Judecatoarea Lia Savonea (foto) si-a depus candidatura pentru functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Este singura candidatura inregistrata la CSM pentru sefia ICCJ (vezi facsimil).

Savonea s-a inscris in procedura cu un proiect axat pe ideea de “Justitie pentru oameni”, in care subliniaza obligativitatea respectarii drepturilor omului. De altfel, Lia Savonea precizeaza ca judecatorii sunt ultima linie de aparare a drepturilor omului in fata incalcarilor si abuzurilor, avand obligatia sa protejeze toti cetatenii, fara discriminare, impotriva arbitrariului si a abuzului de putere. „Nu exista stat de drept impotriva drepturilor”, explica Savonea.

Pe de alta parte, acelasi proiect al judecatoarei Lia Savonea contine si o serie de masuri care privesc in mod direct activitatea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, astfel incat in cele din urma justitiabilul sa beneficieze de un act de justitie de calitate, predictibil si echitabil.

Inainte de a prezenta viziunea Liei Savonea pentru conducerea Inaltei Curti, amintim ca pe langa proiectul privind exercitarea functiei de presedinte ICCJ, procedura de numire a sefului instantei supreme prevede si un interviu in fata Sectiei pentru judecatori a CSM. Interviului Liei Savonea in fata judecatorilor CSM urmeaza sa fie programat incepand cu data de 23 iunie 2025.

Redam fragmente din proiectul judecatoarei Lia Savonea referitor la exercitarea atributiilor manageriale de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (proiectul integral este atasat la finalul articolului):

„O justitie pentru oameni

Obiectivele si demersurile pe care le asum in indeplinirea prerogativelor manageriale vor fi circumscrise ideii care, in opinia mea, concretizeaza sensul reglementarilor organizarii judiciare: o justitie pentru oameni.

Astfel, fie ca vorbim despre independenta judecatorilor, fie despre proceduri echitabile, procese rezonabile, act de justitie predictibil, resurse, transparenta, responsabilitate, toate acestea sunt gandite in vederea asigurarii indeplinirii acestui deziderat. Justitia este pentru oameni, cu oameni, pentru mersul normal al societatii.

Un act de justitie care sa concretizeze dezideratul de dreptate

O instanta de judecata trebuie sa produca solutii drepte. Judecatorii sunt ultima linie de aparare a drepturilor omului in fata incalcarilor sau abuzurilor, indiferent din partea cui ar veni.

Subliniind latura umana a procesului judiciar, consider ca resursele, cu precadere psihologice ale judecatorilor, trebuie canalizate spre infaptuirea unui act de justitie care sa sustina perceptia celor care recurg la justitie ca s-a facut un act de dreptate, in pofida calitatii (adesea) indoielnice a legii.

De ce inteligenta artificiala, desi produce rezultate exacte, nu poate inlocui judecatorii

Nevoia de a fi cat mai precisi, nevoia modernizarii si eficientizarii actului de justitie, de a evita solutiile judiciare contradictorii, de reducere a costurilor, toate acestea au facut ca beneficiile tehnologiei informatiei sa fie folosite cat mai extins in ultimii ani. In acest context, s-au accentuat dezbaterile asupra posibilitatii utilizarii inteligentei artificiale in actul de justitie, respectiv extinderii rationamentelor unor teorii care se aplica in alte domenii, intr-o potentiala relatie „judecator- AI-justitiabil”. Pot fi atasate idei, principii din stiintele exacte sistemului judiciar? S-ar putea face, astfel, actul de justitie mai coerent? Poate fi delegat procesul de luare a deciziei unui algoritm?

Beneficiile aplicatiilor inteligentei artificiale pentru instantele de judecata, pentru sistemul de justitie in general, pentru participantii la proces, pentru avocati sunt de necontestat. Cu toate acestea, actul de justitie este, in esenta, unul de dreptate, ceea ce implica mai mult decat o justitie algoritmizata. Pe parcursul solutionarii unei cauze, judecatorii exerseaza o intelegere nuantata a faptelor, ce tine de latura umana a procesului judiciar. In Avizul nr. 26 (2023) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, mentionand beneficiile tehnologiei si sugerand domeniile in care poate fi utilizata, se subliniaza ca aceasta nu trebuie sa descurajeze sau sa impiedice gandirea critica a judecatorilor deoarece ar putea duce la stagnarea dezvoltarii juridice, la erodarea sistemului de protectie juridica, concluzionand ca „instrumentele tehnologice trebuie sa respecte procesul decizional judiciar si autonomia judecatorilor”.

Tinand seama de impactul pe care deciziile instantelor il au asupra oamenilor care se adreseaza justitiei ca la o ultima sansa pentru dreptate si adevar, AI poate fi utila solutionarii unui dosar, dar nu va putea da solutia.

Un act de justitie predictibil

Nevoia de predictibilitate este una indisolubil legata de acces la justitie si proces echitabil. Fara predictibilitate, deciziile instantelor devin golite de sens si pot induce perceptia de injustitie, in special atunci cand persoanele se afla in situatii identice si sunt tratate juridic in mod diferit.

O justitie predictibila ar putea disciplina conduita subiectilor de drept conducand la un grad mai mare de conformare la regulile odata stabilite si chiar la un numar mai mic de cauze.

Predictibilitatea actului de justitie si securitatea raporturilor juridice trebuie sa primeze in fata unor tendinte de abstractizare a gandirii critice, dincolo de utilitatea juridica. Divergentele profunde de jurisprudenta care persista in timp si acopera domenii de mare interes social dau nastere unei incertitudini permanente si diminueaza increderea publicului in sistemul judiciar, iar rolul instantei supreme este tocmai de a regla astfel de divergente.

Miza unei justitii predictibile este increderea pe care instantele trebuie sa o inspire justitiabililor intr-o societate democratica.

Hotararile judecatoresti „separate” de jurisprudenta instantei pot avea, in anumite limite, un rol pozitiv deoarece ajuta la ameliorarea opiniilor majoritare (necesar uneori), la intelegerea rationamentelor si pot contribui la dialogul profesional si social, la dezvoltarea culturii juridice. Cu toate acestea, cand sunt disidente ca scop in sine si cand persista in timp si (uneori) ignora chiar jurisprudenta obligatorie, exersand o tendinta de absolutizare a gandirii proprii, o astfel de paradigma nu face decat sa adanceasca aleatoriul in solutii si sa intareasca ideea de discretionar.

In complexul cauzal al acestei realitati se distinge si calitatea (adesea) indoielnica a legislatiei. Legile clare, stabile, creeaza predictibilitate, este adevarat. Rolul judecatorilor instantei supreme in reducerea incertitudinii generate de lipsa de precizie a legislatiei este deosebit de important, desi limitat la ceea ce se poate remedia in casatie sau prin intermediul hotararilor preliminare sau deciziile pronuntate in recurs in casatie. Calea cea mai rapida si mai flexibila de a regla chestiunile de drept divergente ramane aceea a solutiilor de principiu care se adopta in cadrul intalnirilor organizate la nivelul sectiilor instantei supreme. Identificarea si aprofundarea diferitelor aspecte ce contureaza problematica divergenta, disponibilitatea de a asculta efectiv punctele de vedere diferite si de a le valorifica pe cele mai bine caracterizate juridic in acest cadru profesional sunt masuri care pot contribui, adesea, la reglarea acestora inainte de a deveni practica judiciara neunitara.

Autoritatea si credibilitatea deciziilor Inaltei Curti semnifica faptul ca parghiile legale au fost folosite eficient pentru a convinge publicul de echitatea procedurilor si de integritatea celor care infaptuiesc justitia.

Proceduri rezonabile, procese echitabile

Durata proceselor la Inalta Curte de Casatie si Justitie se situeaza, in linii mari, in limite rezonabile, aspect ce se datoreaza, intr-o masura determinanta, responsabilitatii si eforturilor judecatorilor.

Conform binecunoscutei maxime juridice „O justitie intarziata este o justitie negata”, protectia unui drept subiectiv, daca nu este asigurata la timp, il transforma intr-unul iluzoriu, oricat de bine ar fi consacrat de lege.

Intr-o serie de rezolutii, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a subliniat importanta respectarii duratei rezonabile in procedurile judiciare pentru respectarea statului de drept. Ideea ca „intarzierile excesive in administrarea justitiei constituie un pericol important in special pentru statul de drept” a fost reiterata prin respectivele rezolutii, aspect deloc de neglijat.

Chiar daca, asa cum aratam, durata proceselor la instanta suprema este una rezonabila, acest indicator poate fi imbunatatit, insa nicidecum printr-o sarcina in crestere asupra judecatorilor. Sunt necesare cateva ajustari atat la nivel legislativ, cat si la nivel managerial in vederea imbunatatirii duratei procedurilor.

In ceea ce priveste imbunatatirea legislatiei, este important sa fie observate sursele supraincarcarii, sa fie analizate si evaluate secvential, respectiv care sunt aceste surse si cum pot fi corectate, fara a slabi rolul Inaltei Curti in infaptuirea actului de justitie.

a) anumite competente nu sunt sustinute de imperative care sa justifice solutionarea cazurilor de catre instanta suprema si ar trebui regandite

Din aceasta perspectiva, este necesara o reevaluare a competentelor Inaltei Curti astfel incat sa isi exercite rolul constitutional si legal principal de unificator al jurisprudentei si de instanta de casatie. Folosind prerogativa legal conferita Sectiilor Unite se va pune in dezbatere publica intregului corp de profesionisti ai dreptului si societatii civile o modificare semnificativa a competentei instantei supreme.

b) formalismul excesiv al anumitor norme conduce la irosirea de resurse importante mentinand tipare rigide, fara plus valoare in calitatea actului de justitie

Formatul hotararilor judecatoresti este una dintre vulnerabilitati care persista si necesita o minima standardizare. Pentru a fi de inalta calitate, o hotarare judecatoreasca trebuie sa fie perceputa de catre parti si de catre societate in general ca fiind rezultatul unei evaluari adecvate a faptelor. Numai atunci partile vor fi convinse ca dosarul lor a fost solutionat in mod corespunzator.

Motivarea hotararilor judecatoresti este de cea mai mare importanta, garantie a faptului ca nu este un act arbitrar. Din acest motiv, trebuie sa fie structurate si sa raspunda exclusiv problematicii in fapt si drept. Hotararile nu trebuie sa fie un cumul de generalitati cuprinse in sute de pagini, reluate apoi in caile de atac, asa cum adesea se intampla. Astfel de hotarari sunt greu de inteles pentru justitiabili dar, in acelasi timp, implica irosirea de importante resurse si produc efect in lant. Daca instantele inferioare in grad nu sunt ghidate dupa un minim standard, fiecare etapa derulata la instanta suprema, fie ca etapa de judecata in caile de atac, fie in evaluarea problematicii in drept atunci cand e in analiza un HP sau RIL, parcurge acelasi mecanism cronofag.

Actele si hotararile judecatoresti trebuie sa se redacteze intr-un limbaj accesibil, simplu si clar, se arata in Principiile fundamentale ale Magna Carta Judecatorilor.

In acest context, este necesar sa fie evaluat un mecanism de standardizare al hotararilor judecatoresti, benefic pentru procesul de redactare a deciziilor si cu impact imediat asupra duratei rezonabile a procesului. in acest fel, calitatea analizei poate fi imbunatatita, judecatorul nemaifiind nevoit sa aloce timp pentru informatii repetitive pe care sa le supuna unui proces de sintetizare (adesea) multiplu in vederea obtinerii unei structuri simple, de natura a se intelege intreg silogismul, aspect ce va fi benefic atat pentru durata cat si pentru substanta procesului.

Nu doar formatul hotararilor judecatoresti necesita sa fie supus unei rigori procedurale, ci si cel al rechizitoriului in materie penala, sau actiunile civile si cererile adiacente in materie civila. Atunci cand un rechizitoriu se intinde pe 800 de pagini (sau chiar 4000 uneori), ori, in cazul actiunilor civile, zeci sau chiar sute de astfel de pagini, actul judiciar este expus efectului dilatoriu inca din start, precum si unor costuri disproportionate si inutile cauzei.

O astfel de disciplinare va putea fi obtinuta numai prin efectul unei modificari legislative, astfel ca intr-o prima etapa, pana la dezbaterea si finalizarea unui astfel de demers, este necesar sa fie intreprins tot ceea ce se incadreaza in actualul cadru legal, respectiv un demers aprofundat asupra formatului hotararilor judecatoresti.

In contextul nevoii de a face lucrurile mai eficient si mai responsabil consider ca este necesar ca la nivelul Inaltei Curti incheierile de sedinta sa fie responsabilitatea exclusiva a magistratului asistent impreuna cu grefierul de sedinta, sens in care sunt necesare modificari legale minime.

c) beneficiile digitalizarii trebuie si mai mult exploatate

Facilitatile tehnologiei informatiei pot juca un rol si mai important in eficientizarea justitiei. Sporirea utilizarii acesteia poate conduce la imbunatatirea duratei procedurilor si administrarii justitiei in ansamblu.

In acest context, este important ca personalul care se ocupa de gestionarea sistemelor informatice sa lucreze sub coordonarea personalului judecatoresc astfel incat sa asigure nu doar functionalitatea tehnica ci, deosebit de important, o functionalitate integrata in conceptele justitiei.

Digitalizarea ocupa deja un spatiu important in activitatea instantei supreme prin intermediul mai multor aplicatii software, fiind functional si un concept modern și complex, in totalitate digital, care imbunatatește comunicarea și accesarea documentelor institutionale sau de interes public atat de catre judecatori și personalul intern, cat și de catre partile din procese. Instanta suprema dispune de o identitate vizuala și un site (www.iccj.ro/) cu o platforma de servicii digitale, precum afișarea calendarului ședintelor de judecata sau accesul la arhiva electronica a dosarelor, a ședintelor de judecata și a hotararilor.

Gasirea de noi solutii tehnice pentru identificarea precedentelor judiciare, sintetizarea doctrinei aplicabile, interconectarea bazelor de date ale institutiilor, ar putea sprijini procesul de documentare si solutionare a cauzelor. in acest scop, ar putea fi create motoare de cautare avansata, filtrarea dupa mai multe criterii, procese tehnologice care contribuie la optimizarea timpilor de lucru.

d) competenta dupa calitatea persoanei in materie penala impune un regim distinct de organizare a completurilor de cinci judecatori, fata de celelalte materii

In materie penala, competenta Inaltei Curti determinata dupa calitatea persoanei, genereaza o situatie particulara, instanta suprema fiind o veritabila instanta de fond in respectivele cauze, inclusiv in apel, in cadrul completului de cinci judecatori. Aceasta particularitate este exclusiva, in celelalte materii verificarea hotararilor judecatoresti limitandu-se, in principal, la elemente centrate pe drept. Judecata devolutiva, din fond si apel, impune respectarea rigorilor ce implica administrarea de probe complexe, inclusiv audieri de persoane (parti, martori s.a.m.d.), solutionarea unor chestiuni de fapt si drept.

Organizarea completurilor de cinci judecatori este reglementata prin lege unitar, fara distinctii specifice (anual, prin tragere la sorti). Daca in celelalte materii aceasta modalitate de organizare nu ridica probleme speciale, in materie penala, prin prisma particularitatilor evidentiate, s-ar impune o organizare distincta, cu o structura si functionare care sa reflecte aceasta dimensiune, de judecata devolutiva in apel.

Pe de alta parte, judecatorii care compun astfel de formatiuni de judecata participa in mod regulat in completurile obisnuite de judecator de drepturi si libertati, camera preliminara, fond, apel, contestatii, recursuri in casatie, iar periodic, si in completurile care solutioneaza recursurile in interesul legii, chestiunile prealabile, indeplinind si o complexa activitate de judecator raportor.

In aceste conditii, schimbarea continua a judecatorilor care compun completurile de cinci in materie penala afecteaza buna desfasurare a activitatii, unitatea si coerenta deciziilor, pronuntate adesea in majoritate, cat si chiar durata proceselor.

Lipsa unei viziuni unitare prin fragmentarea analizei juridice intre compuneri diferite duce la solutii neunitare, ceea ce afecteaza nu doar partile, ci si autoritatea jurisprudentiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Nu este lipsit de importanta nici argumentul ce deriva din supraincarcarea judecatorilor care exercita concomitent functia de judecata in fiecare dintre aceste formatiuni de judecata.

Practica a demonstrat ca este necesara reorganizarea acestora in mandate consecutive pentru perioade mai lungi, prin modificari care sa respecte atat criteriile de legalitate cat si de transparenta.

Modificarile preconizate ar aduce beneficii dezideratului de unitate jurisprudentiala, celui de celeritate, dar si de aliniere la standardele europene in materie de justitie penala, prin completuri stabile si specializate.

e) personalul de suport trebuie sa aiba competenta ridicata, corespunzator nivelului de instanta suprema.

Recrutarea si formarea magistratilor asistenti si a celuilalt personal de suport reprezinta responsabilitati cruciale in buna administrare a actului de justitie, la nivelul instantei supreme.

Este necesara evaluarea si transferul anumitor activitati administrative de la magistratii asistenti la grefieri pentru a le da posibilitatea sa se concentreze asupra veritabilelor probleme de drept, jurisprudenta, doctrina nationala si europeana. Doar in acest fel se va asigura conlucrarea adecvata si la potential corespunzator dintre judecatori si magistratii asistenti, cu rezultate benefice pentru actul de justitie.

(...)

Consolidarea statutului judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Independenta justitiei, a judecatorilor, chiar daca au o consacrare expresa, nu trebuie sa fie considerate valori definitiv castigate, ci trebuie in permanenta sustinute si intarite.

Pe de o parte, judecatorii sunt datori ca prin toata activitatea pe care o desfasoara si prin fiecare manifestare ce implica functia sau chiar in afara ei, sa faca dovada responsabilitatii independentei.

De cealalta parte, autoritatile si membrii societatii trebuie sa respecte aceasta valoare suprema care da substanta statului de drept si valorilor democratiei pe care se sprijina.

Instanta suprema are nevoie de stabilitate, stabilitate raportata la asigurarea corpului de judecatori pentru indeplinirea misiunii sale, stabilitate raportata la legislatie in ansamblu, la predictibilitatea statutului profesional, implicit la cel care contureaza statutul de independenta financiara, salarizare, respectiv stabilitatea regimului pensiilor, elemente esentiale pentru independenta judecatorului.

Din aceasta perspectiva, consider ca experienta dobandita in functia de membru in Consiliul Superior al Magistraturii timp de 6 ani imi va permite ca, printr-o colaborare in parametri optimi cu cea mai importanta autoritate din sistem, in special cu Sectia pentru judecatori din cadrul acesteia, sa valorific in conditii superioare oportunitatile pe care le vom identifica, dar si crea, in vederea indeplinirii misiunii de a duce instanta suprema la nivelul de importanta si recunoastere pe care le merita in cadrul institutiilor de prima marime din statul roman.

Stabilitatea in statutul judecatorilor este deosebit de importanta. Aceasta nu semnifica rigiditate sau opozitie la schimbare, ci implica stabilirea unui set de valori si repere, un cadrul institutional flexibil, apt sa permita adaptarea intr-un timp optim la schimbarile cu care suntem contemporani, insa pe un fond de statut profesional stabil.

In acest punct al analizei, consider ca este oportun sa fie abordata nevoia unei legi distincte de organizare judiciara si statut diferentiate, exclusiv pentru instanta suprema, asa cum isi gaseste reglementare in multe democratii consolidate si, cum de altfel, chiar instanta noastra a mai avut. Totodata, adiacent, este nevoie de un statut diferentiat al puterii judecatoresti in cadrul institutiilor din justitie.

Aceasta nevoie este resimtita tot mai puternic pentru a transa definitiv importanta si rolul instantei supreme, al puterii judecatoresti in statul de drept. Prin Constitutie este marcata pozitionarea justitiei, consacrand-o ca pe una dintre cele trei puteri in stat, fara sa fie asigurata si o transpunere legala corespunzatoare, ceea ce ii niveleaza autoritatea pozitionand-o alaturi de alte institutii, de asemenea importante in arhitectura de sistem, insa nicidecum egale.

Numai prin pozitionarea explicita prin lege a instantei supreme si a rolului sau in cadrul sistemului de justitie se va putea transa aceasta dualitate, fixand identitatea proprie a puterii judecatoresti, a celor care infaptuiesc justitia.

Rezumand, intarirea independentei implica conturarea unui regim de stabilitate al statutului, prin toate elementele de substanta ale acestuia, asa cum au fost evidentiate, respectiv imbunatatirea nivelului de salarizare, stabilitatea regimului pensiilor, imbunatatirea mediului de munca, inclusiv rezolvarea problemei sediului, o mai buna adaptare a procesului de selectie a personalului de suport la nevoile concrete ale judecatorilor.

Functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie presupune o uriasa responsabilitate, nu doar profesionala, ci si sociala. Drept urmare, este extrem de important ca si procesul de promovare a judecatorilor sa continue sa valorifice profilul cel mai bine atasat valorilor independentei, dublata de responsabilitate.

Totodata, este necesar sa fie folosite toate parghiile legale pentru a se evita mecanisme procedurale care, sub aparenta de nevoie de predictibilitate, sa transforme instanta suprema intr-o veritabila instanta de judecata in domenii specifice, asa cum s-a intamplat cu O.U.G. nr.62/2024, procedura care a deturnat scopul institutiei folosite, de la caracterul ei exceptional de procedura de dezlegare a unei chestiuni de drept, la o preluare a elementelor proprii judecatii in materia dreptului muncii si asigurarilor sociale, generand riscuri suplimentare de intarziere in durata solutionarii procedurilor. Amendarea acestor norme se impune numaidecat pentru a repune judecatorii instantei supreme in firescul raporturilor profesionale si misiunii lor constitutionale.

(...)

Comunicarea publica. Transparenta. Responsabilitate

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in calitatea sa de figura centrala in cadrul puterii judecatoresti, imprima liniile generale ale comunicarii in spatiu public pentru a asigura nu doar transparenta, ci si facilitarea intelegerii de catre publicul larg a importantei independentei in misiunea de infaptuire a justitiei, componenta esentiala a statului de drept.

O buna comunicare publica contribuie la cresterea gradului de incredere in activitatea instantei, fiind intr-o relatie directa cu (re)constructia prestigiului acesteia si cu imbunatatirea imaginii.

Comunicarea publica eficienta trebuie sa reflecte si realitati imbunatatite, altfel risca sa fie doar o strategie de imagine, fara fond.

Justitia din Romania se confrunta cu doua categorii majore de probleme, interdependente, care necesita masuri diferentiate. Una vizeaza aspectele de functionalitate interna (ritmul de solutionare a cauzelor si practica judiciara neunitara), iar cea de-a doua vizeaza problemele de imagine si perceptie publica care afecteaza increderea in justitie.

Imbunatatirea imaginii Inaltei Curti trebuie facuta cu masuri de substanta, nu doar prin „polish” de suprafata. In plan intern, doua actiuni trebuie prioritizate, respectiv rezolvarea cazurilor care inregistreaza un ritm lent de solutionare si intensificarea unificarii jurisprudentei.

Apoi este necesara o comunicare de progres, nu doar de imagine, recunoasterea onesta a punctelor slabe. Increderea se castiga nu printr-o imagine de „perfectiune”, ci prin coerenta intre ceea ce se declara si ceea ce se face, prin recunoasterea problemelor, identificarea cailor de rezolvare, nu ascunderea lor in spatele unor discursuri de imagine.

