24 octombrie 2020

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

FANARIOTUL DE LA CJUE – Michal Bobek, avocatul general de la CJUE, vrea desfiintarea SIIJ: „Dreptul UE se opune infiintarii unei sectii de parchet specifice cu competenta exclusiva pentru infractiunile magistratilor, daca infiintarea nu este justificata de motive reale si suficient de importante si daca ea nu e insotita de garantii suficiente pentru a inlatura riscul de influenta politica”. Bobek nu sufla o vorba despre abuzurile DNA care au impus crearea SIIJ

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

23 septembrie 2020 14:34
Vizualizari: 4216

Avocatul general de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Michal Bobek (foto 1), vrea distrugerea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ). Ideea a fost exprimata in concluziile depuse de Bobek in fata completului CJUE care se va pronunta in legatura cu necesitatea existentei SIIJ, potrivit comunicatului emis de curtea de la Strasbourg miercuri, 23 septembrie 2020.



Stupefiantele motive invocate de catre Bobek se refera la pretinsa inexistenta a motivelor reale si suficient de importante pentru crearea sectiei speciale, precum si la lipsa de garantii suficiente pentru a inlatura orice risc de influenta politica asupra SIIJ. Totusi, juristul nu sufla un cuvant despre teroarea catuselor cu care Directia Nationala Anticoruptie a impanzit intreaga Romanie, distrugand destinele a nenumarati oameni, si nici despre faptul ca anterior infiintarii SIIJ, dosarele vizandu-i pe judecatori si procurori erau instrumentati de catre DNA, total netransparent si adesea ca un mod de santaj asupra magistratilor care nu erau pe placul parchetului anticoruptie. In total contrast, SIIJ a fost creata dupa ample dezbateri parlamentare, transmise in direct, la care au participat reprezentanti ai ONG-urilor de traditie din sistemul judiciar (UNJR si AMR). Mai mult: spre deosebire de opacitatea in care functiona vechea sectie din DNA, actuala SIIJ trebuie sa prezinte anual un raport de activitate in fata Consiliului Superior al Magistraturii. Niciunul dintre aceste garantii de independenta si de transparenta nu a fost mentionat de catre Michal Bobek.

Revenind la dosarul aflat pe rolul CJUE, trebuie sa spunem ca acesta a aparut ca urmare a delatiunilor depuse de celebrele ONG-uri #rezistente Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania si Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor, fondate de catre judecatorul Dragos Calin, de la Curtea de Apel Bucuresti, respectiv de catre procuroarele Alexandra Lancranjan (DNA – foto 2 stanga) si Antonia Diaconu (DIICOT – foto 2 dreapta). Pe scurt: avocatul general de la CJUE a plecat urechea doar la agitpropul hashtagistilor, neluand in considerare punctele de vedere pertinente transmise de catre CSM in favoarea sectiei speciale. De altfel, amintim ca in ianuarie Lumea Justitiei a scris despre frapanta inegalitate de tratament cu care CJUE a tratat CSM si asociatiile de activisti de mai sus: doar 20 de minute pentru pledoaria CSM (institutia care a pus concluzii in favoarea SIIJ) si doua ore pentru FJR si AMASP (click aici si aici pentru a citi).


Bobek nu poate dormi de grija lui Netejoru si a raspunderii magistratilor


Alte probleme cu privire la care avocatul general Michal Bobek s-a rastit la Romania au vizat reinvestirea judecatorului Lucian Netejoru in functia de inspector-sef al Inspectiei Judiciare, precum si modificarea legislatiei, astfel incat raspunderea materiala a judecatorilor (si a procurorilor, chiar daca Bobek nu ii mentioneaza si pe ei) sa poata fi implementata in mod real, iar nu sa ramana optionala, ca in vechea legislatie. Pe scurt: amintim ca in forma Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor dinainte de octombrie 2018 statul putea sa se indrepte cu actiune in regres in fata magistratilor gasiti vinovati pentru savarsirea unor abuzuri, in timp ce in noua reglementare statul este obligat sa faca acest lucru.

Inainte de a va lasa sa cititi comunicatul CJUE de miercuri, mentionam ca ori de cate ori apare sintagma „dreptul Uniunii”, ea se refera in principal la art. 47 par. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la art. 19 alin. 1 par. 2 din Tratatul Uniunii Europene, dar si la art. 2 TUE.


