Înalta Curte de Casație și Justiție – condusă de judecătoarea Lia Savonea (foto) – a dat în judecată Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice pentru refuzul de a plăti restanțele salariale din magistratură stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive. Demersul vine după ce Executivul a amânat pentru o dată neprecizată achitarea acestor drepturi salariale, scadente în anul 2026. 

Acţiunea a fost introdusă luni, 30 martie 2026, la Curtea de Apel București.

ICCJ solicită:

- obligarea pârâților la punerea la dispoziția reclamantei a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților, prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026;

- emiterea actelor administrative şi efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea / alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul;

- stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare de maxim 10 zile, precum şi a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere) în sarcina persoanelor responsabile (ministrul Finanțelor şi premierul), pentru neexecutarea obligației stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru neexecutare;

- aplicarea penalităţilor de 2% pe fiecare zi de întârziere.

Iată câteva dintre argumentele invocate de ICCJ (vezi acțiunea integrală la final):

„Debitorul, potrivit dreptului comun, nu îşi poate hotărî unilateral modul de executare a obligațiilor rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. Există posibilitatea ca de comun acord cu reprezentanții creditorilor să încheie un protocol prin care să stabilească, în caz de imposibilitate de executare, tranşele şi termenele de plată a obligațiilor.

Potrivit art. 46 din Convenție (n.r. CEDO), statele părți la convenţie se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care sunt părţi. Potrivit alineatului 2 al acestui articol, hotărârea definitivă este transmisă Comitetului de miniştri care supraveghează executarea ei.

Aşadar executarea hotărârii nu este controlată de însuşi organul care a pronunţat-o, ci de Comitetul de miniştri, un organ cu o componență politică, care are posibilitatea de a adopta sancțiunile prevăzute de Statutul Consiliului Europei împotriva statului care nu pune în executare hotărârile Curţii.

Potrivit interpretării pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO, implică nu numai ca hotărârea judecătorească să fie pronunţată într-un termen rezonabil, ci şi ca ea să poată face obiectul unei executări efective în avantajul părţii câştigătoare.

Într-adevăr, convenţia nu instaurează o protecţie pur teoretică a dreptului omului, în speța putând fi vorba despre satisfacţia plății sumelor datorate, ci dispune imperativ realizarea concretă a pretenţiei, inclusiv de ordin pecuniar. Orice titlu executoriu este obligatoriu a fi executabil şi executat chiar prin plată voluntară, în prezenta cauză civilă negăsindu-ne în această situație, în condițiile în care, prin caracterul şi elementul său executoriu, hotărârea judecătorească trebuie a primi o executare efectivă.

Astfel, orice sentinţă civilă ar fi inutilă fără procedura eficientă şi efectivă a executării acesteia, astfel că procedura eficientă în aplicarea sentințelor judecătoreşti este esenţială pentru respectarea statului de drept, conform şi prevederilor art. 6 din CEDO. Statul român prin mandatarii, reprezentanții şi prepuşii acestuia, trebuie să adopte ex officio toate normele şi diligențele necesare pentru a se asigura că autorităţile vor respecta rapid hotărârile judecătoreşti, neputând a fi justificată întârzierea neexecutării.

Trebuie a fi avute în vedere hotărârile de condamnare pronunţate de către instanţa europeană respectiv în cauza: Nițescu c. României, Chibulcutean c. României, Sabău Popescu c. României, Dragne şi.a. c. României, unde Curtea a apreciat că statul prin organele de specialitate nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârile judecătoreşti, fiind încălcat art. 6 din Convenție şi art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenţie”.

Acțiunea ICCJ vine la patru zile de la trimiterea către Guvern a plângerii prealabile cerute de Legea contenciosului (click aici pentru a citi). Iar în cazul în care plângerea prealabilă va fi soluționată favorabil și Executivul va debloca fondurile pentru restanțele salariale din magistratură, acțiunea instanței supreme de la CAB va rămâne fără obiect. De asemenea, până la stabilirea primului termen de către Curtea de Apel București în dosarul în care ICCJ a dat în judecată Executivul, Guvernul are tot timpul la dispoziție să rezolve situația și să achite drepturile salariale.

* Citiţi aici întreaga acţiune a ICCJ