Problemele de functionalitate genereaza probleme de imagine, astfel ca actiunea asupra celor dintai sprijina imbunatatirea increderii. Asa cum am aratat in sectiunile anterioare, ritmul solutionarii cauzelor este afectat de incarcatura excesiva pentru instanta suprema, de un cadru de proceduri rigide, excesiv formaliste, de deficitul de resurse si de managementul acestora. Practica neunitara are drept sursa atat elemente obiective (legislatia ampla si incoerenta) cat si de ordin subiectiv, aspecte expuse in precedent. Este necesar, astfel, sa fie intreprinsa o reforma interna mai profunda si masurabila, precum si o comunicare proactiva.

Imaginea Inaltei Curti este influentata si de modul in care cetatenii inteleg si percep intregul sistem judiciar.

Despre perceptia eronata a responsabilitatii judiciare

O parte a publicului nu are o intelegere clara a rolurilor si responsabilitatilor institutiilor, astfel incat „esecurile” sunt atribuite instantei, nu de putine ori, fara temei.

Indiferent de obiectul unui dosar, cu o miza mai mare sau mai mica si indiferent de materie, judecatorii nu decid in functie de simpatii personale, ci aplica prevederile codului civil, penal sau dispozitiile de drept administrativ, ori din alta materie.

Atunci cand informatiile publice sunt incomplete, sau, mai mult, cand sunt prezentate trunchiat ori chiar tendentios, publicul tinde sa judece cazurile emotional.

Anularea unui act administrativ al unei autoritati publice in instantele de contencios este expresia faptului ca legea este mai presus de orice autoritate, indiferent de nivelul acesteia, reprezinta sanctionarea unui exces de putere, nu demers abuziv al justitiei. Tot astfel, anularea unui contract, cauzele prin care se constata concurenta neloiala, o frauda comerciala, sustragerea de la plata taxelor datorate, condamnarea pentru fapte de coruptie, s.a.m.d., sunt expresia restabilirii echilibrului juridic incalcat. Fie ca infrunta un abuz de autoritate, o neintelegere contractuala, sau o frauda, judecatorul actioneaza in virtutea legii pentru a repune in drept un echilibru pierdut.

In materia penala, spre exemplu, constatam ca in mod frecvent, in spatiul public, esecurile procurorilor pentru rechizitoriile slabe, probele insuficiente sau anchetele penale defectuoase, sunt imputate instantei de judecata. Confuzia intre rolul acuzatorului si cel al judecatorului afecteaza grav increderea in actul de justitie. Judecatorul nu este un executant al rechizitoriului, ci un garant al legalitatii si un arbitru impartial care decide exclusiv pe baza probelor administrate in mod legal.

Este fundamental ca opinia publica sa inteleaga ca achitarea unui inculpat nu inseamna „slabiciunea” instantei, ci, dimpotriva, reflecta aplicarea principiului prezumtiei de nevinovatie si a standardului de proba „dincolo de orice indoiala rezonabila”. Transferarea responsabilitatii esecului acuzarii asupra instantei este un procedeu periculos pentru ca slabeste autoritatea judecatorului si descurajeaza independenta.

Opinia publica este influentata inainte de verdict atunci cand sunt furnizate declaratii sau imagini care sugereaza vinovatia. Se creeaza o presiune care genereaza un climat tensionat, iar prejudecatile create in spatiul public pot afecta inclusiv comportamentul participantilor. Cum se ajunge intr-un astfel de punct? Prin optiunea organelor de urmarire penala de mediatizare, excesiva uneori, din chiar debutul anchetei penale, mai cu seama in cauze in care exista o miza publica, corecta, indiscutabil, de combatere a comportamentelor ilicite. Atunci cand finalizarea unui astfel de dosar se face intr-un mod diferit fata de asteptarile amplificate, peste limita dezbaterilor acceptate intr-o societate democratica, este mai probabil ca publicul sa identifice o problema in zona instantei de judecata. Ce este de facut pentru (re)stabilirea liniei corecte?

In primul rand, revenirea la respectarea regulilor comunicarii informatiilor din anchetele penale, in cadrul normativ si etic fixat de Ghidul CSM privind relatia sistemului judiciar cu mass-media. Acest ghid nu este optional si nu poate fi ignorat in favoarea unor strategii de imagine sau chiar presiuni indirecte. Ghidul stabileste clar modul in care trebuie furnizate informatiile din anchete in curs, tocmai pentru a evita compromiterea increderii in impartialitatea justitiei si afectarea drepturilor procesuale. Atunci cand aceste standarde sunt ignorate, opinia publica este orientata prin perceptii, nu prin probe, iar spatiul public se transforma intr-unul de presiune sau manipulare si, mai grav, o sursa de speculatii politice. Judecatorul trebuie sa ramana un garant al echilibrului, iar procurorul un sustinator al legalitatii, nu un formator al perceptiei mediatice.

In al doilea rand, campaniile de informare despre rolurile judecatorului si procurorului in procesul penal, reactii oficiale la distorsiuni grave din spatiul media, comunicate clare cu explicatii juridice simple, sunt cateva solutii la problematica perceptiei eronate despre rolul instantei.

Consider ca trebuie subliniat care este rolul instantelor de judecata in statul de drept, care sunt pilonii pe care se sprijina acesta. Instantele sunt coloana vertebrala a statului de drept, nu instrumente ale acuzarii sau ale puterii executive. Ele sunt garantul suprem al statului de drept. Daca justitia a spus ca o ancheta penala nu a fost condusa cu respectarea legii, sau ca vinovatia nu a fost probata, ori ca un act a fost emis cu exces de putere, atunci toti actorii trebuie sa respecte acea decizie. Mentinerea confuziei cu privire la rolul instantelor afecteaza perceptia asupra impartialitatii justitiei, a legitimitatii acesteia.

Sistemul judiciar nu este infailibil. Pot exista erori, magistrati a caror rigoare profesionala este discutabila sau chiar cazuri izolate de comportamente in afara legii. Dar astfel de situatii trebuie tratate punctual, cu dovezi, si clarificate cu celeritate, in caz contrar existand riscul unei extrapolari extrem de nocive, ca fiind o regula.

Am acordat un spatiu mai larg vulnerabilitatilor de mai sus, tocmai pentru ca eu consider ca imaginea justitiei nu poate fi imbunatatita doar prin apel la respectarea independentei. Este nevoie de mult mai mult, este nevoie de schimbari din interiorul sistemului judiciar.

Societatea asteapta, in mod legitim, sa se vada ca puterea judecatoreasca demonstreaza utilitatea in slujba careia si-a pus competentele, autoritatea si independenta. Are dreptul de a primi explicatii prin motivarea bine formulata a hotararilor judecatoresti.

Judecatorii instantei supreme sunt consonanti cu aceste asteptari si inteleg rolul esential pe care il joaca in sistemul judiciar, acela de exemplu de integritate si profesionalism.

Intr-o epoca a expunerii excesive in media, lipsa unui mesaj clar din partea instantei poate lasa loc speculatiilor si neincrederii. Este nevoie de un dialog constant dar prudent cu societatea deoarece justitia are nevoie de increderea cetatenilor. Indeplinirea rolului de catre instanta presupune nu doar decizii corecte ci si o prezenta publica coerenta care sa reflecte consonanta cu valorile democratice si asteptarile societatii.

Consolidarea increderii cetatenilor in activitatea instantei depinde de coerenta dintre ceea ce decid judecatorii, cum se comporta si modul in care interactioneaza cu societatea, atat prin decizii, cat si prin comunicare.

Limitele comunicarii in era digitala si legatura cu increderea in justitie. Perceptia unitara a justitiei de catre societate

Consider ca functia de judecator continua, metaforic vorbind, si dincolo de sala de judecata, in orice manifestare publica. Comentariile sau postarile judecatorilor pot fi interpretate drept „partizanat politic”, „critici la adresa unor institutii” ce pot afecta imaginea de impartialitate si echidistanta.

Societatea are dificultati in a distinge intre nivelurile instantelor atunci cand evalueaza comportamentul sau deciziile judecatorilor. Publicul larg percepe „justitia” ca un intreg, iar comportamentele inadecvate ale membrilor corpului magistraturii, judecatori sau chiar procurori, indiferent de nivelul la care isi desfasoara activitatea, afecteaza imaginea intregului corp, inclusiv pe cel al judecatorilor instantei supreme, chiar daca acestia respecta cu strictete obligatiile profesionale si deontologia. De aceea, insist asupra importantei comunicarii etice, coerente la nivelul intregului sistem judiciar pentru a proteja credibilitatea justitiei. Dialogul cu publicul, inclusiv prin intermediul presei, este o componenta esentiala. Justitia trebuie sa ramana sobra si rezervata, dar nu tacuta. Numai in acest fel vor putea fi intelese eforturile judecatorilor. Sustin o comunicare care sa reflecte profesionalismul instantei, fara a interfera cu independenta acesteia. Cred intr-o prezenta publica care sa sprijine perceptia corecta asupra eforturilor judecatorilor.

In Avizul nr.18 (2015) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni se arata ca puterea judecatoreasca este raspunzatoare in fata societatii pe care o serveste si subliniaza ca nu trebuie sa se paraseasca spatiul legitim de exercitare a puterii judiciare.

Independenta si inamovibilitatea judecatorilor au fost stabilite pentru a proteja interesul public care consta in echitatea procedurilor judiciare si buna functionare a justitiei, nu pentru a satisface interesele individuale. De aceea, discursul public trebuie sa reflecte preocuparea pentru protejarea pozitiei si independentei puterii judecatoresti.

Sfera discursului, al opiniilor publice ale judecatorilor nu poate fi vazuta ca un domeniu al alegerii personale, ci un domeniu circumscris obligatiilor specifice subordonata promovarii independentei justitiei.

In relatia cu presa, consider ca Inalta Curte trebuie sa manifeste deschidere institutionala atunci cand este nevoie sa explice, sa clarifice si sa protejeze increderea publica. Aceasta relatie nu trebuie sa fie una de confruntare, ci de respect reciproc. O comunicare clara, echilibrata si fara excese va contribui la un climat public in care justitia sa fie respectata, nu instrumentalizata.

Cand deciziile nu sunt intelese prin filtrul legii, ci sunt prezentate in cheie partizana, exista riscul deformarii sensului de dreptate. Justitia trebuie sa fie nu doar infaptuita, ci si inteleasa corect, iar in acest plan relatia cu presa este foarte importanta. Pentru ca intr-o democratie, presa este liantul dintre institutii si cetatean. Astfel, relatia cu presa este esentiala, deoarece prin intermediul acesteia „circula” imaginea justitiei, increderea sau intelegerea a ceea ce instantele fac dincolo de limbajul tehnic sau solemnitatea salii de judecata.

(...)

In loc de concluzii

Imaginea instantei supreme, a justitiei in ansamblu, presupune un efort colectiv, o responsabilitate deosebita.

Candidez pentru aceasta functie cu hotararea de a dovedi ca se poate exercita cu demnitate, echilibru si rigoare. Cred ca justitia nu poate fi cu adevarat independenta decat cu oameni care sa-si asume greutatea acestei independente.

Cred intr-o conducere care nu cauta confortul, ci responsabilitatea in tot ce face, care nu face compromisuri de conjunctura, ci ramane atasata principiilor chiar si atunci cand acestea incomodeaza.

Credibilitatea justitiei incepe cu judecatorii. Cred intr-o justitie care nu se ascunde in spatele independentei, ci o exercita cu asumare si echilibru.

Inalta Curte trebuie sa fie un reper prin exigenta, profesionalism si integritate, iar cei care o conduc trebuie sa fie primii care ofera acest exemplu.

Ca presedinte, imi asum misiunea de a creste responsabilitatea in interiorul institutiei si in relatia cu societatea. Voi conduce cu asumare, pentru ca numai in acest fel putem intari increderea intr-o justitie dreapta, demna si independenta.

O justitie autentica actioneaza exclusiv in limitele legii si dupa regulile dreptului. O astfel de justitie este temelia statului de drept.

Consider ca nu exista stat de drept impotriva drepturilor.

Fara a fi inteleasa ca toleranta fata de incalcarea legii, aceasta linie de gandire va urmari sa asigure coerenta preeminentei dreptului si a elementelor sale esentiale in sens profesional, respectiv absenta arbitrariului, securitate juridica, respectarea drepturilor si libertatilor, nediscriminare si egalitate in fata legii.

Justitia trebuie sa ii protejeze pe toti cetatenii, fara discriminare, impotriva arbitrariului si a abuzului de putere. O justitie dreapta este aceea care nu se lasa influentata de pozitia sociala, economica sau politica a celor pe care ii judeca. Justitia trebuie sa manifeste diligenta sporita pentru ca si persoanele vulnerabile (cei lipsiti de mijloace materiale, lipsiti de aparare) sa isi poata valorifica in mod real si egal cu ceilalti drepturile. Adevarata putere a justitiei consta in capacitatea ei de a fi dreptul tuturor.

Judecatorul care respecta drepturile procesuale ale celor pe care ii judeca nu apara infractorii, ci apara civilizatia juridica. Hotararile judecatoresti trebuie sa se intemeieze exclusiv pe lege, pe probe si pe constiinta judecatorului impartial, nu pe emotia colectiva de moment, inerenta si fireasca in cazul unor incalcari grave ale valorilor sociale.

Respectarea drepturilor fundamentale nu este un obstacol in calea justitiei, ci garantia ca justitia este autentica, legitima. A avea respect pentru proceduri, pentru limitele legii, nu inseamna toleranta fata de comportamentul ilicit. Un stat care combate infractiunea cu mijloace arbitrare nu este puternic, ci periculos.

Consider ca adevaratul stat de drept este acela care stie sa fie ferm fara a deveni abuziv, aceasta fiind una dintre valorile in slujba careia imi voi concentra, in continuare, intreaga pricepere si efort profesional”.

* Cititi integral proiectul judecatoarei Lia Savonea referitor la exercitarea atributiilor manageriale de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie