24 July 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

CODUL S-A NASCUT MUTILAT – Avocatul Elvir Iliescu cere atacarea la CCR a art.438 alin.1 CPP din cauza ca nu permite recurs in casatie pentru motivari contradictorii, reformarea hotararii nemotivate din apel si nepronuntarea instantei pe motivele din apel. Aceste cazuri erau in forma initiala a Codului de procedura penala, dar au fost abrogate inainte de intrarea in vigoare. Exceptia a fost ridicata in dosarul unui barbat inchis in 2023 pentru trafic de droguri, desi e complet paralizat din 1997

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

5 February 2024 18:04
Vizualizari: 2859

Codul de procedura penala s-a nascut mutilat, acuza avocatul Alexandru-Elvir Iliescu (foto), cel care la 16 ianuarie 2024 a depus la Inalta Curte de Casatie si Justitie cerere de sesizare a Curtii Constitutionale in legatura cu art. 438 alin. 1 din Codul de procedura penala, pe motiv ca restrange nepermis de mult categoria situatiilor in care poate fi declarat recurs in casatie.



Iar situatia este cu atat mai revoltatoare, sustine avocatul, cu cat lista cazurilor de recurs in casatie era mult mai cuprinzatoare decat in prezent in forma initiala a codului, elaborata in 2009. Cu toate acestea, numarul lor a fost redus drastic prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala. De altfel, nu doar art. 438 alin. 1 Cod procedura penala face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, ci si art. 102 pct. 267 din Legea 255/2013.


Avocatul reclama inexistenta in art. 438 alin. 1 CPP a urmatoarelor cazuri de recurs in casatie:


- reformarea hotararii nemotivate din apel (caz niciodata inclus in art. 438 alin. 1 CPP);

- ipoteza in care hotararea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie intre considerentele si dispozitivul hotararii (caz existent initial la art. 438 alin. 1 pct. 9, dar abrogat prin Legea 255/2013);

- ipoteza in care care instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel (caz existent initial la art. 438 alin. 1 pct. 14, dar abrogat prin Legea 255/2013).

Avocatul Iliescu argumenteaza ca, in forma actuala, art. 438 alin. 1 CPP incalca numeroase principii din Constitutie si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dintre care mentionam egalitatea in fata legii, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si legalitatea incriminarii.


Barbat condamnat, desi era complet paralizat de peste doua decenii


Exceptia a fost ridicata in dosarul nr. 934/116/2022, in care avocatul Alexandru Iliescu a atacat cu recurs in casatie condamnarea primita de catre George-Stelian Caramitru, un barbat de 37 de ani din Calarasi, condamnat in 2023, de catre judecatorii Ionel-Laurentiu Besu si Ana-Elena Dobre de la Curtea de Apel Bucuresti, la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu executare pentru ca in ianuarie 2022 ar fi vandut 2,86 de grame de cocaina. Initial, in 15 decembrie 2022, judecatoarea Andreea-Iulia Culcearu de la Tribunalul Calarasi ii daduse 3 ani de inchisoare cu suspendare (intr-un dosar in care rechizitoriul 1D/P/2022 a fost intocmit de catre procurorul Dorel-Cristian Albu de la DIICOT Calarasi si confirmat de catre sefa DIICOT Calarasi de la acea vreme, procuroarea Nicoleta Neagu - vezi facsimil).

Partea interesanta este ca George Caramitru este complet paralizat (si la maini, si la picioare) inca din 1997, in urma unui accident rutier suferit in Grecia in 1997. In plus, capul si coloana cervicala ii sunt sustinute cu o parghie prinsa prin suruburi, arata avocatul Elvir Iliescu in actiunea de recurs in casatie depusa la ICCJ.

 



Condamnari cu copy-paste din rechizitoriul DIICOT


Lumea Justitiei prezinta atat exceptia de neconstitutionalitate, cat si actiunea de recurs in casatie, in care avocatul Alexandru-Elvir Iliescu acuza ca nici Tribunalul Calarasi, nici Curtea de Apel Bucuresti nu au luat in considerare argumentele apararii, dispunand condamnari doar pe baza unui copy-paste din rechizitoriul DIICOT, fara nici macar sa admita efectuarea unei expertize care sa stabileasca daca George Caramitru are sau nu discernamant (expertiza, evident, neefectuata nici de catre parchet). Practic, niciuna dintre cele doua instante nu s-au obosit sa cerceteze daca nu cumva acea cocaina gasita de parchet la domiciliul inculpatului era destinata consumului propriu, adauga Iliescu.

Totodata, avocatul arata ca judecatorii nu au verificat nici credibilitatea martorilor care au dat declaratii la DIICOT, sustinand ca ar fi cumparat cocaina de la Caramitru.


Iar riscam condamnare la CEDO


Nu in ultimul rand, Alexandru-Elvir Iliescu avertizeaza ca o condamnare precum cea primita de catre George-Stelian Caramitru este de natura sa aduca Romaniei o noua condamnare din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului – inclusiv din pricina afectarii dreptului la sanatate si chiar a dreptului la viata. Motivul este lesne de intuit: fiind complet paralizat, Caramitru sta la mila celorlalti detinuti, pentru a fi deplasat, hranit, spalat etc. – detinuti dintre care majoritatea sunt unii periculos, aflati in spatele gratiilor pentru fapte grave, cu violenta.

Incheiem, mentionand ca recursul in casatie se afla in procedura de filtru la Inalta Curte de Casatie si Justitie, judecatoarea Lavinia-Valeria Lefterache fiind asteptata sa se pronunte marti, 6 februarie 2024, asupra admisibilitatii atat a actiunii, cat si a exceptiei de neconstitutionalitate.


Redam principalele pasaje din recursul in casatie:


3.1. Lipsa motivarii la momentul pronuntarii hotararii. Lipsa redactarii hotararii de condamnare

Conform Noului Cod de Procedura Penala din Romania:

'Art. 405. (1) Hotararea se pronunta, dupa redactare, in sedinta publica de catre presedinte sau de catre alt membru al completului de judecata desemnat de presedinte, asistat de grefier, care va citi dispozitivul hotararii, sau se pronunta prin punerea acesteia la dispozitia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei'.

Dispozitiile procesual-penale sunt clare in sensul motivarii si redactarii hotararii penale anterior pronuntarii. Aceasta solutie este si logica, in contextul in care persoana condamnata are dreptul de a cunoaste in concret care au fost motivele care au stat la baza condamnarii sale. Aceasta obligativitate deriva si din actul de infaptuire a justitiei dintr-un stat de drept, care trebuie sa fie cunoscut in integralitatea considerentelor avute in vedere cel putin acuzatului gasit vinovat.

Recurentului i-a fost comunicata hotararea de condamnare numai dupa formularea contestatiei in anulare, aspect care reprezinta, fara putere de tagada, incalcarea normelor imperative in sensul redactarii, motivarii si pronuntarii hotararii de condamnare.


3.2. Lipsa oricarei analize de catre instante


Conform Art. 1. NCPP:

'Normele de procedura penala si scopul acestora

(1) Normele de procedura penala reglementeaza desfasurarea procesului penal si a altor proceduri judiciare in legatura cu o cauza penala.

(2) Normele de procedura penala urmaresc asigurarea exercitarii eficiente a atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si ale celorlalti participanti in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari ale Uniunii Europene in materie procesual penala, precum si ale pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte'.

Art. 8. NCPP:

'Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal

Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil'.

Narativul acuzarii preluat atat de catre instanta de fond cat si de catre cea de apel in cazul primului act material retinut in sarcina petentului a constat in urmatoarele fraze: 'Inculpatul Caramitru George Stelian nu i-a raspuns la telefon inculpatului Petroiu Stefan Adrian, moment in care inculpatul Petroiu Stefan Adrian i-a spus colaboratorului: „mergem in casa peste el”. Acest aspect rezulta din declaratia colaboratorului sub acoperire Comanescu Georgian, coroborata cu procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Petroiu Stefan Adrian'.

Subliniem faptul ca la dosarul cauzei nu exista absolut niciun element probatoriu care sa confirme faptul ca drogurile vandute de catre inculpatul Petroiu colaboratorului acoperit ar fi provenit in realitate de la petentul Caramitru. Mai mult, avand in vedere faptul ca este unanim cunoscut ca traficantii de droguri vand cocaina la gram, este cel putin rezonabil, daca nu chiar evident, faptul ca inculpatul Petroiu s-a dus acasa la petentul Caramitru pentru a ii lasa acestuia o parte din drogurile obtinute, in conditiile in care cantitatea vanduta colaboratorului nu a fost de 5 grame, ci de 2,57 grame de cocaina.

In cazul celui de-al doilea act material, se confirma suspiciunea anteenuntata, acesta constand in faptul ca la data de 08.06.2022 s-a pus in aplicare mandatul de perchezitie domiciliara asupra inculpatului Caramitru, de la locuinta acestuia fiind ridicata cantitatea de 2,98 grame de cocaina.

Retinerea infractiunii de trafic de droguri, si nu a celei de detinere in vederea consumului propriu, este fundamentata de urmatoarea fraza din rechizitoriu si hotararile ambelor instante de judecata:

'Modul in care a fost identificata cantitatea de cocaina la domiciliul inculpatului Caramitru George Stelian, ambalata in pliculete autosigilante, fiind portionata in 5 doze, denota intentia inculpatului in vederea comercializarii cantitatii de droguri identificate'.

In primul rand, inculpatul a fost victima unui accident rutier in Grecia in anul 1997, in urma caruia a ramas paralizat, fara a isi putea misca membrele de la acel moment, coloana cervicala fiind sustinuta cu o parghie prinsa prin suruburi pentru sustinerea capului, toate aceste documente fiind depuse la dosarul cauzei inca de la demararea anchetei penale si ignorate in concret de catre parchet si instantele de judecata. Tragi-comic, dar real este faptul ca un paraplegic este acuzat de trafic de droguri prin aceea ca portiona cantitatile de droguri.

In al doilea rand, parchetul avea obligatia de a dispune expertiza medico-legala cu privire la capacitatea inculpatului Caramitru de a isi misca mainile, picioarele si capul pentru a se putea retine in ipoteza contrara celei relevate de documentele din Grecia, infractiunea de trafic de droguri.

In al treilea rand, Parchetul avea obligatia de a dispune expertiza medico-legala psihiatrica pentru a se releva daca inculpatul Caramitru avea discernamant si daca se afla in deplinatatea facultatilor mintale. Este numai rezonabil a presupune ca inculpatul, incadrat in grad permanent si grav de handicap de 25 de ani, nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale si/sau ca nu are discernamant.

In al patrulea rand, instantele de judecata aveau obligatia de a respinge judecarea cauzei in procedura recunoasterii vinovatiei, in contextul in care inculpatii se prevalasera de dreptul la tacere pana la prima infatisare, iar prevederile acestei proceduri conduceau la reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, modalitate de calcul ce ar fi permis judecatorului sa acorde o pedeapsa cu suspendarea sub supravegherea conditionata. Apararea a optat pentru aceasta varianta pentru securizarea executarii in libertate a pedepsei, optica ce s-a dovedit a fi corect in prima instanta si catastrofala in apel. Fara a contesta strategia apararii de la acel moment, subliniem pe de-o parte faptul ca instanta avea obligatia de a produce propria analiza in cauza, iar pe de alta parte faptul ca jurisprudenta unanima in ignorarea deciziilor Curtii Europene conduce la astfel de strategii din temerea unor condamnari cu pedeapsa in regim de detentie.

In al cincilea rand, 'intentia inculpatului de a comercializa' poate reprezenta cel mult tentativa la savarsirea infractiunii, si nu infractiunea consumata, retinerea acestui act material ca infractiunea de trafic de droguri de mare risc reprezentand, fara putere de tagada, incalcarea art. 7 din Conventia E.D.O. si principiul 'ultima ratio'.

In al saselea rand, fata de principiul anterior enuntat, este inexplicabil cum a fost posibila condamnarea inculpatului Caramitru cu executarea in regim de detentie, intr-un stat ce a fost la randul sau condamnat in nenumarate randuri pentru imposibilitatea asigurarii conditiilor minimale de detentie, in contextul in care in mod evident in acest caz particular sunt incalcate suplimentar si dreptul la viata intima si privata, la viata expressis verbis (inculpatul poate suferi traume fatale), dreptul la sanatate si, poate exagerand, chiar si dreptul la munca.

Subliniem faptul ca persoana condamnata Caramitru sta la mila celorlalti detinuti, in principiu condamnati pentru fapte de o gravitate exponential mai ridicata si cu violenta, pentru a fi spalat, ridicat din pat, urcat in pat, hranit etc., ceea ce lezeaza probabil ireversibil demnitatea, sanatatea si poate chiar viata acestuia.

In al saptelea rand, indolenta procurorului si a organelor de urmarire penala care debuteaza ancheta cu incalcarea celor mai elementare principii de drept penal, este confirmata de medicul arestului care a refuzat plasarea petentului in detentie chiar si pentru 24 de ore la data retinerii, si frizeaza savarsirea unor infractiuni in contextul insistentei halucinante de a ancheta si trimite in judecata o persoana nevinovata fata de infractiunea de care este acuzata, in pofida logicii elementare.

In fine, Curtea de apel Bucuresti trebuia sa determine inainte de pronuntarea unei hotarari cu executarea pedepsei in regim de detentie, daca inculpatul poate in mod obiectiv sa execute pedeapsa in regim de detentie fara a ii fi afectate drepturile la viata, sanatate si chiar si munca.

In acelasi context abuziv, parchetul audiaza martori care declara ca au procurat droguri de la inculpatul Caramitru pe parcursul anului 2022, fiind neclara modalitatea in care au fost chemate spre audiere aceste persoane.

Lipsa de logica a parchetului este confirmata si de afirmatia ca inculpatul Caramitru 'se aproviziona de pe raza municipiului Bucuresti', acesta fiind imposibil sa se deplaseze altfel decat in conditii speciale.

Abuzul acuzarii si indolenta instantelor de judecata sunt confirmate de urmatoarea fraza din rechizitoriu, retinuta de ambele instante de judecata in hotararile de condamnare:

'Din raportul de testare a probelor biologice nr. 989328 din data de 08.06.2022, a rezultat ca suspectul Caramitru George Stelian este consumator de cocaina'.

Or, ratiunea prelevarii acestei probe este de a se putea observa daca suspectul de trafic de droguri este consumator sau nu, pentru a se confirma activitatea de trafic (in cazul in care rezultatul este negativ) sau infirma (in ipoteza contrara). Desi toate indiciile aratau un consumator dependent de droguri care in mod obiectiv nu avea posibilitatea faptica de a efectua trafic de droguri, proba solicitata de acuzare favorabila inculpatului a fost ignorata sau interpretata in defavoarea acestuia.

Mai mult, dispozitiile Legii 143/2000 specifica obligatia procurorului de a dispune expertiza in cazul consumatorilor dependenti, pentru a se afla daca acestia aveau discernamant in genere si la momentul savarsirii faptei. Din nou, in mod intentionat, procurorul nu a dispus o asemenea expertiza. In fine, colaboratorul sub acoperire avea probabil dosare penale in desfasurare la momentul la care a sprijinit ancheta in prezenta cauza, fiind rezonabil a presupune ca a primit promisiuni in sensul unor pedepse mai blande, iar declaratia investigatorului acoperit nu poate fi interpretata decat pro causa.


3.3. Lipsa motivarii hotararii de condamnare in regim de detentie


Curtea de Apel Bucuresti este mai preocupata de motivarea respingerii apelului inculpatului, scapand din vedere ca nu motiveaza in concret pedeapsa extrem de dura aplicata ca urmare a admiterii apelului formulat de Parchet asupra unui inculpat handicapat, integrat social si fara antecedente penale.

In cadrul dreptului la un proces echitabil, se analizeaza si dreptul oricarei parti in cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instantei observatiile, argumentele si mijloacele sale de proba, coroborat cu dreptul fiecarei parti ca aceste observatii si argumente sa fie examinate in mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligatia instantei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta deja consacrata a Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arata ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Conventie, inglobeaza, intre altele, dreptul partilor unui proces de a-si prezenta observatiile pe care le apreciaza ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implica, mai ales, in sarcina 'tribunalului', obligatia de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor si cererilor de proba ale partilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora' (cauza Van de Hurk c. Tarile de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; in acelasi sens, cauza Albina c. Romania, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligatia instantei de a raspunde prin motivare la argumentele prezentate de parti este justificata, intrucat 'numai prin pronuntarea unei hotarari motivate poate fi realizat un control public al administrarii justitiei' (hotararea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001)”.


Prezentam cele mai importante fragmente din exceptia de neconstitutionalitate:


„d) Situatia de fapt

In fapt, inculpatul Caramitru George Stelian a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 1D/P/2022 din data de 27.07.2022 sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de droguri de mare risc (prevazuta de art. 2, alin.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin.1 Codul Penal, 2 acte materiale) si detinere de droguri de mare risc pentru consum propriu (prevazuta de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000).

Coinculpatul Petroiu Stefan a fost acuzat de aceleasi infractiuni, cu deosebirea ca actele materiale ale acestuia au fost reprezentate de vanzari catre investigatorii sub acoperire in datele de 11.01.2022 ora 15:00, 11.01.2022 ora 18:00 si 26.01.2022.

Din descrierea faptelor reiese faptul ca infractiunea de trafic de droguri a constat in 'in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale: – la data de 26.01.2022, i-a vandut inculpatului Petroiu Stefan Adrian cinci doze de cocaina (2,60 grame de cocaina), la locuinta inculpatului Caramitru George Stelian din municipiul Calarasi (...)', iar infractiunea de detinere de droguri si al doilea act material al infractiunii de trafic de droguri de mare risc in aceea ca 'la data de 08.06.2022, a detinut la locuinta sa din municipiul Calarasi (...) 5 pungute din material transparent ce contineau cocaina (2,98 grame), in vederea oferirii, vanzarii si pentru consumul propriu'.

Petentul-condamnat este incadrat in grad de handicap permanent, nerevizuibil si cu insotitor, intrucat in urma unui accident din anul 1997 nu isi mai poate misca mainile si picioarele, iar capul este sustinut de o tija metalica prinsa in suruburi.

De asemenea, petentul condamnat nu avea antecedente penale, are studii superioare, era integrat social (atat cat este posibil in situatia sa).

Prin hotararea penala nr. 91/2022 pronuntata in data de 15.12.2022, in dosarul nr. 934/116/2022 de catre judecatorul din cadrul Tribunalului Calarasi, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani inchisoare, cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pentru infractiunile de trafic de droguri de mare risc, 2 acte materiale si detinere de droguri de mare risc.

Prin decizia penala nr. 531/A, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 23.03.2023, in dosarul cu nr. 934/116/2023 si comunicata dupa formularea unei contestatii in anulare asupra acesteia, a fost admis apelul DIICOT si s-a dispus condamnarea inculpatului Caramitru la pedeapsa de 3 ani si 6 luni de inchisoare, in regim de detentie, ca efect al inlaturarii aplicarii circumstantelor atenuante.

La data de 23.03.2023, petentul fost incarcerat, in baza emiterii mandatului de executare a pedepsei, fara a primi hotararea de condamnare.

La data de 04.04.2023, am formulat contestatie in anulare, ce a fost respinsa de Curtea de Apel Bucuresti, in dosarul nr. 2254/2/2023, prin hotararea nr. 1050/2023 din data de 24.05.2023, necomunicata pana in prezent (n.r. hotarare pronuntata de catre judecatoarele Raluca-Mihaela Andras si Claudia Jderu).

e) Elemente de noutate fata de Jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie

In jurisprudenta Curtii Constitutionale, au fost identificate 9 Decizii de respingere a exceptiilor invocate pana la data formularii prezentei, urmand sa evidentiem in continuarea caracterul de noutate al exceptiilor invocate fata de argumentele aduse.

In esenta, exceptiile ridicate in fata Curtii Constitutionale au fost ridicate fata de aceleasi articole din Constitutie, insa cu o raportare diferita la articolele din Conventie si fata de Decizii de admitere ale Curtii Constitutionale cu privire la alte norme de drept cu efect decisiv si imperativ fata posibilitatea de a indrepta o hotarare vadit nelegala.

Astfel, lipsa motivarii hotararii judecatoresti reprezinta motivul de condamnare a Romaniei in numeroase cauze judecate la Curtea de la Strasbourg, enumerate in Decizia nr. 233/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei atunci cand s-a statuat obligatia judecatorului de a motiva hotararea de condamnare la momentul pronuntarii.

Avand in vedere faptul ca:

- Hotararea judecatoreasca trebuie motivata fata de argumentele partilor fie si concis;

- In prezent deciziile din apel nu pot fi reformate pentru lipsa motivarii

- Curtea EDO specifica in mod concret ca aplicarea Conventiei este obligatorie pentru instantele nationale anterior sesizarii sale

- Cauzele pronuntate in materia lipsei motivarii hotararii judecatoresti sunt obligatorii fata de partile contractante, iar in acest context Romania nu numai ca nu a facut posibila o cale de atac de reformare a unei hotarari penale, dar a si abrogat singurele puncte ale art. 438 din Codul de Procedura penala, care permiteau indreptarea erorilor de judecata cu privire la incalcarea normelor ce atrag inclusiv nulitatea absoluta;

- Argumentele avute in vedere de Legea 255/2013 nu au aplicabilitate prin prisma art. 438 alin (1) pct. 9 si 13 din Codul de Procedura Penala

- Recursul in casatie are prevazuta procedura de admisibilitate in principiu, astfel incat argumentele degrevarii Curtii Supreme, nu numai ca nu pot fi primite in conditiile in care justitia este realizata in primul rand prin Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar recursul in casatie isi propune inclusiv sa uniformizeze jurisprudenta, care in privinta motivarilor inca este fundamental diferita, creand situatii vadit discriminatorii prin solutii de achitare fata de solutii de condamnare cu executarea pedepsei in regim de detentie, dar nici nu sunt pertinente.

- Pct. 9 si 14 ale art. 438 alin (1) abrogate nu se circumscriau motivelor de contestatie in anulare, astfel cum intr-adevar celelalte puncte nu aveau un rationament juridic conform expunerii de motive a Noului Cod de Procedura Penala,

- Pana la interventia clara a legiuitorului nu poate exista un remediu efectiv intern fata de hotarari vadit nemotivate cu un caracter de aleatoriu care lasa impresia cetatenilor, dar mai ales persoanei condamnate definitiv de abuz, arbitrariu, coruptie si lipsa de previzibilitate a sanctionarii faptelor cu caracter antisocial;

- Deciziile Curtii EDO sunt pronuntate la perioade de timp care conduc la infectivitatea acestora fata de persoanele condamnate in regim de detentie, pana la momentul respectiv in majoritatea covarsitoare a cazurilor, pedeapsa fiind executata sau considerata ca executata

- Nu exista niciun argument logic, faptic, social sau juridic pentru ca recursul in materie civila sa prevada astfel de erori, inclusiv nulitatea hotararii recurate, iar in materie penala sa nu existe absolut niciun remediu, indiferent de forma pe care ar imbraca-o acesta,

- Lipsa motivarii Deciziei de apel nu reprezinta altceva decat cea mai grava eroare de drept si incalcarea flagranta a articolelor din Constitutiei invocate, dar mai ales a art. 6 si 13 din Conventie, posibilitatea promovarii caii extraordinare de atac a recursului in casatie pentru un astfel de motiv constituind o garantie in plus a conformitatii hotararilor judecatoresti cu regulile de drept aplicabile

- Lipsa motivarii de catre instanta de apel nu reprezinta o chestiune de fapt, dupa cum nici motivul de casare prevazut la art. 438 alin. (1) pct. 7 nu reprezinta analiza elementelor de tipicitate prin raportare la situatia de fapt si numai analiza conformitatii intre descrierea faptei realizata de catre instanta de apel cu elementele de tipicitate ale infractiunii respective.

- O astfel de analiza care ar urma sa fie efectuata de catre Inalta Curte ar viza strict si punctual elementele imperative pe care trebuie sa le indeplineasca o hotarare judecatoreasca pronuntata in apel si existenta raspunsului instantei de ultim grad de jurisdictie la motivele de apel in sens restrictiv si nu raportari in extenso la situatia de ansamblu circumscrisa spetei

- Este revoltator si profund anticonstitutional ca legiuitorul sa trateze cu o astfel de superficialitate deciziile Curtii Constitutionale si sa existe tocmai in privinta Codului de Procedura Penala o astfel de incapacitate de rationare juridica si legislativa

- solicitam expres instante de contencios constitutional sa se pronunte explicit cu privire la ipoteza materializata in cauza judecata definitiv ce face obiectul prezentei, respectiv modalitatea concreta prin care poate fi indreptata o hotarare nemotivata a instantei de apel, inclusiv fata de lipsa motivarii instantei de fond. In esenta se solicita o explicatie efectiva si concreta asupra inexistentei unui remediu care este expresis verbis materializat prin numeroase condamnari ale Romaniei fata de exact aceleasi motive, in considerentele deciziei ce urmeaza a fi pronuntate.

Concluzionand, apreciem ca pana la acest moment CCR nu s-a pronuntat fata de aceasta imposibilitate obiectiva care este in contradictie vadita inclusiv cu jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie de motivare.


Nota: pentru logica redactarii prezentei, vom prezenta in ordine cantitativ descrescatoare considerentele in cadrul punctelor corelative exceptiilor, argumentatia folosita pentru una dintre exceptii, urmand a fi asimilata in continuare si cu privire la celelalte exceptii invocate.


I. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 438 alin. (1) din Codul de Procedura Penala din 2010, prin raportare la art. 1 alin. (3), 11, 15, 16, 20, 21 alin. (1)-(3), ale art. 23 alin. (11) , art. 124 alin. (1),art. 126, art. 129 din Constitutia Romaniei, prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a), art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cat si considerentelor Deciziei 233/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei si constatarea solutiei legislative cuprinsa in dispozitiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedura penala care nu include intre motivele de recurs in casatie si reformarea hotararii nemotivate din apel, este neconstitutionala.


Cu titlu prealabil, subliniem ca prezenta cerere vizeaza inclusiv neconstitutionalitatea simpla a unor texte de lege, sub nicio forma intentia petentului-condamnat nefiind aceea de a solicita Curtii Constitutionale a Romaniei completarea sau interpretarea normelor atacate.

De altfel, exceptiile invocate au mai fost analizate de catre CCR fata de critici diferite, dar exact fata de articolele contestate prin prezenta si in modalitati similare, Curtea respingand exceptiile ca neintemeiate si nu inadmisibile.

Reamintim, ca respingerea exceptiei de neconstitutionalitate reprezinta apanajul exclusiv al Curtii Constitutionale, Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind tinuta exclusiv de conditiile de sesizare, care in mod evident sunt indeplinite, cererea are legatura directa cu cauza, normele contestate sunt in vigoare (inclusiv legea prin care au fost abrogate articolele), iar textele de lege sunt clar identificate si neconstitutionalitatea solicitata, motivata.


1. Decizia nr. 233/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei


Pentru claritatea argumentatei, dar si pentru a nu incarca inutil analiza Onoratei Curti, vom folosi extrase din Decizia CCR nr. 233/2021, fata de care subliniem ca intelegem sa folosim intreaga jurisprudenta citata in considerente ca motivare si justificare a prezentei. (...)


In concluzie, odata ce motivarea hotararii nu a stat la baza solutiei de condamnare, dreptul la un proces echitabil a fost incalcat, motiv pentru care este imperativa rejudecarea cauzei.


2. Incongruenta intre normele procesual-penale – obligatia fara sanctiuni efective si eficiente pentru inculpat in absenta unei cai de atac


In primul rand, obligatia concreta de a motiva a judecatorilor din apel nu are o sanctiune autonoma si diferentiata care sa beneficieze in mod concret situatiei persoanei condamnate prin hotararea pronuntata, fiind astfel incalcate art.11, 15, 16, 20, 21, 124 si 126 din Constitutie si art. 6 si 13 din Conventia EDO, in ipoteza condamnarii la pedepse privative de libertate fiind incalcat si art. 5 din CEDO.

In al doilea rand, jurisprudenta consolidata a Curtii Constitutionale a Romaniei si CtEDO, precum si alte acte internationale cu putere de lege, astfel cum sunt acestea descrise in Decizia nr. 233/2022 a CCR prevede in mod clar si univoc parametri pe care trebuie sa ii respecte o hotarare pentru a fi motivata. In contextul in care nu exista o sanctiune- remediu care sa impacteze in mod concret si eficient situatia persoanei condamnate, ne aflam din nou in ipoteza incalcarilor antereferite.

In al treilea rand, 'Curtea retine ca motivarea hotararilor judecatoresti justifica echitatea procesului penal prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de acesta', in ipoteza contrara fiind incalcate art.1, 11, 15, 16, 20, 21, 124 si 126 din Constitutie si art. 6 si 13 din Conventia de la Strasbourg.

In al patrulea rand, 'Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate (Hotararea din 15 februarie 2007, pronuntata in Cauza Boldea impotriva Romaniei, paragraful 29, si Hotararea din 19 februarie 1997, pronuntata in Cauza Helle impotriva Finlandei, paragraful 60)'., in ipoteza contrara procesul devenind inechitabil, iar judecata teoretica si iluzorie. 'In mod similar, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca obligativitatea motivarii hotararilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constitutie si a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, precitata, paragraful 173)'.

In al cincilea rand, Infaptuirea justitiei, in numele legii, are semnificatia ca actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui executorie deriva tot din lege. (...) Datorita acestui fapt, hotararea judecatoreasca – desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare – reprezinta cel mai important act al justitiei (in acest sens, Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, paragrafele 163-165).

In al saselea rand, 'Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei instantei de la Strasbourg, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, include printre altele dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor (Hotararea din 28 aprilie 2005, pronuntata in Cauza Albina impotriva Romaniei, paragraful 30)'. 'Altfel spus, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Hotararea din 12 februarie 2004, pronuntata in Cauza Perez impotriva Frantei, paragraful 80, si Hotararea din 19 aprilie 1994, pronuntata in Cauza Van der Hurk impotriva Olandei, paragraful 59)'.

In al saptelea rand, , 'pronuntarea solutiei nemotivate in fapt, doar cu indicarea textului de lege in care se incadreaza infractiunea, potrivit art. 404 din Codul de procedura penala – fara a arata in ce mod s-a ajuns la acea concluzie/solutie, nu creeaza transparenta asupra actului de justitie'.

In al optulea rand, lipsa motivarii nu poate decat fi echivalata cu premisa lipsei motivarii la momentul pronuntarii (desi cu efecte exponential mai grave). 'Totodata, Curtea constata ca normele procesual penale ale art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) si ale art. 406 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala aduc atingere demnitatii umane si dreptatii, ca valori supreme in statul de drept'.

In al noualea rand, 'Pornind de la aceste premise, Curtea retine ca justitia are rolul de a restabili dreptatea in societate. In mod particular, in domeniul justitiei penale, dreptatea constituie un imperativ suprem, in conditiile in care procesul penal se poate finaliza cu o hotarare de condamnare, ce constituie o exprimare extrema a exercitarii fortei coercitive a statului. Or, pentru ca societatea si, in mod special, persoana condamnata sa accepte aceasta forma de exercitare a fortei coercitive a statului, hotararea judecatoreasca penala – actul final si de dispozitie al instantei, prin care se solutioneaza cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre parti – trebuie sa aiba o legitimitate deplina'.

In al zecelea rand, 'Avand in vedere cele retinute anterior, Curtea constata ca rasturnarea prezumtiei de nevinovatie la data pronuntarii minutei, in lipsa motivarii atat in fapt, cat si in drept a solutiei, conduce la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 400 alin. (1) si ale art. 405 alin. (3) din Codul de procedura penala, prin raportare la art. 23 alin. (11) din Legea fundamentala'. Or, lipsa cu desavarsire a motivarii nu poate decat fi neconstitutionala, iar lipsa unui remediu in ipoteza in care motivarea desi exista faptic, nu exista juridic, nu poate decat sa incalce normele constitutionale referitoare la statul de drept, egalitatea in fata legii, rolul justitiei si al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dreptul la aparare, accesul liber la justitie si la o cale de atac.

In al unsprezecelea rand, 'Curtea retine ca art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza o garantie generala impotriva arbitrarului atunci cand este vorba despre privarea de libertate. (...) Pentru a stabili daca o astfel de restrangere este in conformitate cu dreptul garantat de art. 5 din Conventie, statul trebuie sa precizeze motivele care au impus masura, pe de o parte, si, pe de alta parte, motivul pentru care masura a fost cea mai potrivita luand in considerare scopul urmarit'. De altfel, prevederile imperative, ale art. 393,417, 420 si 424 din Codul de Procedura Penala din 2010, raman pur teoretice si iluzorii in absenta unei cai de atac impotriva incalcarii acestora. In conditiile date, lipsa unui remediu impotriva lipsei motivarii de condamnare incalca art. 5 din Conventia EDO.

In al doisprezecelea rand, 'Cu alte cuvinte, desi dreptul la o decizie motivata este examinat in jurisprudenta instantei de la Strasbourg din perspectiva respectarii dreptului la un proces echitabil, el se incadreaza in conceptul de acces la instanta. Pentru a pune in aplicare prevederile art. 6 din Conventie si pentru a proteja drepturile care trebuie sa fie practice si efective, iar nu teoretice si iluzorii, Curtea de la Strasbourg a elaborat elementele structurale, parti integrante ale 'dreptului la o instanta': accesul la o instanta, finalitatea hotararilor judecatoresti, executarea la timp a hotararilor judecatoresti. Dreptul de acces la o instanta este un drept calificat (Hotararea din 28 mai 1985, pronuntata in Cauza Ashingdane impotriva Regatului Unit al Marii Britanii) si ia forme destul de diferite in sferele civila si penala. Din aceasta perspectiva, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca instantele nationale trebuie sa indice suficient de clar motivele pe care se intemeiaza o hotarare judecatoreasca, astfel incat justitiabilul sa isi poata exercita in mod util dreptul de recurs de care dispune (Hotararea din 16 decembrie 1992, pronuntata in Cauza Hadjianastassiou impotriva Greciei, si Hotararea din 15 februarie 2007, pronuntata in Cauza Boldea impotriva Romaniei)'.

In fine, lipsa motivarii concreta a hotararii instantei de apel coroborata cu imposibilitatea obiectiva de indreptare, echivaleaza expresis verbis cu incalcarea drepturilor invocate in petitul cererii, dar si a jurisprudentei consolidate a CtEDO si CCR.


3. Incalcarea art.1, 11, 15, 16, 20, 21, 124 din Constitutie si 6, 13 si 14 din Conventia EDO – egalitatea de arme


In conformitate cu Expunerea de motive a noului Cod de procedura penala, 'recursul in casatie urmareste asigurarea unei practici unitare la nivelul intregii tari. Prin intermediul acestei cai extraordinare de atac, a carei solutionare este numai de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este analizata conformitatea hotararilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile expres si limitativ prevazute de lege'., astfel incat lipsa motivarii constituie un motiv de recurs in casatie de sine statator in temeiul art. 6 din Conventia E.D.O..

Finalitatea recursului in casatie in materie penala a fost, in continuare, detaliata in jurisprudenta constitutionala care s-a dezvoltat de la data intrarii in vigoare a normelor de procedura. Astfel cum a retinut Curtea Constitutionala a retinut (Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016), in sistemul Codului de procedura penala in prezent in vigoare 'recursul in casatie a devenit o cale extraordinara de atac, de anulare, data in competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (…) astfel ca in recurs nu se rejudeca litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciaza daca hotararea data corespunde sau nu legii. Recursul in casatie reprezinta, asadar, un mijloc de a repara ilegalitatile si nu are drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sanctionarea hotararilor necorespunzatoare, cu scopul de a asigura respectarea legii, recursul avand si un rol subsidiar in uniformizarea jurisprudentei', iar 'instanta de casare nu judeca procesul propriu-zis, ci judeca exclusiv daca hotararea atacata este corespunzatoare din punct de vedere al dreptului, adica daca aceasta este conforma cu regulile de drept aplicabile'. In consecinta, 'recursul in casatie are ca obiect verificarea conformitatii hotararii atacate cu normele juridice aplicabile, in scopul indreptarii erorilor de drept'.

Dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun insa accesul la toate caile de atac si la toate categoriile de instante, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi solutionata. Dreptul la un proces echitabil, reprezinta un standard constitutional a carui indeplinire este apreciata in functie de ansamblul procesului si tinand cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodata, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea si egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre parti sa dispuna de posibilitati suficiente, echivalente si adecvate de a-si sustine apararile, fara ca vreuna dintre ele sa fie defavorizata in raport cu cealalta. In conditiile in care in mod automat si nediferentiat actul de acuzare reprezinta chiar inceputul judecatii, lipsa analizei si motivarii argumentelor inculpatului sau partii civile in procesul penal de catre instanta de fond sau cea de apel, reprezinta un tratament discriminatoriu pe de-o parte fata de acuzare cata vreme judecata poarta strict asupra rechizitoriului, iar pe de alta parte fata de persoanele care s-au aflat in aceeasi situatie dar argumentele lor fiind ascultate, a fost pronuntata o hotarare diferita, sau chiar cu un impact fundamental distinct, spre pilda o solutie de achitare fata de una de condamnare in regim de detentie.

Astfel prin lipsa motivarii se incalca totodata si art. 1 alin. (4) din Constitutie care instituie principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale, care presupune, pe de o parte, ca niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni in activitatea celorlalte puteri, iar pe de alta parte, presupune controlul prevazut de lege asupra actelor emise de fiecare putere in parte.

Dreptul de acces la justitie nu presupune numai cele doua grade de jurisdictie, ci exercitarea efectiva a oricarui remediu oferit persoanei acuzate de a indrepta erori judiciare. Prin imposibilitatea exercitarii recursului in casatie cu privire la o hotarare nemotivata nu se incalca numai art. 6 si 13 din Conventia EDO, dar si art. 11, 15, 16, 20 si 21 din Constitutia Romaniei prin aceea ca legislativul si/sau executivul nu au remediat aceasta situatie de la intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala desi aveau aceasta obligatie conform Constitutiei. Astfel, eroarea legiuitorului a produs, produce si va produce incalcari ale articolelor antementionate, materializate printr-o noua incalcare, respectiv a art. 16 din Constitutie si art. 14 din Conventie.

De asemenea, nu era necesara respectarea art. 11 si 20 din Constitutie prin raportare la art. 6,7,13 si 14 din Conventie, era suficient ca legiuitorul sa respecte art. 16 si 21 din Constitutia Romaniei, sau sa aiba un minim de logica, fie ea si nejuridica prin previzualizarea unei ipoteze avute in vedere de legiuitorul anterior inca de acum 100 de ani.


4. Incalcarea art. 11, 15, 16, 20, 21, 124 din Constitutie si 6, 13 si 14 din Conventia EDO – discriminarea


Discriminarea fata de reglementarea defectuoasa si insuficienta a art. 438 NCPP comporta doua aspecte:

a) Discriminarea prin plasarea acuzarii pe un palier superior, Ministerul Public avand apanajul acuzator emite rechizitoriul fata de care se desfasoara judecata, in timp ce inculpatul daca instanta de fond nu ii analizeaza argumentatia ajunge sa fie condamnat tocmai in baza argumentelor procurorului.

b) Discriminarea fata de toate persoanele acuzate sau condamnate care au beneficiat de o judecata corecta, completa, impartiala si fata de care a fost dispusa o hotarare definitiva motivata.

Pentru a evidentia diferenta de tratament in situatii identice, este suficienta lectura rechizitoriului , hotararii instantei de fond si celei de control, prin raportare la toate celelalte cauze avand acelasi obiect si privind aceeasi acuzatie.

In plus, in cauzele au fost judecate in mod definitiv, persoanele fata de care s-a dispus achitarea sau condamnarea cu suspendarea sub supraveghere, beneficiaza de un tratament net favorabil, in opozitie cu cele fata de care nu s-au dispus astfel de masuri, desi se aflau in situatii identice. Subliniem faptul ca facem referire strict la ipotezele hotararilor nemotivate fata de cele motivate si nu la diferitele hotararile pe care le

Lipsa unei cai extraordinare de atac cu parametri bine definiti si care sa fie judecata dupa regulile privind categoria caii extraordinare de atac din care face parte, se materializeaza in imposibilitatea obiectiva a persoanelor condamnate de a avea un remediu efectiv si a restabili situatia de egalitate fata de alte persoane condamnate cu suspendarea sub supraveghere, la pedepse mai mici sau achitate, aflate exact in aceeasi situatie concreta ca a lor.

In ipoteza in care totusi vorbim de autoritatea de lucru judecat a modalitatii de solutionare a cauzei de catre instanta de ultim grad de jurisdictie, atunci in mod obligatoriu trebuie sa existe un remediu eficient si efectiv in vederea situatiei halucinante in care se afla recurentul. Aceasta modalitate, astfel cum a statuat Curtea Constitutionala a Romaniei si a intarit Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa fie recursul in casatie intemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 9 si/sau 13 NCPP, abrogate prin Legea 255/2013.

Discriminarea survine si din aplicarea neunitara a deciziilor CCR si CtEDO in privinta motivarii hotararii:

a) In prezenta cauza, Curtea de Apel Ploiesti nu a analizat cauza in ansamblul sau si nici argumentele inculpatului.

b) In vreme ce remediul lisei motivarii hotararii instantei de fond este aplicat unitar de catre instantele de judecata si presupune rejudecarea de catre instanta de fond, in ipoteza apelului nu exista niciun remediu;

c) Daca instanta de control nu motiveaza atunci nici celelalte cai extraordinare de atac nu pot fi exercitate in mod eficient;

Recurentul s-ar fi aflat in libertate daca normele legale ar fi fost respectate. (art. 5 Conventia EDO)

Principiul legalitatii incriminarii ajunge sa fie incalcat prin mentinerea unei solutii de condamnare in conditiile efectelor continue ale unei hotarari definitive si nemotivate, cu incalcarea analizei incriminarii aduse si fara analiza in drept a faptei prin corespondenta cu situatia de fapt (art. 7 Conventia EDO).

Prin lipsa analizei spetei deduse judecatii si motivarii hotararii, se incalca jurisprudenta CtEDO, CEDO, Constitutia, dar si obligativitatea de a aplica integrat dreptul UE.(art. 13 Conventia EDO)

Discriminarea survine din faptul ca petentul se afla in prezent in starea de executare a unei pedepse privative de libertate, in timp ce alti cetateni aflati in situatii similare sau exponential mai grave se afla in libertate sau au fost deja pusi in libertate, inclusiv ca urmare a unor solutii motivate (art. 14 Conventia EDO).


5. Lipsa de previzibilitate a legii – incalcarea art. 1 din Constitutie, art.6 si 7 Conventia EDO


Corelarea cu articolele din NCPP cu privire la obligatia de a motiva si sanctiunea incalcarii obligatiei care in practica s-a conturat a fi nulitatea hotararii instantei de fond, nu are aplicabilitate tocmai in privinta aceleiasi ipoteze a hotararii nemotivate in apel, hotarare care este executorie si definitiva.

De asemenea, scopul legiuitorului a fost acela de a proteja drepturile si libertatile fundamentale de arbitrariu, erori, omisiuni si abuzuri, nu a valida astfel de ipoteze.

Luand in considerare faptul ca de esenta dreptului tine aplicarea acestuia, si nu imposibilitatea practica si obiectiva de a exista o masura remediu de protectie, apreciem ca recursul in casatie, fie este eminamente teoretic si iluzoriu, dupa cum practica a si demonstrat-o de altfel, fie este imprevizibil intrucat lasa impresia destinatarului normei ca are la dispozitie o cale de atac ce se dovedeste inefectiva tocmai cand actul final de justitie nelegal are efecte concrete asupra sa.

Textele de lege criticate sunt deficitare din perspectiva lipsei de corelare cu alte prevederi din acelasi capitol al Codului de Procedura Penala, respectiv cu cele ale art. 436 NCPP.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca semnificatia notiunii de previzibilitate depinde intr-o mare masura de continutul textului despre care este vorba si de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si de calitatea destinatarilor sai.

Rolul decizional conferit instantelor urmareste tocmai inlaturarea dubiilor ce persista cu ocazia interpretarii normelor, dezvoltarea progresiva a dreptului penal prin intermediul jurisprudentei ca izvor de drept fiind o componenta necesara si bine inradacinata in traditia legala a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Conventie nu poate fi interpretat ca interzicand clarificarea graduala a regulilor raspunderii penale pe calea interpretarii judiciare de la un caz la altul, cu conditia ca rezultatul sa fie coerent cu substanta infractiunii si sa fie in mod rezonabil previzibil (Hotararea din 22 noiembrie 1995, pronuntata in Cauza S.W. impotriva Regatului Unit, paragraful 36).

Cu toate acestea, instantele de judecata nu isi pot aroga rol legislativ, desi fata de prezenta solicitare apreciem ca preeminenta dreptului si tratatele la care Romania este parte, ar trebui sa conduca la admiterea caii extraordinare de atac.


6. Nullum crimen, nulla poena sine lege – incalcarea art. 1 si 20 din Constitutia Romaniei, 6 si 7 CEDO


Intrucat art. 49 corespunde art. 7 – Nicio pedeapsa fara lege din Conventia europeana a drepturilor omului, intelesul si intinderea acestuia urmeaza a fi interpretate prin raportare la art. 7 din Conventie, astfel cum rezulta din art. 52 para. 3 – Intinderea si interpretarea drepturilor si principiilor din Carta.

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 7 parag. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care consacra principiul legalitatii incriminarii si pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infractiuni, prevede si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului [Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29; Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 145].

Interpretarea stricta a legii penale de catre organele de urmarire penala si instantele de judecata este un corolar direct al principiului legalitatii legii penale. In materie penala, principiile “nullum crimen sine lege' si “nulla poena sine lege', impun ca doar legiuitorul sa reglementeze conduita incriminata, astfel incat fapta, ca semn al laturii obiective, sa fie cert definita, dar nu identificata prin interpretarea extensiva de catre cel care aplica legea penala.

In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, problema delimitarii dintre normele de drept material si cele de drept procesual a fost abordata in contextul analizarii domeniului de aplicare a dispozitiilor art. 7 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale privind principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege). Curtea a statuat ca dispozitiile art. 7 din Conventie se aplica numai dispozitiilor care definesc infractiunile si pedepsele prevazute pentru sanctionarea acestora. Cu toate acestea, o dispozitie legala calificata in dreptul national ca fiind procedurala va fi considerata ca norma de drept material (substantial) in masura in care aceasta are o influenta asupra severitatii pedepsei ce poate fi aplicata persoanei acuzate si va intra in domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 7 din Conventie [Cauza Scopolla impotriva Italiei (nr. 2) (MC), paragrafele 110-113].

Curtea Constitutionala a Romaniei a dezvoltat analiza asupra acestei chestiuni si a elaborat in jurisprudenta sa un set de criterii pentru determinarea caracterului unei norme ca apartinand dreptului material sau celui procesual. S-a retinut ca asezarea normei in Codul penal sau in Codul de procedura penala nu constituie un criteriu pentru delimitarea normelor de drept penal de cele de procedura penala, fiind necesara analizarea si a altor criterii, respectiv obiectul de reglementare, scopul si rezultatul cu privire la raspunderea penala la care conduce norma in discutie.

Mai mult, interpretarea legii trebuie sa existe, in caz contrar fiind incalcat ab initio principiul amintit.

Fata de cele aratate pe parcursul prezentei, amintim ca restrictiile generale, automate si nediferentiate referitoare la drepturi consacrate de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale au fost condamnate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului [Hotararea din 6 octombrie 2005, pronuntata in Cauza Hirst impotriva Regatului Unit (nr. 2), paragraful 82].

Apararea prin mijloace de drept penal a ordinii constitutionale tine de competenta Parlamentului, dar intra in atributiile Curtii Constitutionale verificarea modului in care politica penala configurata de legiuitor se reflecta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, in vederea respectarii unui just echilibru in raport cu valoarea sociala ocrotita (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, si Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015).

De asemenea, Curtea Constitutionala – facand referire la jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotararile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 si, respectiv, 6 iulie 2004, pronuntate in cauzele 'Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene' impotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx impotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen impotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 si 40, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz impotriva Austriei, paragraful 42, Larkos impotriva Cipru, paragraful 29, si, respectiv, Bocancea si altii impotriva Moldovei, paragraful 24) – a retinut ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere (Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 25).

Potrivit Avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE) in atentia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind calitatea hotararilor judecatoresti: '(..) Examinarea chestiunilor in drept trebuie sa cuprinda aplicarea regulilor de drept national, european si international (pct. 44). Examinarea chestiunilor in drept trece, intr-un mare numar de cazuri, prin interpretarea regulii de drept (pct. 46). Aceasta putere de interpretare nu trebuie sa ne faca sa uitam ca judecatorul trebuie sa asigure securitatea juridica, ce garanteaza previzibilitatea atat a continutului regulii de drept, cat si a aplicarii sale si contribuie la calitatea sistemului judiciar (pct. 47)'.

'Pentru a fi de calitate, hotararea judecatoreasca trebuie perceputa de justitiabil si de societate in general drept rezultatul unei aplicari pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile si al unei aprecieri convingatoare a faptelor, fiind executabila. Justitiabilul va avea atunci convingerea ca a fost examinata cauza sa si ca a fost solutionata corect si societatea va percepe hotararea ca pe un factor ce poate restabili pacea sociala (pct. 31)'.

In consecinta, apreciem ca reglementarea defectuoasa a recursului in casatie conduce la incalcarea principiului legalitatii incriminarii in interpretarea extensiva acordata de Curtea Constitutionala si Curtea de la Strasbourg, ca urmare a efectelor pe care le produce fata de o categorie de cetateni.


7. Incalcarea art. 1, 6 si 13 din Conventia EDO – obligatia aplicarii Conventiei


Curtea de la Strasbourg stabileste in primul rand, ca, in temeiul art. 1, care prevede ca 'Inaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in Titlul I al prezentei Conventii', raspunderea principala pentru implementarea si aplicarea acestor drepturi si libertati garantate revine autoritatilor nationale. Mecanismul plangerilor in fata Curtii este asadar subsidiar sistemelor nationale care protejeaza drepturile omului. Acest caracter subsidiar este reflectat de art. 13 si art. 35 § 1 din Conventie.

Scopul art. 35 § 1, care stabileste norma privind epuizarea cailor de atac interne, este de a permite statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a indrepta pretinsele incalcari formulate impotriva lor inainte ca aceste acuzatii sa fie transmise Curtii. Dispozitiile art. 35 § 1 se bazeaza pe presupunerea, reflectata de art. 13 (cu care are o stransa legatura), ca exista o cale de atac interna efectiva disponibila in ceea ce priveste pretinsa incalcare a drepturilor conferite de Conventie unui individ [a se vedea Selmouni impotriva Frantei (MC), nr. 25803/94, pct. 74, 1999–V, si Kudła impotriva Poloniei (MC), nr. 30210/96, pct. 152, CEDO 2000–XI].

Art. 13 din Conventie 'garanteaza o cale de atac efectiva in fata unei autoritati nationale pentru pretinsa incalcare a obligatiei in temeiul art. 6 § 1 de a examina o cauza in mod efectiv si intr-un termen rezonabil.

Sfera de aplicare a obligatiilor pe care le au statele contractante in temeiul art. 13 variaza in functie de natura plangerii reclamantului; 'efectivitatea' unei 'cai de atac' in sensul art. 13 nu depinde de certitudinea unui rezultat favorabil reclamantului. In acelasi timp, calea de atac impusa la art. 13 trebuie sa fie 'efectiva' in practica, dar si in drept, in sensul fie de a preveni incalcarea pretinsa ori continuarea acesteia, fie de a oferi o reparatie adecvata pentru orice incalcare care a avut loc deja si trebuie sa ofere perspective rezonabile de reusita [a se vedea Kudła, citata anterior, pct. 157–158; Sejdovic impotriva Italiei (MC), nr. 56581/00, pct. 46, CEDO 2006–II; Wasserman impotriva Rusiei (nr. 2), nr. 21071/05, pct. 45, 10 aprilie 2008].

Conform art. 46 din Conventie, redactat dupa cum urmeaza:

'1. Inaltele parti contractante se obliga sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii, pronuntate in cauzele in care sunt parti.

2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului ministrilor, care supravegheaza executarea ei'.

In legislatia din Romania, nu exista in prezent un remediu pentru ipoteza in care instanta de ultim grad de jurisdictie nu motiveaza hotararea in conformitate cu exigentele legislatiei nationale in materie, cele constitutionale si cele comunitare.

Or, in prezenta cauza nu numai ca nu a exista o judecata efectiva in apel, dar nu a existat practic nicio judecata intr-o cauza in care persoana acuzata a fost condamnata la o pedeapsa de 5 ani si 2 luni de inchisoare in regim de detentie sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de droguri de mare risc, in contextual in care asupra acesteia a fost gasita numai o cantitate de glucoza si niciun drog, neexistand nicio alta proba care sa stabileasca prin coroborare cu orice mijloc de proba nu numai existenta infractiunii, dar si orice suspiciune rezonabila in sensul savarsirii acesteia.

In acest context, se aduce atingere dispozitiilor art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece lipsirea de libertate se bazeaza pe o hotarare definitiva nemotivata, dar executorie.

Recurentului-condamnat i-a fost creata o situatie juridica vadit si complet diferita de a altor persoane aflate in situatii absolut similare, care au beneficiat de dublul grad de jurisdictie, au beneficiat de analiza ambelor instante cu privire la legalitatea si temeinicia actelor de urmarire penala si s-a dispus solutia in temeiul unei motivari.

Consecinta evidenta a acestei hotarari definitive de condamnare este lezarea, de o maniera concreta si profunda, a dreptului la un proces echitabil, consacrat de dispozitiile art.6 din Conventia E.D.O., si crearea unei situatii discriminatorii pentru inculpat, contrar practicii consacrate a Curtii E.D.O. in temeiul art.14 din Conventie.

Evidenta caracterului concret al lezarii drepturilor consacrate prin Conventia E.D.O. confera persoanei inculpate dreptul la un remediu efectiv, in conformitate cu dispozitiile art.13 din Conventie.

Prin urmare, fiind stabilit faptul ca CEDO constituie parte integranta a sistemului juridic intern, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, sarcina primordiala cu privire la aplicarea Conventiei revine instantelor nationale, si nu Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Astfel, in cazul judecarii cauzelor, instantele de judecata urmeaza sa verifice daca legea sau actul, care urmeaza a fi aplicat si care reglementeaza drepturi si libertati garantate de CEDO, este compatibil cu prevederile acesteia, iar, in caz de incompatibilitate, instanta va aplica direct prevederile Conventiei, mentionand acest fapt in hotararea sa.


8. Lipsa motivarii Tribunalului Calarasi si Curtii de Apel Bucuresti


In esenta, hotararea primei instante contine argumentatii generale aplicabile oricarei spete in materie, motivare lapidara preluata si de catre instanta de ultim grad de jurisdictie, cu unica deosebire fundamentala de inlaturare a circumstantelor atenuante retinute de catre instanta de fond, fara absolut nicio motivare concreta, fiind incalcat si principiul ultima ratio.

Niciuna dintre instante nu a analizat in concret in ce a constat existenta faptei, care au fost elementele de tipicitate ale infractiunii de trafic de droguri de catre o persoana handicapata care nu isi poate misca mainile, probatoriul analizat in dubio pro reo si in ansamblu vinovatia inculpatului.

Aceasta modalitate de judecata in fond si apel, materializata cu o condamnare la pedeapsa inchisorii in regim de detentie de 3 ani si 4 luni, reprezinta fara indoiala un dezastru atat juridic, cat si uman.

Mai mult si mai grav, Decizia nemotivata a Curtii de Apel Bucuresti nu a fost comunicata la momentul pronuntarii, fapt ce conduce la concluzia certa ca aceasta a fost motivata ulterior pronuntarii. Comunicarea a survenit dupa momentul formularii unei contestatii in anulare de catre persoana condamnata.


9. Recursul in casatie


In conformitate cu Expunerea de motive a noului Cod de procedura penala, 'recursul in casatie urmareste asigurarea unei practici unitare la nivelul intregii tari. Prin intermediul acestei cai extraordinare de atac, a carei solutionare este numai de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este analizata conformitatea hotararilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile expres si limitativ prevazute de lege'., astfel incat lipsa motivarii constituie un motiv de recurs in casatie de sine statator in temeiul art. 6 din Conventia E.D.O. .

Finalitatea recursului in casatie in materie penala a fost, in continuare, detaliata in jurisprudenta constitutionala care s-a dezvoltat de la data intrarii in vigoare a normelor de procedura. Astfel cum a retinut Curtea Constitutionala a retinut (Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016), in sistemul Codului de procedura penala in prezent in vigoare 'recursul in casatie a devenit o cale extraordinara de atac, de anulare, data in competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (…) astfel ca in recurs nu se rejudeca litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciaza daca hotararea data corespunde sau nu legii. Recursul in casatie reprezinta, asadar, un mijloc de a repara ilegalitatile si nu are drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sanctionarea hotararilor necorespunzatoare, cu scopul de a asigura respectarea legii, recursul avand si un rol subsidiar in uniformizarea jurisprudentei', iar 'instanta de casare nu judeca procesul propriu-zis, ci judeca exclusiv daca hotararea atacata este corespunzatoare din punct de vedere al dreptului, adica daca aceasta este conforma cu regulile de drept aplicabile'. In consecinta, 'recursul in casatie are ca obiect verificarea conformitatii hotararii atacate cu normele juridice aplicabile, in scopul indreptarii erorilor de drept'.

Privind dintr-o perspectiva distincta, lipsa motivarii instantei de apel care nu mai poate fi indreptata prin nicio cale de atac prevazuta de lege in mod direct, face obiectul reglementarii recursului in casatie.

Dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun insa accesul la toate caile de atac si la toate categoriile de instante, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi solutionata. Dreptul la un proces echitabil, reprezinta un standard constitutional a carui indeplinire este apreciata in functie de ansamblul procesului si tinand cont de specificul normelor procedurale aplicabile.

Hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda in motivarea sa, in fapt si in drept, argumentele judecatorului cu privire la solutia pronuntata, argumente care, in mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la sustinerile si apararile partilor, iar pe de alta parte, la dispozitiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecatii, in caz contrar fiind pronuntata cu nerespectarea prevederilor art. 401-404 Cod procedura penala si art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

In contextul in care art. 6, 7, 13 si 14 din Conventia EDO reglementeaza Dreptul la un proces echitabil, la un remediu efectiv si interzicerea discriminarii, apreciem ca prin coroborare cu situatia juridica creata, dar si jurisprudenta consolidata a Curtii de la Strasbourg, Recursul in casatie poate si trebuie sa indrepte anomalia juridica ce are drept consecinta detentia unor inculpati aflati in situatii juridice identice cu persoane fata de care instantele isi exercita in mod corect si concret obligatiile prevazute de lege si Constitutie.

Aplicand la speta dedusa judecatii standardul obligatoriu antementionat, desprindem urmatoarele:

a) In pofida faptului ca in jurisprudenta nationala s-a conturat o practica ferma si corecta in sensul anularii / desfiintarii hotararii instantei de fond de catre instanta de apel in ipoteza nemotivarii, legiuitorul nu a intervenit pentru a indrepta anomalia juridica si contradictia vadita cu dreptul si jurisprudenta comunitare;

b) In contextul in care mijlocul legal este reprezentat de recursul in casatie, a carui reglementare incalca atat legislatia interna cat si cea comunitara, este necesar ca justitia sa fie restabilita prin Inalta Curte de Casatie si Justitie.


10. Expunerea de motive a Noului Cod de Procedura Penala (...)


Astfel, este lesne de observat ca la edictarea Noului Cod de Procedura Penala au fost avute in vedere aspectele semnalate prin prezenta, numai ca ulterior cu o lipsa totala de diligenta acelasi legiuitor a eliminat mai multe motive de nelegalitate ce puteau fi invocate pe calea recursului in casatie, printre care si unele esentiale ce aveau o conformitate deplina cu Constitutia Romaniei si Conventia EDO.

Reiteram si subliniem faptul ca cele doua motive de recurs in casatie ce erau prevazute in Codul de Procedura Penala din 2010 la art. 438 alin. (1) pct. 9 si 14 si abrogate prin art. 102 pct. 267 din Legea 255/2013, nu au fost 'transformate' in motive de contestatie in anulare, ci pur si simplu eliminate.

Chiar si din aceasta perspectiva, cea in care legiuitorul se afla intr-o grava eroare cu privire la ce urmeaza sa intreprinda in sens legislativ, aduce atingere tuturor textelor de lege invocate si suplimentar Legii 24/2000.


II. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 102 pct. 267 din Legea 255/2013 cu referire strict la abrogarea art. 438 alin. (1) pct. 9 si 14 din Codul de Procedura Penala din 2010, prin raportare la art. 1 alin. (3), 11, 15, 16, 20, 21 alin. (1)-(3), ale art. 23 alin. (11) , art. 124 alin. (1),art. 126, art. 129 din Constitutia Romaniei, prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a), art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cat si considerentelor Deciziei 233/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei.

Fara a relua argumentele expuse anterior, pe care intelegem sa le mentinem in integralitate si fata de prezenta exceptie, subliniem faptul ca nu exista absolut nicio motivare sau justificare a abrogarii pct. 9 si 14 alin. (1) ale art. 438 din Codul de Procedura Penala din 2010.

i. Argumentul degrevarii ICCJ, desi este justificat din perspectiva calitatii pe care o presupune judecata in fata Curtii Supreme, nu poate fi primit din perspectiva imposibilitatii persoanei condamnate definitiv de reforma o hotarare prin care nu a avut parte de o judecata efectiva si care nu contine absolut nicio argumentare de natura faptica sau juridica referitoare la speta sa. In cauza de fata avem in vedere faptul ca elementul calitatii motivarii instantei de fond este inexistent, iar argumentele sunt de fapt cele ale acuzarii. Astfel, instanta de control nu numai ca incalca normele de procedura referitoarele administrarea probelor in apel, dar nu motiveaza hotararea de respingere a apelului fata de esenta caracterului devolutiv si obligativitatea analizarii cauzei si nici cu privire la argumentele inculpatului.

ii. Argumentul degrevarii nu este sustinut nici de existenta procedurii filtru a admisibilitatii in principiu, prin intermediul careia pot fi inlaturate cererile vadit neintemeiate, abuzive sau inadmisibile.

Iii. Argumentul dublei legiferari in sensul prezentei acelorasi motive in cazul contestatiei in anulare ca si in cazul recursului in casatie nu se aplica si punctelor 9 si 14 care fac obiectul prezentei, acestea nefiind prevazute nici tangential in art. 426 NCPP.

iv. Nu exista motivarea concreta a abrogarii pct. 9 si 14 fata de specificul acestora si prin raportare la legislatia anterioara, care acoperea orice astfel de lacuna prin existenta triplului grad de jurisdictie. Astfel revenirea la sistemul clasic al celor doua grade de jurisdictie nu poate justifica inexistenta unui remediu pentru cea mai grava incalcare a normelor de drept procesual penal.

v. Natura caii extraordinare de atac a recursului in casatie nu exclude, chiar dimpotriva, valideaza repararea unor astfel de erori.

Cu privire la capetele subsidiare de cerere, intelegem sa mentinem integral argumentatia adusa pe intreg parcursul prezentei, formularea acestora vizand completarea ipotezelor pentru care a fost formulata exceptia de neconstitutionalitate, respectiv, oferirea unui remediu concret si efectiv fata de lipsa motivarii instantei de apel.

In fine, fata de ipoteza nemotivarii si redactarii Deciziei instantei de apel, nu exista niciun remediu, dupa cum nu exista nici fata de lipsa motivarii in genere a instantei de ultim grad de jurisdictie, astfel incat orice solutie legislativa care ar permite respectarea cel putin a art. 21 din Constitutie si art. 6 si 13 din Conventie o precizam ca fiind acoperitoare fata de scopul demersului.

In drept:, Tratatul Uniunii Europene, Carta Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene, Conventia europeana a Drepturilor Omului, Constitutia Romaniei, Deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei si Curtii EDO evocate pe parcursul cererii.


* Cititi aici intregul recurs in casatie

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

Comentarii

# cârcotaș date 6 February 2024 00:00 +1

Pe vremea comuniștilor se făceau cursuri serale sau la școli po******re. Publicarea unor cereri adresate instanțelor, înainte ca ele sa fi fost acceptate, nu servește la nimic, doar întrețin o tensiune în rândul justițiabililor. Oamenilor trebuie sa li se furnizeze exemple de reușită ale avocaților, nu exemple ale unor eseuri, mai mult sau mai puțin consistente.

# INCJ date 6 February 2024 11:58 +1

Singura solutie.....Desfiintarea IJ, si MAJORAREA salariilor magistratilor cu 80%...Plata HOT. mentinute iar cele nementinute mearga in pustie.

# Nascut bine, dar nefunctional.in termen ,? date 6 February 2024 17:47 0

O sa nasca CCR altul , sa ne traiasca si sa aiba noroc in viata.Dar cu cine ramane gravida, cu parlamentul?!

# Revoltator dar revolutionar! date 6 February 2024 17:56 0

Revoltator asa e, dar afost facut sub genialitatea marului fost ministru avocatul vestit si celebru cu participarea multor avocati , dar nu juristi , la fel de priceputi .Revolutionar este ca afost adoptat si nu conceput si nascut de parlament.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 23.07.2024 – Judecatoarea la care a picat gruparea Coldea

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva