoarece exista numeroase elemente (in prezenta plangere am enumerate doar cateva) care demonstreaza pe deplin reaua-credinta, lipsa de onestitate si, pe cale de consecinta, si intentia necesara pentru a subzista si infractiunea de abuz in serviciu, dar si infractiunile impotriva infaptuirii justitiei. Dupa cum voi analiza ulterior, exista numeroase elemente ce permit incadrarea activitatii ilicite a procurorilor impotriva carora am formulat plangere in criteriile stabilite de Curtea Constitutionala prin aceasta decizie. A enuntat doamna procuror si un slogan cu privire la principiul fundamental al independentei magistratilor, cu care sunt de acord, dar nu si in ceea ce priveste prezenta cauza. Trebuie sa se aiba in vedere ca principiul in cauza nu se refera la o libertate absoluta, asa cum si-au arogat-o procurorii DNA Ploiesti, inclusiv libertatea de a calca legea in picioare.

A mai vorbit procurorul si despre faptul ca 'in lipsa unui mod contrar cu legea de administrare a probelor, nu va exista ilicit penal'. Este indubitabil ca in cauza de fata au fost comise numeroase incalcari ale legii, pe care procurorul de caz nu numai ca a refuzat sa le analizeze dar le-a calificat in mod nelegal ca fiind neexistente. Incalcarile au vizat dispozitii din legislatia primara, fiind vorba de Constitutie si legi organice. (...)

Asa cum am motivat in cuprinsul prezentei plangeri, atingerile aduse persoanei mele, prin incalcarea legii cu rea credinta de catre procurori, au produs rezultate grave constand in afectarea dreptului la libertate, iar ulterior in trimiterea in judecata cu urmarile pe care le implica desfasurarea unui proces. Determinarea arestarii pe baza unor probe ticluite si administrate cu incalcarea legii si trimiterea in judecata in conditiile in care cunosteau ca nu sunt indeplinite cerintele de legalitate au constituit atingeri care prin natura si gravitate sunt susceptibile a fi incadrate in sfera ilicitului penal. In conditiile concrete stabilite pe baza materialului probator existent si ignorat de procuror nu se poate vorbi de o eroare sau de o culpa disciplinara asa cum se incearca a se acredita in solutia pe care o atac, pentru a se conchide in final ca fapta nu exista. (...)

Pentru aceste motive, consider ca dispunerea solutiei de catre procuror si in ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu, expusa mai sus, in temeiul art. 16 litera a) din Codul de Procedura Penala este profund nelegala, in contradictie atat cu probatoriul administrat dar si cu o minima logica si morala juridica.

Avand in vedere toate argumentele din prezenta plangere, consider ca solutia dispusa nu este in concordanta cu situatia de fapt astfel cum este stabilita prin probatoriul administrat si ca aprecierea mijloacelor de proba s-a realizat in mod trunchiat si subiectiv. Retinerea in subsidiar a incidentei institutiei prescriptiei raspunderii penale, astfel cum s-a mentionat in solutia de respingere a plangerii de catre procurorul sef, ar presupune recunoasterea existentei faptelor, altminteri solutiile ar fi ireconciliabile”.

„Inteleg sa fac trimiteri la mijloacele de proba din cuprinsul dosarului de urmarire penala 21/P/2018, al Sectiei pentru Investigarea infractiunilor din Justitie, si sa explicitez tezele probatorii. Din dosarul nr. 21/P/2018 al Sectiei pentru Investigarea infractiunilor din Justitie, s-a format prin disjungeri succesive- pentru faptele pentru care nu s-a dispus trimiterea in judecata in judecata-, dosarul nr. 1447/P/2020 al SIIJ. Ulterior, urmare trimiterii acestui dosar pe cale administrativa, a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu numarul 203/P/2022. Prin ordonanta cu nr. 203/P/2022 din 23. 06. 2023 a PICCJ-Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica s-a dispus reunirea dosarului penal nr. 203/P/2022 la dosarul penal nr. 165/P/2022 al aceleiasi unitati de parchet. Istoricul detaliat al formarii dosarelor se regaseste in sectiunea, , Date de urmarire penala ‚'din ordonanta 165/P/2022 pe care am atacat-o, filele 35-70.

In plus, pentru a facilita parcurgerea si analizarea actelor de catre judecator depun alaturat prezentei un stick de memorie continand ultima forma a dosarului mai sus mentionat cu nr 21/P/2018, dosar care s-a constituit la data de 9 01. 2019 prin reunirea tuturor cauzelor inregistrate la acel moment la SIIJ (fila 45 din ordonanta cu nr. 165/P/2022 pe care am atacat-o). Precizez ca forma de pe stick este ultima la care am avut acces in conditiile legii si cuprinde acte de urmarire penala ce se refera inclusiv la faptele pentru care s-a dispus prezenta solutie de clasare si in legatura cu care am formulat plangere. Numerotarea pe care o indic se refera la forma de pe stick.

I. Referitor la aspectele de la punctul I. al plangerii impotriva solutiei formulate de subsemnatul arat urmatoarele:

In anul 2018, am formulat plangere penala impotriva numitilor Onea Lucian si Raileanu Cerasela sub aspectul comiterii de catre acestia ai infractiunilor de:

- influentarea declaratiilor prev. si ped. de art. 272 cod penal

- cercetare abuziva prev. si ped. de art. 280 alin. 1 si 2 cod penal

-complicitate la influentarea declaratiilor prev. Si ped. de art. 4 8 cod penal rap. la art. 272 alin 1 cod penal

- complicitate la cercetare abuziva prev. de art. 48 cod penal rap la art 280 alin 1 cod penal

- represiune nedreapta prev. si ped. de art. 283 cod penal,

precum si fata de numitul Negulescu Mircea, pentru savarsirea infractiunilor de:

- cercetarea abuziva prev. si ped. de art. 280 alin 1 si art. 280 alin 2 cod penal

- influentarea declaratiilor prev. si ped. de art. 2 7 2 alin 1 cod penal

- complicitate la represiune nedreapta prev. si ped. de art. 48 cod penal rap la art. 283 cod penal.

Desi am formulat asadar plangere si cu privire la infractiunea de influentare a declaratiilor fata de Onea Raileanu si Negulescu, procurorul de caz nu s-a pronuntat nici macar formal cu privire la aceasta infractiune, (desi in opinia mea savarsirea ei este dovedita de probele administrate) constand in actiunile sus- numitilor de determinare a unor persoane sa dea declaratii mincinoase, in unele cazuri chiar inainte ca acestea sa aiba o calitate procesuala. .

Continuarea demersurilor similare dupa inceperea urmaririi penale in cauza face sa subziste si infractiunea de cercetare abuziva prev. de art. 280 cod penal, aflata in concurs cu cea prevazuta de art. 2 7 2 cod penal conform alin 1 teza a doua din acest text de lege.

Nu s-a pronuntat procurorul nici cu privire la infractiunea de cercetare abuziva, nici in forma autoratului fata de Onea Raileanu si Negulescu si nici in forma de complicitate prin raportare la atitudinea primilor doi cu privire la faptele comise de Negulescu Mircea.

Consider ca procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire penala si criminalistica avea obligatia legala de a se pronunta cu privire la toate aceste infractiuni nu numai formal ci si in mod efectiv, prin analiza intregului probatoriu administrat incepand cu anul 2018.

Probele administrate de Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie isi pastreaza valabilitatea si forta probanta chiar daca aceasta structura a fost desfiintata.

Era cu atat mai necesar ca procurorul sa se pronunte, cu cat cat prin Ordonanta numarul 92/p/2018 din 14 martie 2018 a Sectiei de Urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s -a inceput printre altele urmarirea penala pentru infractiunile prevazute de art. 272 alin 1, art. 280 alin 1 cod penal, aspect ce rezulta din procesul verbal intocmit la data de 23 aprilie 2018 de procurorul Sandu Elena (vol. 1 fila 528, fila 39 din ordonanta nr 165/P/2022 pe care o atac in prezentul dosar).

In plus, prin ordonanta nr. 306/p/2019 din 9 decembrie 2019 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a dispus inceperea urmaririi penale in referire la faptele sesizate de mine, respectiv abuz in serviciu, influentarea declaratiilor, cercetare abuziva, inducerea in eroare a organelor judiciare, compromiterea intereselor justitiei, divulgarea fara drept a informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, represiune nedreapta (fila 58 din ordonanta nr 165/P/2022 pe care o atac).

Totodata, prin Ordonanta numarul 21/ P/ 2018 din 9 ianuarie 2019 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a dispus si extinderea urmaririi penale pentru infractiunea de cercetare abuziva constand in exercitarea de presiuni si constrangeri fata de Cosma Mircea si Cosma Vlad care era cercetat in calitate de inculpat, in scopul de ai determina sa dea declaratii cu privire la subsemnatul, Ponta Victor si Ghita Sebastian.

Pe de alta parte procurorul nu s- a pronuntat cu privire la infractiunile de cercetare abuziva, influentarea declaratiilor nici in forma autoratului si nici in forma participatiei comise cu privire la persoana mea, astfel cum am formulat si argumentat in sesizarea penala din anul 2018.

Cu alte cuvinte, o parte din aspectele cu privire la care am formulat plangere, la care m-am referit in declaratiile mele de parte vatamata (din datele de 23 aprilie 2018, 15 noiembrie 2018 si 4 ianuarie 2019 si pentru care la un moment dat s-a inceput urmarirea penala, dupa cum am aratat, 'au fost pierdute pe drum', subsemnatul neputand identifica referiri minime in solutia dispusa cu privire la acestea.

Examinarea ordonantei pe care o critic releva faptul ca prin acest act al procurorului, la pct. 10 s-a dispus clasarea pentru infractiunea de influentare a declaratiilor doar cu privire la faptele expuse la pct. 12. 22 din expozitivul ordonantei ordonanta, adica fapte referitoare la persoana vatamata Toader Cristinel.

Nu am identificat in cuprinsul dosarului, cel putin in forma pe care o detin eu, un act prin care sa se dispuna o eventuala schimbare de incadrare juridica si nici o analiza cu privire la o eventuala absorbtie a unor acte materiale in continutul vreunei alte infractiuni.

Referitor la infractiunile de influentare a declaratiilor prev. de art. 272 cod penal si respectiv de cercetare abuziva prev. de art. 280 cod penal apreciez prin prisma intregului probatoriu ce a fost administrat in dosarul numarul 21/ P/2018 pe care il atasez pe stick (40 de volume) ca acestea au constat in concret in:

I. a) Actiuni comise de persoanele impotriva carora am formulat plangere asupra persoanei mele incepand cu data de 1 martie 2016- data nu aveam nicio calitate procesuala- dar si ulterior acestei date, susceptibile a intruni elementele constitutive ale infractiunilor de influentarea declaratiilor prev. de art. 272 cod penal si respectiv de cercetare abuziva art. 280 cod penal rezulta din urmatoarele mijloace de proba:

-memoriu formulat de mine la data de 16 martie 2016, adresat procurorilor, din care rezulta ca mi-au fost imputate fapte nereale, inventate de catre procurori si care dovedeste ca au fost exercitate veritabile presiuni prin care s- a incercat determinarea mea sa formulez declaratii nereale si denunturi (vol. 1 fila 183);

- chitante, facturi pe care le-am depus la acel moment si prin care intelegeam sa ma apar fata de acuzatii determinate si aberante ale procurorilor, de asemenea inventate. (vol. 1 fila 158) cu privire la inchipuite foloase materiale pe care le-as fi primit de la Ghita Sebastian – mai precis, o excursie in SUA;

- declaratii de avere (vol. 1 filele 288, 3 2 7, 1 6 4, 174, 1 5 9, 169) ale mele si ale sotiei;

- adeverinta de venit a sotiei mele (vol. 1 fila 167, 180, 2 8 6) si a mea (vol. 1 fila 1 68, 180);

-inscrisuri depuse de mine prin care justificam activitatea mea din ziua de 2 februarie 2016 (cerere de concediu, listing- ul meu telefonic) -prin care am incercat sa ma apar fata de acuzatiile procurorilor in sensul ca in acea zi m- as fi aflat intr- un anume loc in care m- as fi intalnit cu Viorel Dosaru. (vol. 1 fila 186 si urmatoarele);

-acte vizand prezenta mea la un cabinet medical intr- un anumit interval de timp (vol. 1 fila 189), inclusiv chitanta pentru suma cu care sotia mea a achitat costul consultatiei medicale.

Este logic ca toate aceste incercari de a ma apara prin depunerea de acte doveditoare, au fost determinate de acuzatii inventate si de presiuni exercitate de procurori pentru a ajunge la persoanele pe care le vizau in final (Ghita Sebastian si Ponta Victor), deloc intamplator fiind faptul ca se apropia campania electorala, fiind de notorietate ca cei doi erau implicati la acel moment in campania unei formatiuni politice;

- articole de presa din datele de 1 martie 2016 si 2 martie 2016 (vol. 1 filele 1 9 1, 1 9 4) - dovedesc chemarile repetate la DNA si prezenta alaturi de mine a avocatului. Evident ca daca nu as fi resimtit presiune, amenintari fata de acuzatii concrete formulate nu as fi incheiat la data de 1 martie 2016 contracte de asistenta juridica (acestea se regasesc in copie in vol. 1 filele 1 9 1, 1 9 4). Tot astfel este evident ca daca nu as fi fost presat intr- o maniera ce a excedat cu mult cadrului legal si normal nu as fi depus inscrisuri in incercarea de a ma apara;

- transcript inregistrare in care martorii erau presati sa formuleze denunt impotriva lui Ghita Sebastian. (vol. 1 fila 249).

Modul cum a decurs discutia dintre mine si procurorul Onea se desprinde si din declaratia martorului Olteanu Florin (vol. 1 fila 188) care confirma aspectele sustinute de mine in plangerea formulata. Insasi chemarile repetate ca si acordarea unui termen de 24 de ore la data de 1 martie 2016 pentru a produce probe incriminatoare la adresa lui Ghita Sebastian, insistentele de a oferi date despre firmele acestuia, pe care eu nu aveam de unde sa le cunosc, constituie tot atatea modalitati in care au fost exercitate presiuni care consideri ca intra in continutul constitutiv al infractiunilor pentru care am formulat sesizare penala;

-cerere in probatiune formulata de mine la data de 16 mai 2016 (vol. 1 fila 2 18) si cerere in probatiune formulata la data de 16 martie 2016 (vol. 1 fila 2 2 1) ambele dovedind prin tezele probatorii pe care le formulam, presiunile exercitate prin formularea unor acuzatii inventate de catre procurori;

- declaratii de persoana vatamata Tudose Liviu din 15 Noiembrie 2018 (vol. 1 fila 266) si din 4 ianuarie 2019 (vol. 1 fila 2 7 3);

-adresa cu nr. 308/P/2015 din 30. 05. 2016 prin care mi-a fost comunicata in arest (si deci in imposibilitate obiectiva de a verifica realitatea mentiunilor din ea);

-ordonanta cu acelasi numar si in care au fost inserate date false cu privire la declaratia lui Ponta Victor din cursul urmaririi penale. Ordonanta propriu-zisa retin ca am atasat-o plangerii impotriva solutiei; prin comunicarea unor date false s-a urmarit determinarea mea sa formulez denunturi neadevarate (vol. 1 fila 182);asa cum am aratat in plangere, din examinarea ordonantei atacate nu rezulta daca procurorul s-a pronuntat punctual cu privire la infractiunile comise in legatura cu aceasta ordonanta, respectiv fals intelectual si uz de fals;

- declaratie martor Olteanu Florin (vol. 1 fila 188) -dovedeste conditionarea starii de libertate de formularea unor denunturi, faptul ca mi s- au mi s- a cerut sa produc probe impotriva lui Ghita Sebastian precum si interventia in cauza a procurorului Negulescu, care fara a fi procuror de caz exercita in mod indirect presiuni in acelasi scop.

I. b) Actiuni de constrangere exercitate fata de alte persoane, unele dintre acestea cu efecte inclusiv asupra persoanei mele, susceptibile a intruni elementele constitutive ale infractiunilor de influentarea declaratiilor - prev. de art. 272 cod penal si respectiv de cercetare abuziva art. 280 cod penal, rezulta din urmatoarele mijloace de proba, fara insa ca aceasta enumerare sa fie limitativa:

- declaratii Vlad Cosma (vol. 1:, filele 16, 23, 30, 37, 4 5, 5 1, 60, 107, 211, vol. 8: filele 87, 1 1 8, 2 6 3);

exemplificativ la fila 51 din vol. 1 se arata ca, , i s- a cerut expres de Negulescu sa dea declaratie sau un denunt impotriva lui Ghita si Tudose';

-vol. 5: fila 144, exemplu la fila 49 (solicitare denunturi mincinoase prin exercitarea de constrangeri);

-vol. 1:fila 69 - extras declaratii martori ce dovedeste modul de lucru constand in ticluirea de probe cu privire la persoane considerate 'tinta';

-declaratii Razvan Alexe (vol. 5 filele 206, vol. 7 filele 80, 9 2, 9 8 (exemplu la fila 100 Negulescu i-a s0licitat lui Alexe sa declare despre Tudose si altii aspecte neadevarate, vol. 8 fila 147, vol. 27 fila 84, vol. 3 fila 189 -ordonanta nr. 21/22. 03. 2019) -arata modul in care se obtineau denunturi, declaratii si se audiau martorii;

-declaratie Stroe Cecilia (vol. 8 filele 1 7 8, 63);

-declaratii Pavaleanu Marcel (vol. 8 filele 307, vol. 5 fila 234, vol 27 fila 57);

-declaratie Cosma Andreea (vol. 8 fila 73);

-transcript inregistrari (vol. 8 fila 127);

-declaratie Costache Alexandru (vol. 8 fila 133);

-la fila 60 din vol. 1 se regaseste declaratia de persoana vatamata a lui Vlad Cosma in care acesta arata in detaliu ca a depus la dosarul cauzei suport continand multiple inregistrari audio;

-transcript inregistrari audio- (vol. 11 fila 262);

-inregistrari aparute in spatiul public- (vol. 1 fila 238);

-transcript inregistrare aparuta in spatiul public in care Negulescu dicta declaratii si regiza modul de audiere al martorilor, care erau 'instruiti' concomitent. (vol. 1 filele 247, 249);

- transcript inregistrare din care redau pasaje edificatoare, cu precizarea ca discutia se refera chiar la dosarul 308/P/2015 in care am fost trimis in judecata (vol. 1 fila 249) din care redau pasaje relevante:

'Negulescu: vreau sa- i mai gasesc asa un furt din buzunare si cred ca ii gasesc soto si un viol si atunci m-am linistit, pentru ca parasirea campului de lupta si zbor neautorizat ii retin…. . semneaza in p… mea declaratia

Martor: domnul Negulescu nu prea seamana adevarul cu ce scriem noi aici

Negulescu: Pai n- am vorbit ma asa?

Martor: Pai am vorbit ma seful dar mie mi-e cam frica de dumneavoastra

Negulescu:Hai lasa vrajeala

Martor: bine eu v am scris cum mi ati cerut dar nu raspund pentru…

Negulescu: stii ca asta a ramas singura mea bucurie paraditul la cetateni

…………………………………………………………………………………………………………

Negulescu: Da- l pe asta in primire acum hai…

Martor: Hai ca am scris, ati rezolvat- o, ma lasati in pace

………………………………………………………………………. …………………………………….

Martor: si daca nu semnez de anuntul?

Negulescu: daca voi vreti sa va duceti cu Sebi Ghita nicio problema……

Martor: ba sefule asta afla cam mintit pe aici. .

Negulescu: Pai si eu daca iti dau tie identitate protejata ce te deranjeaza sa spui…. . daca cum ziceti nu- mi convine iau pe toata lumea si gata, s -a jucat meciul……

Negulescu:injuraturi…. scrii de Sebi Ghita ce discutii au fost ti- e frica sa scrii de Sebi Ghita?

Martor: Nu dar bagam oameni nevinovati la puscarie

Negulescu: hahaha semneaza in p…. mea denutul

Martor: Bine mai sefule, hai ca-l semnez'.

Aceasta inregistrare este numai una din cele aflate in dosar si aparute in spatiul public. Din punctul meu de vedere, este evident ca procurorul nu le-a analizat si nu le-a acordat nicio eficienta in procesul de motivare a solutiei, ignorandu-le cu desavarsire, fara a motiva in vreun fel de ce a procedat astfel. Examinarea lor este de natura sa dovedeasca fapte pentru care am formulat plangere, adica infractiuni de influentare a declaratiilor si de cercetare abuziva.

Toate aceste probe au fost administrate in cauza finalizata cu solutia pe care o contest. Interpretarea lor coroborata probeaza un mod de lucru uzitat de procurorii din cadrul DNA Ploiesti in toate dosarele reunite in cadrul dosarului nr. 21/P/2018, caracterizat prin exercitarea de presiuni asupra unor persoane cercetate, unele din ele aflandu- se in arest iar altele eliberate recent din arest, in scopul formularii de denunturi electrofantastice dupa cum se exprima chiar procurorul Negulescu si obtinerii de declaratii necorespunzatoare a adevarului, inclusiv prin formularea de promisiuni in vederea usurarii situatiei juridice a unora din persoanele in cauza. Apare clar ca institutia martorului cu identitate protejata a fost deturnata de la scopul urmarit de legiuitor si orientata catre ticluire de probe.

Nu se poate in nici un caz sustine ca declaratiile martorilor nu reflecta adevarul, multe dintre ele coroborandu-se cu inregistrari ce au fost depuse la dosarul cauzei si care au aparut si in spatiul public.

Nu s-a explicat de catre procuror de ce aceste inregistrari au fost inlaturate din procesul de evaluare a probelor.

Mijloacele de proba la care am facut referire reflecta in marea lor majoritate si complicitatea procurorilor de caz Onea si Raileanu la actele comise in calitate de autor de catre Negulescu Mircea si care constituie infractiuni de influentarea declaratiilor si respectiv de cercetare abuziva.

Desi Negulescu nu era procuror de caz (cu toate ca in dosarul 308/P/2015 a avut chiar calitatea de martor in cauza- vol. 19 fila 111) acesta exercita in fapt activitati specifice procurorului de caz interactionand cu martorii, participand la audieri si mergand pana acolo de a aranja intr- un anumit fel, deloc intamplator, cazarea mea si a celorlalte trei persoane care au fost arestate in acelasi dosar in anumite celule ale arestului.

In dosarul in care eu am fost cercetat, Negulescu comunica telefonic cu avocatul pe care eu il angajasem inca din data de 1 martie si fara a fi procuror de caz facea aprecieri despre situatia juridica, ca fiind foarte grea, toate acestea cu scopul manifest de a-mi fi transmise de avocat in vederea formularii unor denunturi.

Modul concret de actiune astfel cum rezulta din probe nu poate decat sa conduca la concluzia ca Onea si Raileanu au cunoscut toate aceste aspecte si i-au permise acestuia imixtiunea in afara cadrului legal in cauza penala pe care ei o instrumentau.

I. c) Infractiunea de represiune nedreapta comisa de Onea si Raileanu consta in aceea ca acestia, cu participarea lui Negulescu, dupa cum am aratat, au instrumentat dosarul, dispunand punerea in miscare a actiunii penale, masura retinerii iar in final trimiterea in judecata a subsemnatului si a inca trei persoane in conditiile administrarii probatoriului dupa cum am aratat si cum rezulta din probele la care am facut trimitere mai sus. Infractiunea de represiune nedreapta rezulta din urmatoarele mijloace de proba:

-referate intocmite de procurori cu functie de conducere in Directia Nationala Anticoruptie structura centrala in anul 2016 (vol. 28 filele 3-76, anexez si fizic) prin care acestia au constatat deficiente grave ale urmaririi penale.

Esenta acestor referate se regaseste in Ordonanta numarul 1 3 3/P/2022, pe care am anexat- o fizic plangerii la solutie, in care sunt citate pasaje din aceste referate, si prin care s- a dispus solutie de clasare fata de Laura Codruta Kovesi pe temeiul prescrierii faptelor cu privire la fapte conexe cu cele comise de Onea Raileanu si Negulescu. Am explicat pe larg in plangerea la solutie contextul in care au fost intocmite referatele. In mod cu totul inexplicabil in ordonanta prin care s- a dispus solutia pe care am atacat-o nu se regaseste nici macar o singura referire cu privire la aceste referate si la continutul lor, desi forta probanta a acestor inscrisuri este una evidenta fiind vorba de acte oficiale, intocmite in exercitarea functiilor de procurori sefi;

-primul rechizitoriu cu numarul 308 /P/2015 din 14 iunie 2016 (vol. 28 fila 79);

-adresa cu numarul 1 5 2 0/II/1/12016 din 16 iunie 2016 prin care procurorul sef sectie Popovici Gheorghe facea propunere de infirmare a rechizitoriului din 14 iunie 2016 (vol 28 fila 78);

-al doilea rechizitoriu cu numarul 308/P/2015 emis la data de 29 iunie 2016 fara ca primul rechizitoriu sa fi fost infirmat asa cum prevede legea. (vol. 28 fila 275).

In adresa de inaintare catre DNA si structura centrala pentru confirmarea acestui al doilea rechizitoriu se face referire la faptul ca volumele 1 -33 ale dosarului se afla la Inalta Curte de Casatie si Justitie, inaintate din data de 16 iunie 2016 pentru solutionarea propunerii de prelungire a duratei masurii arestarii, aspect ce dovedeste ca procurorul sef Gheorghe Popovici nu putea examina efectiv daca au fost remediate deficientele numeroase si grave anterior constatate (vol. 28 fila 2 73).

In realitate din actele dosarului rezulta ca nu a avut loc remedierea multiplelor deficiente constatate cu ocazia controlului ierarhic, asa zisele completari au constat in reaudierea mai mult decat sumara cu privire la aspecte total irelevante la data de 24 iunie 2016 a martorului cu identitate protejata Scarlat Tamara (n. r. Vlad Cosma) si in reaudierea de cateva randuri luata martorului cu identitate protejata Diaconescu Aurel la 24 iunie 2016 (nume real Razvan Alexe).

Se observa lesne din examinarea celor doua declaratii din 24 iunie 2016- deci intre momentele emiterii celor doua rechizitorii – date sub identitatile Scarlat Tamara (vol. 23 fila 476) si Diaconescu Aurel (vol. 23 fila 500) – caracterul lor laconic, vag, pur formal, ce nu se poate asimila in niciun caz unei remedieri a numeroaselor si gravelor deficiente.

De esenta represiunii nedrepte este faptul ca desi procurorii de caz au luat cunostinta de numeroasele si grave deficiente ale rechizitoriului care nu indeplinea cerintele de la art. 327 cod de procedura penala, de caracterul profund deficitar al urmaririi penale precum si de modul abuziv si ilegal in care fusesera administrate probele, au staruit in a dispune trimiterea in judecata fara a remedia aceste lipsuri;

-declaratie Victor Ponta din 4 aprilie 2016 aceasta a fost invocata in mod nereal in sustinerea acuzatiilor in ordonanta prin care mi-a fost respinsa cererea de probe pe care eu am formulat o la data de 16. 05. 2016 si pe care am anexat- o la plangerea ce face obiectul prezentului dosar. Faptul ca in ordonanta au fost inserate aspecte nereale cu privire la declaratia lui Ponta, constituie infractiunile de fals intelectual si uz de fals si probeaza alaturi de alte probe atitudinea psihica a procurorilor si in ceea ce priveste infractiunea de represiune nedreapta. Practic, dovedeste faptul ca s-a urmarit trimiterea mea in judecata cu orice pret;

-declaratie martor Iacob Marius (vol. 5 fila 151, vol. 6 fila 79);

-declaratie martor Volintiru Danut (vol. 5 fila 155 vol. 6 fila 74);

-declaratie martor Calin Nistor (vol. 5 fila 160);

-declaratie martor Popovici Gheorghe (vol. 5 fila 288).

Nici cu privire la aceste declaratii nu am gasit nicio referire in solutia dispusa prin Ordonanta cu numarul 165/P/2022 pe care am atacat-o, desi este vorba despre probe esentiale care vin sa completeze toate celelalte elemente mai sus expuse. Calitatea de procurori a martorilor care descriu evenimente la care au asistat in mod direct nu putea fi trecuta cu vederea pentru o corecta solutionare a cauzei;

- alte elemente de natura sa contureze reaua credinta a procurorilor in dispunerea masurii arestarii si in trimiterea in judecata se desprind din declaratia martorului Ceata Gabriel nume real Stroe Cecilia, volum 16 fila 51, din examinarea acesteia rezultand faptul ca declaratia a fost luata in alt dosar ca nu are legatura cu acuzatiile formulate in ceea ce ma priveste si cu toate acestea a fost invocata in sustinerea acuzarii mele;

-alt element exemplificativ din acelasi punct de vedere al elementului subiectiv al procurorilor ce au dispus trimiterea mea in judecata se refera la faptul ca pe parcursul cercetarii judecatoresti efectuate in dosarul numarul 2457/ 1/ 2016 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie in care am avut calitatea de inculpat am depus inscrisuri (volum 1 firele 1 9 6, 197, 1 98) ce dovedesc faptul ca persoane pe care eu le am cercetat in calitate de procuror- in speta pe Pavaleanu Marcel au fost ulterior folosite de DNA ST Ploiesti prin constrangere, dupa cum acesta declara, pentru a da declaratii mincinoase impotriva mea.

La filele 201, 203 si urmatoarele din volumul 1 exista declaratii date in fata instantei de Pavaleanu Marcel la data de 26 octombrie 2017 precum si extras de pe portalul Tribunalului Prahova ce demonstreaza ca subsemnatul nu l-am favorizat in vreun fel pe acesta. Analiza probelor conduce la concluzia ca ca declaratia data de acesta la urmarire penala a fost obtinuta prin constrangere (declaratie data de aceeasi persoana in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 26 octombrie 2017 in dosarul numarul 2457/1/ 2016 volumul 1 fila 201. Probele arata ca Pavaleanu a fost trimis in judecata, cererea de expertiza contabila i -a fost admisa de instanta. Potrivit datelor de pe portalul Tribunalului Prahova Prahova la care am facut referire expertiza contabila i-a fost admisa si administrata de catre instanta, iar expertiza grafica i-a fost defavorabila, dupa cum chiar Pavaleanu a declarat. (Vol. 1 fila 200) Acestea arata ca declaratia martorului Pavaleanu Marcel de la urmarire penala a fost invocata in mod fals in rechizitoriu, in sustinerea acuzatiilor ce mi se aduceau. Nimic nu probeaza ca eu l-as fi favorizat in vreun fel anume pe Pavaleanu.

Consider ca toate faptele la care m-am referit in plangerile mele, fals intelectual, uz de fals, abuz in serviciu, infractiuni contra infaptuirii justitiei, se afla in antecedenta infractiunii de represiune nedreapta, intre faptele din prima categorie si rezultatul concret ce a constat in trimiterea abuziva in judecata existand o legatura mijloc -scop de necontestat.

II. Referitor la aspectele pe care le -am mentionat la punctul II. al plangerii mele cu privire la solutia dispusa referitor la infractiunile de inducere in eroare a organelor judiciare de Art. 2 6 8 Alin. 2 cod penal, fals intelectual prev. de art. 321 cod penal si uz de fals pret de art. 323 cod penal, arat urmatoarele:

Mentiunile din cuprinsul declaratiilor in sensul ca in momentul audierii martorilor Directia Nationala Anticoruptie- Serviciul teritorial Ploiesti nu avea in dotare mijloacele tehnice necesare efectuarii inregistrarilor au servit la ticluirea unor declaratii prin conferirea unei aparente de legalitate si validitate. Asemenea declaratii sunt numeroase in cuprinsul dosarului (de exemplu in vol. 16 din dosarul nr, 21/P/2018).

Probele existente in dosar sunt:

- adresa numarul 12/VIII/ 1/2018 (fila 41 din vol. 19) a DNA Serviciului Teritorial Ploiesti, care atesta ca structura a fost dotata din datele de 24 martie 2015 si 15 martie 2016 cu multiple mijloace tehnice audio video;

-adresa cu nr. 1783/VIII/2/21. 12. 2018 a DNA ST Ploiesti catre Bucur Daniel, cu continut identic cu cea de mai sus (atasez fizic);

- mailul compartimentului administrativ din cadrul structurii centrale a DNA cea atesta ca la data de 25 februarie 2016 au fost repartizate si preluate camere video cu trepied si reportofoane. Adresa a fost inregistrata la DNA Ploiesti cu numarul 3 4 6/I-1/ (vol. 39 fila 120, il atasez si fizic);

Faptul ca omisiunea inregistrarii a fost una intentionata si deci ca adresa catre Inalta Curte de Casatie si Justitie precum si consemnarile din cuprinsul depozitiilor au fost facute in mod intentionat in mod neconform cu realitatea, rezulta din transcriptul inregistrarii aparute in spatiul public pe care o anexez fizic prezentei si in care Negulescu Mircea se exprima: 'Terminati cu prostiile, cu inregistrarile, ca nu pot sa paradesc… e un precedent periculos… putem dar nu vrem'.

Ca atare, in raport de continutul inregistrarii nu poate fi acceptata varianta procurorului PICCJ si pe cale de consecinta nici solutia acestuia.

Efectul acestor manopere a constat in inducerea in eroare a judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie prin adrese cu continut fals cu privire la legalitatea si modalitatea administrarii probelor ceea ce face sa subziste infractiunea prevazuta de art. 268 alin 2 CP;

- anexez in sustinerea celor de mai sus adresa DNA Ploiesti cu numarul 308/P/2015 din 5 aprilie 2017 semnata de Onea Lucian aflata de altfel si in vol. 19 fila 39 din dosarul de urmarire penala. Se remarca faptul ca in finalul acestei adrese se mentioneaza ca 'declaratiile martorilor cu identitate protejata nu au fost inregistrate audio sau video datorita lipsei mijloacelor tehnice astfel cum rezulta si din continutul respectivelor declaratii dar si din incheierea din data de 26 septembrie 2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie sectia penala in dosarul numarul 2457/1/2016a1 avand ca obiect verificarea competentei si a legalitatii sesizarii instantei, a legalitatii administrarii probelor si efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala'. Deci in aceasta adresa se invoca o constatare a judecatorului de camera preliminara, dar in realitate judecatorul in cauza, de buna credinta, s-a bazat la momentul examinarii probelor chiar pe mentiunile din cuprinsul depozitiilor martorilor in sensul ca acestea nu au putut fi inregistrate din cauza lipsei mijloacelor tehnice audio video conferind acestora o prezumtie de validitate. Din examinarea actelor dosarului reiese faptul ca in majoritatea covarsitoare a declaratiilor de martor s-a procedat in acest mod. Atasez exemplificativ si aleatoriu declaratiile martorilor Mocanu Dan si Crivat Stefan.

Daca ei si-au permis sa induca in eroare instanta de judecata, ce pretentii ar fi putut avea o persoana cercetata, un martor, un suspect sau un inculpat cu privire la corectitudine, legalitate si loialitate in ceea ce priveste administrarea probelor?

In raport de toate aceste dovezi nu se poate spune ca faptele pe care le- am sesizat nu exista. In ordonanta pe care o critic nu au fost analizate niciun fel toate aceste aspecte examinarea acestui act relevand faptul ca la punctul 10 din ordonanta s a dispus clasarea pentru infractiunea de fals intelectual doar cu privire la adresa nr. 1898/III/3/2015 (fila 96) pentru fapta expusa la punctul 12. 5 sesizata de Ispas Constantin.

Ca atare procurorul a omis sa se pronunte si cu privire la aceste fapte cu privire la care am formulat sesizare, cu privire la adresa DNA Ploiesti cu numarul 308/P/2015 din 5 aprilie 2017, in ciuda existentei probelor in dosarul de urmarire penala. Nu in ultimul rand consider ca faptele de fals intelectual si uz de fals sunt concurente pe acest aspect si cu privire la infractiunea de abuz in serviciu Anexez in format letric si plangerea mea din 27. 09. 2 018 cu privire la aspectele de mai sus.

III. Cu privire la faptele descrise la punctul III. al plangerii formulate de subsemnatul impotriva solutiei, arat ca am exemplificat si in sesizarea initiala (vol. 1 fila 262 de pe stick) dar si in plangerea ce constituie obiectul prezentului dosar (fila 10 si urmatoarele din plangerea impotriva solutiei) , in detaliu, in ce constau faptele de fals intelectual prev. si ped. de art. 3 2 1 cod penal, uz de fals prev. si ped. de art. 323 cod penal, precum si faptele de sustragere sau distrugere de probe ori de inscrisuri- art. 275 cod penal si abuz in serviciu prev. si ped. de art. 297 alin. 1 cod penal.

Am indicat exemplificativ in ce constau mentiunile neadevarate din rechizitoriu si unde se gasesc aceste localizat, prin trimitere la filele respective.

Aspectele in cauza sunt de netagaduit si pot fi constatate prin examinarea actului de trimitere in judecata. In plus din examinarea referatelor intocmite de cei patru procurori cu functie de conducere din DNA in anul 2016, la care am facut deja trimitere se desprinde clar concluzia ca situatia de fapt descrisa in rechizitoriu si prezentata ca certa nu avea corespondent in actele de urmarire penala, din moment ce asa cum se consemna in unul din referate 'incriminarile retinute nu au corespondent in actele de urmarire penala', iar in altul ca 'nu exista corespondent intre situatia de fapt si incadrarea in drept a acesteia' – acestea fiind doar doua exemple ale deficientelor constatate.

De exemplu, in nota cu nr. 1520/II-1/2016 intocmita de procurorul sef Gheorghe Popovici la data de 15 iunie 2016 se arata ca 'nu stim de unde rezulta intelegerea cu privire la sprijinul informativ existent intre Tudose Liviu Mihail si Sebastian Ghita' (fila 16 din NOTA). Desi in actele dosarului nu exista nici o proba in acest sens, in rechizitoriu (fila 56 a actului de rechizitoriului) procurorii prezinta ca fiind 'evidenta o asemenea intelegere', ceea ce echivaleaza cu o deformare voita a probatoriului si situatiei de fapt expuse, prin inserarea unor mentiuni nereale, ceea ce face ca asertiunea din rechizitoriu sa aiba caracter fals.

Cele de mai sus completeaza aspectele pe care le-am expus cu privire la acest aspect in plangerea la solutie. Probabil ca o examinare si mai detaliata ar scoate la iveala si alte noi neconcordante dintre rechizitoriu si actele de urmarire penala. Consider ca la dispunerea unei solutii corecte trebuie sa se aiba in vedere ansamblul activitatii infractionale a acestor procurori, inclusiv falsurile comise cu ocazia cercetarii celorlalte persoane din dosarul nr 165/P/ 2022 (1447/321/P/2020) al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Acestea dovedesc un veritabil mod de lucru aplicat in multe cauze. Multitudinea neconcordantelor, gravitatea si repetabilitatea lor sunt de natura sa excluda producerea lor din eroare. Pe baza asa ziselor probe a fost 'insailat' un dosar pe care martorul Olteanu Florin l-a numit constructie juridica artificiala.

Relevant este si faptul ca daca aceste grave deficiente au fost descoperite in iunie 2016, cu atat mai grava este situatia avand in vedere ca ulterior, pe parcursul cercetarii judecatoresti dar si in urma cercetarilor care au fost efectuate in cadrul dosarului penal ulterior constituit, inclusiv la sesizarile mele, au fost descoperite fapte de o gravitate deosebita constand in numeroase infractiuni comise cu ocazia instrumentarii dosarului 308/P/2015 al DNA ST Ploiesti.

Retinerea si practic ascunderea primului rechizitoriu cu numarul de mai sus din data de 14 iunie 2016 rezulta din simplul fapt ca in dosarul cauzei in care au fost efectuate cercetari fata de procurorii DNA Ploiesti exista concomitent doua rechizitorii fara ca primul cel din data de 14 iunie 2016 sa fi fost infirmat asa cum ar fi fost legal (filele 201- 273 din volumul 28).

Consider ca s -a urmarit in mod intentionat evitarea unei solutii legale a infirmarii rechizitoriului si implicit eludarea legii, tocmai in scopul impiedicarii aflarii adevarului (adevar care se referea la inconsistenta probatoriului neconcordante grave intre probe si situatia de fapt, etc) in cadrul unei proceduri judiciare. In mod clar o ordonanta de infirmare ar fi fost un act procesual ce ar fi trebuit sa ramana in dosar cu expunerea tuturor gravelor deficiente care sa fundamenteze in drept si in fapt solutia de infirmare.

In realitate, din actele dosarului rezulta ca nu a avut loc remedierea multiplelor deficiente constatate cu ocazia controlului ierarhic, asa zisele completari au constat in reaudierea mai mult decat sumara cu privire la aspecte total irelevante la data de 24 iunie 2016 a martorului cu identitate protejata Scarlat Tamara (nume real Vlad Cosma) - anexez declaratia, in conditiile in care acesta fusese audiat anterior in cursul urmaririi penale si sub identitatea protejata de Cristescu Florin (cele doua declaratii ale lui Vlad Cosma sub cele doua identitati se regasesc in vol. 23 filele 470, 476, la fila 468 din vol. 23 se afla procesul verbal acordare identitate Cristescu Florin, iar la fila 469 procesul verbal acordare identitate Scarlat Tamara).

O alta asa-zisa completare a constat in reaudierea de cateva randuri luata martorului cu identitate protejata Diaconescu Aurel la 24 iunie 2016 (nume real Razvan Alexe – cele doua declaratii ale acestuia se afla in vol. 23 filele 498, 502).

Se observa lesne din examinarea celor doua declaratii din 24 iunie 2016- deci intre momentele emiterii celor doua rechizitorii- date sub identitatile Scarlat Tamara si Diaconescu Aurel caracterul lor laconic, vag, pur formal, ce nu se poate asimila in niciun caz unei remedieri a numeroaselor si gravelor deficiente. (vol. 23 fila 500).

In raport de situatia concreta mentionata in cele ce preced, dar si in plangerea formulata impotriva solutiei nu se poate spune ca procurorii au indeplinit exigentele art. 327 cod de procedura penala, cerute de lege la momentul trimiterii in judecata: nu au fost respectate dispozitiile legale privind aflarea adevarului, mi-au fost respinse cererile de probe cu argumente false, au administrat probe cu incalcarea legii si nu in ultimul rand urmarirea penala nu era completa, nefiind elucidata situatia de fapt si nici verificate apararile persoanelor cercetate.

Toate aceste elemente sunt, deopotriva, argumente pentru vinovatia lor in comiterea infractiunii de represiune nedreapta, in forma intentiei directe.

Fata de aceste evidente, in mod clar nu se poate sustine o solutie de clasare pe temeiul inexistentei faptelor. Situatia de fapt astfel cum rezulta din probe am prezentat- o si am analizat o in extenso si in mod argumentat in plangerea pe care am formulat o la data de 14 februarie 2019 si pe care o anexez in copie.

Fac precizarea ca nici cu privire la mentiunile false din rechizitoriu si nici cu privire la retinerea primului rechizitoriu nu s-a vrut audierea mea, in ciuda tuturor demersurilor legale pe care le am facut. Mai mult, asa cum am precizat si in cadrul dosarului numarul 1786/1/2021 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect contestatie cu privire la durata procesului penal, desi plangerea mea (vol. 1 fila 254) viza toate persoanele implicate- Laura Codruta Kovesi, Onea Lucian si Raileanu Cerasela, intre faptele acestora existand o legatura indisolubila din punct de vedere factual si de conexitate din punct de vedere juridic, la data de 12 iulie 2019 s-au disjuns cercetarile (atasez ordonanta nr. 21/P/2018 din 12. 07. 2019) fata de Laura Codruta Kovesi, ulterior fiind dispusa fata de Kovesi Laura solutia de clasare pe temeiul prescriptiei raspunderii penale (anexez punctul meu de vedere inaintat la 17 ianuarie 2022 judecatorului de drepturi si libertati cea instrumental dosarul la care am facut referire).

La data de 23 februarie 2022, prin incheierea numarul 78 data in dosarul numarul 1786/1/2021, a fost admisa contestatie pe care am formulat o cu privire la durata procesului penal, stabilindu-se un termen de un an pentru finalizarea cauzei.

Dupa cum se poate constata, acest termen a fost nesocotit, cauza fiind practic lasata nelucrare cativa ani de zile, pentru ca in final sa se constate, in ciuda evidentei ce rezulta din probe ca, infractiunile prev. de art. 275 alin 1 cod penal si art. 297 alin 1 cod penal comise de Onea si Raileanu nu exista.

De remarcat ca pentru fapte comise in acelasi context faptic si in participatie au fost adoptate temeiuri diferite ale solutiilor de clasare:

-anexez in copie solutia judecatorului de drepturi si libertati din data de 23 februarie 2022;

-anexez cereri si memorii formulate catre SIIJ, Inspectia Judiciara.

IV. Referitor la solutia pe care inteleg sa o contest, in plus fata de argumentele expuse la punctul IV din plangerea impotriva solutiei arat urmatoarele:

IV. a) Am argumentat in plangere motivele pentru care clasificarea ca secret a denuntului formulat de Vlad Cosma constituie o incalcare a legii nr. 182 din 2002 in sensul articolului 297 alin 1 cod penal si cu consecinta urmarilor la care face referire art. 297 alin 1 si 2 cod penal, constand deopotriva in vatamarea drepturilor mele si in ingradirea dreptului la aparare, drept cu consacrare constitutionala (denuntul secretizat numarul s158/29 februarie 2016 se regaseste la fila 4 5 4 din volumul 23 al dosarului de urmarire penala- denuntator Vlad Cosma).

In plus, fata de cele expuse in plangere, arat si faptul ca prin hotararea numarul 41/ 15 ianuarie 2019 a sectiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pe care o anexez in copie se arata in mod explicit ca, , in aplicarea art. 6 din legea nr. 304//2004 precum si a principiilor care guverneaza procesul penal, actele intocmite de organul de urmarire penala in cursul procesului penal nu pot fi clasificate in ceea ce priveste mijloacele de proba administrate.

De asemenea, Sectia pentru procurori retine ca privitor la sesizarea organelor de urmarire penala, situatie reglementata de dispozitiile articolelor 288-290 Cod de Procedura Penala nu se regaseste posibilitatea ca organul de urmarire penala se clasifice sesizarea primita.

Nici in legatura cu probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii legea nu reglementeaza vreo situatie in care procurorul poate fi indreptatit sa clasifice o declaratie de martor sau al gen de declaratii.

Prin urmare, se apreciaza ca nici printr-un act normativ infralegal de genul ordinului sau dispozitiei nu se poate dispune clasificarea unui mijloc de proba administrat in cursul urmaririi penale.

Procedand in acest fel, organul de urmarire penala incalca dreptul la aparare al suspectului sau inculpatului, administreaza probe in mod neloial si incalca caracterul echitabil al procesului penal (anexez hotararea Consiliului Superior al Magistraturii informat letric).

Cu toate aceste argumente de ordin juridic, in solutia pe care o contest, in ciuda evidentei, s-a considerat ca nu exista infractiunea de abuz in serviciu – solutie pe care o consider profund nelegala. Consider ca in raport de modul in care au fost comise faptele, de ansamblul activitatii infractionale desfasurate, de urmarile produse a fost comisa infractiunea de abuz in serviciu, fiind inacceptabila asertiunea procurorului cu privire la o eventuala raspundere disciplinara. Dar chiar admitand prin absurd ipoteza acestei forme de raspundere, solutia ar fi trebuit sa se fundamenteze pe alt temei de drept, altul decat cel al inexistentei faptelor.

IV. b) In ceea ce priveste a doua modalitate de comitere a infractiunii de abuz in serviciu constand in audierea uneia si aceleiasi persoane cu mai multe identitati diferite si cu calitati procesuale diferite inteleg sa fac trimitere la mijloacele de proba reprezentate de:

-declaratiile date de Vlad Cosma sub identitatile Cristescu Florin si Scarlat Tamara (cele doua declaratii ale lui Vlad Cosma sub cele doua identitati se regasesc in vol. 23 filele 470, 476, la fila 468 din vol. 23 se afla procesul verbal acordare identitate Cristescu Florin, iar la fila 469 procesul verbal acordare identitate Scarlat Tamara)

-adresa numarul 2 5 7 5/C/ 2016 din 10 octombrie 2016 a Directiei Nationale Anticoruptie structura centrala- cabinet procuror sef, (inscris aflat la fila 236 din volumul 39 al dosarului pe care o anexez si fizic prezentei note).

In aceasta adresa se mentioneaza legiferandu- se practic ca 'nu exista vreun impediment pentru procurorul de caz de a proceda in aceasta modalitate (cu referire la audierea unei persoane in aceeasi cauza atat in calitate de martor cu identitate protejata, cat si in aceia de martori cu identitate reala) cu precizarea ca cele doua declaratii nu constituie probe distincte in cadrul procesului penal, necesitatea acestei audieri rezultand in functie de stadiul urmaririi penale. Totodata procurorul va informa numai instanta de judecata despre aceasta situatie la momentul trimiterii dosarului in judecata sau pe parcursul cercetarii judecatoresti, printr-o adresa cu regim secret de serviciu'.

Aceasta adresa dovedeste faptul ca aceasta practica a fost cunoscuta, acceptata, iar aplicarea ei consfintita de catre conducerea DNA care, prin emiterea si trimiterea dispozitiei sub forma de circulara catre structurile teritoriale a creat un cadru paralegal, incercand sa dea o aparenta de legalitate practicilor anterioare care nu au avut acoperire in lege si implicit sa mascheze consecintele nelegale deja produse, cum este si cazul dosarului 308/P/2015 al DNA-ST Ploiesti.

Cred ca este de prisos orice analiza pe text. Cum se poate sustine ca cele doua declaratii nu constituie probe distincte cand pentru parti dar si pentru instanta ele sunt date aparent de persoane diferite? Cum poate fi posibil ca suspectul si inculpatul sa fie pus in situatia de a nu se putea apara prin combaterea credibilitatii unui martor pe care nu il va putea cunoaste si despre a carei existenta nici macar nu stie? Cum se poate ca judecatorul de drepturi si libertati sa analizeze propunerea de arestare pe baza unor probe administrate in aceasta maniera?

In cazul de fata, al persoanei mele, in dosarul in care am fost cercetat, trimis in judecata si judecat situatia concreta e cu atat mai grava cu cat una si aceeasi persoana a fost si denuntator (cu denunt clasificat) si martor cu alte doua identitati protejate distincte si in final martor cu identitate reala. Este evidenta incalcarea legii de procedura penala dar si a oricaror principii care ar trebui sa guverneze procesul penal, ca sa nu mai vorbim de instrumente juridice internationale si de practica CEDO.

Cu toate acestea, si cu privire la aceasta maniera de lucru desi evidenta si probata prin inscrisuri, profund nelegala procurorul a considerat ca nu exista infractiunea de abuz in serviciu. In modul acesta se poate lesne creea impresia ca a fost audiata o intreaga echipa de fotbal, dar in realitate sa fi fost audiat doar portarul, si acela prin constrangere.

Am anexat deja plangerii impotriva solutiei din ordonanta cu nr. 133P/2022 din 16 noiembrie 2022 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ramasa definitiva, in care procurorul a retinut, referitor la modul de audiere a martorilor cu identitati protejate, in activitatea DNA-ST Ploiesti s-a constatat existenta unei practice constante si total nelegale de a atribui uneia si aceleiasi persoane mai multe identitati, in aceeasi cauza penala, chiar si in situatia in care una si aceeasi persoana avea mai multe calitati procesuale, respectiv aceea de inculpat, denuntator si martor'.

Concluzionand, in sinteza arat ca prin solutia dispusa prin ordonanta cu nr. 165/P/2022 (1447/321/P/2020) a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie:

-procurorii nu s-au pronuntat cu privire la toate faptele pentru care s-a formulat sesizare si s-a inceput urmarirea penala;

-nu au fost analizate toate probele din dosar (referate procurori DNA, marturiile acestora);

-unora din probele existente (inregistrarile ambientale) nu li s-a dat eficienta fara a se explica acest lucru iar alte probe au fost valorificate in mod generic si subiectiv;

-a fost facuta o apreciere eronata a faptelor descrise mai sus, considerandu-se ca in cauza sunt aplicabile prevederile art 16 alin. 1 lit. a) cod de procedura penala, in totala neconcordanta atat cu materialul probator cat si cu intrunirea tipicitatii infractiunilor sub aspect obiectiv si subiectiv.

Consider ca toate faptele la care m-am referit in plangerile mele, fals intelectual, uz de fals, abuz in serviciu, infractiuni contra infaptuirii justitiei, se afla in antecedenta infractiunii de represiune nedreapta, intre faptele din prima categorie si rezultatul concret ce a constat in trimiterea abuziva in judecata existand o legatura mijloc -scop de necontestat.

A se aprecia ca faptele expuse in plangerea impotriva solutiei si argumentate in aceasta si in prezenta nota nu exista, echivaleaza cu a da caracter licit unui mod de lucru care nu are nimic in comun cu principiile procesului penal.

Fata de toate cele mentionate mai sus va rog sa dispuneti admiterea plangerii formulate, in vederea dispunerii unei solutii temeinice si legale”.

* Cititi aici ordonanta de clasare a procuroarei Ilona Panica

sursa foto Tudose: Agerpres