21 February 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

MOTIVAREA UNUI ESEC DNA DE RASUNET – Decizia ICCJ privind achitarile definitive din cauza ANRP 5, unde judecatorul CAB Ciprian Ghita aruncase cu puscarie: „Legiuitorul n-a impus studii de specialitate... Numirile erau pe criterii politice. Membrii Comisiei Centrale participau ca reprezentanti ai institutiilor statului, nu ca specialisti... Intocmirea si avizarea raportului de evaluare nu pot fi considerate infractiuni. Evaluarea este o estimare, nu o determinare certa. Legea prevede reevaluarea”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

2 May 2023 15:54
Vizualizari: 3782

Membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor (CCSD) din Agentia Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP) erau numiti pe criterii politice, legea neobligandu-i sa aiba studii de specialitate in materia evaluarii proprietatilor. De aceea, faptul ca au votat un raport de evaluare sau altul nu inseamna ca au incalcat legea, comitand abuz in serviciu, au stabilit judecatoarele Anca Madalina Alexandrescu (foto 2), Adriana Ispas si Rodica Cosma (foto 3) de la Inalta Curte de Casatie si Justitie joi, 27 aprilie 2023, cand i-au achitat pe toti cei zece inculpati din dosarul ANRP 5, trimisi in judecata in principal pentru abuz in serviciu legat de asa-zisa supraevaluare a unui teren din Constanta.



In schimb, evaluarea unei proprietati era o atributie de serviciu a expertilor evaluatori din cadrul ANRP. Totusi, nici intocmirea sau avizarea unui raport de evaluare nu poate fi considerata infractiune, din moment ce vorbim despre o evaluare (asadar, o estimare), iar nu despre o stabilire certa a valorii, explica Inalta Curte, subliniind ca in acest sens raportul putea oricand fi supus reevaluarii.

De asemenea, nu exista nicio dovada ca membrii CCSD a ANRP ar fi facut presiuni asupra expertilor din institutie pentru ca acestia sa intocmeasca rapoarte supraevaluate, adauga ICCJ.

Amintim ca rechizitoriul intocmit in 2015 de procurorul Danut Volintiru (foto 1) a fost confirmat de insasi sefa DNA de la acea vreme, Laura Kovesi (vezi facsimil).


Amintim ca grosul achitarilor a fost dispus in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP: „fapta nu este prevazuta de legea penala”, dupa ce initial, in prima instanta, judecatorul Ciprian Ghita de la Curtea de Apel Bucuresti aruncase in stanga si-n dreapta cu ani de puscarie, sapte dintre cele zece pedepse fiind dispuse cu executare. Mai precis, cele mai usoare condamnari au fost de 3 ani de inchisoare cu suspendare, iar cea mai grea – de 9 ani si 8 luni de inchisoare cu executare (click aici pentru a citi).

Nu in ultimul rand, DNA nu a reusit sa demonstreze faptul ca omul de afaceri Horia Simu l-ar fi mituit pe expertul evaluator Alin-Horatiu Dima din ANRP. De aceea, pentru aceste acuzatii de dare si luare de mita, ICCJ a pronuntat achitari in baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedura penala: „nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

Singura mita pe care totusi DNA a reusit s-o probeze a fost suma de 400.000 de euro data de Simu presedintei de la acea vreme a ANRP, Crinuta Dumitrean. Totusi, aceste fapte de dare, respectiv luare de mita s-au prescris in anul 1 august 2019, a constatat instanta suprema, dispunand, in cazul respectivelor capete de acuzare, incetarea procesului penal in baza art. 16 alin. 1 lit. f teza ultima din Codul de procedura penala: „a intervenit prescriptia”. Pe de alta parte, completul Alexandrescu-Ispas-Cosma a dispus confiscarea de la fosta sefa ANRP a sumei de 400.000 de euro, reprezentand presupusa mita primita de la omul de afaceri.


Prezentam principalele pasaje din decizia ICCJ nr. 166/2023 pronuntata in dosarul nr. 779/2/2017:


Examinand cauza atat prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, Inalta Curte constata urmatoarele:

I. Referitor la criticile formulate de inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana, Bogdan Dragos George, Savu Florentina, Simu Horia si Dima Alin Horatiu, sub aspectul acuzatiei de abuz in serviciu, respectiv, complicitate la abuz in serviciu, cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit

Probele administrate in apel, la cererea partilor si procurorului (declaratiile martorilor audiati nemijlocit si evocati anterior; depozitiile inculpatilor Vasilescu Oana, Simu Horia si Dima Alin Horatiu; inscrisurile depuse) au avut amplitudinea de a modifica situatia de fapt si caracterizarea in drept a bazei factuale descrise in actul de sesizare si retinute de prima instanta.

Pe latura penala, solutia diferita dispusa in apel, in raport cu hotararea instantei de fond, vizeaza incidenta solutiei de achitare, in ceea ce ii priveste pe inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana si Bogdan Dragos George, sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, respectiv, complicitate la aceasta infractiune, referitor la inculpatii Savu Florentina, Simu Horia si Dima Alin Horatiu.

Pe latura civila, solutia diferita este rezultatul temeiului achitarii inculpatilor, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala – fapta nu este prevazuta de legea penala – si la consecinta asupra solutiei actiunii civile, in contextul aplicarii dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala.

I.1. Acuzatiile aduse inculpatilor – membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor

In sarcina inculpatilor Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana si Bogdan Dragos George s-a retinut ca, la data de 26.05.2011, au aprobat – cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente – raportul de evaluare nr. 22461/R din 07.02.2011 – intocmit de expertul Dima Alin Horatiu, cu nerespectarea Legii nr. 247/2005, Standardelor Internationale de Evaluare si Codului Deontologic al Evaluatorilor, prin care terenul ce a facut obiectul dosarului de despagubire a fost supraevaluat – desi se impunea trimiterea dosarului spre reevaluare, producand un prejudiciu partii civile – statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor – in cuantum total de 7.715.000 euro, echivalentul a 32.838.126 lei, facilitand astfel obtinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, in cuantum total de 32.209.990,76 lei, de catre inculpatul Simu Horia, prin intermediul Rosintaly Management Limited si martorii Moldoveanu Daniel Andrei, Surdu Georgian Gabriel, Sterian Ion, Niculae Aurel, Birisiu Ionut si Cocos Dorin, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 309 si art. 5 din Codul penal.

In esenta, prin actul de sesizare s-a retinut ca inculpatii, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, nu au analizat si stabilit cuantumul final al despagubirilor potrivit Titlului VII „Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, nu au adoptat toate masurile legale, necesare aplicarii dispozitiilor privind acordarea despagubirilor, emitand decizia reprezentand titlul de despagubire, desi se impunea trimiterea dosarului spre reevaluare si efectuarea unei noi expertize intrucat raportul de evaluare nr. 22461/R din 07.02.2011 a denaturat in mod substantial valoarea de piata a terenului agricol extravilan in suprafata de 25 ha, intocmit de inculpatul Dima Alin Horatiu, fiind incalcate dispozitiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 16 alin. (64) din Legea nr. 247/2005, punctele 16.13 alin. (5) si (6) si 16.14 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 2 alin. (1) lit. a) si c) si art. 7 alin. (3) din Regulamentul de Organizare si Functionare al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si punctele 9.2.1.1, 5.9, 5.10, 5.11, 5.11.1, 5.11.2, 5.11.3, 5.11.4, 5.11.5, 5.16, 5.20, 5.20.1, 5.23, 5.23.1, coroborate cu art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

I.2. Analiza acestor acuzatii prin raportare la Decizia instantei de contencios constitutional nr. 405 din 15 iunie 2016

Inalta Curte retine ca, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial, Partea I-a nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.

In esenta, instanta de contencios constitutional a constatat ca dispozitiile criticate folosesc o exprimare generala, fara a arata in mod limitativ actiunile sau omisiunile prin care se savarseste infractiunea (paragraful 60), ca acestea incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5), intrucat sintagma „indeplineste in mod defectuos” nu prevede in mod expres elementul in legatura cu care defectuozitatea este analizata (paragraful 57) si a statuat ca, neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului (paragraful 60).

In consecinta, urmare a deciziei sus indicate, o actiune sau inactiune dobandeste semnificatie penala doar daca faptuitorul se afla in exercitarea unei atributii de serviciu prevazute de lege si, prin actiunea sau inactiunea sa, se incalca dispozitii exprese dintr-o lege sau ordonanta a Guvernului. A contrario, orice incalcari ale atributiilor de serviciu, care nu isi au izvorul intr-o dispozitie din legislatia primara, se situeaza in afara ilicitului penal.

Ca atare, Inalta Curte va analiza daca exista o atributie de serviciu, prevazuta de lege, de verificare a rapoartelor de evaluare, in sensul sustinut de catre acuzare si insusit de catre instanta de fond si daca, modul in care au actionat inculpatii, se poate circumscrie unei incalcari a legii.

I.3. Atributiile de serviciu ale membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor

Acuzarea pleaca de la premisa existentei unei atributii de serviciu, de verificare a rapoartelor de evaluare, din perspectiva tehnica, respectiv, a corectitudinii metodelor de evaluare folosite si a comparabilelor utilizate, astfel ca, ar exista o incalcare a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin aceea ca, inculpatii nu au trimis dosarul spre reevaluare, de catre un alt evaluator, ci au dispus emiterea titlului de despagubire, in conditiile in care, raportul intocmit nu respecta Standardele Internationale de Evaluare.

Or, Inalta Curte constata ca art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu detaliaza situatiile in care Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor trebuia sa dispuna trimiterea dosarului spre reevaluare.

Astfel, conform dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.

Prin urmare, Comisia Centrala are, potrivit legii, doua posibilitati: fie sa procedeze la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire in baza raportului de evaluare, fie sa trimita dosarul spre evaluare, fara insa a se preciza, in concret, in ce conditii se poate alege una dintre cele doua variante.

Din interpretarea logica si sistematica a legii, Inalta Curte retine ca situatiile in care, potrivit art. 16 alin. (7), membrii Comisiei Centrale puteau trimite dosarul pentru efectuarea unui nou raport de evaluare erau acelea in care personalul de specialitate, din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale, cu atributii de verificare a raportului de evaluare, in cadrul unui referat, constata neregulile ori neconformitatile acestuia sau, in functie de particularitatile fiecarui dosar, atunci cand apreciau intemeiate obiectiunile formulate de catre persoana indreptatita, cand lamuririle date de expert nu erau apreciate suficiente etc.

In continuare, instanta de apel retine ca atributia de serviciu in exercitarea careia membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor decideau, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fie emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie trimiterea dosarului spre reevaluare, este cea rezultata din art. 13 din lege, respectiv „analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor”.

Lecturand continutul articolului 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, in vigoare la data faptei, se constata ca legiuitorul nu a impus vreo conditie speciala, de studii de specialitate, pentru persoanele care erau numite in cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor ori pentru cele care conduceau Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si care faceau parte, de drept, din comisie. De altfel, nici pentru numirea in functiile de conducere din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor nu era necesara vreo conditie de studii, numirile fiind facute pe criterii politice. Membrii Comisiei Centrale participau la lucrarile sedintelor in calitate de reprezentanti ai institutiilor statului, si nu de specialisti in domeniul evaluarilor.

Or, pentru a putea verifica un raport de evaluare era necesara dobandirea calitatii de expert – evaluare proprietati imobiliare, expert care indeplinea conditiile de a cunoaste, intelege si poate pune in aplicare, in mod corect, acele metode si tehnici recunoscute, care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluari credibile in conformitate cu Standardele Internationale de Evaluare si care este membru al unei asociatii nationale profesionale de evaluare, respectiv, era membru ANEVAR, precum si dobandirea unei specializari suplimentare, respectiv VE (Verificari de rapoarte de evaluare) sau supra specializarile VE VE-EI, VE-EPI, VE-EBM, VE-EIF.

Prin urmare, „analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor”, la care se refera art.13 din lege, nu presupunea o analiza de specialitate a raportului de evaluare, in conditiile in care, legiuitorul nu a prevazut in mod expres o asemenea conditie si nici nu a impus cerinta ca membrii Comisiei sa aiba calitatea de evaluator, astfel cum a fost definit de art. 3 lit. d) din lege.

Conchizand, in ceea ce priveste atributiile de serviciu ale membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, Inalta Curte constata ca acestia nu aveau calitatea speciala de evaluatori si nici atributii de verificare a rapoartelor de evaluare, din perspectiva metodelor utilizate, a conformitatii acestora cu Standardele Internationale de Evaluare, a modalitatii de alegere a comparabilelor, a corectiilor facute etc.

Cu alte cuvinte, Inalta Curte retine inexistenta unei obligatii prevazute de lege in sarcina membrilor Comisiei Centrale de a verifica rapoartele de evaluare, sub aspectul chestiunilor ce tin de temeinicia acestora.

De altfel, se constata ca, in acelasi sens, s-a pronuntat si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de Combatere a Coruptiei, prin ordonanta nr. 61/P/2017 din data de 7 mai 2021, prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, respectiv, complicitate la abuz in serviciu, cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Pe cale de consecinta, constatand ca nu este indeplinita, din perspectiva laturii obiective, tipicitatea infractiunii de abuz in serviciu, pentru care inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana si Bogdan Dragos George au fost trimisi in judecata, in sensul ca, aspectele descrise in actul de sesizare a instantei nu se circumscriu elementului material al infractiunii, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, va dispune achitarea acestora, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Solicitarea inculpatilor Dumitrean Crinuta Nicoleta, Marko Attila Gabor si Vasilescu Oana de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) este neintemeiata, intrucat inculpatii – membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor – si-au exercitat atributia prevazuta de dispozitiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin aceea ca, in baza raportului de evaluare intocmit de coinculpatul Dima Alin Horatiu, au procedat la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, atributie apreciata de parchet ca fiind indeplinita prin incalcarea legii, motivat de faptul ca dosarul trebuia trimis la reevaluare.

Cum dispozitiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prevad ca: „In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare” (respectiv pe de o parte, actiunea desfasurata de inculpati, dar incriminata de parchet, iar pe de alta parte, actiunea ce trebuia realizata de inculpati, in opinia parchetului, pentru a fi indeplinita cu respectarea legii), au fost administrate si analizate probe pentru a stabili in concret, in speta dedusa judecatii, care dintre cele doua actiuni prevazute de lege era cea care respecta legea si, totodata, practica si procedurile instituite in cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatii, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si in cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea procedurilor administrative pentru acordarea despagubirilor instituite de art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Or, in atare situatie, nu se poate retine inexistenta conduitei descrise de verbum regens al infractiunii de abuz in serviciu pentru a fi in prezenta cazului prevazut de dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala.

Nici solicitarea subsidiara a inculpatului Bogdan Dragos George de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedura penala (fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege) nu poate fi retinuta, atat timp cat, din analiza probelor administrate, in raport cu dispozitiile legale incidente, Inalta Curte a constatat incidenta cazului de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazut de teza I-a, respectiv fapta nu este prevazuta de legea penala, care are prioritate fata de cel prevazut la teza a II-a. Chiar legiuitorul, prin ordinea in care au fost instituite in dispozitia legala, a stabilit si ordinea de prioritate a acestor cazuri.

Astfel, de principiu, in ipoteza in care, privitor la aceeasi fapta, ar fi incidente simultan mai multe dintre cazurile de stingere a actiunii penale dintre cele prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala, asadar, in cazul unui pretins concurs intre cauzele de impiedicare a exercitarii actiunii penale, se retine si produce efecte cazul ce are prioritate in rationamentul logico-juridic si care face inoperanta orice alta cauza.

Odata constatata existenta unei cauze care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale determinata de lipsa de temei de fapt sau de drept, cu consecinta pronuntarii unei solutii de achitare, efectul juridic al stingerii actiunii penale s-a produs si lipseste de suport orice alte demersuri analitice ale instantei, coexistenta a doua temeiuri distincte de impiedicare a exercitarii actiunii penale, fiind exclusa. De altfel, practica judiciara reflecta constant acest rationament, singurele controverse vizand ordinea de prioritate a cazurilor prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala.

In ce priveste art. 16 lit. b) din Codul de procedura penala, textul de lege reglementeaza, in concret, doua cazuri distincte care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, respectiv „fapta nu este prevazuta de legea penala” si „nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege”, separate prin conjunctia disjunctiva „ori”, al caror inteles este consacrat jurisprudential in particular in conturarea cazului de casare prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedura penala.

Astfel, prevederea faptei in legea penala semnifica identitatea dintre conduita concreta retinuta in urma analizarii probatoriului si conditiile de tipicitate ale incriminarii, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura fiind incident in acele situatii in care nu se realizeaza o corespondenta deplina intre fapta savarsita si configurarea legala a incriminarii, sub aspectul laturii obiective, fie din cauza imprejurarii ca fapta nu intruneste elementele de tipicitate prevazute de norma de incriminare, fie a dezincriminarii faptei.

Prevederea faptei in legea penala nu se identifica cu fapta descrisa de norma de incriminare si presupune existenta unui model legal de incriminare care sa descrie fapta interzisa, existenta unei fapte concrete si tipicitatea (corespondenta dintre trasaturile faptei concrete si modelul de incriminare). Desi norma de incriminare cuprinde si cerintele de ordin psihic-subiectiv pe care trebuie sa le realizeze actiunea sau inactiunea, fapta concreta se compara cu modelul legal numai sub aspect obiectiv, deoarece, sub aspect subiectiv compararea faptei concrete cu cea descrisa de norma are loc, in cadrul unei alte trasaturi esentiale a infractiunii, si anume, vinovatia.

Raportat la modul de legiferare al cazurilor care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, respectiv fapta nu este prevazuta de legea penala – art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala – , fapta ...nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege – art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedura penala – , si exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate – art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala – , se observa ca acestea se refera la lipsa uneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel cum sunt reglementate de art. 15 alin. (1) din Codul penal:

Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o”.

Ca atare, din perspectiva dispozitiilor procesual-penale, notiunea de fapta care nu este prevazuta de legea penala include situatiile in care fapta atrage o alta forma de raspundere si pe cele in care nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii, cu exceptia laturii subiective, aceasta din urma circumscriindu-se ipotezei prevazute art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedura penala.

Nici solicitarea subsidiara a inculpatei Vasilescu Oana de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala (nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea) nu poate fi retinuta, pentru considerentele expuse mai sus si care nu vor mai fi reluate.

I.4. Acuzatia adusa coinculpatei Savu Florentina

In sarcina inculpatei Savu Florentina s-a retinut ca, in calitate de consilier in cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul Despagubiri, prin avizarea raportului de evaluare nr. 22461/R din 07.02.2011 – intocmit de expertul Dima Alin Horatiu cu nerespectarea Legii nr. 247/2005, Standardelor Internationale de Evaluare si Codului Deontologic, prin care terenul ce a facut obiectul dosarului de despagubire a fost supraevaluat – cu incalcarea atributiilor de serviciu care presupuneau verificarea raportului de evaluare sub aspectul respectarii Standardelor Internationale de Evaluare si a Legii nr. 247/2005, a ajutat membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sa aprobe – cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente – dosarul nr. 22804/FFCC/2010, desi se impunea trimiterea acestuia spre reevaluare, prin actiunea sa inculpata contribuind la producerea unui prejudiciu partii civile – statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor – in cuantum total de 7.715.000 euro, echivalentul a 32.838.126 lei si la obtinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, in cuantum total de 32.209.990,76 lei, de catre inculpatul Simu Horia, prin intermediul Rosintaly Management Limited si martorii Moldoveanu Daniel Andrei, Surdu Georgian Gabriel, Sterian Ion, Niculae Aurel, Birisiu Ionut si Cocos Dorin, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 48 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) din Codul penal si art. 309 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

In continuare, Inalta Curte apreciaza ca se impun, de plano, a fi facute cateva argumente de ordin teoretic, in ceea ce priveste notiunea de “complice“.

Conform dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Codul penal, “complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala”.

Ceea ce caracterizeaza, prin urmare, activitatea complicelui in raport cu celelalte forme de participatie penala este caracterul ei de contributie indirecta, de ajutorare sau inlesnire, in orice mod, la savarsirea actelor de executare propriu – zisa.

Pornind de la definitia complicitatii data prin dispozitiile legale sus citate, Inalta Curte constata ca, pentru retinerea acestei forme de participatie penala, ca forma atipica a infractiunii, este necesar a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele cerinte esentiale:

Sub raportul elementului formal al infractiunii, complicitatea presupune o contributie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Complicitatea, ca si celelalte forme de participatie, impune conditia savarsirii unei fapte prevazute de legea penala, intrucat numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevanta penal. In lipsa savarsirii faptei de catre autor, activitatea realizata nu cade sub incidenta legii penale, afara de situatia cand prin ea insasi constituie o fapta cu semnificatie penala proprie, caz in care faptuitorul raspunde ca autor al acelei fapte, si nu in calitate de complice.

Daca, dupa efectuarea activitatii de complicitate, persoana care trebuie sa execute nemijlocit fapta nu mai procedeaza la comiterea ei, "complicitatea" nu se pedepseste.

Sub raportul elementului material al infractiunii, complicitatea trebuie sa se constituie intr-o contributie de ajutorare sau inlesnire in orice mod la activitatea celui ce savarseste nemijlocit infractiunea.

Reprezentand o forma de participare secundara la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, complicitatea nu poate sa consiste nici in acte de executare propriu-zisa, ce presupune savarsirea nemijlocita a faptei, si nici de determinare psihica a altei persoane la savarsirea ei, ci doar in acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu si subordonat actelor de executare.

Sub raportul elementului moral al infractiunii, complicitatea trebuie sa aiba, intotdeauna, caracterul unei activitati intentionate. Conditia savarsirii actelor de complicitate numai cu forma de vinovatie a intentiei – directe sau indirecte – este expres prevazuta de lege prin dispozitia inscrisa in art. 48 din Codul Penal si consta in reprezentarea de catre complice a actiunii pe care o comite autorul si a urmarilor ei, precum si a imprejurarii ca actul de complicitate contribuie la savarsirea faptei, unita cu vointa de a coopera la realizarea acesteia.

Ca si in ipoteza instigarii, si in cazul complicitatii, raspunderea complicelui va fi strict determinata, atat sub raport obiectiv, cat si subiectiv, de raspunderea autorului, in functie de gradul de contributie la savarsirea faptei si limitele intentiei.

Din acest punct de vedere, se constata ca, in cazul autorilor (membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor) – inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana si Bogdan Dragos George – , Inalta Curte a apreciat ca, in ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu, cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de dispozitiile art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 309 si art. 5 din Codul penal, fapta nu este prevazuta de legea penala, aspect ce determina, sub raportul elementului formal al infractiunii, lipsa cerintei esentiale a complicitatii de a se constitui intr-o contributie efectiva si reala la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Or, astfel cum s-a aratat mai sus, in lipsa savarsirii unei fapte penale de catre autori, activitatea realizata de complice – inculpata Savu Florentina – nu cade sub incidenta legii penale.

Cu toate acestea, instanta de apel va face cateva mentiuni si cu privire la situatia inculpatei Savu Florentina.

Astfel, Inalta Curte constata ca membrii comisiei se aflau in fata unui raport de evaluare care fusese verificat sub aspectul respectarii Standardelor Internationale de Evaluare de catre evaluatorul intern, inculpata Savu Florentina. Rolul acestui consilier era unul esential in sesizarea neconformitatii rapoartelor de evaluare cu Standardele Internationale de Evaluare, inculpata avand specializarea de expert – evaluator proprietati imobiliare si atributii de serviciu in acest sens, iar activitatea desfasurata de acesta nu era una formala. Rezulta cu evidenta faptul ca evaluatorul intern verifica conformitatea metodelor cu standardele, comparabilele utilizate, corectiile aplicate, iar analiza pe care acesta o facea era una profunda, de detaliu, si, in cazul in care constata nereguli, sesiza motivat Comisia Centrala in vederea desemnarii unui alt evaluator.

Avizarea raportului de expertiza nu poate fi interpretata, insa, ca un act de inlesnire, de ajutor, dat membrilor comisiei, in conditiile in care acestia aveau obligatia de a verifica conformitatea inscrisului respectiv cu dispozitiile legale. Astfel, cei sapte inculpati, membri ai comisiei, presupusi autori ai infractiunii de abuz in serviciu, nu erau tinuti de continutul raportului, ei putand sa-l aprobe ori sa ceara reevaluarea.

Prin urmare, intocmirea si avizarea raportului de evaluare nu pot fi considerate activitati infractionale incadrabile in infractiune, sub forma complicitatii. Aceasta cu atat mai mult, cu cat evaluarea semnifica o estimare, pretuire, asadar, o apreciere, cu marjele de rigoare admise, iar nu o determinare certa, sigura, fiind prevazuta de lege institutia reevaluarii.

Pe de alta parte, nu s-a stabilit, prin nicio proba, ca a existat o intelegere infractionala intre inculpata Savu Florentina si inculpatii, membri ai comisiei, intelegere specifica participatiei penale a complicitatii, cel mai tarziu la 8 februarie 2011, cand inculpata a avizat raportul de expertiza, moment pana la care, aceasta ar fi trebuit sa cunoasca rezolutia infractionala a membrilor comisiei, constand in aprobarea, la data de 26 mai 2011, deci dupa trei luni de la avizare, a cererii de acordare a despagubirilor.

In acest sens, in prima instanta, la termenul de judecata din 14 iulie 2020, inculpata a precizat ca „niciodata Dumitrean Crinuta nu a facut interventii in activitatea mea profesionala si nu mi-a cerut nici macar sa urgentez solutionarea lucrarilor pe care le aveam in lucru".

Cu privire la acelasi aspect, coinculpata Dumitrean Crinuta a mentionat in fata instantei de fond: „Nu imi amintesc acum daca am intrebat-o pe Savu Florentina ceva in legatura cu dosarul nr. 22804/2/2010 sau cu privire la raportul de expertiza al expertului Dima, insa daca am facut-o, am facut-o in cadrul institutional in sedinta CCSD".

Audiat in apel, la termenul de judecata din 20 octombrie 2022, inculpatul Dima Alin Horatiu a declarat ca nu a discutat cu coinculpata Savu Florentina in legatura cu raportul de evaluare si, prin urmare, nu avea, cum sa-i ceara sa-l autorizeze, in orice conditii.

Totodata, din depozitiile martorilor denuntatori audiati pe parcursul procesului penal, a rezultat ca niciunul dintre acestia nu a cunoscut-o pe inculpata Savu Florentina.

Avand in vedere considerentele expuse mai sus, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, va dispune achitarea inculpatei Savu Florentina, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Solicitarea facuta de inculpata Savu Florentina in cadrul dezbaterilor pe fondul apelurilor, de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) este neintemeiata, pentru motivele expuse pe larg la punctul I.3. din considerentele prezentei decizii si care nu vor mai fi reluate.

I.5. Acuzatia adusa coinculpatului Simu Horia

In sarcina inculpatului Simu Horia s-a retinut ca, prin actiunile sale – mituirea inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, presedinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si a inculpatului Dima Alin Horatiu, expert desemnat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pentru intocmirea raportului de evaluare; demersuri efectuate, prin intermediari, de urgentare a solutionarii dosarului de despagubire pe langa autoritatile implicate in procedura de retrocedare; a promis si dat un procent de 25% din drepturile de despagubire intermediarilor pentru a-i sprijini in demersurile sale ilicite; folosirea raportului de expertiza extrajudiciara intocmit eronat de expertul Neagoe Ioan prin care s-a realizat o identificare gresita a terenului de natura a acredita ideea ca terenul este situat in intravilanul municipiului Constanta; demersurile efectuate pe langa Directia Patrimoniu din cadrul Primariei Constanta de a confirma in scris ca suprafata de 25 ha s-ar afla in intravilanul municipiului Constanta si de a folosi acest raspuns prin prezentarea lui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor; acceptul sau dat pentru valoarea obtinuta in urma intocmirii raportului de evaluare, desi cunostea ca valoarea de piata este denaturata – a ajutat membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sa aprobe – cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente – dosarul nr. 22804/FFCC/2010, desi se impunea trimiterea acestuia spre reevaluare, prin actiunile sale inculpatul contribuind la producerea unui prejudiciu partii civile – statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor – in cuantum total de 7.715.000 euro, echivalentul a 32.838.126 lei si la obtinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, in cuantum total de 32.209.990,76 lei, atat pentru sine, cat si pentru martorii Moldoveanu Daniel Andrei, Surdu Georgian Gabriel, Sterian Ion, Niculae Aurel, Birisiu Ionut si Cocos Dorin, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 48 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) din Codul penal si art. 309 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

O prima observatie ce se impune a fi facuta este ca actiunile imputate pretinsului complice nu se oglindesc in actiunile pretinsilor autori. Astfel, autorii infractiunii de abuz in serviciu sunt acuzati ca, in calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, ar fi facilitat obtinerea unor sume de bani de catre coinculpatul Simu Horia prin aprobarea unui raport de evaluare, cu nerespectarea legii si a normelor subsecvente privind solutionarea cererii de despagubire. In plus, fata de cele ce corespund acuzatiei formulate in raport de membrii comisiei, inculpatul Simu Horia este acuzat de anumite actiuni pretins a fi derulate in fata Primariei Municipiului Constanta, precum si actiuni in raport cu alte persoane (demersurile efectuate pe langa Directia Patrimoniu din cadrul Primariei Constanta de a confirma in scris ca suprafata de 25 ha s-ar afla in intravilanul municipiului Constanta), fapte ce nu au legatura cu atributiile de serviciu ale membrilor comisiei si nici cu acuzatia formulata fata de autori.

Or, pentru ca o actiune sa fie calificata drept un act de inlesnire sau sprijin a persoanei care isi incalca atributiile de serviciu sau si le exercita in mod defectuos, se impune ca actiunea complicelui sa fie savarsita in legatura cu aceste atributii de serviciu, si nu in legatura cu eventuala exercitare defectuoasa a prerogativelor legale ale unor functionari din alte institutii ale statului.

De asemenea, alte conduite imputate inculpatului Simu Horia, cu titlu de complicitate la abuz in serviciu, nu reprezinta acte prin care sa fi ajutat membrii comisiei sa incalce legea (demersuri efectuate, prin intermediari, de urgentare a solutionarii dosarului de despagubire pe langa autoritatile implicate in procedura de retrocedare; a promis si dat un procent de 25% din drepturile de despagubire intermediarilor pentru a-i sprijini in demersurile sale ilicite).

In fine, cu privire la alte conduite (mituirea inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, presedinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si a inculpatului Dima Alin Horatiu, expert desemnat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pentru intocmirea raportului de evaluare) s-au formulat acuzatii distincte, motiv pentru care exista un concurs de calificari intre acuzatia de complicitate la abuz in serviciu si acuzatiile de comitere a unor fapte de coruptie.

Concursul de calificari a fost definit in doctrina ca fiind situatia in care doua sau mai multe dispozitii legale sunt susceptibile de a fi aplicate pentru sanctionarea actiunii comise de faptuitor, desi in realitate exista doar o singura infractiune.

Principiul non bis in idem reprezinta un principiu de drept procesual-penal, avand insa si o componenta de drept substantial (elementul „idem”) ce reflecta interdictia unei valorificari multiple, din perspectiva penala, a unei conduite unice realizata de agent, impiedicand aplicarea simultana a mai multor texte de lege atunci cand semnificatia juridica a faptei este acoperita integral de o unica norma de incriminare.

Principiul specialitatii presupune aplicarea cu preferinta a normei care cuprinde circumstantele de o maniera mai exhaustiva, norma mai specifica conduitei savarsite, in detrimentul normei generale, in virtutea adagiului „specialia generalibus derogant” (norma speciala deroga de la norma generala), fiind categoria cea mai frecvent analizata in doctrina.

Norma este speciala in raport cu norma generala atunci cand necesita, pe langa elementele cerute pentru norma generala, un element aditional, suplimentar, care individualizeaza norma de incriminare si care demonstreaza un fundament special al represiunii penale, pentru reprosarea incalcarii normei de incriminare, fara a inlatura insa niciunul dintre elementele normei generale.

Daca o norma de incriminare contine elemente de calificare in plus raportat la o alta norma de incriminare, insa omite unele dintre elementele constitutive ale acesteia din urma se va retine un concurs ideal, ambele norme trebuind sa primeasca aplicare pentru reprimarea conduitei ilicite sub toate aspectele ei, aceasta situatie corespunzand definitiei formulate de art. 38 alin. (2) din Codul penal.

Continutul calificat cuprinde, pe langa caracteristicile infractiunii de baza, si altele, fie obiective, fie subiective, ori de ambele tipuri, denumite si circumstante de agravare, deoarece determina ca infractiunea sa capete acest caracter.

In ceea ce priveste aplicarea principiului specialitatii raportat la aceasta forma agravata a calificarii, Inalta Curte apreciaza ca fapta inculpatului Simu Horia ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, si nu pe cele ale infractiunii de abuz in serviciu, intrucat infractiunea de dare/luare de mita reprezinta o norma speciala in raport cu norma de incriminare a abuzului in serviciu, care constituie norma penala cu caracter general.

In conditiile formularii generice a textului incriminand abuzul in serviciu (art. 297 din Codul penal), se impune mentinerea caracterului general si, prin urmare, subsidiar al infractiunii de abuz in serviciu fata de orice alta conduita abuziva savarsita de functionarul public sau de persoana prevazuta in art. 308 din Codul penal, care este incriminata punctual de catre legiuitor.

Din perspectiva valorii sociale protejate, textul de incriminare a abuzului in serviciu protejeaza imaginea functionarului de o maniera mai generala si, prin functia de preventie a dreptului penal, urmareste sa asigure indeplinirea conforma a atributiilor sale de serviciu.

Luarea de mita, norma speciala, protejeaza un aspect particular, mai specific, al imaginii functionarului, si anume, onestitatea acestuia, care nu trebuie sa solicite sau sa primeasca niciun beneficiu suplimentar pentru exercitiul functiei sale, nici sa vanda beneficiul statutului sau celor care sunt interesati de o anumita conduita in exercitiul functiei sale. Caracterul agravat este sustinut si prin prisma limitelor speciale de pedeapsa mai ridicate ale luarii de mita.

Jurisprudenta a mai argumentat faptul ca, desi infractiunea de abuz in serviciu are caracter subsidiar, astfel ca fapta unui functionar se incadreaza in aceasta norma numai daca abuzul nu are o incriminare distincta in Codul penal sau intr-o lege speciala, pentru a se retine relatia de subsidiaritate, trebuie ca intre cele doua incriminari sa existe identitate cel putin partiala de obiect juridic.

Doctrina a confirmat aceasta abordare, afirmand ca subsidiaritatea se raporteaza la acele texte de incriminare care au ca subiect activ un functionar, si nu la orice infractiune comisa de acea persoana, iar continutul normei speciale, care se va aplica cu prioritate, trebuie sa reprezinte doar un aspect din sfera textului de incriminare de la abuzul in serviciu. S-a sustinut ca subsidiaritatea normei de incriminare a abuzului in serviciu nici macar nu s-a impus a fi subliniata printr-o clauza de subsidiaritate legala, expresa, intrucat aceasta caracteristica rezulta din caracterul de maxima generalitate a laturii obiective a acestei infractiuni.

Conchizand, cu privire la concursul de calificari existent in cauza, Inalta Curte constata ca aceeasi actiune de dare de mita nu poate intruni concomitent elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita si ale complicitatii la abuz in serviciu retinut in sarcina unui organ colegial.

In continuare, Inalta Curte retine ca demersurile efectuate pe langa autoritatile implicate in procedura de retrocedare, prin intermediari, de urgentare a solutionarii dosarului de despagubire nu constituie acte de ajutor acordat membrilor comisiei. Astfel, acuzarea face referire la demersuri care ar fi fost efectuate fata de autoritatile locale din Constanta si cu privire la care nu s-a formulat nicio acuzatie in cauza pendinte.

In aceeasi ordine de idei, promisiunea si remiterea unui procent de 25% din drepturile de despagubire intermediarilor pentru a fi sprijinit in demersurile sale ilicite nu are nicio legatura cu atributiile de serviciu ale membrilor comisiei si nici nu constituie acte de ajutor acordat acestora.

In egala masura, folosirea raportului de expertiza extrajudiciara intocmit de expertul Neagoe Ioan nu constituie un act de ajutor, in conditiile in care, raportul respectiv nu a fost avut in vedere, de catre membrii comisiei, la analiza dosarului de despagubiri.

De asemenea, in ceea ce priveste demersurile efectuate pe langa Directia Patrimoniu din cadrul Primariei Constanta de a confirma in scris ca suprafata de 25 ha s-ar afla in intravilanul municipiului Constanta, din actele dosarului rezulta ca acestea s-au realizat inainte ca dosarul sa fie inregistrat in cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. In egala masura, documentul emis de Primaria Constanta nu a fost avut in vedere de membrii comisiei la solutionarea dosarului si nu a fost avut in vedere nici in procedura de evaluare, dovedindu-se ca s-a retinut categoria de teren extravilan.

In fine, acceptul dat pentru valoarea obtinuta in urma intocmirii raportului de evaluare nu ar fi fost in masura sa ajute, in vreun mod, membrii comisiei, intrucat acestia aprobasera deja raportul.

Avand in vedere si considerentele de ordin teoretic expuse la punctul I.4. din prezenta hotarare, care nu vor mai fi reluate, Inalta Curte constata, ca si in cazul inculpatei Savu Florentina ca, in lipsa savarsirii unei fapte penale de catre autori, activitatea realizata de complice – inculpatul Simu Horia – nu cade sub incidenta legii penale.

In consecinta, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, va dispune achitarea inculpatului Simu Horia, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Solicitarea inculpatului apelant Simu Horia de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) este neintemeiata, pentru motivele care vor fi expuse in continuare.

Potrivit art. 16 din Codul de procedura penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, sau daca a fost pusa in miscare, nu poate fi exercitata, daca:

a) fapta nu exista si

b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege.

Dispozitiile art. 16 lit. a) din Codul de procedura penala se pot retine in situatia in care, din probele administrate in cauza, rezulta ca fapta nu exista in materialitatea ei, deoarece aceasta nu a fost comisa, in literatura juridica de specialitate aratandu-se ca aceasta cauza se va retine si in ipoteza existentei unui dubiu cu privire la savarsirea unei infractiuni (in dubio pro reo).

Dispozitiile art. 16 alin. (1) litera b) din Codul de procedura penala se retin in cazul in care fapta exista in materialitatea ei, insa lipseste trasatura esentiala a infractiunii ca fapta sa fie prevazuta de legea penala (tipicitatea obiectiva sau subiectiva).

Articolul 15 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede tipicitatea drept prima trasatura esentiala a infractiunii, ce rezulta din principiul legalitatii incriminarii si presupune corespondenta dintre fapta concreta comisa, direct sau indirect, de o persoana si elementele de natura obiectiva si subiectiva stabilite de legiuitor in modelul abstract (tip) prevazut de norma de incriminare.

O fapta concreta este tipica atunci cand corespunde modelului abstract prevazut in norma de incriminare de legiuitor, atat sub aspect obiectiv, cat si sub aspect subiectiv.

Articolul 16 alin. (1) litera b) teza I-a din Codul de procedura penala vizeaza cazurile in care lipseste tipicitatea obiectiva a faptei, putand fi retinuta atunci cand fapta nu a fost incriminata in legislatia penala a statului roman, ori a fost prevazuta de norma de incriminare si a intervenit ulterior dezincriminarea, fie cand ea constituie o fapta civila ori o contraventie, fie cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de factura obiectiva sau cand subiectul activ nu intruneste cerintele speciale prevazute de lege.

Or, in cauza, infractiunea de complicitate la abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit nu intruneste conditiile de tipicitate pentru a fi infractiune intrucat, din probele administrate in cauza, nu rezulta existenta unei coeziuni psihice intre inculpatul Simu Horia si inculpatii autori ai infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, respectiv membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si nici comiterea, de catre acestia din urma, a infractiunii de abuz in serviciu (nefiind indeplinita tipicitatea acesteia, in ceea ce priveste elementul material al laturii obiective).

I.6. Acuzatia adusa coinculpatului Dima Alin Horatiu

In sarcina inculpatului Dima Alin Horatiu s-a retinut ca, in calitate de evaluator desemnat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in dosarul de despagubire nr. 22804/FFCC/2010, prin intocmirea, la data de 06.02.2011, a raportului de evaluare nr. 22461/R depus la 07.02.2011 – cu nerespectarea Legii nr. 247/2005 si a Standardelor Internationale de Evaluare si a Codului Deontologic al evaluatorilor, prin care terenul ce a facut obiectul dosarului de despagubire a fost supraevaluat – a ajutat membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sa aprobe – cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente – dosarul nr. 22804/FFCC/2010, desi se impunea trimiterea acestuia spre reevaluare, prin actiunea sa inculpatul contribuind la producerea unui prejudiciu partii civile – statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor – in cuantum total de 7.715.000 euro, echivalentul a 32.838.126 lei si la obtinerea unor foloase patrimoniale necuvenite, in cuantum total de 32.209.990,76 lei, de catre inculpatul Simu Horia, prin intermediul Rosintaly Management Limited si martorii Moldoveanu Daniel Andrei, Surdu Georgian Gabriel, Sterian Ion, Niculae Aurel, Birisiu Ionut si Cocos Dorin, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 48 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) din Codul penal si art. 309 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

In primul rand, Inalta Curte a apreciat ca, in sarcina autorilor infractiunii de abuz in serviciu nu poate fi retinuta comiterea acestei fapte, nefiind indeplinita tipicitatea acesteia si, drept urmare, nu se poate vorbi nici de complicitate, ca forma secundara de participatie penala.

Pe de alta parte, acuzarea nu a reusit, prin probele administrate in cauza, sa demonstreze legatura subiectiva, coniventa infractionala (coeziunea psihica) avuta cu autorii infractiunii si nici intentia frauduloasa de supraevaluare a imobilului, intrucat simpla concluzie ca valoarea bunului este diferita decat cea stabilita prin raportul de evaluare intocmit in dosarul de despagubire nu este suficienta pentru caracterizarea complicitatii.

In declaratia data in fata Inaltei Curti, la termenul de judecata din data de 20 octombrie 2022, inculpatul Dima Alin Horatiu a aratat ca:

In legatura cu dl Horia Simu, precizez ca nu l-am cunoscut nici direct, nici indirect, prin intermediari, de numele acesta am auzit prima data cu ocazia convocarii la DNA, in februarie 2016, iar fizic l-am cunoscut cu ocazia expertizei stabilite de parchet, in aprilie 2016.

Precizez ca persoana indreptatita in dosarul in care am intocmit raportul de evaluare este Rosintaly, in actionariatul careia nu intra Horia Simu. Chiar daca as fi vrut sa verific actionariatul, el nu aparea acolo.

Nu am cunoscut pe niciunul dintre membrii comisiei ANRP. Prima data i-am cunoscut in sala de judecata.

(...) In legatura cu acuzatia de intocmire a unei identificari gresite, precizez ca identificarea terenului de 25 ha pe care eu am folosit-o in raportul de evaluare a fost confirmata atat de expertul topo Eugen Popescu, care in 2016 a intocmit raportul de expertiza topo dispus de DNA, dar si de Primaria Mun. Constanta care, raspuns solicitarii mele, mi-a remis un plan de amplasament.

In rechizitoriu este o confuzie intre identificare teren si descriere teren, identificarea fiind identica cu cea a expertului Popescu si a Primariei Constanta, singurele diferente fiind legate de descriere.

(...) Am fost acuzat de supraevaluare, aceasta acuzatie nu are nicio sustinere prin prisma preturilor ofertelor si tranzactiilor terenurilor similare din zona, cu hotarare va pot spune si argumente ca valoarea stabilita de mine pentru terenul de 25 ha este o valoare minima a intervalului de valori cristalizat dupa cercetarea de piata.

Precizez ca, desi standardele de evaluare prevad un numar suficient de comparabile ca fiind 3, eu am folosit 10 comparabile, tocmai pentru a surprinde cat mai exact intervalul rezonabil al valorii de piata. Acest lucru este confirmat de raportul de verificare care a concluzionat, prin prisma comparabilelor declarate de verificator ca fiind relevante, ca este intre 40 si 80 euro/mp.

Un alt argument il reprezinta faptul ca, doar cu 2 ani inainte sa intocmesc raportul de evaluare, parte din terenul subiect a fost tranzactionat de o persoana juridica la valoarea de 80 euro-mp.

In legatura cu acest teren, precizez ca are o dubla deschidere la DN3C si se afla la 500 m in spatele marilor centre comerciale din mun. Constanta, zona de nord. Terenul se bucura de accesul la retelele de apa si energie electrica si prezenta avantajul situarii langa o cale ferata cu folosinta exclusiv comerciala, care venea din portul Constanta.

Astfel, erau intrunite conditiile ideale pentru edificarea unui hub logistic, pentru aprovizionarea centrelor comerciale.

Desi eu in raportul de evaluare am tratat terenul ca avand calitatea 100% extravilan, ulterior, cu ocazia raportului de expertiza dispus de DNA in 2016, a fost relevat faptul ca 50% din acest teren era intravilan la data evaluarii in 2011.

(...) Am facut evaluarea unui teren situat in extravilan. Asa cum am spus mai sus, terenul era extravilan, iar extravilan nu inseamna neaparat si agricol.

Comparabilele utilizate au fost pentru terenuri extravilane.

(...) Nu o cunosteam personal pe dna Dumitrean la momentul depunerii raportului si nu am avut nicio discutie cu aceasta.

(...) Nu am discutat cu dna Savu florentina despre acest raport si daca i-a cerut sa avizeze”.

Niciuna dintre probele administrate in cauza nu releva imprejurari care sa infirme sustinerile inculpatului. Niciunul dintre martorii audiati nu a prezentat imprejurari din care sa rezulte ca inculpatul Dima Alin Horatiu ar fi avut o intelegere cu inculpatii, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sau cu inculpatul Simu Horia, beneficiarul despagubirilor, in sensul supraevaluarii imobilului ce facea obiectul despagubirilor.

Nici coinculpatii nu au relevat o astfel de intelegere cu inculpatul Dima Alin Horatiu.

Or, in atare situatie, simpla concluzie la care a ajuns acuzarea ca valoarea bunului este diferita (valoare stabilita prin raportul de control al Curtii de Conturi si prin rapoartele de evaluare intocmite de specialisti si experti evaluatori) decat cea stabilita prin raportul de evaluare intocmit in dosarul de despagubire nu este suficienta pentru a se putea retine forma de participatie a complicitatii.

In continuare, Inalta Curte va analiza punctual aspectele retinute in rechizitoriu ca fiind vicii ale raportului de evaluare (vicii pe care, asa cum sustine parchetul, membrii Comisiei Centrale ar fi trebuit sa le sesizeze si sa trimita dosarul la reevaluare) pentru a verifica daca, din insasi modalitatea de realizare a evaluarii, se poate deduce concluzia existentei unei intentii frauduloase de supraevaluare a terenului.

Astfel, prin rechizitoriu s-a retinut ca inculpatul Dima Alin Horatiu a incalcat dispozitiile art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 3 lit. e) din Legea nr. 247/2005, punctele 9.2.1.1, 5.9, 5.10, 5.11, 5.11.1, 5.11.2, 5.11.3, 5.11.4, 5.11.5, 5.16, 5.20, 5.20.1, 5.23 si 5.23.1 din Standardele Internationale de Evaluare, editia a opta, art. 16 alin. (64) din Legea nr. 247/2005, respectiv punctele 2.1, 4.1.4, 4.4.5 si 5.3.4 din Codul Deontologic al evaluatorilor, potrivit caruia evaluatorii respecta Standardele Internationale de Evaluare din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale reglementarilor legale, o evaluare elaborata pe baza Standardelor Internationale de Evaluare, obligandu-l pe evaluator sa respecte acest Cod deontologic.

Din constructia acuzatiei retinute in sarcina inculpatului Dima Alin Horatiu se deduce ca incalcarea dispozitiilor art. 10 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 decurge din incalcarea Standardelor Internationale de Evaluare prin aceea ca, atunci cand a stabilit valoarea de piata a terenului, inculpatul s-a bazat exclusiv pe ofertele de vanzare publicate online, si nu pe tranzactii cu proprietati imobiliare.

Imprejurarea ca Standardele Internationale de Evaluare sunt respectate si atunci cand evaluarea unui imobil se face folosind tehnica comparatiei vanzarilor, prin utilizarea unor imobile ce au facut obiectul unor oferte de vanzare (comparabile) rezulta din declaratiile martorilor audiati in faza cercetarii judecatoresti si din inscrisurile administrate in cauza.

Astfel, la data intocmirii Raportului de evaluare de catre inculpatul Dima Alin Horatiu (06 februarie 2011) erau in vigoare Standardele Internationale de Evaluare, editia a 8-a (2007), iar cap. 9.2.1. intitulat „Abordari in evaluare bazate pe piata”, prevede, in mod expres ca „(...) pot fi luate in considerare, de asemenea, cotatiile si ofertele de vanzare". Cu toate acestea, in actul de sesizare a instantei se mentioneaza ca au fost incalcate Standardele Internationale de Evaluare, citand Ghidul de evaluare (GEV-6.30), care a intrat in vigoare abia in anul 2016.

ANEVAR a precizat pe site ca utilizarea ofertelor de vanzare pentru evaluarea imobiliara a fost si este conforma Standardelor internationale de Evaluare.

Fostul presedinte ANEVAR, Adrian Vascu, in Revista oficiala a asociatiei, a apreciat ca, in conditiile in care, tranzactiile cu terenuri in Romania se deruleaza in mod netransparent, iar cvasi tendinta generala a fost de declarare a unor preturi mai mici pentru evaluarea taxelor si impozitelor, pentru evaluarea terenurilor sunt mai de incredere ofertele de vanzare a terenului.

Inclusiv acuzarea, in timpul urmaririi penale, a utilizat oferte de vanzare, iar aceasta practica nu a fost una singulara, regasindu-se in alte dosare vizand activitatea ANRP. Cu titlu de exemplu, in considerentele sentintei penale nr. 399/29 iunie 2018 pronuntata in dosarul nr. 4397/1/2014 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 87/5 decembrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul de 5 Judecatori, s-au retinut urmatoarele :

D.N.A. a depus la dosar, in cursul judecatii, o lista cuprinzand oferte de vanzare din aceeasi zona (...)”, „specialistii din cadrul D.N.A. stabilind valoarea (...) in acelasi mod ca si inculpatul (...), respectiv prin compararea (...) cu terenuri care au fost ofertate in perioada mai-august 2010”.

Ca atare, nu exista o interdictie legala de utilizare pentru evaluare a ofertelor de vanzare, Standardele Internationale de Evaluare permitand folosirea acestora.

Nu in ultimul rand, este de mentionat faptul ca atat expertii desemnati, cat si specialistii D.N.A. au utilizat pentru evaluare oferte de vanzare, acelasi mod de lucru rezultand si din concluziile raportului de control al Curtii de Conturi pentru perioada 2007-2011, astfel ca se poate sustine ca exista o anumita practica in acea perioada adoptata de toti expertii evaluatori si mentionata si in prezent”.

Pe de alta parte, Inalta Curte retine ca, in conformitate cu dispozitiile art.

16 alin. (64) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII ,,la cererea evaluatorilor (...) bancile, notarii publici, agentiile imobiliare (...) precum si alti detinatori de informatii privind tranzactiile cu proprietati imobiliare sunt obligati sa le comunice de indata, in scris (...)”. Rezulta, asadar, ca legiuitorul nu a instituit o obligatie in sarcina evaluatorului, ci un drept al acestuia. De altfel, textul face trimitere inclusiv la agentii imobiliare, acestea nefiind in posesia unor acte de vanzare – cumparare, ci a unor oferte.

In alta ordine de idei, Inalta Curte retine ca valoarea terenului de 25 hectare, estimata de inculpatul Dima Alin Horatiu, a fost de 35 Euro/mp. Potrivit Standardului SEV 400, cap. 3 alin. (4) pct. b) „verificatorul va avea in vedere (...) exprimarea propriei concluzii asupra valorii bunului evaluat in cadrul raportului de evaluare supus verificarii”. In conformitate cu Standardul de Verificare SEV 400, cap. 6 pct. a), verificatorii trebuie sa utilizeze in Raportul de Verificare, numai informatii care au fost disponibile la data intocmirii Raportului de Evaluare pe care il verifica: „Verificatorul nu va lua in considerare informatii sau evenimente care pot afecta valoarea bunului evaluat in raportul supus verificarii, evenimente care au avut loc dupa data evaluarii, ci numai acele informatii care erau disponibile la acea data".

Pe de alta parte, comparand planul de identificare a terenului regasit in Raportul de evaluare intocmit de inculpatul Dima Alin Horatiu cu planul de amplasament de identificare realizat de expertul topografic Popescu Eugen cu ocazia efectuarii Raportului de Expertiza Topografica dispus in timpul urmaririi penale, se poate constata ca cele doua sunt identice, bazandu-se pe identificarea realizata de Primaria Constanta, ca urmare a solicitarii formulate de catre inculpat. Aceeasi identitate se regaseste si prin comparatia cu planul de identificare ce face corp comun cu Raportul de verificare dispus de instanta de fond. Or, in capitolul 4.1., fila nr. 8 din Raportul de Evaluare intocmit de inculpat, intitulat „Identificarea proprietatii” exista mentiunea ca: „(...) ne-am adresat directiei de specialitate din cadrul Primariei Municipiului Constanta, cu rugamintea de a ne sprijini in identificarea terenului analizat. In cadrul raspunsului primit, a fost transmis un plan de situatie care cuprindea identificarea terenului in suprafata de 25 de hectare”.

Extrasul din planul parcelar din 1884 si Actul de partaj voluntar de care inculpatul s-a folosit cu precadere, contineau un element esential care a permis identificarea terenului, respectiv amplasamentul caii ferate Constanta-Ovidiu, astfel ca evaluatorul a putut stabili ca lotul de 25 ha se afla pe amplasamentul lotului nr. 1 (amplasamentul B).

Acelasi argument se regaseste si la expertul tehnic judiciar Popescu Eugen care, in raport, mentioneaza ca: „principalul argument care a stat la baza alegerii amplasamentului B este amplasamentul caii ferate Constanta- Ovidiu, singurul element topografic important care a fost figurat de-a lungul timpului (...)”.

Conchizand, Inalta Curte retine ca nu exista grile-standard pentru aplicarea corectiilor, acestea fiind lasate strict la aprecierea fiecarui evaluator, iar simpla concluzie ca valoarea bunului este diferita decat cea stabilita prin Raportul de Evaluare intocmit in dosarul de despagubire nu este suficienta pentru caracterizarea complicitatii la infractiunea de abuz in serviciu.

De altfel, se constata ca, la aceeasi concluzie a ajuns si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de Combatere a Coruptiei care, prin ordonanta nr. 10/P/2015 din data de 6 iulie 2020, a retinut urmatoarele:

Prin ordonanta nr. 10/P/2015 s-a dispus efectuarea de catre specialistii din cadrul D.N.A. unei constatari tehnico-stiintifice in dosarul nr. 10/P/2015 (cauza penala din care a fost disjuns dosarul penal nr. 744/P/2015) privind dosarul ANPR nr. 21288/CC/2006, iar concluziile Raportului de constatare au fost ca valoarea unei proprietati nu este un fapt cert, ci este o opinie asupra celui mai probabil pret care se poate obtine in mod rezonabil pe piata”.

Avand in vedere si considerentele de ordin teoretic expuse la punctul I.4. din prezenta decizie, care nu vor mai fi reluate, Inalta Curte constata, ca si in cazul coinculpatilor Savu Florentina si Simu Horia ca, in lipsa savarsirii unei fapte penale de catre autori, activitatea realizata de complice – inculpatul Dima Alin Horatiu – nu cade sub incidenta legii penale.

In consecinta, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, va dispune achitarea inculpatului Dima Alin Horatiu, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

II. In ceea ce priveste acuzatia de spalare a banilor adusa inculpatului Simu Horia

Pe latura penala, solutia diferita dispusa in apel, in raport cu hotararea instantei de fond, vizeaza incidenta solutiei de achitare a inculpatului Simu Horia, sub aspectul savarsirii infractiunii de spalare a banilor.

Pe latura civila, solutia diferita este rezultatul temeiului achitarii inculpatului, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala – fapta nu este prevazuta de legea penala – si la consecinta asupra masurilor asiguratorii dispuse in cauza, in contextul aplicarii dispozitiei art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, in perioada 24.06.2011 – 11.11.2011, in baza aceleiasi rezolutii, inculpatul Simu Horia a savarsit noua acte materiale, respectiv manopere dolosive (in total noua contracte de imprumut nereale incheiate de Rosintaly Management Limited cu SCI Allegra, Simu Horia si DO-FI South East Holding GMBH) prin care a disimulat adevarata natura a provenientei sumei totale de 5.066.300 euro, bani pe care i-a dobandit si folosit in interes propriu, suma fiind provenita din savarsirea infractiunii de complicitate la abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul in legatura cu dosarul A.N.R.P. nr. 22804/FFCC/2011, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor in forma continuata, prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

In acest sens, prin rechizitoriu s-a retinut ca inculpatul Simu Horia, dupa obtinerea despagubirilor de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, a schimbat suma de 27.599.034,36 lei in 6.520.512,43 euro, astfel incat, in perioada 24.06.2011 – 11.11.2011, in baza a noua contracte de imprumut nereale a transferat din contul Rosintaly Management Limited in contul SCI Allegra, DO-FI South East Holding GMBH si in contul sau personal suma totala de 5.066.300 euro, suma pe care a folosit-o in interesul sau personal si al familiei sale, prin achizitionarea a doua imobile in Franta sau prin asigurarea cash-ului necesar satisfacerii unor nevoi personale, banii provenind din savarsirea infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, aspect cunoscut de inculpat.

S-a mai retinut ca infractiunea de spalare a banilor a fost savarsita de inculpat in conditiile in care fie personal, fie impreuna cu sotia sa, erau cei care controlau si beneficiau de sumele de bani spalate prin transferul acestora din conturile Rosintaly Management Limited in conturile SCI Allegra, DO-FI South East Holding GMBH sau in contul personal al inculpatului.

Actul de sesizare a instantei retine savarsirea infractiunii in modalitatile normative prevazute de art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002, in forma continuata (9 acte materiale), respectiv disimularea adevaratei naturi a provenientei bunurilor si dobandirea si folosirea unor astfel de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

S-a mai retinut si ca, desi inculpatul Simu Horia a fost cel care a dispus si cu privire la transferarea sumelor de bani din conturile Rosintaly Management Limited, cel care a realizat efectiv operatiunea a fost martorul Buliga-Neagu Andrei-Alecsandru, astfel ca actiunea de instigare la savarsirea infractiunii de spalare a banilor in modalitatea prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 se considera a fi absorbita in celelalte modalitati prevazute la lit. b) si c) din legea spalarii banilor.

Inalta Curte constata ca, prin incheierea de sedinta din data de 30 iunie 2020, instanta de fond a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei inculpatului Simu Horia din infractiunea prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si art. 5 din Codul penal in infractiunea prevazuta de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si art. 5 din Codul penal, avand in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 418 din 19 iunie 2018 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dar si adoptarea, la data de 11 iulie 2019, a Legii nr. 129/2019.

Pe de alta parte, instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite toate conditiile de tipicitate obiectiva si subiectiva pentru retinerea savarsirii, de catre inculpatul Simu Horia, a infractiunii de spalare a banilor, prevazuta de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, constand in aceea ca, in perioada 24.06.2011 – 11.11.2011, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul a savarsit noua acte materiale, corespunzatoare celor noua contracte de imprumut fictive incheiate de Rosintaly Management Limited cu SCI Allegra, Simu Horia si DO-FI South East Holding GMBH, prin care a transferat, prin intermediari, si a disimulat adevarata natura a provenientei sumei totale de 5.066.300 euro, bani pe care i-a dobandit si folosit in interes propriu, suma fiind provenita din savarsirea infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, savarsita in forma de participatie penala a complicitatii.

In primul rand, Inalta Curte retine ca banii ce se presupune a fi fost spalati provin din infractiunea de complicitate la abuz in serviciu dedusa judecatii prin acelasi act de sesizare si analizata in cele ce preced.

Asa cum s-a expus mai sus, fapta autorilor presupusei infractiuni de abuz in serviciu (membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor) nu este prevazuta de legea penala si, drept urmare, nu se poate vorbi nici de complicitate, ca forma secundara de participatie penala. Totodata, asa zisele acte de complicitate retinute ca fiind comise de inculpatul Simu Horia, pentru a ajuta autorii, nu imbraca haina ilicitului penal.

Obiectul material al infractiunii de spalare a banilor prevazute in art. 29 din Legea nr. 656/2002 este prefigurat de dispozitiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002, potrivit caruia, prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.

In ceea ce priveste continutul constitutiv al infractiunii de spalare a banilor se poate observa cu usurinta ca aceasta are ca situatie premisa existenta unui bun care provine din savarsirea unei infractiuni.

Astfel, spalarea banilor reprezinta o infractiune deviata, a carei existenta este conditionata de savarsirea in prealabil a unei infractiuni din care sa provina bunul supus operatiunii de spalare.

Or, in cauza, se constata ca lipseste situatia-premisa a laturii obiective a infractiunii de spalarea banilor (existenta unui bun care provine din savarsirea unei infractiuni) si, in consecinta, nu sunt indeplinite conditiile de tipicitate ale infractiunii

In consecinta, Inalta Curte constata ca fapta de spalare a banilor, astfel cum a fost retinuta de parchet in sarcina inculpatului Simu Horia, nu este prevazuta de legea penala, nefiind intrunita latura obiectiva a acestei infractiuni, situatie in care, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, va dispune achitarea acestuia, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.

Solicitarea inculpatului apelant Simu Horia de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) este neintemeiata, pentru motivele expuse pe larg la punctul I.5. din prezenta decizie si care nu vor mai fi reluate.

III. In ceea ce priveste acuzatia de dare de mita adusa inculpatului Simu Horia si, respectiv, de luare de mita retinuta in sarcina inculpatului Dima Alin Horatiu

Pe latura penala, solutia diferita dispusa in apel, in raport cu hotararea instantei de fond, vizeaza incidenta solutiei de achitare a inculpatilor Simu Horia, sub aspectul savarsirii infractiunii de dare de mita, respectiv Dima Alin Horatiu, in ceea ce priveste infractiunea corelativa de luare de mita.

Pe latura civila, solutia diferita este rezultatul temeiului achitarii inculpatilor, in baza art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala – nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea – si la consecinta asupra masurilor asiguratorii dispuse in cauza.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, in luna ianuarie 2011, inculpatul Simu Horia a dat, prin intermediul martorului Buliga Neagu Alecsandru Andrei, suma de 5.000 de euro, inculpatului Dima Alin Horatiu, evaluator desemnat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in dosarul de despagubire nr. 22804/FFCC/2010, in scopul supraevaluarii terenului in suprafata de 25 ha, ce a facut obiectul dosarului A.N.R.P. nr. 22804/FFCC/2010, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

In sarcina inculpatului Dima Alin Horatiu s-a retinut ca, in luna ianuarie 2011, in calitate de expert judiciar in specialitatea Evaluarea proprietatii imobiliare, evaluator desemnat de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in dosarul de despagubire nr. 22804/FFCC/2010, a primit suma de 5.000 euro, de la inculpatul Simu Horia, prin intermediul martorului Buliga Neagu Alecsandru Andrei, pentru a supraevalua terenul in suprafata de 25 ha, care a facut obiectul dosarului de despagubire nr. 22804/FFCC/2010 al A.N.R.P., fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 308 din Codul penal si art. 5 din Codul penal.

In rechizitoriu s-a mentionat ca infractiunea de luare de mita retinuta in sarcina inculpatului Dima Alin Horatiu a fost savarsita de acesta in calitate de expert evaluator, membru ANEVAR, desemnat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor in baza contractului incheiat cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in modalitatea normativa prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal, a primirii de bani, iar infractiunea corelativa de dare de mita, retinuta in sarcina inculpatului Simu Horia a fost savarsita, prin intermediari, in modalitatea normativa prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal, a darii de bani.

In sprijinul acuzatiilor, in rechizitoriu sunt mentionate urmatoarele mijloace de proba: declaratia suspectilor Dima Alin Horatiu si Simu Horia, declaratiile martorilor Buliga Neagu Alecsandru Andrei si Dima Ionut, inscrisuri, rapoarte de constatare si procese-verbale (fila nr. 228).

In continuare, in actul de sesizare a instantei sunt redate pasaje din declaratia martorului Buliga Neagu Alecsandru Andrei, data in faza de urmarire penala (vol. 27, filele nr. 8 – 12), in care acesta sustine ca „Simu Horia imi ceruse sa discut cu expertul sa stabileasca o valoare cat mai mare de minim 50 euro/mp”, precizand ca scopul remiterii banilor era sa determine expertul evaluator „sa stabileasca o valoare a terenului cat mai mare, inclusiv prin clasificarea acestuia intr-o categorie cat mai avantajoasa”.

Referitor la remiterea banilor, martorul a declarat ca, in momentul in care i-a inmanat copiile inscrisurilor solicitate de inculpatul Dima Alin Horatiu, i-a remis si „plicul cu suma de bani despre care am mai vorbit, cei 5.000 de euro de la domnul Simu” (vol. 27, filele nr. 8 – 12) si ca „dupa ce am predat plicul cu bani expertului, acesta l-a acceptat, nu a fost surprins de aceasta” (vol. 4, filele nr. 159 – 168), iar in continuare „fara a-i cere direct expertului sa stabileasca o valoare, l-am rugat sa aiba in vedere incadrarea cat mai buna a terenului pentru a stabili o valoare cat mai mare” (vol. 27, filele nr. 8 – 12).

Parchetul arata ca primirea banilor de catre martorul Buliga Neagu Alecsandru Andrei de la inculpatul Simu Horia si cuantumul sumei sunt sustinute de declaratia aceluiasi martor care a invederat, in faza de urmarire penala (vol. 4, filele nr. 159 – 168), ca „banii i-am primit de la Simu Horia personal, care i-a introdus in plicul pe care l-am predat expertului” si ca „tot de la Simu Horia cunosc ca lui Dima Alin trebuia sa i se remita suma de 10.000 euro, insa acesta nu a dorit sa-i dea decat cei 5.000 de euro pe care i-am remis eu”.

In fine, se mai arata ca afirmatiile martorului sunt sustinute de concluziile raportului de constatare criminalistica in domeniul detectiei comportamentului simulat nr. 336.893 din 28 iunie 2016 (vol. 15, filele nr. 163 – 172), raport care a oferit indicii cu privire la sinceritatea martorului.

In continuare, se face referire la o intalnire avuta de inculpatul Dima Alin Horatiu cu martorul Fagadau Decebal, la data de 25 noiembrie 2015, asadar, dupa 4 ani si 10 luni de la presupusa fapta, al carei continut este transcris in procesul-verbal de redare al convorbirii ambientale, in care, la afirmatia martorului potrivit careia organele de ancheta i-ar fi adus la cunostinta ca se cerceteaza primirea unei sume de bani de catre evaluator, inculpatul nu a avut o reactie de negare vehementa, asa cum in mod obisnuit se intampla in cazul unor acuzatii nefondate, ci a invocat obligatia organului de ancheta de a proba o astfel de situatie, in acest sens, afirmand „da, nu stiu, asta chiar e o chestie care… nici nu-mi place cum suna …[neinteligibil]… Bine, aicea… ar trebui sa vina cu o proba, sa spuna…” (vol. 13, filele nr. 36 – 49).

Parchetul sustine ca aceeasi atitudine a avut-o inculpatul si cu ocazia audierii sale, in calitate de suspect, cand, fiind intrebat daca a primit vreo suma de bani de la martor, a sustinut ca „nu imi amintesc ca acesta sa imi fi dat vreo suma de bani” (vol. 2, filele nr. 141 – 164), iar in cadrul aceleiasi declaratii a aratat ca „eu nu imi amintesc ca acesta sa imi fi dat vreo suma de bani. Am o singura indoiala, in sensul ca dupa ce am intocmit raportul de evaluare si l-am predat, am avut la solicitarea lui o intalnire, ocazie in care mi-a supus atentiei o proprietate imobiliara, situata in zona Buzau, si intrebandu-ma daca pot sa fac o evaluare a acestei proprietati formate din cladiri si terenuri. Nu exclud posibilitatea ca pentru aceasta solicitare sa imi fi dat vreo suma de bani. Nu imi aduc aminte pentru ca lucrarea nu s-a finalizat. Revin si precizez ca in legatura cu raportul de evaluare aferent acestui dosar nu am primit nicio suma de bani de la Buliga-Neagu Andrei”.

S-a mai aratat ca inculpatul Simu Horia a declarat ca „nu imi amintesc daca Andrei Buliga mi-a spus ulterior ca i-ar fi remis expertului Dima Alin Horatiu un plic care continea suma de 5.000 euro si nici scopul pentru care ar fi facut acest lucru” (vol. 2, filele nr. 229 – 245) si ca, din concluziile raportului de constatare criminalistica in domeniul comportamentului simulat nr. 336.894 din 28 iunie 2016, a rezultat ca au existat modificari specifice comportamentului simulat si ca inculpatul Simu Horia a prezentat tentative de eludare a testarii poligraf, prin modificarea ritmului respiratoriu.

In fata instantei de fond, la termenul din 17 ianuarie 2020, inculpatul Simu Horia a precizat ca „nu l-am trimis pe Buliga la expertul Dima si prin urmare nici nu i-am dat prin Buliga, lui Dima bani”, iar in suplimentul de declaratie luat la data de 16 octombrie 2020, a aratat ca “in perioada de elaborare a raportului de expertiza intocmit de expertul Dima, nu am avut, nici direct, nici indirect, contact cu inculpatul Dima”.

In faza de cercetare judecatoreasca in apel, la termenul din 26 mai 2022, inculpatul Simu Horia a aratat ca mentine declaratia data la curtea de apel in care afirma ca “Buliga nu mi-a cerut nicio suma de bani pentru a o remite inculpatului Dima”.

In fata instantei de apel, la termenul din 20 octombrie 2022, inculpatul Dima Alin Horatiu a precizat urmatoarele:

In legatura cu dl Horia Simu, precizez ca nu l-am cunoscut nici direct, nici indirect, prin intermediari, de numele acesta am auzit prima data cu ocazia convocarii la DNA, in februarie 2016, iar fizic l-am cunoscut cu ocazia expertizei stabilite de parchet, in aprilie 2016.

Precizez ca persoana indreptatita in dosarul in care am intocmit raportul de evaluare este Rosintaly, in actionariatul careia nu intra Horia Simu. Chiar daca as fi vrut sa verific actionariatul, el nu aparea acolo.

(...) In legatura cu dl Buliga, precizez ca l-am cunoscut in calitate de reprezentant al persoanei indreptatite Rosintaly, in luna ianuarie 2011, in calitate de expert am avut obligatia sa convoc printr-o scrisoare cu confirmare de primire reprezentantul Rosintaly la locul de amplasament al terenului de 25 ha din mun. Constanta.

Intalnirea cu dl Buliga a avut loc la fata locului, asa cum ma obliga Hotararea 1095/2005, bvd Bratianu, zona Jandarmeriei, acesta fiind singurul loc in care m-am intalnit cu dumnealui. Intalnirea a fost de scurta durata si a constat in vizualizarea terenului si efectuarea unor fotografii ale terenului pe care le-am si depus la dosar. Cu acea ocazie, vreau sa precizez ca nu am preluat niciun inscris de la dl Buliga, deoarece toate inscrisurile aferente terenului subiect mi-au fost trimise in dosarul primit de la ANRP. Acesta este motivul pentru care, in calitate de expert, nu am intocmit procesul-verbal de predare-primire inscrisuri, asa cum ma obliga procedura. La acea intalnire, dl Buliga nu a avut niciun plic la el, nu mi-a vorbit de vreun plic si nu mi-a vorbit de bani”.

Fiind audiat la instanta de fond, la termenul din 14 decembrie 2017, martorul Buliga Neagu Alecsandru Andrei a precizat urmatoarele:

Cu ocazia primei intalniri de la Constanta i-am dat lui Dima Alin documentele necesare efectuarii expertizei, dar si un plic cu suma de 5.000 de euro. Dima Alin nu mi-a cerut bani, insa Horia Simu mi-a dat plicul cu banii sa-i dau expertului Dima Alin pentru a fi binevoitor. Arat ca Dima Alin a luat documentele si plicul, dar in fata mea nu s-a uitat in plic.

(...) Arat ca eu nu am discutat cu expertul Dima Alin despre plic, bani sau scopul remiterii lor”.

In fata instantei de apel, la termenul din 14 aprilie 2022, nuantandu-si declaratia, martorul Buliga Neagu Alecsandru Andrei a precizat urmatoarele:

In ceea ce priveste inmanarea plicului inculpatului Dima Alin Horatiu situatia a fost destul de jenanta, inculpatul Dima ne contactase pentru a primi documentele in vederea efectuarii raportului, era prima oara cand il vedeam.

Simu imi spusese ca doreste sa se asigure ca valoarea ce va rezulta din raport e cat mai mare. I-am spus inculpatului Dima ca doream sa rezulte o valoare cat mai mare, plicul l-am pus pe documentele pe care i le-am predat.

Nu am avut o discutie concreta cu Dima in sensul „ai aici un plic si vezi si tu ce valoare treci in raport”. Nu i-am spus inculpatului Dima nici ce contine plicul, nici cuantumul vreunei sume de bani.

(...) Eu nu am oferit nicio suma de bani inculpatului Dima, i-am inmanat un plic.

Am fost de fata cand inculpatul Simu a introdus suma de 5.000 de euro in plic”.

Inalta Curte constata ca parchetul si-a intemeiat acuzatia pe declaratiile

inculpatilor Simu Horia si Dima Alin Horatiu, date in calitate de suspecti, prin care acestia nu recunosc savarsirea faptei; pe depozitiile martorului Dima Ionut, care nu releva aspecte legate de darea/primirea sumei de 5.000 de euro; pe concluziile unor rapoarte de constatare criminalistica in domeniul detectiei comportamentului simulat privind pe martorul denuntator Buliga Neagu Alecsandru Andrei si pe inculpatul Simu Horia; pe interpretarea unei convorbiri ambientale intre inculpatul Dima Alin Horatiu si martorul Fagadau Decebal, discutie avuta la mai bine de 4 ani si 10 luni de la presupusa fapta si in care primul nu a avut o reactie de negare vehementa a primirii sumei de 5.000 de euro, asa cum in mod obisnuit se intampla in cazul unor acuzatii nefondate, ci a invocat obligatia organului de ancheta de a proba o astfel de situatie si, in mod definitoriu, pe depozitiile martorului denuntator Buliga Neagu Alecsandru Andrei.

La randul ei, instanta de fond si-a intemeiat solutia de condamnare a inculpatilor Simu Horia si Dima Alin Horatiu, pentru savarsirea infractiunilor de dare/luare de mita, pe concluziile unor rapoarte de constatare criminalistica in domeniul detectiei comportamentului simulat privind pe martorul denuntator Buliga Neagu Alecsandru Andrei si pe inculpatul Simu Horia; pe refuzul inculpatului Dima Alin Horatiu de a se supune testarii poligraf; pe aceeasi interpretare a parchetului vizand convorbirea ambientala dintre inculpatul Dima Alin Horatiu si martorul Fagadau Decebal si, in mod determinant, pe depozitiile martorului denuntator Buliga Neagu Alecsandru Andrei.

Or, sustinerile martorului denuntator, in sensul ca, a primit de la inculpatul Simu Horia personal plicul in care se afla suma de 5.000 de euro, ca inculpatul Dima Alin Horatiu a solicitat suma de 10.000 de euro, insa Simu Horia a decis sa-i dea doar 5.000 de euro si ca a inmanat plicul expertului evaluator, nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba administrat in cauza.

Astfel, Inalta Curte constata ca, in cauza:

- nu s-a facut dovada vreunui contact/interactiune/coniventa infractionala intre coinculpatii Simu Horia si Dima Alin Horatiu;

- nu s-a probat negocierea cuantumului sumei ce formeaza obiectul mitei, in conditiile in care, denuntatorul a sustinut ca evaluatorul a pretins 10.000 de euro, insa beneficiarul a decis sa-i remita doar jumatate din cuantumul sumei pretinse, pentru ca expertul sa fie binevoitor si martorul a admis ca nu a discutat

nimic cu inculpatul Dima Alin Horatiu despre plic, bani sau scopul remiterii lor si ca acesta din urma nu a verificat continutul plicului si

- nu s-a facut dovada scopului pentru care ar fi fost data suma de 5.000 de euro (“Nu am avut o discutie concreta cu Dima in sensul „ai aici un plic si vezi si tu ce valoare treci in raport” – declaratie denuntator data in apel).

III.1. Punctual, in ceea ce priveste depozitiile date de martorul denuntator Buliga Neagu Alecsandru Andrei pe parcursul procesului penal si care constituie proba determinanta ce a motivat trimiterea in judecata a inculpatilor Simu Horia si Dima Alin Horatiu si condamnarea acestora in prima instanta, sub aspectul savarsirii infractiunilor de dare/luare de mita si cu privire la credibilitatea unui martor denuntator, care are interes in cauza, Inalta Curte retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul ce face obiectul prezentei cauze, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor Simu Horia si Dima Alin Horatiu, printre altele, sub aspectul savarsirii infractiunilor de dare/luare de mita, dar si clasarea cauzei cu privire la complicitatea la savarsirea infractiunilor de:

- dare de mita, prevazuta de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, fata de martorul denuntator Buliga Neagu Alecsandu Andrei, intrucat nu a actionat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, respectiv, in momentul in care a primit dispozitia, de la inculpatul Simu Horia, sa procedeze la cesionarea procentelor de 10% si 15% catre martorii Birisiu Ionut si Niculae Aurel, nu a cunoscut faptul ca martorul Surdu Georgian Gabriel va remite inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta suma de 400.000 de euro;

- dare de mita, prevazuta de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, fata de martorul denuntator Buliga Neagu Alecsandu Andrei in legatura cu remiterea, in luna ianuarie 2011, a sumei de

5.000 de euro inculpatului Dima Alin Horatiu, intrucat, in conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) din Codul penal, mituitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta, existand astfel o cauza de nepedepsire prevazuta de lege si

- spalare a banilor, prevazuta de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si art. 5 din Codul penal, fata de acelasi martor denuntator, intrucat nu a actionat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, respectiv, nu a cunoscut ca sumele de bani provin din savarsirea, de catre inculpatul Simu Horia, a infractiunii de complicitate la abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos material.

Or, in raport de jurisprudenta constanta a instantei de contencios constitutional, se constata ca, Alecsandru Andrei Buliga-Neagu nu este un martor veritabil, care sa prezinte garantii de obiectivitate in aflarea adevarului, pastrandu-si, de facto, calitatea de participant la savarsirea infractiunii.

Astfel, conform dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Codul de procedura penala, martorul este persoana care are cunostinta despre fapte sau imprejurari de fapt care constituie proba in cauza penala “si care, in acelasi timp, nu are calitatea procesuala de suspect, persoana vatamata, inculpat, parte civila sau parte responsabila civilmente. Asadar, in cazul persoanelor care au in cauza calitatea de parte ori subiect procesual principal exista o prezumtie relativa de partialitate – nicio persoana neputand fi martor in propria sa cauza (nemo testis idoneus in re sua) – fiind apreciat ca acestea, avand un interes substantial in modul de solutionare a cauzei, nu pot fi considerate observatori impartiali ai faptelor deduse judecatii” (paragraful 14, Decizia Curtii Constitutionale nr. 562 din 19 septembrie 2017).

Se observa ca Buliga-Neagu Alecsandru Andrei s-a ocupat de intreaga procedura de retrocedare, atat in cauza de fata, cat si in alte cauze similare aflate pe rolul instantei supreme. In prezenta cauza, beneficiarul procedurii era societatea comerciala Rosintaly Management Limited, societate care, desi a fost finantata de inculpatul Horia Simu, apartinea si era administrata de Alecsandru Andrei Buliga-Neagu, acesta din urma fiind, asadar, o persoana interesata in cauza.

Din acest punct de vedere, Inalta Curte retine ca, prin Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, instanta de contencios constitutional a statuat urmatoarele:

(...) Martorul veritabil este acela care nu a participat in niciun fel la savarsirea infractiunii, ci doar are cunostinta despre aceasta, respectiv are cunostinta despre fapte sau imprejurari esentiale care determina soarta procesului. Participantul la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala are o stransa legatura cu infractiunea dedusa judecatii, astfel incat, in cazul sau, opereaza o prezumtie de partialitate – similar partilor si subiectilor procesuali principali. Or, martorul, de principiu, se situeaza in afara intereselor raportului juridic concret dedus judecatii si, tocmai de aceea, se pretinde ca el sa fie obiectiv si sa contribuie la aflarea adevarului. Calitatea de martor presupune o participare corecta si loiala la proces a celor care au informatii ce pot conduce la dezlegarea pricinii ori constatarii vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane. Aceasta calitate insa trebuie sa se mentina pe toata durata procesului, pentru ca doar atunci i se poate cere martorului sa fie consecvent in relatarea adevarului” (paragraful 65).

Nu in ultimul rand, Inalta Curte retine ca, Decizia nr. 108 din 25 februarie 2020, Curtea Constitutionala a statuat ca:

(...) In cazul in care denuntatorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la raspundere penala, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, apare ca, din aceasta perspectiva, pozitia sa se aseamana intr-o oarecare masura cu cea a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente. Referitor la acestia din urma s-a precizat ca, fiind interesati in proces, acestia actioneaza pentru apararea intereselor lor legitime; ca urmare, declaratiile lor in legatura cu cauza in care au calitate procesuala principala sunt, de principiu, concentrate in sustinerea pozitiei pe care o au, ceea ce ii poate determina sa faca declaratii necorespunzatoare adevarului.

Or, spre deosebire de vechea reglementare, Codul de procedura penala a inlaturat prevederea expresa potrivit careia declaratiile partii (persoanei) vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor. Astfel, cu exceptia declaratiilor prevazute de dispozitiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedura penala, celelalte declaratii au o valoare probatorie neconditionata, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor” (paragrafele 38, 39).

III.2. Pe de alta parte, Inalta Curte constata ca legislatia procesual-penala romana nu recunoaste testul poligraf ca fiind un mijloc de proba.

Astfel, art. 97 alin. (2) din Codul de procedura penala statueaza ca „proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace: declaratiile suspectului sau ale inculpatului, declaratiile persoanei vatamate, declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba sau orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege”.

O parte a doctrinei considera testul poligraf inadmisibil, din punctul de vedere al dispozitiilor art. 101 alin. (2) din Codul de procedura penala, care prevede principiul loialitatii administrarii probelor: „nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdictia aplicandu-se chiar daca persoana isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare”, precizand ca, indiferent daca se da consimtamantul, relatarea, in mod constient si voluntar, este afectata de prezenta unui aparat care inregistreaza reactiile emotionale ale subiectului testat.

In raport de prevederile Codului de procedura penala, in doctrina de specialitate s-a sustinut si ca, desi nu este strict interzisa de lege, testarea poligraf echivaleaza cu o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie si in art. 4 din Codul de procedura penala, suspectul sau inculpatul fiind obligat sa probeze nevinovatia sa.

Din punct de vedere psihologic, se apreciaza ca actualele inregistrari poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizati in detectia nesinceritatii fiind dependenti de manifestari emotive, de forma in care se manifesta simularea si de calea periferica a evidentierii ei.

In acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia

Penala, prin Decizia nr. 1894/2012, in dosarul nr. 5130/101/2010, sustinand ca:

A mai aratat instanta de apel ca testarea sinceritatii inculpatului, cu testul poligraf, nu trebuie supraestimata in conditiile in care aceasta tehnica, pe de o parte, nu face parte din mijloacele de proba prevazute in art. 64 – actual

97 – C. proc. pen., el neputand prezenta o certitudine privind vinovatia ori nevinovatia inculpatului, iar pe de alta parte, de cele mai multe ori, este imperfect, dependent de o multitudine de factori cum ar fi emotivitatea uneori crescuta, nervozitate, deficiente psihice, etc. Concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizand probe, in sensul procesual al

notiunii, intrucat poligraful nu este, asa cum s-a aratat, mijloc de proba. Acestea pot fi valorificate, in planul unei solutii, doar in calitate lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt conduc catre o anume concluzie”.

Din acest punct de vedere, Inalta Curte constata ca, majoritatea factorilor care influenteaza rezultatele poligrafului nu au ca fundament vinovatia ori nevinovatia, sinceritatea sau nesinceritatea subiectului ori intentia acestuia de a induce in eroare poligraful.

Concluzionand cu privire la modalitatile tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat, Inalta Curte subliniaza ca, desi testarea cu tehnica poligraf poate fi considerata o metoda valoroasa de investigare extrajudiciara, care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale unei infractiuni, aceasta trebuie, totusi, pusa sub semnul intrebarii sub aspectul veridicitatii raportului de expertiza, din prisma informatiilor sus-prezentate (Tudorel Butoi, Psihologie judiciara: curs universitar: abordari teoretice si practice, Editura Trei, Bucuresti, 2012, fila nr. 302).

III.3. In ceea ce priveste procesul verbal de redare al convorbirii ambientale, dincolo de aspectul retinut mai sus, si anume ca, aceasta convorbire a avut loc la mult timp dupa intocmirea raportului de evaluare, in preajma debutului cercetarilor din prezenta cauza, verificand continutul inregistrarii, Inalta Curte remarca lipsa oricarui element care sa sugereze macar ca inculpatul Dima Alin Horatiu ar fi acceptat ca a primit vreo suma de bani:

Fagadau Decebal: Dar astia, avocatii, v-au facut vreo plata, ati avut vreo intelegere cu ei, ceva?

Dima Alin Horatiu: Nu, nu, n-am avut, nu! NU! (...)

Fagadau Decebal: (...) Sugerau ca astia care au venit (...) au vorbit cu evaluatorii, c-au facut, ca au intelegeri (...)

Dima Alin Horatiu: Nu stiu cu ce evaluatori, dar nu cu mine (...) (...) In niciun caz nu s-a intamplat asa ceva.

(...) Am avut multe dosare de la ANRP, nu s-a zis (...) nimeni nu a trebuit sa pretinda ceva, ca mi-a dat mie ceva in plus!”.

Dimpotriva, se constata ca, in cadrul discutiei, expertul evaluator era mai degraba iritat si nedumerit cum s-ar putea sustine ca ar fi comis vreo ilegalitate in legatura cu raportul de evaluare si chiar ii justifica interlocutorului concluziile evaluarii.

Din cuprinsul conversatiei rezulta cu evidenta ca inculpatul repeta argumentele pentru care, in opinia sa, a fost stabilita, in mod corect, valoarea terenului: “[(...) daca facem un calcul, sunt 25 de hectare! Inseamna 250 de mii de metri patrati! Terenul asta este in spate la METRO! Cat poate sa fie valoarea unui teren in Constanta? (...) Asa ca nu inteleg unde este supraevaluarea lor! (...) Deci, toata asta e prejudiciu?! Nu facea nimic terenul asta sau cum?! (...)]”.

In alta ordine de idei, in sprijinul concluziei inexistentei unor probe care sa sustina acuzatiile parchetului, Inalta Curte retine si declaratiile inculpatului Simu Horia care, admitand ca i s-a propus incheierea unui acord privind recunoasterea vinovatiei in timpul urmaririi penale, a refuzat, motivand ca nu

poate minti, printre altele, in legatura cu remiterea unei sume de bani, cu titlu de mita, catre inculpatul Dima Alin Horatiu.

Astfel, in faza de cercetare judecatoreasca in fond, la termenul din 17 ianuarie 2020, inculpatul Simu Horia a aratat urmatoarele:

(…) Precizez ca procurorii DNA mi-au spus sa inchei un acord de recunoastere a vinovatiei, insa eu nu am putut sa fac asta, din mai multe motive, unul fiind acela ca trebuia sa recunosc ca i-am dat mita expertului Dima, cu care eu nu mai avusesem nicio conexiune (...)”.

In apel, cu ocazia audierii sale, la termenul din 26 mai 2022, inculpatul Simu Horia a precizat ca a fost de acord „la urmarirea penala sa declar impotriva mea asumandu-mi ca pot sa fac puscarie, am si facut de 2 ori, insa am refuzat sa declar impotriva altor persoane intrucat erau minciuni sfruntate.

(...) mi s-a prezentat o lista cuprinzand 10 nume de persoane cunoscute, solicitandu-mi sa aleg pe cine vreau sa denunt. Acest fapt s-a intamplat in prima seara cand m-au trimis la arestul central si repetat de cel putin 3 ori ulterior (...)”.

In aceeasi ordine de idei, Inalta Curte retine si depozitia martorei Biro Eva, colaboratoare apropiata a denuntatorului Buliga Neagu Alecsandru Andrei care, insotindu-l pe acesta din urma in multiple ocazii la Constanta, cu scopul de a rezolva dosarul de retrocedare, a declarat ca „Buliga Neagu Andrei nu mi-a spus ca i-ar fi dat expertului evaluator vreo suma de bani, conform solicitarii lui Simu Horia” (declaratie din 7 decembrie 2015, fila nr. 21, vol. 5, dosar de urmarire penala).

In fine, Inalta Curte retine si cuantumul hilar al sumei ce se presupune a fi fost data cu titlu de mita (5.000 de euro), in conditiile in care, se sustine ca expertul a supraevaluat terenul cu suma de 7.715.000 euro. Este improbabil ca un evaluator atestat de 30 de ani, ce face parte din prima generatie de evaluatori din Romania, intocmind, in aceasta calitate, peste 1000 de rapoarte de evaluare, sa accepte sa comita o infractiune, riscand compromiterea carierei, in schimbul unei sume infime, de circa 0,06% din pretinsa supraevaluare.

Fata de considerentele expuse anterior, Inalta Curte constata ca nu exista probe ca inculpatii Simu Horia si Dima Alin Horatiu au savarsit infractiunile de dare de mita, respectiv luare de mita, situatie in care, in baza art. 396 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, va dispune achitarea acestora.

Solicitarea inculpatilor apelanti Simu Horia si Dima Alin Horatiu de achitare, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) este neintemeiata, pentru motivele expuse pe larg la punctul I.5. din prezenta decizie si care nu vor mai fi reluate.

IV. In ceea ce priveste acuzatia de dare de mita adusa inculpatului Simu Horia si, respectiv, de luare de mita fata de inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta

In sarcina inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta s-a retinut ca, in calitate de presedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, in luna ianuarie 2011 a acceptat promisiunea si a pretins suma de 400.000 euro, iar in data de 02 august 2011 a primit suma de 400.000 euro de la inculpatul Simu Horia, prin intermediul martorului Surdu Georgian Gabriel, in legatura cu indeplinirea unui act contrar indatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru urgentarea solutionarii dosarului nr. 22804/FFCC/2010 si aprobarea, in data de 26.05.2011, a raportului de evaluare nr. 22461/R din 07.02.2011, intocmit de expertul Dima Alin Horatiu cu nerespectarea Legii nr. 247/2005, Standardelor Internationale de Evaluare si Codului Deontologic al Evaluatorilor, prin care terenul ce a facut obiectul dosarului a fost supraevaluat cu 7.715.000 euro, desi se impunea trimiterea dosarului spre reevaluare, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Totodata, s-a retinut ca inculpatul Simu Horia, in perioada decembrie 2010 – februarie 2011, a promis si ulterior a cedat 25% din drepturile detinute in dosarul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor nr. 22804/FFCC/2010 numitilor Surdu Georgian Gabriel, prin intermediul lui Niculae Aurel, si Moldoveanu Daniel Andrei, prin intermediul lui Birisiu Ionut, pentru ca Surdu Georgian Gabriel sa il sprijine in remiterea, in data de 02.08.2011, a sumei de 400.000 euro, provenita din valorificarea celor 25% din drepturi, presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Dumitrean Crinuta Nicoleta, in scopul urgentarii solutionarii dosarului nr. 22804/FFCC/2010 si aprobarii in data de 26.05.2011 a raportului de evaluare nr. 22461/R din 07.02.2011, intocmit de expertul Dima Alin Horatiu cu nerespectarea Legii nr. 247/2005, Standardelor Internationale de Evaluare si Codului Deontologic al Evaluatorilor, prin care terenul ce a facut obiectul dosarului a fost supraevaluat cu 7.715.000 euro, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Prin incheierea din data de 3.02.2020 a Curtii de Apel Bucuresti, in baza art. 386 din Codul de procedura penala, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei inculpatului Simu Horia din infractiunea de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal in infractiunea de cumparare de influenta, prevazuta de art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din acest punct de vedere, instanta de fond a retinut ca diferenta dintre cumpararea de influenta si darea de mita se manifesta la nivelul subiectului pasiv (ICCJ, Sectia penala, Decizia nr. 235/A/2017 din data de 28 iunie 2017).

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase se face in cazul infractiunii de dare de mita catre cel care are indatoririle de serviciu a caror indeplinire, neindeplinire, intarziere sau act contrar acestor indatoriri se solicita.

In cazul infractiunii de cumparare de influenta, actele de promisiune, oferire sau dare de bani, se exercita catre o alta persoana decat functionarul ale carui indatoriri de serviciu sunt legate de banii sau foloasele in cauza, respectiv actele sunt facute catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar.

Or, raportandu-se la probele administrate in faza de urmarire penala si in faza de judecata, instanta de fond a constatat faptul ca inculpatul Simu Horia a cedat 15% din drepturile litigioase catre Surdu Georgian Gabriel si 10% catre Moldoveanu Daniel Andrei, prin intermediul unor interpusi ai acestora, pentru a le cumpara influenta pe care o aveau pe langa persoane cu putere de decizie atat la nivelul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cat si al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, astfel incat sa obtina despagubirile cat mai rapid si intr-un cuantum cat mai mare.

De asemenea, s-a constatat ca, din nicio proba administrata in cauza, nu rezulta faptul ca inculpatul Simu Horia ar fi transmis, chiar si intr-o maniera indirecta, vreo suma de bani presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta.

Analizand intregul material probatoriu administrat in cauza, in cursul urmaririi penale, in fond si in apel, Inalta Curte retine urmatoarele:

In contextul unei intalniri ce a avut loc in luna decembrie 2010, la sediul Regiei Autonome – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat, intre martorii Moldoveanu Daniel Andrei si Surdu Georgian Gabriel, in biroul acestuia din urma, intalnire la care a participat si martorul Sterian Ion, Moldoveanu Daniel Andrei i-a transmis lui Surdu Georgian Gabriel ca inculpatul Simu Horia era dispus sa dea mita, pentru urgentarea si solutionarea favorabila a dosarului de catre presedinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, urmand ca, pentru ajutorul dat, apelanta Rosintaly Management Limited sa cedeze un procent de 15% catre Surdu Georgian Gabriel si 10% catre Moldoveanu Daniel Andrei, prin intermediul unor interpusi ai acestora, iar inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta sa-i fie remisa o parte din procentul de 15%.

In luna ianuarie 2011, martorul Surdu Georgian Gabriel s-a intalnit cu inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, careia i-a comunicat discutia purtata anterior cu Moldoveanu Daniel Andrei. Cu acest prilej, inculpata a pretins suma de 400.000 de euro pentru a urgenta si solutiona favorabil dosarul de despagubire.

Acceptarea propunerii inculpatului Simu Horia si pretinderea sumei de 400.000 de euro, de catre inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, a fost transmisa de Surdu Georgian Gabriel, prin intermediul martorului Sterian Ion, lui Moldoveanu Daniel Andrei, care i-a comunicat inculpatului Simu Horia.

La data de 15 decembrie 2010, la numai cateva zile de la inregistrarea dosarului la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, din dispozitia inculpatului Simu Horia, S.C. Rosintaly Management Limited, prin intermediul martorului Buliga Neagu Andrei Alecsandru, a cedat martorului Moldoveanu Daniel Andrei un procent de 10% din drepturile litigioase si, intrucat la momentul respectiv acesta din urma detinea o functie publica importanta in cadrul Administratiei Prezidentiale, l-a interpus, ca intermediar si beneficiar aparent, pe un apropiat de-al sau, respectiv pe martorul Birisiu Ionut.

Operatiunea de primire mascata a procentului de 10% din drepturile detinute de inculpatul Simu Horia s-a materializat intr-un contract de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1377, la data de 15 decembrie 2010, in care cesionar a fost martorul Birisiu Ionut, iar pretul stipulat in contractul de cesiune de 100.000 de lei nu a fost platit de cesionar cedentului – aspect confirmat de martorii Buliga Neagu Andrei Alecsandru si Birisiu Ionut – tocmai datorita intelegerii dintre inculpatul Simu Horia si Moldoveanu Daniel Andrei si data fiind adevarata natura a operatiunii, de a disimula darea de mita.

In realizarea aceleiasi intelegeri infractionale, la data de 7 februarie 2011, din dispozitia inculpatului Simu Horia, S.C. Rosintaly Management Limited, prin intermediul martorului Buliga Neagu Andrei Alecsandru, a cedat un procent de 15% din drepturile detinute de aceasta companie off-shore martorului Niculae Aurel, persoana interpusa de Surdu Georgian Gabriel, tranzactia fiind materializata prin incheierea contractului de cesiune autentificat sub nr. 347, contract in care s-a declarat fictiv acelasi pret, de 100.000 de lei, pret care, in realitate, nu a fost platit.

Din inscrisurile depuse la dosarul de urmarire penala a rezultat ca, dupa emiterea deciziei de despagubire si convertirea titlului de despagubire in actiuni la Fondul “Proprietatea”, acestea au fost vandute pe piata bursiera, fiind incasate urmatoarele sume de bani:

- martorul Niculae Aurel a incasat, in data de 30 iunie 2011, in contul sau deschis la Citi Bank Romania S.A., suma de 5.419.142, 90 lei, drept pret al celor 10.196.249 actiuni primite de la Fondul “Proprietatea”, suma fiind convertita, la data de 01 iulie 2011, in 1.278.099,74 euro si retrasa in numerar (1.278.000 euro);

- martorul Birisiu Ionut a vandut cele 6.797.500 actiuni de la Fondul “Proprietatea”, dupa cum urmeaza: in ziua de 22 iunie 2011 – 1.900.000 actiuni, incasand 1.026.000 lei, iar in ziua de 28 iunie 2011, a vandut 4.897.500 actiuni, incasand 2.571.187,50 lei, suma totala incasata din vanzarea actiunilor fiind de 3.597.187,5 lei.

Astfel cum reiese din depozitiile martorilor Moldoveanu Daniel Andrei, Birisiu Ionut si Sterian Ion, sumele de bani au fost impartite dupa urmatorul algoritm: un procent de 25% i-a revenit lui Birisiu Ionut pentru ca a acceptat sa figureze in contractul de cesiune incheiat cu S.C. Rosintaly Management Limited, 30% i-a revenit lui Moldoveanu Daniel Andrei pentru ajutorul acordat inculpatului Simu Horia de a obtine sprijinul inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, prin intermediul lui Surdu Georgian Gabriel, iar restul de 45% i-a revenit lui Sterian Ion pentru faptul ca l-a pus in legatura pe Moldoveanu Daniel Andrei cu Surdu Georgian Gabriel.

Totodata, din depozitiile martorilor Surdu Georgian Gabriel, Niculae Aurel si Cocos Dorin a reiesit ca suma de 1.278.000 euro obtinuta de Surdu Georgian Gabriel, prin intermediul lui Niculae Aurel, a fost impartita de primul martor, dupa cum urmeaza: 40.000 de euro i-au revenit martorului Niculae Aurel pentru ca a acceptat sa figureze in contractul de cesiune, ca cesionar al drepturilor litigioase, 400.000 de euro i-au fost remisi presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, pentru sprijinul acordat in solutionarea urgenta si favorabila a dosarului de despagubire, iar restul, de 838.000 de euro, a fost impartit intre martorii Surdu Georgian Gabriel si Cocos Dorin.

Intelegerea dintre martorii Surdu Georgian Gabriel si Cocos Dorin privind impartirea sumei de 838.000 de euro a fost determinata de faptul ca primul intermediase legatura cu inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, careia ii comunicase promisiunea inculpatului Simu Horia de a-i remite o suma de bani, iar cel de-al doilea martor acceptase ca, in cadrul discutiei care urma sa aiba loc, intre inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta si Surdu Georgian Gabriel, acesta din urma sa invoce interesul in solutionarea favorabila a dosarului si al martorului Cocos Dorin.

In ceea ce priveste remiterea sumei de 400.000 de euro catre inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, Inalta Curte retine ca, la data de 1 iulie 2011, martorul Niculae Aurel a retras din contul sau, deschis la Citi Bank Romania S.A., suma de 1.278.000 euro si, in aceeasi zi, impreuna cu Surdu Georgian Gabriel, s-a deplasat la sediul Eurohotel din Bucuresti, unde acesta din urma a lasat banii in pastrare martorului Cocos Dorin (declaratie martor Niculae Aurel – vol. 4, filele nr. 87 – 104, dosar de urmarire penala).

In acest sens, martorul Surdu Georgian Gabriel a precizat ca banii au ramas la Cocos Dorin „pentru a putea fi dati mai departe 400.000 euro din ei doamnei Dumitrean Crinuta” (vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

De asemenea, martorul Cocos Dorin a confirmat cele relatate de Surdu Georgian Gabriel, afirmand ca: „la mine la birou banii s-au impartit dupa cum urmeaza: 50.000 euro au fost luati pentru domnul Niculae, 400.000 euro pentru doamna Crinuta Dumitrean si restul au fost impartiti in mod egal intre mine si Surdu Georgian” (vol. 4, filele nr. 113 – 125, dosar de urmarire penala).

In continuare, la data de 11 iulie 2011, martorul Surdu Georgian Gabriel s-a deplasat la biroul inculpatei din incinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si i-a spus acesteia ca a incasat banii, convenind ca, dupa doua sau trei saptamani, inculpata sa se deplaseze la sediul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, pentru a-i remite banii („tot in luna iulie, dupa aceea, am fost la sediul A.N.R.P., i-am spus lui Dumitrean Crinuta ca s-au incasat banii si am stabilit ca, in functie de programul ei, la doua-trei saptamani sa vina la sediul R.A.P.P.S. pentru a-si ridica banii” – declaratie martor Surdu Georgian Gabriel, vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

Prezenta martorului Surdu Georgian Gabriel la sediul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, in ziua de 11 iulie 2011, este confirmata de inregistrarea video a intalnirii dintre acesta si inculpata, precum si de procesul-verbal si plansa fotografica aferenta (vol. 13, filele nr. 2 – 17 si 484, dosar de urmarire penala), din continutul inregistrarii rezultand ca, la un moment dat, Surdu Georgian Gabriel s-a apropiat de inculpata si i-a soptit ceva la ureche.

De asemenea, prezenta martorului Surdu Georgian Gabriel la sediul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor este confirmata si de martora Pintilie Georgiana-Raluca care, in perioada 2010 – octombrie 2011, a ocupat functia de consilier al presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, respectiv director de cabinet.

Astfel, martora a precizat ca l-a vazut la cabinetul inculpatei, in anul 2011, de cateva ori, pe Surdu Georgian Gabriel si, desi nu a putut preciza cu exactitate data acestor vizite, a declarat ca „Din cate retin era vara, era cald afara, dar nu pot preciza luna in care l-am vazut pe domnul Surdu la Crinuta Dumitrean” (vol. 4, filele nr. 143 – 147, dosar de urmarire penala).

In aceeasi luna a anului 2011, Surdu Georgian Gabriel s-a deplasat din nou la sediul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, unde a discutat cu inculpata si au stabilit sa se intalneasca in decurs de cateva zile la biroul martorului de la sediul Regiei Autonome – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat pentru a-i remite suma de 400.000 de euro.

Astfel, martorul Surdu Georgian Gabriel a plasat temporar (n.r. corect: „temporal”) cea de-a doua vizita spre sfarsitul lunii iulie, fara a putea preciza cu exactitate data, „cu cateva zile inainte de a-i da banii lui Dumitrean Crinuta si am stabilit ziua si ora la care sa vina la mine la birou”, dupa care a luat cei 400.000 de euro din biroul lui Cocos Dorin pentru a-i remite inculpatei (vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

De asemenea, martorul Cocos Dorin a confirmat ca a depozitat suma de 400.000 de euro pana la momentul cand a fost luata de martorul Surdu Georgian Gabriel spre a fi remisa inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, iar in acest sens, a precizat ca: „din cate imi amintesc, cei 400.000 au fost pusi deoparte si Surdu Georgian a venit dupa cateva zile, nu pot sa spun cu exactitate, si i-a luat de la mine de la birou spunand ca ii da doamnei Dumitrean” (vol. 4, filele nr. 113 – 125, dosar de urmarire penala).

Ulterior celei de-a doua intalniri, conform intelegerii, in data de 2 august 2011, inculpata s-a deplasat la biroul martorului Surdu Georgian Gabriel de la Regia Autonoma pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, unde i-a fost remisa suma de 400.000 de euro intr-o punga de cadouri.

Faptul ca inculpata s-a deplasat la sediul Regiei Autonome – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat, in data de 2 august 2011, cand i-a fost remisa suma de 400.000 de euro, rezulta din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile martorilor Surdu Georgian Gabriel, Ologeanu Angela, Petz Nicolae si Cocos Alin si mentiunile din registrul de acces persoane/vizitatori in sediul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, conform carora, inculpata figureaza ca a fost in vizita la directorul general Surdu Georgian Gabriel, in ziua respectiva, in intervalul orar 15:21 – 15:30 (vol. 16, filele nr. 10 – 306, dosar de urmarire penala).

Cu privire la data si modalitatea de remitere a sumei de bani, martorul Surdu Georgian Gabriel a declarat ca: „la inceputul lunii august, intr-o dupa- amiaza, a venit la sediul R.A.P.P.S., i-am remis 400.000 euro intr-o sacosa tip cadou, am baut o cafea, dupa care fiecare si-a vazut de drumul lui” (vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

In fata instantei de fond, la termenul din 31 ianuarie 2018, martorul a precizat ca mentine declaratiile date in faza de urmarire penala, intrucat a spus adevarul si nu a fost influentat in declaratiile pe care le-a dat la urmarirea penala.

Similar, in faza caii de atac a apelului, la termenul din 3 martie 2022, martorul a mentinut declaratiile date anterior in cauza.

Martora Ologeanu Angela, sef serviciu Secretariat Protocol din cadrul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, a confirmat prezenta, de cel putin doua ori, a inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, la cabinetul directorului general Surdu Georgian Gabriel si, desi nu a putut preciza cu exactitate data acestor vizite, a mentionat ca „nu avea haine groase pe ea” (vol. 4, filele nr. 152 – 156, dosar de urmarire penala).

De asemenea, martorul Petz Niculae, conducator auto detasat pentru deservirea presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, a aratat ca a transportat-o pe inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta de la sediul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor la sediul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat si, desi nu a putut preciza cu exactitate data, a mentionat ca „…era cald afara” (vol. 4, filele nr. 148 – 151, dosar de urmarire penala).

Totodata, prezenta inculpatei la cabinetul directorului general Surdu Georgian Gabriel a fost confirmata si de martorul Cocos Alin, care a declarat ca: „in primavara-vara anului 2011, la una din intalnirile mele de la biroul domnului Surdu Georgian, asteptand ca acesta sa isi termine una din intalniri, la iesirea din biroului dansului am vazut-o pe Dumitrean Crinuta impreuna cu Surdu Georgian, doamna Dumitrean Crinuta ocupand functia de presedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Surdu Georgian mi-a prezentat-o pe Dumitrean Crinuta la iesirea din birou” (vol. 4, filele nr. 157 – 158, dosar de urmarire penala).

Se constata ca afirmatiile martorului Cocos Alin sunt sustinute de mentiunile din registrul de acces persoane / vizitatori, in care acesta figureaza prezent, in ziua de 2 august 2011, in doua randuri, in intervalele orare 11:21 – 11:52 si 14:11 – 15:00, la cabinetul directorului general Surdu Georgian Gabriel (vol. 16, filele nr. 10 – 306, dosar de urmarire penala).

In fata instantei de fond, la termenul din 14 decembrie 2017, martorul Cocos Alin a mentinut declaratiile date in faza de urmarire penala, precizand ca nu i-au fost sugerate raspunsuri la intrebarile formulate. A precizat martorul ca, pe la sfarsitul anului 2010, inceputul anului 2011, a dorit sa intre in biroul lui Surdu Georgian Gabriel, dar secretara l-a oprit, spunandu-i ca inauntru se afla inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, pe care, ulterior, a si vazut-o.

In alta ordine de idei, Inalta Curte constata ca depozitia martorului Surdu Georgian Gabriel, in sensul ca, a remis inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta suma de 400.000 de euro, in biroul sau din sediul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, se coroboreaza cu declaratiile martorilor:

- Niculae Aurel, care a precizat ca: „Surdu Georgian mi-a spus ca din suma totala pe care am obtinut-o trebuie sa dea 400.000 euro catre cele doua doamne. Ulterior, Surdu Georgian mi-a confirmat ca a remis aceasta suma de bani persoanelor mentionate, dar eu nu am fost de fata” (vol. 4, filele nr. 87 – 104, dosar de urmarire penala);

- Cocos Alin, care a declarat ca: „Tot in acea perioada, am asistat la niste discutii intre tatal meu si Surdu Georgian, in care acestia discutau despre sume de bani remise catre Dumitrean Crinuta pentru solutionarea unor dosare de la A.N.R.P., dar nu pot preciza un anume dosar sau titularul respectivelor drepturi” (vol. 4, filele nr. 157 – 158, dosar de urmarire penala);

In fata instantei de fond, la termenul din 14 decembrie 2017, martorul Cocos Alin a precizat ca “Surdu Georgian i-a propus tatalui meu sa cumpere niste drepturi litigioase intr-o discutie la care am asistat si eu, iar la o alta discutie la care de asemenea am asistat, Surdu Georgian i-a spus tatalui meu ca exista niste costuri pentru rezolvarea dosarului.

Arat ca in cuprinsul discutiei Surdu Georgian i-a spus tatalui meu ca pentru rezolvarea dosarului ANRP va urma sa dea niste bani inculpatei Dumitrean Crinuta”.

- Cocos Dorin, care a precizat ca: „Din discutiile pe care le-am purtat cu Surdu Georgian a rezultat ca pentru solutionarea dosarului de despagubiri si pentru urgentarea solutionarii, acesta a dat suma de 400.000 euro presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor din acea perioada, respectiv doamnei Dumitrean Crinuta” (vol. 4, filele nr. 113 – 125, dosar de urmarire penala);

In fata Curtii de Apel Bucuresti, la termenul de judecata din data de 14 decembrie 2017, martorul Cocos Dorin, mentinandu-si declaratiile date in faza de urmarire penala, a precizat ca: “Georgian Surdu mi-a spus ca va da 400.000 euro inculpatei Dumitrean Crinuta, bani care s-au dat ulterior. Eu nu am vazut personal ca Surdu Georgian i-a dat lui Dumitrean Crinuta bani, insa acesta a luat din banii obtinuti in urma vanzarii drepturilor litigioase 400.000 euro, despre care mi-a spus ca se duce sa-i dea inculpatei Dumitrean Crinuta.

Cei 400.000 euro erau din suma totala in urma vanzarii drepturilor litigioase (...)”.

- Moldoveanu Daniel Andrei, care a declarat ca nu stie cat din procentul de 15% ii revenea inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, respectiv ca procentul de 25% a fost oferit de Simu Horia pentru inculpata, dar nu a putut preciza „daca a fost promisa sau i s-a remis efectiv vreo suma de bani Crinutei Dumitrean pentru solutionarea acestui dosar” (vol. 4, filele nr. 1 – 9 si 10 – 18, dosar de urmarire penala);

In fata instantei de fond, la termenul din 31 ianuarie 2018, martorul a mentinut depozitiile din cursul urmaririi penale, precizand ca a spus adevarul;

- si cu denuntul formulat de inculpatul Simu Horia, la data de 09 martie 2016, din cuprinsul caruia rezulta ca a aflat de la Moldoveanu Daniel Andrei ca o suma cuprinsa intre 400.000 si 700.000 de euro, a ajuns la inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, care a conditionat solutionarea cu celeritate a dosarului de despagubire de primirea acestor sume de bani.

Disponibilitatea inculpatului Simu Horia de a ceda un procent de 25% din drepturile detinute prin intermediul societatii offshore Rosintaly Management Limited, in dosarul nr. 22804/FFCC/2010, in scopul obtinerii despagubirilor cat mai rapid si intr-un cuantum cat mai mare, precum si identificarea martorului Moldoveanu Daniel Andrei (la momentul respectiv consilier de stat in cadrul Administratiei Prezidentiale) ca persoana de sprijin in atingerea scopului dorit rezulta din declaratiile inculpatului Simu Horia (vol. 2, filele nr. 229 – 245, dosar de urmarire penala) si din depozitiile martorului Moldoveanu Daniel Andrei (vol. 4, filele nr. 1 – 9 si 10 – 18, dosar de urmarire penala, declaratie fond din 31 ianuarie 2018).

Alegerea acestui martor ca punct initial de sprijin, in vederea atingerii scopului final, nu a fost aleatorie. Conform depozitiei martorului Moldoveanu Daniel Andrei, inculpatul Simu Horia apelase anterior la sprijinul sau, in anul 2009, cand la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor se afla in procedura de solutionare un dosar care il avea ca beneficiar pe acelasi inculpat, prin interpusul Osman Laurentiu, iar in urma unei discutii pe care martorul a purtat-o cu inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, dosarul a fost solutionat (vol. 4, filele nr. 1 – 9 si 10 – 18, dosar de urmarire penala). Sustinerile martorului se coroboreaza cu declaratia data de Simu Horia, in calitate de suspect, in care a aratat ca martorul Moldoveanu Daniel Andrei „avusese un rol activ in solutionarea unui alt dosar, dosarul OSMAN”, dar si ca i-a transmis ca „a discutat cu presedinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor Dumitrean Crinuta despre dosar si mi-a spus ca interventia sa a dus la urgentarea acelui dosar” (vol. 2, filele nr. 229 – 245, dosar de urmarire penala).

Despre intentia de a remite un procent din drepturile litigioase detinute de inculpatul Simu Horia, a luat la cunostinta si martorul Thiess Ragnar Adrian, care detinea impreuna cu acesta drepturi litigioase intr-un alt dosar, martorul precizand ca: „Simu Horia mi-a spus ca, in schimbul procentelor cedate, Moldoveanu Daniel urma sa intervina pe langa factori de decizie de la nivelul autoritatilor locale competente din Constanta si de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor” (vol. 4, filele nr. 126 – 132, dosar de urmarire penala, declaratie mentinuta in fata instantei de fond, la termenul din 31 ianuarie 2018).

Intentia inculpatului Simu Horia de a intreprinde demersuri de urgentare a solutionarii dosarului nr. 22804/FFCC/2010 este recunoscuta chiar de acesta, in declaratia data, in calitate de suspect, cand a sustinut ca a discutat cu martorul Moldoveanu Daniel Andrei, iar acesta i-a transmis ca „in schimbul unui procent de 50% din valoarea dosarului ma poate ajuta sa grabeasca solutionarea acestui dosar atat la nivel local, cat si la nivel central la Comisia Centrala” si ca „pentru accelerarea dosarului am cesionat in doua momente catre doi interpusi, domnul Birisiu si domnul Niculae” (vol. 2, filele nr. 229 – 245, dosar de urmarire penala).

Acest aspect rezulta si din declaratia martorului Moldoveanu Daniel Andrei, care a precizat ca: „avand in vedere faptul ca Simu Horia stia ca anterior, la solicitarea lui, purtasem o discutie cu Dumitrean Crinuta – presedinta A.N.R.P., cu privire la un alt dosar de despagubire al sau si, in contextul in care, cunostea ca Surdu Georgian era in relatii bune cu Dumitrean Crinuta, mi-a spus ca este dispus sa ofere un procent de 25% din drepturile litigioase pe care el deja le achizitionase in judetul Constanta, in vederea urgentarii solutionarii favorabile a dosarului de catre aceasta, cerandu-mi sa il pun in legatura cu Surdu Georgian” (vol. 4, filele nr. 1 – 9, dosar de urmarire penala).

Referitor la cuantumul procentului ce urma a fi cedat, acesta a fost stabilit de inculpatul Simu Horia, in acest sens inculpatul precizand ca: „am negociat acest procent la 25% din valoare” (vol. 2, filele nr. 229 – 245, dosar de urmarire penala).

In cursul cercetarii judecatoresti in fond, la termenul din 31 ianuarie 2018, nuantandu-si depozitia, martorul Moldoveanu Daniel Andrei a precizat ca Simu Horia i-a „vorbit despre faptul ca are dificultati cu dosarul de la ANRP si ca desi dosarul este in regula, se intarzie solutionarea lui. In acest context s-a declarat de acord sa cesioneze un procent din valoarea dosarului de la ANRP celor care puteau sa-l ajute sa solutioneze mai repede dosarul”.

Identificarea, de catre martorul Moldoveanu Daniel Andrei, a altor persoane care sa sprijine actiunea ilicita demarata de inculpatul Simu Horia rezulta din coroborarea declaratiilor inculpatului Simu Horia cu cele ale martorilor Moldoveanu Daniel Andrei si Sterian Ion.

Desi martorul Moldoveanu Daniel Andrei o cunostea pe inculpata, nu avea o relatie directa, bazata pe incredere cu aceasta, motiv pentru care a apelat la martorul Surdu Georgian Gabriel, persoana cunoscuta pentru relatiile sale de prietenie cu presedinta Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

Totodata, avand in vedere ca actiunea ilicita necesita o relatie de incredere, inexistenta la acel moment intre martorii Moldoveanu Daniel Andrei si Surdu Georgian Gabriel – cei doi intalnindu-se ocazional in diverse imprejurari –, Moldoveanu Daniel Andrei i-a cerut martorului Sterian Ion, directorul tehnic al aceleiasi regii, sa ii intermedieze o intalnire cu Surdu Georgian Gabriel, intalnirea dintre cei trei martori avand loc in luna decembrie 2010, la sediul Regiei Autonome – Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (declaratie martor Moldoveanu Daniel Andrei – vol. 4, filele nr. 1 – 9, dosar de urmarire penala; declaratie martor Sterian Ion – vol. 4, filele nr. 47 – 53 si 54 – 59, dosar de urmarire penala; declaratie martor Surdu Georgian Gabriel – vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

In ceea ce priveste discutiile purtate, martorul Moldoveanu Daniel Andrei a precizat ca i-a spus lui Surdu Georgian Gabriel „ca Simu Horia este dispus sa cedeze un procent de 25% din drepturile litigioase presedintei A.N.R.P., Dumitrean Crinuta, pentru solutionarea favorabila a dosarului si pentru urgentarea solutionarii acestuia. Surdu Georgian mi-a spus ca o sa discute cu Dumitrean Crinuta despre „oferta” lui Simu Horia si ca o sa ne comunice daca aceasta accepta si in ce conditii” (vol. 4, filele nr. 1 – 9, dosar de urmarire penala), aspect confirmat de martorul Surdu Georgian Gabriel, care a precizat ca „din discutiile cu ei, mi-au spus ca ei reprezinta pe Horia Simu, in special Moldoveanu Dan era cel care vorbea, si au un procent de 25% din drepturi pentru a rezolva problema” si ca „dupa discutiile cu ei, am acceptat sa incerc sa ii ajut” (vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

Ulterior discutiei de la sediul Regiei Autonome pentru Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat, cu toate ca martorul Surdu Georgian Gabriel o cunostea pe inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, de aproximativ doi ani (conform propriilor afirmatii), pentru a se asigura de reusita demersului sau, a discutat situatia cu martorul Cocos Dorin care, prin prisma relatiilor personale pe care le avea cu inculpata, la momentul respectiv, reprezenta o garantie atat din punct de vedere al credibilitatii, cat si in ceea ce priveste confidentialitatea, obtinand acceptul acestuia de a mentiona inculpatei ca era si el interesat de solutionarea dosarului, urmand ca cei doi sa imparta o parte din procentul de 15% cedat de inculpatul Simu Horia (declaratie martor Surdu Georgian Gabriel – vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

Astfel, in perioada imediat urmatoare, respectiv in luna ianuarie 2011, Surdu Georgian Gabriel s-a intalnit, de doua ori, cu inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, careia i-a comunicat promisiunea inculpatului Simu Horia, prilej cu care, aceasta a acceptat si a stabilit cuantumul sumei ce urma a-i fi remisa la 400.000 de euro, in scopul urgentarii si solutionarii favorabile a dosarului de despagubire (declaratie martor Surdu Georgian Gabriel – vol. 4, filele nr. 74 – 86, dosar de urmarire penala).

Acceptarea promisiunii de catre inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta si stabilirea cuantumului sumei la 400.000 de euro i-au fost comunicate inculpatului Simu Horia, de catre martorul Surdu Georgian Gabriel, prin intermediul martorilor Sterian Ion si Moldoveanu Daniel Andrei, astfel cum rezulta din depozitiile celor trei martori.

Tot din declaratiile celor trei martori rezulta ca, dupa discutia purtata de martorul Surdu Georgian Gabriel cu inculpata, acesta a transmis martorilor Sterian Ion si Moldoveanu Daniel Andrei ca dosarul va fi solutionat favorabil. In schimb, inculpata urma sa primeasca suma de 400.000 de euro. Despre aceasta situatie l-a informat si pe martorul Niculae Aurel, persoana ce urma sa fie interpusa in vederea cesiunii procentului din drepturile litigioase (declaratie martor Niculae Aurel – vol. 4, filele nr. 87 – 104, dosar de urmarire penala).

De mentionat ca martorii si-au mentinut declaratiile date in cursul urmaririi penale, dupa cum urmeaza: martorul Surdu Georgian Gabriel, la termenul din 31 ianuarie 2018 in fond si din 3 martie 2022 in apel; martorul Sterian Ion, la termenul din 21 septembrie 2018 in fond si din 20 ianuarie 2022 in apel.

Inalta Curte constata ca, pe parcursul urmaririi penale, inculpatul Simu Horia a recunoscut existenta discutiilor cu martorul Moldoveanu Daniel Andrei, sustinand insa ca, din partea martorului a pornit initiativa cesiunii unui procent din drepturile detinute, in scopul sprijinului acordat in vederea solutionarii favorabile a dosarului, atat la nivelul autoritatilor locale (primaria Constanta si Institutia Prefectului – judetul Constanta), cat si la nivelul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

Desi inculpatul a sustinut ca a fost „abordat” de martorul Moldoveanu Daniel Andrei, care i-a spus ca avea cunostinta ca detinea un dosar de despagubiri la Constanta, ce era „blocat acolo”, aceste afirmatii nu pot fi retinute, intrucat martorul nu putea lua la cunostinta de existenta acestui dosar de la autoritatile locale, deoarece beneficiarul legal era societatea off-shore Rosintaly Management Limited, reprezentata de martorul Buliga-Neagu Alecsandru-Andrei, numele inculpatului nefigurand pe vreun inscris.

De altfel, chiar in declaratia data in faza de urmarire penala, inculpatul a aratat ca a apelat la martorul Moldoveanu Daniel Andrei, intrucat stia ca acesta avea „influenta directa” asupra inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta.

Totodata, in denuntul formulat la data de 09 martie 2016, inculpatul a precizat ca martorul Moldoveanu Daniel Andrei i-a spus ca, o suma cuprinsa intre 400.000 si 700.000 de euro, a ajuns la inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta.

Ulterior, in cursul cercetarii judecatoresti in fond, la termenele din 17 ianuarie 2020 si din 16 octombrie 2020, inculpatul a revenit asupra depozitiilor din faza de urmarire penala, invocand privarea sa de libertate la momentul formularii denuntului si luarii declaratiilor, precum si starea precara de sanatate a sotiei sale.

In fata instantei de apel, la termenul din 26 mai 2022, inculpatul Simu Horia a aratat ca nu mentine declaratiile de la urmarirea penala, deoarece au fost luate sub presiune si scrise dupa dictarea procurorului, precizand insa ca, in prima seara de arest si apoi de inca trei ori, i s-a prezentat o lista cuprinzand zece nume de persoane cunoscute, solicitandu-i-se sa aleaga pe cine vrea sa denunte, iar in cuprinsul acelei liste nu figura numele inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta.

In cursul urmaririi penale, inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta nu a dat nicio declaratie, prevalandu-se de dreptul la tacere.

In fata instantei de fond, la termenul din 17 ianuarie 2020, inculpata a aratat ca nu a primit si nu a pretins bani in calitate de presedinte ANRP pentru solutionarea dosarelor acestei institutii, ca a avut cu Surdu Georgian Gabriel doar relatii institutionale, ca este posibil ca martorul sa fi facut denunturile impotriva sa pentru a beneficia de avantaje in legatura cu dosarele penale in care era implicat, ca a mers la sediul RAPPS in 2 august 2011 si in septembrie 2010 doar pentru a discuta chestiuni legate de institutiile in care functiona (cheltuielile ANRP, chiria imobilului, inchirierea masinilor sau plata soferilor etc.) si ca este posibil sa fi discutat cu Moldoveanu Daniel Andrei despre un dosar ANRP, in cadrul audientelor pe care le tinea, in prezenta consilierului de dosare.

Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Inalta Curte retine ca inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, in calitate de presedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, a acceptat, in luna ianuarie 2011, promisiunea unor sume de bani din partea beneficiarului despagubirii, inculpatul Simu Horia, al caror cuantum l-a stabilit la valoarea de 400.000 de euro, suma pe care a primit-o, in data de 2 august 2011, prin intermediul martorului Surdu Georgian Gabriel, in legatura cu indeplinirea unui act contrar indatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru urgentarea si solutionarea favorabila a dosarului de despagubire nr. 22804/FFCC/2010, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazute de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Totodata, in perioada decembrie 2010 – februarie 2011, inculpatul Simu Horia a promis si ulterior a dat un procent de 25% din drepturile detinute in dosarul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor nr. 22804/FFCC/2010 martorilor Surdu Georgian Gabriel si Cocos Dorin, prin intermediul lui Niculae Aurel si martorilor Moldoveanu Daniel Andrei si Sterian Ion, prin intermediul lui Birisiu Ionut, pentru ca Surdu Georgian Gabriel sa il sprijine in remiterea, in data de 2 august 2011, a sumei de 400.000 de euro, provenita din valorificarea celor 25% din drepturi, presedintei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, inculpata Dumitrean Crinuta Nicoleta, in scopul urgentarii si solutionarii favorabile a dosarului de despagubire, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

In ceea ce priveste critica formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si de inculpatul Simu Horia vizand gresita schimbare de incadrare juridica data faptei inculpatului Simu Horia din infractiunea de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, in infractiunea de cumparare de influenta, prevazuta de art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dispusa prin incheierea din data de 3.02.2020 a Curtii de Apel Bucuresti, Inalta Curte o apreciaza intemeiata, in considerarea urmatoarelor argumente:

Avand in vedere situatia de fapt retinuta mai sus, rezulta intr-un mod fara echivoc intentia inculpatului Simu Horia de a da mita functionarului public, acesta neaflandu-se in situatia unui cumparator de influenta.

De asemenea, inculpatul Simu Horia a avut reprezentarea ca, pe langa martorul Moldoveanu Daniel Andrei, vor mai fi si alte persoane care urmau sa il sprijine pe acesta in demersurile sale, in acest sens, inculpatul declarand ca, dupa stabilirea procentului de 25%, martorul trebuia sa ii indice „persoanele care vor actiona ca interpusi ai domniei sale in aceasta tranzactie” (vol. 2, filele nr. 229 – 245, dosar de urmarire penala).

Faptul ca inculpatul a fost informat despre discutia purtata de Surdu Georgian Gabriel cu Dumitrean Crinuta Nicoleta a rezultat si din depozitia martorului Moldoveanu Daniel Andrei, care a sustinut ca „i-am transmis lui Simu Horia ca am discutat cu Surdu Georgian despre dosarul lui, urmand ca acesta, dupa ce va discuta cu Dumitrean Crinuta, ii va comunica, prin Sterian Ion, aspectele discutate” (vol. 4, filele nr. 1 – 9, dosar de urmarire penala).

Totodata, din aceste afirmatii mai rezulta, dincolo de orice dubiu, intentia inculpatului Simu Horia de a mitui functionarul, iar nu de a cumpara influenta martorilor Moldoveanu Daniel Andrei si Surdu Georgian Gabriel, precum si faptul ca martorul Moldoveanu Daniel Andrei actiona ca un interpus al inculpatului.

In acest sens, in literatura juridica s-a retinut ca, atunci cand persoana interesata nu are cunostinta ca banii sau foloasele vor ajunge la functionar, va raspunde pentru cumparare de influenta, traficantul pentru trafic de influenta si dare de mita, iar functionarul pentru luare de mita.

In situatia in care persoana interesata a stiut de la inceput ca banii vor ajunge la functionar, acesta va raspunde pentru dare de mita, traficantul va fi complice, iar functionarul autor al infractiunii de luare de mita.

In aceste conditii, rezulta ca, in cauza, este incidenta situatia in care darea de mita a fost realizata prin intermediari. Cu privire la acestia, doctrina si jurisprudenta considera ca, desi persoanele interpuse infaptuiesc, prin activitatea lor, chiar actiunea incriminata, totusi, aceste persoane raspund in calitate de complici la infractiunea de dare de mita, deoarece daca, potrivit legii, autorul poate savarsi fapta si in mod direct, intermediarii, care actioneaza in numele sau si cu intentia de a-l ajuta, nu pot avea decat calitatea de complici.

Legea nu exclude posibilitatea savarsirii infractiunii de dare de mita prin intermediar, ci norma de incriminare a acestei infractiuni chiar stabileste ca folosul / suma de bani poate fi promis / oferit / dat direct sau indirect. Insa elementul principal in raport de care se realizeaza distinctia in aceasta situatie particulara este dat de importanta „influentei” ori a „foloaselor / sumelor de bani” pentru realizarea, de catre functionar, a actiunii atipice.

In cazul infractiunii de cumparare de influenta, autorul isi exercita influenta si determina un functionar public sa realizeze o actiune tipica. Prin urmare, delimitarea darii de mita prin intermediar fata de cumpararea de influenta se realizeaza, in principal, prin raportare la acest aspect.

In ipoteza savarsirii, prin intermediar, a unei infractiuni de dare de mita, in reprezentarea tuturor celor implicati in triunghiul infractional, determinant pentru exercitarea defectuoasa a atributiilor de serviciu va fi folosul material oferit de catre mituitor functionarului. Folosul material este singurul care dicteaza modalitatea de indeplinire a atributiilor de serviciu.

Or, in conditiile in care a existat cu certitudine un probatoriu concret cu privire la promisiunea facuta de Simu Horia si acceptarea promisiunii din partea inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, remiterea si primirea sumelor de bani respective, nu are relevanta existenta, in acest act cauzal, a unor persoane intermediare, relevant pentru retinerea unei anumite incadrari juridice (si anume: dare de mita) fiind faptul ca promisiunea, respectiv remiterea sumelor de bani s-a realizat intre inculpatii Simu Horia si Dumitrean Crinuta Nicoleta.

Pe de alta parte, Inalta Curte constata ca instanta de fond a modificat continutul acuzatiei faptice aduse inculpatului Simu Horia, iar noua incadrare juridica nu mai coincide cu acuzatia factuala retinuta de parchet. Astfel, fapta imputata inculpatului Simu Horia, in opinia instantei de fond, nu mai e aceea ca, prin intermediul martorului Surdu Georgian Gabriel, a remis suma de 400.000 de euro inculpatei Dumitrean Crinuta Nicoleta, ci ca a cumparat influenta pe care martorii Moldoveanu Daniel Andrei si Surdu Georgian Gabriel o aveau asupra inculpatei, pentru ca acestia sa realizeze o actiune suplimentara celei de a remite strict suma de bani – si anume: sa o determine pe inculpata sa isi exercite nelegal atributiile de serviciu.

Or, potrivit dispozitiilor art. 371 din Codul de procedura penala, judecata se margineste la faptele si la persoanele aratate in actul de sesizare a instantei.

Institutia schimbarii de incadrare juridica poate interveni, in conditiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, doar atunci cand calificarea faptei data prin rechizitoriu este gresita sau numai o parte din faptele descrise si incadrate juridic sunt probate. Cu toate acestea, schimbarea incadrarii juridice implica mentinerea aceleiasi fapte materiale care face obiectul judecatii.

V. Analiza incidentei prescriptiei raspunderii penale, urmare a Deciziei nr. 358/26.05.2022 pronuntate de Curtea Constitutionala si a constatarii, ca efect al cererilor de continuare a procesului penal formulate de inculpatii din prezenta cauza, a aplicabilitatii dispozitiilor art. 396 alin. (7) sau (8) din Codul de procedura penala

De plano, se constata ca toti inculpatii din cauza pendinte au solicitat continuarea procesului penal, in conditiile art. 18 din Codul de procedura penala.

V.1. Infractiunea de abuz in serviciu. Momentul savarsirii

Prin Decizia nr. 5/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a stabilit ca: prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit.

Obiectul recursului in interesul legii l-au vizat exclusiv infractiunile simple ce constau intr-o unica actiune sau inactiune, care prezinta particularitatea producerii unei pagube ori realizarii unui folos necuvenit pe o perioada de timp, respectiv infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal si folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane, prevazuta de art. 301 din Codul penal, statuandu-se ca momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial, intrucat doar atunci sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip.

Relevanta pentru prezenta situatie este explicatia continuta in considerentele deciziei, potrivit careia, atunci cand infractiunea comisa este o infractiune de rezultat sau de pericol, daca, in cazul concret, urmarea tipica (corespunzatoare stadiului de infractiune consumata) se produce la o oarecare distanta in timp fata de momentul desfasurarii (si incetarii comiterii) elementului material, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale este momentul consumarii (data producerii primei urmari relevante penal/primul moment de la care fapta se poate incadra juridic drept infractiune).

Totodata, prin Decizia nr. 458/2017 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportate la art. 13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale.

In considerentele acestei decizii s-a aratat ca savarsirea infractiunii prevazute de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 in varianta consumata se produce in ipoteza consumarii infractiunii de abuz in serviciu in varianta-tip, precum si in situatia obtinerii folosului necuvenit, conditie prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (paragraful 45).

Infractiunea prevazuta in art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, pe de o parte, reprezinta o infractiune de rezultat, nefiind calificata prin scop, iar, pe de alta parte, presupune existenta unei conditii – obtinerea de catre functionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit – a carei indeplinire, daca si celelalte elemente constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in varianta tip, sunt indeplinite, determina constatarea savarsirii infractiunii prevazute de acesta, in forma consumata (paragraful 45).

Producerea pagubei, desi uneori se poate converti intr-un folos necuvenit, nu este intotdeauna echivalenta cu obtinerea acestui folos (paragraful 33).

In privinta momentului savarsirii infractiunii prevazute de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) si art. 309 din Codul penal, in configuratia factuala specifica spetei, este nerelevant momentul emiterii titlului de despagubire. Conform Titlului VII, art. 3 din Legea nr. 247/2005, titlurile de despagubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, corespunzator despagubirilor acordate potrivit legii si care urmeaza a fi valorificate prin conversia lor in actiuni emise de Fondul "Proprietatea" si/sau, dupa caz, in functie de optiunea titularului ori a titularilor inscrisi in acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plata, in limitele si conditiile prevazute in prezenta lege.

Aprobarea listei continand sumele ce urmau a fi acordate cu titlu de despagubiri in dosarele evaluate de catre evaluatorii desemnati de catre Comisie, inclusiv raportul de evaluare intocmit de inculpatul Dima Alin Horatiu, in dosarul nr. 22804/FFCC/2010, a rezultat din procesul-verbal al sedintei din data de 26.05.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care a fost compusa din inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta – presedinte, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana si Bogdan Dragos-George (vol. 27, filele nr. 107 – 115, dosar de urmarire penala).

La data de 26 mai 2011, a fost emisa decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor nr. 15764 (vol. 6, filele nr. 1 – 3, dosar de urmarire penala) prin care a fost acordat titlul de despagubire in favoarea S.C. Rosintaly Management Limited, in cota de 75%, lui Niculae Aurel, in cota de 15% si lui Birisiu Ionut, in cota de 10%, cuantumul despagubirilor fiind de 37.243.500 lei, valoare stabilita prin raportul de evaluare nr. 22461/R/2011.

La data de 8 iunie 2011 au fost inregistrate la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, sub numerele 24011 si 24012, cererile de optiune formulate de martorii Birisiu Ionut si Niculae Aurel, prin care acestia au solicitat convertirea titlurilor de despagubire in actiuni la Fondul “Proprietatea” (vol. 6, filele nr. 193 si 208, dosar de urmarire penala).

Ulterior, la data de 16 iunie 2011, a fost emis titlul de conversie nr. 1928, prin care suma de 3.724.350 lei, cuvenita martorului Birisiu Ionut, a fost convertita intr-un numar de 6.797.500 actiuni. In aceeasi zi, a fost emis si titlul de conversie nr. 1927, prin care suma de 5.586.525 lei, cuvenita martorului Niculae Aurel, a fost convertita intr-un numar de 10.196.249 actiuni (vol. 6, filele nr. 211 – 213, dosar de urmarire penala).

In concluzie, consumarea infractiunii de abuz in serviciu s-a produs la data obtinerii, consecutiv producerii pagubei, a primului folos considerat necuvenit, respectiv la 16 iunie 2011, data emiterii titlului de conversie in favoarea martorului Birisiu Ionut. Acesta este momentul savarsirii infractiunii ce coincide cu data producerii primei urmari relevante penal – obtinerea folosului necuvenit – de la care fapta se poate incadra juridic in infractiunea de rezultat, abuz in serviciu, in forma consumata.

V.2. Durata termenului de prescriptie

In varianta legislativa aplicabila la data savarsirii faptei, infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 si art. 2481 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 15 lit. f) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, era pedepsita cu inchisoare de la 7 ani si 6 luni la 22 de ani si 6 luni, termenul general de prescriptie fiind, potrivit art. 122 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969, de 15 ani.

Dispozitiile art. 123 alin. (1) din aceeasi codificare anterioara statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal si, in fine, reglementau, in cuprinsul art. 124 (in varianta anterioara Legii nr. 63/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2022), prescriptia speciala a raspunderii penale care inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul general de prescriptie era depasit cu inca jumatate (modificarea adusa art. 124 prin actul normativ anterior mentionat conferind textului un continut asemanator celui in vigoare si in prezent si, prin aceasta, un caracter mai aspru).

Prin urmare, in baza legii penale in vigoare la data savarsirii faptei si ca efect al actelor intreruptive de prescriptie efectuate in temeiul acestei legi, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale era de 22 ani si 6 luni, termen care, raportat la data savarsirii faptei, nu s-a implinit pana in prezent.

In varianta legislativa aplicabila incepand cu data de 1 februarie 2014 si pana in prezent, infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) si art. 309 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 4 ani la 14 ani, iar termenul general de prescriptie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de 10 ani. Determinarea sa a avut in vedere limitele de pedeapsa, respectiv maximul special rezultat din caracterizarea in drept a infractiunii.

Dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (in varianta anterioara datei de 25 iunie 2018), statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, astfel ca aplicarea globala a acestei variante normative [inclusiv a dispozitiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescriptie speciala de 20 de ani, termen neimplinit pana in prezent.

In schimb, exclusiv ca o consecinta a reconfigurarii continutului dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, in baza Deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curtii Constitutionale si, subsecvent, a interpretarii obligatorii regasite in Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, norma de drept penal analizata nu a mai prevazut, in intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de intrerupere a prescriptiei. Singurele termene care au disciplinat prescriptia in acest interval au fost cele generale, in speta acest termen fiind de 10 ani.

Evaluata in contextul celorlalte dispozitii pertinente in materia prescriptiei, aceasta particularitate imprima Codului penal in vigoare in intervalul de timp limitat, anterior mentionat, caracterul unei legi penale de natura sa asigure, in ansamblul sau, o situatie mai favorabila pentru inculpati si, astfel, sa devina aplicabila in speta, in conformitate cu principiul de aplicare a legii penale in timp, prevazut de art. 5 alin. (2) din Codul penal.

V.3. Momentul la care se implineste termenul de prescriptie

Potrivit art. 186 alin. (1) teza finala din Codul penal, luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

Socotirea termenului ca implinit cu o zi inainte de data corespunzatoare momentului de debut ia in calcul atat ziua de la care incepe sa curga termenul, cat si ziua de implinire a acestuia (sistemul zilelor pline).

Prin urmare, implinirea termenului general de prescriptie a raspunderii penale pentru acuzatia de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, la data de 15 iunie 2021, atrage incidenta cauzei de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala si impune, in ipoteza in care inculpatii au solicitat continuarea procesului penal, aplicarea corespunzatoare a solutiilor alternativ prevazute de art. 396 alin. (7) si (8) din Codul de procedura penala.

In cauza, inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana, Bogdan Dragos George, Savu Florentina, Dima Alin Horatiu si Simu Horia, prin intermediul aparatorilor, au precizat, in sedinta publica din data de 20 octombrie 2023, ca solicita continuarea procesului penal, manifestare de vointa consecutiv careia elementele probatorii si cele circumscrise continutului constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, au fost reexaminate de catre instanta de apel, constatand incidente dispozitiile art. 396 alin. (7) din Codul de procedura penala, conform carora, „daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata, ca urmare a continuarii procesului, ca sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. a) – d), instanta de judecata pronunta achitarea”.

Avand in vedere solicitarea inculpatului Simu Horia de continuare a procesului penal si cu privire la infractiunea de spalare a banilor retinuta in sarcina sa, Inalta Curte constata, de asemenea, incidenta prevederilor art. 396 alin. (7) din Codul de procedura penala, motiv pentru care va pronunta o solutie de achitare si in privinta acestei fapte.

Astfel, in varianta legislativa aplicabila la data savarsirii faptei, infractiunea de spalare a banilor, prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, era pedepsita cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani, termenul general de prescriptie fiind, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, de 10 ani.

Dispozitiile art. 123 alin. (1) din aceeasi codificare anterioara statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal si, in fine, reglementau, in cuprinsul art. 124 (in varianta anterioara Legii nr. 63/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2022), prescriptia speciala a raspunderii penale care inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul general de prescriptie era depasit cu inca jumatate.

Prin urmare, in baza legii penale in vigoare la data savarsirii faptei si ca efect al actelor intreruptive de prescriptie efectuate in temeiul acestei legi, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale era de 15 ani, termen care, raportat la data savarsirii faptei [11 noiembrie 2011 – intrucat, in cazul infractiunilor continuate, termenul incepe sa curga de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, potrivit art. 154 alin. (2) teza a II-a din Codul penal], nu s-a implinit pana in prezent.

In varianta legislativa aplicabila incepand cu data de 1 februarie 2014 si pana in prezent, infractiunea de spalare a banilor, prevazuta de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 [(art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019)] cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani, iar termenul general de prescriptie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal, de 8 ani.

Dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (in varianta anterioara datei de 25 iunie 2018), statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, astfel ca aplicarea globala a acestei variante normative [inclusiv a dispozitiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescriptie speciala de 16 ani, termen neimplinit pana in prezent.

In schimb, exclusiv ca o consecinta a reconfigurarii continutului dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, in baza Deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curtii Constitutionale si, subsecvent, a interpretarii obligatorii regasite in Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, norma de drept penal analizata nu a mai prevazut, in intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de intrerupere a prescriptiei. Singurele termene care au disciplinat prescriptia in acest interval au fost cele generale, in speta, acest termen fiind de 8 ani.

Evaluata in contextul celorlalte dispozitii pertinente in materia prescriptiei, aceasta particularitate imprima Codului penal in vigoare in intervalul de timp limitat, anterior mentionat, caracterul unei legi penale de natura sa asigure, in ansamblul sau, o situatie mai favorabila pentru inculpati si, astfel, sa devina aplicabila in speta, in conformitate cu principiul de aplicare a legii penale in timp, prevazut de art. 5 alin. (2) din Codul penal.

Prin urmare, implinirea termenului general de prescriptie a raspunderii penale pentru acuzatia de spalare a banilor, la data de 10 noiembrie 2019, atrage incidenta cauzei de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.

De asemenea, inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta si Simu Horia au precizat, prin intermediul aparatorilor alesi, in sedinta publica din data de 20 octombrie 2023, ca solicita continuarea procesului penal, manifestare de vointa consecutiv careia elementele probatorii si cele circumscrise continutului constitutiv al infractiunii de luare / dare de mita au fost reexaminate de catre instanta de apel.

In contextul jurisprudentei obligatorii relevante a Curtii Constitutionale si, respectiv, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala cu privire la dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, evidentiata in considerentele prezentei decizii, Inalta Curte – Sectia Penala apreciaza necesar sa examineze, prioritar, problematica prescriptiei raspunderii penale in prezenta cauza. In acest sens, va avea in vedere succesiunea de legi penale intervenite de la data savarsirii faptelor si pana la data judecarii definitive a cauzei.

Constata, astfel, ca in varianta legislativa aplicabila la data faptelor (2 august 2011), infractiunea de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. (1) din Codul penal din 1969, era sanctionata cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani, iar infractiunile de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art. 256 alin. (1) din Codul penal din 1969 si dare de mita, prevazuta de art. 255 alin. (1) din Codul penal din 1969 erau pedepsite, ambele, cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Termenele generale de prescriptie erau, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) si d) din Codul penal din 1969, de 10 ani si, respectiv, de 5 ani.

Dispozitiile art. 123 alin. (1) din aceeasi codificare anterioara statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal si, in fine, reglementau, in cuprinsul art. 124 (in varianta anterioara Legii nr. 63/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2022), prescriptia speciala a raspunderii penale care inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul general de prescriptie era depasit cu inca jumatate.

Prin urmare, in baza legii penale in vigoare la data savarsirii faptelor si ca efect al actelor intreruptive de prescriptie efectuate in temeiul acestei legi, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale era de 15 ani, respectiv, de 7 ani si 6 luni, termene care, raportat la data savarsirii faptelor (respectiv, 2 august 2011), nu s-au implinit in cauza, in ceea ce priveste infractiunea de luare de mita, fiind implinite, insa, in raport de infractiunile de primire de foloase necuvenite si dare de mita.

In varianta legislativa aplicabila incepand cu data de 1 februarie 2014 si pana in prezent, infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani, iar infractiunea de dare de mita, prevazuta de art. 290 alin. (1) din Codul penal, cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani.

Termenele generale de prescriptie sunt, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal, de 8 ani.

Asa cum s-a argumentat in precedent, ca o consecinta a reconfigurarii continutului dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, in baza Deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curtii Constitutionale si, subsecvent, a interpretarii obligatorii regasite in Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, norma de drept penal nu a mai prevazut, in intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de intrerupere a prescriptiei.

Aceasta inseamna ca termenele de prescriptie generala au inceput sa curga, potrivit art. 154 alin. (2) din Codul penal, de la data savarsirii infractiunii, respectiv 2 august 2011, cu efectul implinirii lor la data de 1 august 2019.

In consecinta, Inalta Curte constata incidente dispozitiile art. 396 alin. (8) din Codul de procedura penala, conform carora, „daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. a) – d), instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal”.

Avand in vedere argumentele expuse mai sus si constatand ca, in cazul infractiunilor de luare / dare de mita, retinute in sarcina inculpatilor Dima Alin Horatiu, respectiv Simu Horia, termenul general de prescriptie, de 8 ani, s-a implinit in luna ianuarie 2019, Inalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 396 alin. (7) din Codul de procedura penala, urmand sa pronunte solutii de achitare.

VI. In ceea ce priveste latura civila a cauzei

Inalta Curte constata ca, prin adresa nr. 286561 din 17 mai 2016, Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, s-a constituit parte civila pentru un prejudiciu total de 7.715.000 euro, echivalentul a 32.838.126 lei, prejudiciu decurgand din supraevaluarea terenului ce a facut obiectul dosarului de despagubire.

Asa cum s-a precizat in momentul analizarii situatiei de fapt, paguba adusa patrimoniului statului, reprezentat de catre Ministerul Finantelor Publice, reclamata de parchet in momentul trimiterii in judecata a inculpatilor, nu este in acest moment certa.

Avand in vedere ca, in cauza, cu privire la inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Mihai Cristian Sebastian, Baciu Remus Virgil, Teodorescu Catalin Florin, Marko Attila Gabor, Vasilescu Oana, Bogdan Dragos George, Savu Florentina, Simu Horia si Dima Alin Horatiu, se va dispune o solutie de achitare, in baza art. 396 alin. (1) si (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din Codul de procedura penala, pentru infractiunile de abuz in serviciu, respectiv complicitate la abuz in serviciu, Inalta Curte, in temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala, va lasa nesolutionata actiunea civila.

Pe cale de consecinta, va inlatura dispozitia privind anularea deciziei nr. 15764/FF/26.05.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlurilor de despagubire in favoarea societatii Rosintaly Management Limited, in cota de 75%, a lui Niculae Aurel, in cota de 15% si a lui Birisiu Ionut, in cota de 10%, in cuantum total de 37.243.500 lei, precum si a titlurilor de conversie nr. 1926/16.06.2011 emis in favoarea societatii Rosintaly Management Limited, nr. 1927/16.06.2011 emis in favoarea martorului Niculae Aurel si nr. 1928/16.06.2011 emis in favoarea martorului Birisiu Ionut.

Va inlatura dispozitia privind repunerea partilor in situatia anterioara si restituirea sumei de 37.243.500 lei catre partea civila Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, de catre inculpatul Simu Horia, beneficiar real al societatii Rosintaly Management Limited – 27932625 lei, martorul Birisiu Ionut – 931087,50 lei, martorul Moldoveanu Daniel Andrei – 1117305 lei, martorul Sterian Ion – 1675957,50 lei, martorul Niculae Aurel – 174299,58 lei, martorul Surdu Georgian Gabriel – 2706112,71 lei si martorul Cocos Dorin – 2706112,71 lei.

Din aceasta perspectiva, apelul declarat de S.C. Rosintaly Management Limited este fondat. (...)

VIII. In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta SCI Allegra, Inalta Curte il apreciaza ca nefondat, in considerarea urmatoarelor argumente:

Conform dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala, instanta admite apelul, desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, invocata de acea parte.

Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competent.

Cazurile de nulitate absoluta sunt expres si limitativ prevazute in art. 281 alin. (1) lit. a) – f) din Codul de procedura penala si se refera la incalcarea dispozitiilor privind:

a) compunerea completului de judecata;

b) competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente;

c) publicitatea sedintei de judecata;

d) participarea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii si

f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie.

Prin urmare, criticile apelantei SCI Allegra constand in faptul ca judecatorul fondului nu a acordat cuvantul in dezbateri reprezentantului conventional al acesteia si nu a motivat, in cuprinsul considerentelor sentintei, temeinicia solutiei de mentinere a sechestrului asiguratoriu, in vederea confiscarii speciale, nu se incadreaza in motivele prevazute de lege pentru dispunerea unei solutii de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanta de fond.

In ceea ce priveste critica vizand nemotivarea hotararii atacate cu privire la solutia de mentinere a sechestrului asiguratoriu, Inalta Curte retine, din jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca obligatia de motivare a hotararii nu trebuie inteleasa in sensul ca ea trebuie sa raspunda, in mod detaliat, fiecarui argument al partilor, esential fiind ca hotararea sa indice, cu suficienta claritate, motivele pe care se intemeiaza solutia, intr-o maniera care sa permita partilor sa formuleze critici in cadrul cailor de atac prevazute de lege.

Intinderea motivarii unei hotarari poate sa difere de la caz la caz, iar o solutie, motivata chiar sumar, nu incalca dreptul la un proces echitabil in situatia in care o astfel de hotarare examineaza efectiv problemele esentiale care-i sunt supuse aprecierii”.


* Cititi aici intreaga decizie a Inaltei Curti din dosarul ANRP 5

Comentarii

# Cetateanul date 2 May 2023 16:20 0

Cum drac bă să ai tupeu să acuzi un profesionist al dreptului nu știe evalua? Și nea caisă paraditorul ia pensie liniștit? No atunci de ce miră proștii că se dorește belirea pensiilor și salariilor!?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 20.02.2024 – Verdicte in scandalul “Cum fac sex viitorii magistrati”

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva