Unul dintre procurorii militari, care cunosc Justitia si dinainte de 1989 si dupa, si care a avut in ancheta dosarele grele ale Revolutiei si Mineriadelor si nu numai este generalul cu doua stele, Dan Voinea (foto) fost sef al Sectiei Parchetelor Militare din Parchetul General, cunoscut ca fiind “procurorul lui Ceausescu”. La 60 de ani, generalul Dan Voinea a fost nevoit sa iasa in 2009 din sistem, prin pensionare, desi a fost singurul care a miscat ceva in dosarele Revolutiei si care l-a pus in 2004 sub acuzare pe fostul presedinte Ion Iliescu si alte 100 de persoane implicare in represiunile sangeroase din decembrie 1989, iunie 1990 si septembrie 1991. Generalul Dan Voinea ne-a acordat un interviu despre dosarele care le-a lasat in urma si despre ce mai face Parchetul General in acest dosare.

A fost pensionarea dvs. un act unilateral de vointa sau au existat presiuni care sa va determine sa plecati din Magistratura?

Am fost pensionat asa cum a declarat si domnul presedinte Traian Basescu la intalnirea care am avut-o cu domnia sa la Cotroceni in 2009, in fata grupului de revolutionari care solicitau continuarea cercetarilor in dosarele decembrie 1989, dar si in prezenta ministrului Justitiei, Catalin Predoiu si a Procurorului General Laura Kovesi. Cu acel prilej am constatat ca presedintele i-a reprosat Procurorului General ca am fost scos la pensie. De fapt, pana la acel moment am fost supus unor anchete penale si unor presiuni politice, care aveau ca scop inlaturarea mea de la Sectia Parchetelor Militare, mai precis inlaturarea mea din anchetele derulate de mine in anii anteriori in ce priveste victimele Revolutiei, Mineriadelor, ale represiunii comuniste. Si mai aveam si dosare de coruptie, in care erau implicati inclusiv Babiuc si Becali - dosar finalizat ulterior de DNA, dar facut integral de procurorii miliari. Ca sa va raspund la intrebare, eu nu aveam de gand sa ma pensionez, dar cand esti supus la anchete in care au fost folositi diversi invinuiti anchetati de mine si chiar unii condamnati pentru omor – precum Clita Marian, Tudor Stanica, fost sef de cercetari penale la Militie, generalul Gheorghe Florea de la Brasov, Ion Iliescu, Teodor Brates si altii – si in plus am fost supus timp de aproape doi ani unei anchete disciplinare din partea CSM-ului, care urmarea sa ma scoata din Magistratura, si saptamanal eram chemat de Laura Kovesi sa ma mustruluiasca, iar in sedintele de lucru saptamanale noul sef al parchetelor militare, generalul Ion Vasilache imi cerea insistent demisia sau iesirea la pensie – am decis sa ma retrag din Magistratura.

Sunteti un magistrat care nu v-ati temut sa faceti rechizitoriu sotilor Ceausescu in niste zile cand altii stateau ascunsi pieriti de frica. Multi au spus ca ati fost desemnat special ca procuror de caz. Cum s-a intamplat in realitate?

Nu m-a pus nimeni, eu m-am oferit. Il arestasem inca din 23 decembrie 1989 pe Tudor Postelnicu, ministrul de Interne de atunci, in cladirea Comitetului
Central, iar apoi pe generalul Neagoe Marin – seful de atunci a Directiei a V-a a Securitatii, fiind cunoscut de revolutionari ca lucram in grupul de procurori militari care anchetau suspectii de la Revolutie, impreuna cu procurorii Mircea Levanovici si Dan Ioan. Dupa ce Ceausestii au fost prinsi s-a pus problema unui proces. Pentru aceasta au fost chemati la sediul MApN doi judecatori: Gica Popa, Nistor Ioan, un grefier, eu si doi avocati – Nichi Teodorescu si Constantin Lucescu. Rechizitoriul l-am facut de mana pentru ca exista suspiciunea ca orice dactilografa de acolo putea sa informeze despre ceea ce faceam, in care am retinut in sarcina sotilor Ceausescu infractiunile de genocid, subminarea economiei nationale si altele. Ion Iliescu a fost cel care a ordonat in 24 decembrie 1989, ca presedinte al CFSN, constituirea Tribunalului Militar Exceptional, care sa procedeze de urgenta la judecarea faptelor comise de Ceausescu. Restul se cunoaste.

Sunteti procurorul care a lucrat de departe, cantitativ, cel mai mult in dosarele Revolutiei. Procurorul General Laura Kovesi v-a acuzat ca ati tinut dosarele Revolutiei in nelucrare timp de 18 ani, si v-a infirmat rezolutia de incepere a urmaririi penale fata de Ion Iliescu si altii, data in 2004. Mai mult, ati fost acuzat si ca v-ati repartizat singur aceste dosare sau ca ati semnat acte de procedura cand nu va aflati in tara. Pana la urma care este adevarul? Ati lucrat sau n-ati lucrat?

Dosarul 97/P/1990 care a fost dosarul de baza al represiunii din 21 decembrie 1989 a fost solutionat prin neinceperea urmaririi penale in anul 1995 de catre un alt procuror militar. Practic, pana in 1995, se dadusera solutii de neurmarire penala (NUP) in majoritatea cauzelor privind victimele Revolutiei. In anul 1997, victimele Revolutiei, prin numeroase memorii adresate Procurorului General si ministrului Justitiei, si as nominaliza aici Asociatia 21 Decembrie 1989, au facut numeroase plangeri. Toate aceste plangeri fost gestionate de catre seful Sectiei Parchetelor Militare de atunci Samoila Joarza, care mi le-a repartizat spre solutionare. Deci eu eram simplu procuror si nu mi-am repartizat singur aceste dosare, ci mi-au fost repartizate. Am inceput rezolvarea acestor plangeri prin infimarea solutiilor de NUP date de colegii mei in anii anteriori. Practic, am reluat ancheta in toate aceste cauze, pe care le-am conexat la dosarul 97/P/1990 intrucat asa prevede Codul de procedura penala – conexarea se face la numarul cel mai mic de dosar. Am lucrat la aceste dosare pana in 2007 – opt ani practic – si nicidecum 18 ani. E de amintit ca pe perioada cat presedintele Romaniei a fost Ion Iliescu, cercetarile militarilor implicati in Revolutie au stat pe loc, intrucat generalul Constantin Degeratu, pe atunci sef al Marelui Stat Major, a dat un ordin prin care a interzis tuturor militarilor sa se prezinte la Parchetul Militar sa de-a declaratii in dosare. Rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui Ion Iliescu si a altora nu este o solutie data in dosar si nici o sanctiune, iar din punct de vedere procedural este un instrument de lucru fara de care nu poti sa faci urmarirea penala intr-o cauza de omor. Infirmarea rezolutiei mele de incepere a urmariri penale de catre Laura Kovesi a fost ilegala pentru ca in mod normal plangerea impotriva actelor procurorului trebuia rezolvata mai intai de seful direct al procurorului. Deci, daca o facea Ion Vasilache, s-ar fi respectat procedura, pe de o parte, iar pe de alta au profitat in primul rand invinuitii, deoarece au fost pur si simplu spalati intr-o forma atipica. Practic, o rezolutie de incepere a urmaririi penale se solutioneaza conform codului de procedura penala prin scoatere de sub urmarire penale, sau incetarea urmariri penale, dupa caz. Nu era posibila infirmarea rezolutiei.

Considerati ca infirmarea data de Laura Kovesi a urmarit atingerea termenului de prescriptie speciala?

In opinia mea, nu acesta a fost scopul infirmarii, pentru ca in rezolutia de incepere a urmaririi penale am trecut si infractiuni contra umanitatii – art. 258, 360, 361 din Codul penal – infractiuni considerate imprescriptibile de catre legea noastra penala. Parerea mea este ca s-a urmarit stoparea cercetarilor pe aceste dosare pentru a nu se face probe pe infractiunile privind crimele impotriva umanitatii, unde ar trebui sa se incadreze crimele comunismului, ramanand ca majoritatea faptelor de omor si instigare de omor sa fie considerate ca infractiuni de drept comun fata de care operaza termenul de prescriptie prevazut in Codul penal - adica 22 de ani si jumatate, pe prescriptia speciala, termen care se va implini in 2012.

Care a fost strategia dvs. de conexare a tuturor dosarelor Revolutiei intr-unul singur? Dosar care apare aproape imposibil de finalizat in justitie dat fiind numarul imens al victimelor, de ordinul miilor?

Strategia mea a fost cea pe care mi-a impus-o procedura, in sensul ca dosarele in care se dadusera solutii de NUP pana in 1995 aveau legatura intre ele si odata ce le infirmam trebuia sa le conexez pentru o mai buna infaptuire a justitiei, si in concret, pentru o mai buna realizare a tabloului crimelor din decembrie 1989, cu atat mai mult cu cat aceste dosare pana atunci nu erau constituite pe numele victimelor (de ordinul miilor) ci pe numele prezumtivilor autori. Organele judiciare au pacalit actul de justitie pentru ca nu au deschis dosare pe numele victimelor si de acolo sa plece la autori, ci au deschis dosarele pe numele unor suspecti, fara sa-i intereseze rezolvarea situatiei juridice a victimelor. Si asta i-a favorizat pe autorii represiunii. Plecand de la victime, impreuna cu echipa de politisti de judiciar, am reusit sa stabilim autorii fizici in cazul a 80% din victime. In felul acesta se contura structura aparatului represiv care a contribuit la uciderea, ranirea si lipsirea de libertate in mod ilegal a catorva mii de persoane. Ceea ce ar fi dus la demascarea si inculparea celor care au ordonat si coordonat operatiunile militare in raport cu factorul politic decizional din acele zile.

Cand ati plecat din parchet aveati in lucru dosarul Berevoiesti. In acea groapa au ars o gramada de documente extrem de importante care ar fi elucidat multe din crimele comunismului, dar si din dosarele Revolutiei si Mineriadelor. In ce stadiu ati lasat acest dosar si ce stiti ca s-a facut mai departe in el?

In dosarul Berevoiesti au fost cercetati mai multi responsabili din conducerea Serviciului Roman de Informatii, in frunte cu Virgil Magureanu. Acest dosar cuprindea atat raportul de cercetare facut de comisia parlamentara, cat si foarte multe probe si documente puse la dispozitia noastra de catre ziaristul Petre Mihai Bacanu. In felul acesta s-a constituit un dosar pe care l-am conexat la dosarul privind Mineriada din 13-15 iunie 1990. Acest dosar a trebuit sa-l declin la civil, ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale, insa in el se conturau raspunderi ale varfurilor SRI. Mai departe nu stiu ce s-a mai intamplat cu el si nu m-ar mira sa aiba aceeasi soarta ca toate celelalte dosare declinate de noi la civil.

V-ati mai intoarce in Parchet daca ati fi solicitat sa continuati vechile dosare?

Asa cum i-am spus si presedintelui Traian Basescu, la intalnirea din 2009 de la Cotroceni, sunt gata sa ma intorc oricand in parchet ca sa finalizez aceste dosare, pentru ca daca regret ceva este faptul ca nu am reusit sa fac dreptate victimelor de la Revolutie si de la Mineriade, in totalitate. Acelasi lucru l-am spus si in fata Plenului CSM, cand am fost intrebat daca renunt la pensie ca sa revin in parchet, si unde am replicat ca este mai important adevarul si dreptatea victimelor decat pensia mea.

Cum calificati activitatea din prezent a Sectiei Parchetelor Militare?

Este incalificabil de slaba, avand in vedere ca din 2007 si pana in prezent, in afara de dosarul Ciorogarla, in care sunt atatea probleme la instanta, nu au fost trimise la instante alte dosare spre judecare. Aceasta in conditiile in care fenomenul infractional si in special coruptia se manifesta la cote mari si in randul militarilor.