Iata mai intai textul acestora:


- articolul 47, paragraful 2 din Carta UE: „Orice persoana are dreptul la un proces echitabil, public si intr-un termen rezonabil, in fata unei instante judecatoresti independente si impartiale, constituita in prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata”;

- art. 2 TUE: „Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre femei si barbati”;

- art. 19 alin. 1 par. 2 TUE: „Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunale specializate. Aceasta asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor”.


Redam comunicatul CJUE privind concluziile avocatului general (vezi facsimil):


Potrivit avocatului general Bobek, numirea interimara a sefului Inspectiei Judiciare si normele nationale privind infiintarea unei sectii de parchet specifice cu competenta exclusiva pentru investigarea infractiunilor savarsite de magistrati sunt contrare dreptului Uniunii

Dreptul Uniunii nu se opune unor dispozitii nationale referitoare la raspunderea statului pentru erorile judiciare si la actiunea in regres formulata de stat impotriva judecatorului vizat in caz de rea-credinta sau de grava neglijenta a acestuia, cu conditia ca aceste proceduri sa ofere suficiente garantii

In vederea ameliorarii independentei si eficientei sistemului judiciar si in cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeana, Romania a adoptat legile generic denumite 'ale justitiei'. Prin Decizia 2006/928/CE, Comisia a instituit un 'mecanism de cooperare si de verificare' (denumit in continuare 'MCV'), in cadrul caruia aceasta raporteaza periodic progresul realizat de Romania in ceea ce priveste independenta si buna functionare a sistemului judiciar. Intre luna septembrie a anului 2018 si luna martie a anului 2019, Guvernul Romaniei a adoptat cinci ordonante de urgenta care au modificat legile justitiei si au adaugat noi dispozitii la acestea. Unele dintre aceste modificari au fost evaluate negativ in rapoartele MCV din 2018 si din 2019.

In acest context, mai multe instante judecatoresti din Romania au adresat Curtii intrebari prin care i-au solicitat sa stabileasca caracterul, valoarea juridica si efectele MCV si ale rapoartelor periodice adoptate in temeiul acestuia. De asemenea, se solicita Curtii sa stabileasca daca recomandarile cuprinse in rapoartele Comisiei sunt obligatorii pentru autoritatile romane.

In plus, sunt vizate trei aspecte institutionale ale acestei reforme: numirea interimara a sefului Inspectiei Judiciare, infiintarea in cadrul Ministerului Public a unei sectii specifice insarcinate cu investigarea infractiunilor din justitie, precum si modificarea dispozitiilor privind raspunderea materiala a judecatorilor. Se solicita Curtii sa stabileasca compatibilitatea acestora cu principiile statului de drept, protectiei jurisdictionale efective si independentei justitiei, prevazute intr-o serie de dispozitii de drept al Uniunii.

In Concluziile prezentate astazi, avocatul general Michal Bobek propune Curtii, in primul rand, sa declare ca Decizia de stabilire a unui mecanism de cooperare si de verificare constituie un act adoptat de o institutie a Uniunii, a fost adoptata in mod valabil in temeiul Tratatului de aderare si este obligatorie din punct de vedere juridic pentru Romania. Rapoartele periodice adoptate de Comisie in temeiul acesteia nu sunt insa obligatorii din punct de vedere juridic, dar trebuie luate in considerare in mod corespunzator de acest stat membru.

Avocatul general aminteste, mai intai, ca Decizia MCV constituie o decizie in sensul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE (potrivit caruia decizia este obligatorie in toate elementele sale, iar in cazul in care se indica destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru acestia), care a fost adoptata de Comisie in temeiul Actului de aderare si ca ea este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii acesteia. Potrivit articolului 4 din Decizia MCV, ea se adreseaza statelor membre. Chiar daca la momentul adoptarii acestei decizii Romania nu era inca un stat membru, caracterul obligatoriu al actelor Uniunii adoptate inainte de aderare decurge din articolul 2 din Actul de aderare, care prevede ca, de la data aderarii, actele adoptate de institutii inainte de aderare sunt obligatorii pentru Romania. Consecintele nerespectarii deciziei mentionate, dincolo de posibilitatile de declarare si de sanctionare a unei eventuale neindepliniri a obligatiilor prin intermediul cailor obisnuite ale dreptului Uniunii, pot de asemenea sa aiba consecinte semnificative asupra participarii Romaniei la piata interna, precum si asupra spatiului de libertate, securitate si justitie.

Dupa ce a clarificat criteriile si natura examinarii care decurg din dispozitiile aplicabile ale dreptului Uniunii, avocatul general Michal Bobek propune Curtii, in al doilea rand, sa declare ca dreptul Uniunii se opune unor dispozitii nationale prin care guvernul adopta, prin derogare de la normele juridice aplicabile in mod normal, un sistem pentru numirea interimara in posturile de conducere ale organului insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare in cadrul puterii judecatoresti al carui efect practic este reintegrarea in functie a unei persoane al carei mandat a expirat deja.

Avocatul general aminteste ca dreptul Uniunii nu impune un model specific in ceea ce priveste organizarea sistemelor disciplinare pentru magistrati. Totusi, cerinta de independenta impune ca normele care il reglementeaza sa prezinte garantiile necesare pentru a evita orice risc de utilizare a unui astfel de regim disciplinar ca sistem de control politic al continutului deciziilor judiciare.

Avocatul general arata ca Inspectia Judiciara joaca un rol esential in cadrul procedurii disciplinare intrucat efectueaza ancheta preliminara. Un organ insarcinat cu deschiderea procedurilor disciplinare ar trebui cel putin sa demonstreze un anumit grad de independenta operationala si de ancheta.

In aceasta privinta, el arata ca numirea interimara a conducerii Inspectiei Judiciare introdusa printr-o ordonanta de urgenta, fara a consulta organul care trebuie consultat in mod normal cu privire la o astfel de numire, nu este conceputa doar pentru a asigura continuitatea functiei, ci are ca efect practic reintegrarea in functie a unei persoane al carei mandat a expirat deja, prin intermediul unei proceduri diferite de cea instituita de lege. Acest sistem este susceptibil sa dea nastere unor indoieli cu privire la interesul guvernului roman de a numi o anumita persoana in fruntea organului insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare impotriva magistratilor. In consecinta, un astfel de sistem nu pare sa cuprinda garantii de natura sa inlature orice indoiala rezonabila cu privire la neutralitatea si la impenetrabilitatea organelor judiciare fata de factorii externi.

Avocatul general Bobek propune Curtii, in al treilea rand, sa declare ca dreptul Uniunii se opune infiintarii unei sectii de parchet specifice cu competenta exclusiva pentru infractiunile savarsite de magistrati daca infiintarea unei astfel de sectii nu este justificata de motive reale si suficient de importante si daca ea nu este insotita de garantii suficiente pentru a inlatura orice risc de influenta politica asupra functionarii si compunerii sale.

Avocatul general arata ca infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie (denumita in continuare 'SIIJ') trebuie sa corespunda unei justificari deosebit de importante, transparente si reale. Odata indeplinit acest criteriu, este in plus imperativ ca compunerea, organizarea si functionarea unei asemenea sectii sa se conformeze unor garantii de natura sa evite riscul unor presiuni exterioare asupra puterii judecatoresti. In sfarsit, imprejurarile particulare legate de infiintarea SIIJ, precum si descrierea modului in care acest organ si-a exercitat atributiile sunt de asemenea pertinente pentru identificarea contextului relevant.

In aceasta privinta, avocatul general considera ca este dificil de sustinut ca infiintarea SIIJ a fost justificata in mod clar, neechivoc si accesibil. In plus, reglementarea SIIJ nu ofera garantii suficiente pentru a inlatura orice risc de influenta politica asupra functionarii si a compunerii sale. Instantele nationale trebuie sa fie indreptatite sa ia in considerare elemente obiective cu privire la imprejurarile in care a fost infiintata SIIJ, precum si functionarea sa practica, cu titlu de elemente susceptibile sa confirme sau sa infirme riscurile unei influente politice. Confirmarea unui asemenea risc poate sa dea nastere unor indoieli legitime in ceea ce priveste independenta judecatorilor, in masura in care compromite impresia de neutralitate a judecatorilor in raport cu interesul cu care sunt sesizati, in special atunci cand este vorba despre cazuri de coruptie. Mai mult, dreptul Uniunii se opune in egala masura infiintarii unei structuri de parchet care nu dispune de un numar suficient de procurori, prin raportare la volumul sau de activitate, asa incat functionarea sa operativa sa conduca cu siguranta la o durata nerezonabila a procedurilor penale, inclusiv cele care ii vizeaza pe judecatori.

Avocatul general Bobek propune Curtii, in al patrulea rand, sa declare ca dreptul Uniunii nu se opune nici unor dispozitii nationale privind raspunderea statului pentru erorile judiciare, nici existentei posibilitatii statului de a formula in mod subsecvent o actiune in regres pentru raspundere civila impotriva judecatorului vizat in caz de rea-credinta sau grava neglijenta a acestuia. Procedurile mentionate trebuie sa ofere insa garantii suficiente pentru a evita ca magistratii sa fie supusi unor presiuni directe sau indirecte susceptibile sa afecteze deciziile lor. Revine instantei nationale sarcina de a aprecia daca aceste conditii sunt indeplinite.

Avocatul general arata ca, potrivit legii nationale (Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor), raspunderea statului pentru erorile judiciare este acceptata ca rezultat al unor acte procedurale si in temeiul continutului hotararilor judecatoresti definitive, care includ interpretarea legii si examinarea probelor. Definitia erorii judiciare se caracterizeaza prin trei elemente: (i) actul procesual a fost efectuat cu incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual sau hotararea judecatoreasca definitiva este in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, (ii) un astfel de act procesual sau o astfel de hotarare judecatoreasca definitiva implica o incalcare grava a drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanei si (iii) produce o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.

In opinia avocatului general, o asemenea definitie a erorii judiciare nu este susceptibila sa creeze un risc de presiuni indirecte asupra puterii judecatoresti. In primul rand, dreptul Uniunii nu se opune ca raspunderea statului sa poata fi angajata pentru prejudiciile cauzate de judecatori in exercitarea functiilor lor. In al doilea rand, numai erorile evidente par a fi calificate drept erori judiciare in sensul acestei definitii.

Cu toate acestea, indiferent de regimul de raspundere, principiul independentei judecatorilor impune ca normele referitoare la raspunderea civila a judecatorilor prin intermediul posibilitatii statului de a recupera direct despagubirile platite persoanelor prejudiciate sa garanteze ca judecatorii sunt protejati de presiunile susceptibile sa aduca atingere independentei lor de judecata si sa influenteze deciziile acestora. Revine instantei nationale sarcina de a aprecia, in lumina tuturor elementelor relevante de care dispune, daca aceste conditii sunt indeplinite de normele nationale relevante, precum si in aplicarea lor practica.

Mentiune: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara”.

 


Comentarii

# mitica date 23 septembrie 2020 15:06 +11

Toate zdrentele de la bruxelles isi dau cu parerea.

# Ahmet date 23 septembrie 2020 15:09 +2

In a forthright judgment, the German court argued that, contrary to usual principles of EU law, it was not bound by the ECJ’s decision, and indeed that the ECJ itself had acted outside its powers (ultra vires). The ECJ had “exceed[ed] its judicial mandate” and its judgment “considered arbitrary” The German court managed to make such a ruling because it “slipped through the door of attributed competence”, according to the official. This refers to the fact that the governments of member states grant EU institutions some powers, while retaining others for themselves. The German constitutional court's ruling was music to the ears of EU critics in Poland and Hungary. The court deemed it had the authority to rule because the ECJ had strayed out of its jurisdiction into an arena of national power. This is contrary to EU treaties, which hold that the ECJ is the arbiter of EU law, including on determining where the boundaries of EU institutional powers lie.

# Cetateanul date 23 septembrie 2020 15:19 +1

Atunci când onorații și onoratele vor fi din nou alergați de anticorupțe să meargă să mulțumească sindicaliștilor și cotețului suprem, ăla ales de ei cică. Popcorn și cola!

# Lorenzo de Medici date 23 septembrie 2020 16:44 +11

Ăsta chiar cunoaște dreptul UE ? Ăsta chiar cunoaște drept în general ? Individul cică e ”avocatul general” al CJUE, dar nu știe lucruri elementare de drept. Cum ar fi că nu poți argumenta contra înființării SIIJ, prin raportare la normele obligatorii ale UE, care constituie o chestiune de ”legalitate comunitară”, doar prin considerente de ”oportunitate”, care, se știe, țin de marja de apreciere discreționară a statelor membre, precum și cum ar fi că MCV nu are cum să fie ”never ever” o ”decizie” a UE (drept derivat), ci reprezintă, așa cum îi zice și numele, doar un ”mecanism de cooperare”, neobliogatoriu la nivelul întregii UE, ci asumat bilateral între UE și România, prin tratatul de aderare, adică nu ca normă europeană, ci drept clauză generală de drept internațional public, întemeiată exclusiv pe voința concordantă a părților. Deci, cât de ”nedeștept” să fi și de rău-intenționat ?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL


    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home3/luju/public_html/_template/article.php on line 149
    • VERDICTUL ZILEI - Va reusi regimul Iohannis sa desfiinteze SIIJ?

    • VOTEAZA
Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 23.10.2020 – Si cum se schimba unii-n curve nici nu-ti vine sa crezi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva