2 October 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

STRAMBELE SOLUTII – Dupa ce a stat 112 zile nevinovat in arest pentru ca in final sa fie achitat definitiv de ICCJ, fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie Prahova, Constantin Ispas, continua sa fie umilit. Tribunalul Prahova si Curtea de Apel Ploiesti au refuzat sa ii acorde lui Ispas daune morale pentru abuzul comis impotriva sa, pe motiv ca nu exista o ordonanta a procurorului sau o hotarare judecatoreasca de constatare a nelegalitatii arestarii (Document)

Scris de: George TARATA | pdf | print

2 February 2022 18:19
Vizualizari: 5295

Victimele uriaselor abuzuri comise de DNA sub mandatul Laurei Kovesi continua sa fie umilite. Asta dupa ce au fost linsate in spatiul public, defilate in catuse, prezentate drept infractori, pentru ca apoi sa fie achitate definitiv. Intr-o asemenea situatie se regaseste fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie – Serviciul Judetean Prahova, Constantin Ispas, tinut 112 zile in arest preventiv, achitat definitiv si caruia instantele ii refuza pe banda rulanta cererea de acordare de daune morale.


 

La finele anului trecut, Lumea Justitiei a dezvaluit in exclusivitate ca judecatoarea Elena Avrigeanu de la Tribunalul Bucuresti a dispus, in mod cat se poate de corect spunem noi, acordarea unor daune morale de 150.000 lei pentru fostul sef al Parchetului Curtii de Apel Ploiesti Liviu Tudose, pe motiv ca acesta a fost retinut si arestat preventiv nelegal intr-un dosar fabricat de procurorii Lucian Onea (foto dreapta) si Cerasela Raileanu (foto stanga), pe vremea in care cei doi paradeau la „unitatea de elita” DNA Ploiesti (click aici pentru a citi).

Desi situatia lui Ispas este identica cu cea a lui Liviu Tudose – acesta fiind inculpat in acelasi dosar cu Liviu Tudose, stand in arest nevinovat si in final fiind achitat de ICCJ inclusiv pe motiv ca „fapta nu exista” pentru pretinsele infractiuni pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul intocmit de procurorii DNA Lucian Onea si Cerasela Raileanu (vezi facsimil), pretinse infractiuni constand in trafic de influenta si folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii – fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie Prahova are parte de un tratament total diferit in instante si de solutii strambe, din punctul nostru de vedere.


Dupa 112 zile in care a stat in arest nevinovat, Ispas nu are dreptul la daune morale


Concret, doua instante au refuzat sa ii acorde lui Ispas daune morale pentru calvarul judiciar indurat. Este vorba despre Tribunalul Prahova si Curtea de Apel Ploiesti care au respins cererea lui Constantin Ispas privind acordarea unor daune morale de 1 milion lei, reprezentand prejudiciul moral cauzat de arestarea nelegala la care a fost supus.

Astfel, in 8 octombrie 2020, Tribunalul Prahova a dispus respingerea cererii lui Ispas ca neintemeiata. Ulterior, in 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploiesti a respins apelul lui Ispas, confirmand astfel sentinta Tribunalului Prahova.

Judecatorii au invocat prevederile art. 539 din Codul de procedura civila, potrivit caruia privarea de libertate nelegala trebuie stabilita prin ordonanta a procurorului ori prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei. De asemenea, a fost invocat si infamul Recurs in Interesul Legii admis de Inalta Curte, conform caruia o hotarare judecatoreasca de achitare nu poate constitui temei pentru stabilirea caracterului nelegal al masurii privative de libertate. Cu alte cuvinte, un inculpat tinut in arest preventiv nevinovat in arest nu poate primi daune morale nici dupa achitarea definitiva, daca nu exista o ordonanta a procurorului sau o hotarare judecatoreasca de constatare a caracterului nelegal a arestului preventiv. O crunta anomalie.


Nesocotirea CCR


Pe de alta parte, trebuie observat ca decizia Curtii de Apel Ploiesti, din 13 octombrie 2021, prin care lui Ispas i-a fost respins apelul impotriva sentintei Tribunalului Prahova de respingere a cererii de acordare de daune, a fost data in pofida Decizia Curtii Constitutionale nr. 136/03.03.2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 494/12.05.2021, care a statuat ca: Solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare este neconstitutionala. In acest context, Curtea de Apel Ploiesti a decis ca „la momentul pronuntarii prezentei decizii din apel, dispozitiile art. 539 din Codul de procedura penala, dispozitii pe care si-a intemeiat in principal cererea de chemare in judecata apelantul reclamant, si-au incetat efectele juridice avand in vedere ca in intervalul de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 12.05.2021, Parlamentul nu a pus in acord cu prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei”. Totusi, in mod inexplicabil, asa cum arata Constantin Ispas in recursul formulat la ICCJ, aceeasi instanta continua sa faca apoi trimitere fix la prevederile din art. 539, declarat neconstitutional, de CCR.


Inalta Curte poate face dreptate


Sentinta Curtii de Apel Prahova a fost atacata cu recurs de Constantin Ispas la Inalta Curte. Aparat de avocata Alexandra Georgescu, fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie a obtinut deja o prima victorie la instanta suprema, existant astfel premisele ca ICCJ ii poate face dreptate prin acordarea daunelor morale pentru chinul judiciar la care a fost supus. Mai exact, Inalta Curte a admis in principiu recursul lui Ispas, urmand sa stabileasca termen pentru judecarea cauzei pe fond.


Prezentam in continuare un fragment din motivele de recurs ale lui Constantin Ispas impotriva sentintei Curtii de Apel Ploiesti (documentul integral este atasat la finalul articolului):

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova recurentul reclamant Ispas Constantin l-a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata daunelor morale pentru despagubiri cauzate prin prejudiciul moral suferit urmare a privarii de libertate a acestuia in mod nelegal in perioada 23.03.2016-12.07.2016.

In motivarea cererii am aratat in principal ca dosarul in care reclamantul Ispas Constantin, fost sef al Directiei Generale Anticoruptie - Serviciul Judetean Anticoruptie Prahova in perioada 2009-2015, arestat preventiv in faza de urmarire penala pentru 112 zile, s-a solutionat in etapa fondului cu o solutie de achitare, in temeiul art. 16 lit. a) Cod proc. pen. – fapta nu exista si art. 16 lit. b) teza I Cod proc. pen. – fapta nu este prevazuta de legea penala. Solutia a ramas definitiva prin retragerea apelului de catre parchet.

S-au aratat in cererea de chemare in judecata motivele care au condus la solutia de achitare si faptul ca aprecierea adusa asupra probatiunii administrate cu privire la pretinsele acte infractionale retinute in sarcina in calitatea sa de inculpat la momentul anchetarii sale penale s-a constatat ca nu subzista elemente de niciun fel pentru a-l face raspunzator de savarsirea infractiunilor imputate.

Pe de alta parte, intrucat in urma analizarii fiecarui act material infractional atat in privinta reclamantului, cat si a celorlalte persoane cercetate in acelasi dosar penal s-a constatat ca sesizarile organelor de politie nu au putut fi coroborate in mod indubitabil cu alte probe si mijloace de proba in privinta tuturor persoanelor cercetate, in atare situatie nu s-a putut proba dincolo de orice indoiala rezonabila nici implicarea si nici participatia lor efectiva la comiterea actelor infractionale descrise in cuprinsul starii de fapt a ordonantei de retinere si incheierilor penale atasate prezentei cereri de chemare in judecata.

Mai mult decat atat, am aratat ca au existat martori care in fata instantei Inaltei Curti de Casatie si Justitie - instanta de fond - ca au fost supusi unor presiuni de catre procurorii Onea Lucian si Negulescu Mircea din cadrul DNA Ploiesti sa dea declaratii mincinoase in sustinerea acuzatiilor, ulterior instanta stabilind ca aceste declaratii nu pot fi valorificate si nu au rezultat legaturi certe intre prezumtivii participanti si infractiunile care au facut obiectul anchetei penale.

Actiunea a fost respinsa de catre prima instanta motivat de faptul ca nu exista nici o ordonanta, incheiere sau hotarare judecatoreasca prin care sa se fi constatat in mod expres ca Ispas Constantin ar fi fost arestat nelegal. Respingerea actiunii pentru neindeplinirea conditiilor prev. de art. 539 privind caracterul nelegal a facut inutila cercetarea temeiniciei pretentiilor din cererea introductiva.

In apelul formulat am aratat ca la solutionarea cauzei trebuie avute in vedere anumite imprejurari care au condus la solutia de achitare, ca procurorii care au fost implicati in ancheta sunt pusi sub invinuire in legatura cu fapte penale savarsite in legatura cu dosarul in care Ispas Constantin a fost arestat si pe fondul cauzei am cerut instantei de apel sa aprecizeze asupra cuantumului prejudiciului pe baza probatoriului administrat.

Apelul a fost respins, motivat de faptul ca nu exista documentul/actul procedural care sa ateste ca arestarea a fost nelegala.

Asadar instanta de apel, ca si cea de fond, a analizat apelul doar sub aspectul caracterului nelegal al arestarii preventive, fara a examina fondul cauzei/ al pretentiilor.

(...)

Curtea de Apel retine la fila 12 ca nu este fondata critica reclamantului vizand gresita aplicare a dispozitiilor art. 539 Cod proc. pen., cu privire la care insasi instanta arata ca prin decizia Curtii Constitutionale nr. 136/03.03.2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 494/12.05.2021, s-a statuat ca 'solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare este neconstitutionala'.

Instanta de apel apreciaza ca, in raport de dispozitiile art. 147 din Constitutia Romaniei, aceasta decizie a Curtii Constitutionale este obligatorie si produce efecte pentru viitor, 'ceea ce inseamna ca, la momentul pronuntarii prezentei decizii din apel, dispozitiile art. 539 din Codul de procedura penala, dispozitii pe care si-a intemeiat in principal cererea de chemare in judecata apelantul reclamant, si-au incetat efectele juridice avand in vedere ca in intervalul de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 12.05.2021, Parlamentul nu a pus in acord cu prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei'. Retine in continuare ca desi dispozitiile pe care a fost intemeiata actiunea si-au incetat efectele juridice, cererea nu poate fi respinsa de plano, fara a examina in fapt si in drept cererea raportat la dispozitiile art. 9 alin. 5 Cod proc. pen, potrivit cu care 'orice persoana fata de care s-a dispus, in mod nelegal, in cursul procesului penal, o masura privativa de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege'.

Motivarea consemnata in paginile urmatoare ale deciziei este total contrara celor mentionate la fila 12, atata vreme cat instanta procedeaza in continuare la un minutios examen asupra art. 539 alin. 2, invocand la fila 13 doua decizii pronuntate asupra aceleiasi probleme, si anume Decizia nr. 15/18.09.2017 pronuntata in recurs in interesul legii in care s-a retinut ca 'hotararea judecatoreasca de achitare, prin ea insasi, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al masurii privative de libertate' dar si faptul ca 'in sens contrar, prin decizia nr. 136/2021, Curtea Constitutionala a constatat ca solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala, care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare incalca art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (1) si art. 52 alin. (3) teza intai din Constitutie.'

Decizia este marcata de ambiguitate cu atat mai mult cu cat desi face trimiteri repetate la jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la art. 539 alin. 2 Cod proc. pen., la necesitatea existentei unui act procedural prin care sa se fi constatat caracterul nelegal al arestarii preventive, la obligatia instantelor de a se pronunta asupra legalitatii masurilor preventive, concluzioneaza la fila 13- ultim paragraf – astfel: 'prin urmare, conform Curtii Constitutionale, in ipoteza privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare, valorificarea dreptului la repararea pagubei in fata instantei civile va avea ca temei respectiva ordonanta de clasare sau hotarare judecatoreasca de achitare'.

Asadar, motivarea instantei este marcata de imprecizie, confuzie, instanta prezentand intercalat opinii contradictorii cu privire la incidenta art. 539 Cod proc. pen., fapt care a determinat o interpretare eronata a acestei norme.

Instanta de apel, in mod nelegal, a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 539 alin. 2 Cod proc. pen., intrucat acest text de lege a fost declarat neconstitutional.

Pe parcursul solutionarii prezentei cauze a fost pronuntata si publicata in Monitorul Oficial nr. 494/12.05.2021 - Decizia nr. 136/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei prin care s-a constatat faptul ca solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare este neconstitutionala.

Cu toate ca instanta de apel mentioneaza despre decizia intervenita, ca aceasta are caracter obligatoriu atat in cauzele pendinte cat si in cele viitoare si ca temeul actiunii nu mai produce efecte juridice, in realitate aceasta reproseaza reclamantului ca nu detine nici un act dintre cele mentionate la art. 539 alin. 2 Cod proc. pen. prin care sa se fi constatat caracterul nelegal al arestarii sale si ca hotararea de achitare nu ii confera acestuia dreptul de a primi despagubiri.

Curtea constitutionala a retinut in considerentele deciziei anterior mentionate ca principala critica de neconstitutionalitate care se desprinde din motivarea exceptiei se circumscrie determinarii sferei dreptului persoanei la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal.

Astfel, aceasta critica se axeaza pe faptul ca reglementarea insasi a dreptului la repararea pagubei in conceptia art. 539 din Codul de procedura penala era mult prea restrictiva, intrucat conditioneaza acest drept numai de criteriul nelegalitatii privarii de libertate si refuza luarea in considerare a unui criteriu alternativ, cu caracter complinitor, care sa valorifice solutia de achitare pronuntata - si implicit pe cea de clasare data conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala -, indiferent de modul in care a fost dispusa masura privativa de libertate in cursul procesului penal, aspect care nu a mai format obiect al analizei Curtii Constitutionale in coordonatele noului Cod de procedura penala.

Instanta de apel era obligata sa se supuna Deciziei de neconstitutionalitate si sa excluda din examenul realizat orice referire la conditiile prev. de art. 539 alin. 2 Cod procedura penala. Atata vreme cat in cursul etapei procesuale a apelului a intervenit o astfel de decizie iar magistratii au continuat sa analizeze speta in baza unui text declarat neconstitutional, constatand ca nu este indeplinita o prima cerinta pentru a examina fondul pretentiilor, solicitarea de casare si de trimitere spre rejudecare este intemeiata.

Instanta de apel in mod gresit a retinut ca prin decizia nr. 136 din 03.03.2021 a Curtii Constitutionale s-a declarat neconstitutional textul integral al art. 539 Cod proc. pen.

Contrar celor retinute in continutul Deciziei nr. 136/03.03.2021, instanta Curtii de Apel Ploiesti a aratat ca dispozitiile art. 539 Cod proc. pen. si-au incetat efectele juridice, astfel ca nu a mentionat, macar tangential, dispozitiile alin. 1 al acestui text de lege, asupra caruia Curtea Constituionala nu a pronuntat nici o solutie. Decizia nr. 136/03.03.2021 arata ca “pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.539 alin.(2) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Marius Nita in Dosarul nr.5090/63/2017 al Tribunalului Dolj – Sectia I civila si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.2794D/2017. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arata ca textul criticat este neconstitutional in masura in care se interpreteaza in sensul in care persoana arestata preventiv in cursul procesului penal, desi achitata la finalul acestuia, nu beneficiaza de despagubiri in cazul in care nu s-a statuat expres asupra nelegalitatii arestarii preventive. Se mentioneaza ca acest sens neconstitutional al textului este aplicat in prezent ca urmare a Deciziei nr.15 din 18 septembrie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicate de Cristian Marius Nita in Dosarul nr.5090/63/2017 al Tribunalului Dolj – Sectia I civila si constata ca solutia legislativa din cuprinsul art.539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art.16 alin.(1) lit.a)-d) din Codul de procedura penala, sau achitare este neconstitutionala.”

Avand in vedere obiectul sesizarii si sensul in care s-a pronuntat Curtea Constitutionala, apare ca evident ca solutia a vizat exclusiv dispozitiile art. 539 alin. 2 Cod proc. pen., instanta de apel fiind obligata sa judece cauza din perspectiva art. 539 alin. 1 Cod proc. Pen.

Instanta de apel a realizat o interpretare eronata a art. 539 si art. 9 Cod proc. pen. cu privire la caracterul nelegal al arestarii preventive.

Instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca prin decizia sa, Curtea a apreciat in acest context ca procedura reglementata de art. 539 din Codul de procedura penala este o procedura speciala care deroga de la dreptul comun in temeiul principiului specialia generalibus derogant, retinand ca masurile preventive privative de libertate luate in cursul procesului penal reprezinta o limitare severa/majora a libertatii individuale a persoanei. Chiar daca textul constitutional permite limitarea libertatii individuale in scopul bunei desfasurari a procesului penal, nu inseamna ca, indiferent de rezultatul acestui proces, atingerea adusa acestei libertati nu ar trebui reparata. Cu alte cuvinte, deznodamantul procesului judiciar trebuie considerat ca fiind un criteriu esential pentru compensarea nedreptatii suferite de persoana in cauza.

Statul a apelat la o exceptie de la principiul inviolabilitatii libertatii individuale in cursul procesului penal pentru a-si realiza una dintre functiile sale principale, respectiv apararea ordinii publice, insa, odata ce a apelat la acest mecanism de exceptie, si-a asumat in mod direct raspunderea pentru aplicarea acestuia.

Prin urmare, in cazul in care se dovedeste printr-o ordonanta de clasare/hotarare judecatoreasca definitiva de achitare ca acuzatia in materie penala adusa persoanei este neintemeiata, limitarile severe aduse libertatii individuale a acesteia trebuie sa fie compensate.

Altfel, inviolabilitatea ar deveni un concept iluzoriu, care ar putea fi nesocotit fara niciun drept la despagubire ori de cate ori autoritatile statale ar dori acest lucru. Prin urmare, dreptul la despagubiri nu constituie un instrument juridic de garantare a libertatii individuale (circumscris cazurilor si conditiilor prevazute de lege), ci de reparare a incalcarii acesteia.

Daca pentru o masura preventiva privativa de libertate luata in conditii nelegale statul datoreaza despagubiri, indiferent de rezultatul procesului penal, tocmai pentru ca si-a incalcat propriul sau sistem normativ, tot astfel si privarea de libertate a unei persoane fata de care, analizand fondul acuzatiei, statul nu reuseste sa rastoarne prezumtia de nevinovatie reclama un necesar drept la despagubire.

Fiind privata de libertate in considerarea acuzatiei aduse, Curtea a retinut ca netemeincia acuzatiei sau neconcordanta ei cu realitatea are ca efect retinerea caracterului injust/nedrept al masurilor privative de libertate luate impotriva persoanei in cauza, in cursul procesului penal. Situatia relevata indica acelasi grad de severitate a intruziunii in libertatea individuala a persoanei precum ipoteza unei arestari nelegale, neconforma cu normele procedurale, astfel ca, in acest caz, dreptul la despagubiri nu poate fi negat.

Faptul ca privarea de libertate se dovedeste a fi injusta si nedreapta de abia la sfarsitul procesului penal nu inseamna ca nu a fost injusta si nedreapta chiar la momentul dispunerii ei si ca, prin urmare, persoana supusa masurii nu ar fi fost nedreptatita.

Orice actiune a statului, chiar legala fiind, daca prin finalitatea ei devine injusta/nedreapta pentru cetatean, trebuie insotita de un remediu normativ corespunzator in vederea restabilirii starii de dreptate atat in privinta persoanei in cauza, cat si pentru societate.

Prin urmare, evaluarea actiunii statului strict dintr-o perspectiva legalista - subsumata in mod mecanic respectarii procedurilor legale - poate duce la o concluzie falacioasa in analiza constitutionalitatii normei juridice. De aceea, ea trebuie realizata si din perspectiva fundamentelor care stau la baza existentei statului.

Intrucat valorile supreme consacrate prin art. 1 alin. (3) din Constitutie reprezinta garantii juridice fundamentale pentru asigurarea suprematiei Constitutiei, rezulta ca acestea sunt standarde de referinta primordiale in cadrul controlului de constitutionalitate a normei juridice si, in consecinta, trebuie valorizate in mod corespunzator.

In consecinta, din moment ce statul a aplicat unul dintre mecanismele care justifica o derogare permisa de la inviolabilitatea libertatii individuale si ulterior s-a dovedit ca acuzatia in materie penala adusa nu a fost apta sa rastoarne prezumtia de nevinovatie, actiunea initiala a statului nu poate fi calificata decat ca o fapta nejustificata si, in consecinta, ilicita, care angajeaza raspunderea sa delictuala in temeiul art. 1.349 din Codul civil, astfel ca ea trebuie valorizata in procedura speciala reglementata de art. 539 din Codul de procedura penala.

Solutia data/pronuntata pe fondul acuzatiei in materie penala, favorabila persoanei acuzate, nu o priveaza de statutul de persoana prejudiciata si nu compenseaza daunele aduse persoanei sale prin privarea sa de libertate dispusa in cursul procesului penal, intrucat aceasta solutie nu are natura juridica a unei despagubiri, ci, din contra, genereaza un drept la despagubire.

Astfel, este angajata o raspundere obiectiva a statului la repararea pagubei suferite de catre persoana in cauza, avand ca temei obligatia statului de a garanta buna functionare a serviciului public al justitiei. De aceea, statul este obligat sa recunoasca si sa garanteze dreptul la despagubiri ca urmare a unei privari de libertate dispuse in cursul procesului penal, indiferent de temeiul generator al raspunderii sale, respectiv caracterul nedrept sau nelegal al masurii privative de libertate.

Diferentierea facuta de instanta de apel sub acest aspect nu este decat una artificiala, negand in final dreptul persoanei vatamate la repararea pagubei suferite ca urmare a unei disfunctii de orice natura a sistemului judiciar.

Evident, aceasta raspundere poate fi limitata doar in cazul in care prin faptele sale persoana supusa masurii a impiedicat/stanjenit ori a incercat sa impiedice/stanjeneasca aflarea adevarului, ingreunand/distorsionand activitatea organelor judiciare, sau a avut o conduita reprobabila in contextul desfasurarii procesului penal. Or, nimic din toate acestea nu a fost retinut in sarcina lui Ispas Constantin, fapt ce cu atat mai mult arata ca instanta de apel a realizat un examen gresit a cauzei din perspectiva aplicarii art. 539 alin. 2 Cod proc. Pen.

Instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile art. 539 Cod proc. pen. raportat la art. 1 alin. 3, art. 23 alin. 1 si art. 52 alin. 3 teza I din Constitutie, pronuntand o hotarare ce contravine deciziei CCR nr. 136/2021.

In mod evident instanta de apel, desi reda un fragment al deciziei, relevat sub acest aspect, in realitate nu a tinut seama de considerentele deciziei nr. 136 din 3 martie 2021 prin care Curtea Constitutionala a concluzionat ca solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala, care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare incalca art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (1) si art. 52 alin. (3) teza intai din Constitutie. Prin urmare, in ipoteza privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala, sau achitare, valorificarea dreptului la repararea pagubei in fata instantei civile va avea ca temei respectiva ordonanta de clasare sau hotarare judecatoreasca de achitare.

In acest context, masura arestarii preventive dispuse in intervalul 23.03.2015-12.07.2016 inclusiv apare ca fiind una nedreapta prin raportare la solutia de achitare dispusa fata de Ispas Constantin, respectiv la considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 136/2021, retinand pe de o parte ca efectul declararii neconstitutionalitatii textului legal consta in suspendarea aplicarii prevederii ce conditiona acordarea despagubirilor de retinerea caracterului nelegal al masurii arestarii preventive, iar pe de alta parte ca necesitatea/obligatia de a detine un act de constatare a caracterului nelegal nu este incidenta in dosarul de fata.

In cauza dedusa judecatii achitarea fata de inculpatul Ispas Constantin a avut ca temei art. 16 alin. 1 lit. a, b Cod procedura penala. Desi din considerentele deciziei nr. 136/2021 rezulta ca solutia de neconstituionalitate s-a adoptat tocmai pentru ca textul art. 539 alin. 2 contravenea Constitutiei, instanta de apel il priveaza pe reclamant de dreptul la actiune pentru repararea prejudiciilor cauzate de arestarea sa invocand chiar normele constitutionale despre care Curtea arata ca apara drepturile fundamentale ale persoanei – dreptul la libertate, norma de la art. 539 Cod proc. pen. urmand sa fie pusa in acord cu legea fundamentala.

Prin urmare, avand in vedere obligatia statului de a valoriza dreptatea, incalcarea inviolabilitatii libertatii individuale in cazul analizat constituie o eroare judiciara in sensul art. 52 alin. (3) teza intai din Constitutie, dar nu din perspectiva aprecierii judecatorului cauzei care s-a bazat pe materialul probator existent in cauza, ci din perspectiva solutiei procesului. Astfel, este inadmisibil ca o persoana achitata sa continue sa suporte stigmatul privarii de libertate la care a fost supusa, fara a i se face o necesara reparatie atat materiala, cat si morala. De aceea, conditionarea dreptului la despagubiri strict de caracterul nelegal al masurii privative de libertate este de natura sa limiteze sfera de aplicare a dispozitiilor art. 52 alin. (3) teza intai coroborat cu art. 23 alin. (1) si art. 1 alin. (3) din Constitutie in conditiile in care, in temeiul acestor dispozitii constitutionale, si solutia de achitare/clasare data pe fondul acuzatiei in materie penala angajeaza raspunderea statului pentru privarea de libertate.

In consecinta, Curtea a constat ca, prin prisma art. 1 alin. (3) si art. 23 alin. (1) din Constitutie, privarea de libertate dispusa in cursul procesului penal solutionat prin aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedura penala genereaza un prejudiciu persoanei supuse acestei masuri, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 52 alin. (3) teza intai din Constitutie. Avand in vedere ca ambele ipoteze sunt menite sa apere aceleasi valori constitutionale (dreptatea, libertatea individuala, legalitatea), inseamna ca persoanei careia i s-a incalcat inviolabilitatea libertatii individuale trebuie sa i se recunoasca si sa beneficieze de aceeasi protectie. De aceea, Curtea constata ca situatia analizata reprezinta un caz de privare nedreapta de libertate, ipoteza in care dreptul la despagubiri al persoanei nu poate fi anihilat.

Prin urmare, instanta de apel putea si trebuia sa constate ca in cauza sunt indeplinite conditiile legale pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a Statului, raspundere obiectiva, independenta de culpa organelor judiciare implicate in luarea masurii preventive fata de Ispas Constantin, in analiza indeplinirii conditiilor legale pentru antrenarea raspunderii nemaiimpunandu-se analizarea conditiilor vizand fapta ilicita si savarsirea ei cu vinovatie prin raportare la decizia Curtii Constitutionale.

Asa cum am precizat, intrucat instanta de apel a limitat judecata doar la stabilirea dreptului la plata prejudiciului, nerealizand nicio analiza cu privire la fondul cauzei, va solicitam sa casati decizia recurata si sa restituiti cauza spre rejudecare pentru a-i da posibilitatea reclamantului de a beneficia de o judecata asupra fondului in toate gradele de jurisdictie competente. O eventuala judecata cu privire la prejudiciul suferit si cuantificarea acestuia nu s-a realizat pana in prezent.

In situatia in care retineti cauza spre rejudecare, va rugam sa aveti in vedere urmatoarele:

In motivarea prejudiciului moral reclamantul a invederat prin cererea introductiva ca ulterior eliberarii a devenit o persoana retrasa, necomunicativa, masura afectandu-i intreaga familie, ca a dobandit afectiuni medicale si ca a fost blamat in comunitatea locala.

Se impune a se mentiona ca reclamantul a depus la dosarul cauzei inscrisuri de natura medicala care sa sustina apararea anterior mentionata, iar declaratiile martorilor confirma in cauza starea de fapt invederata prin actiune de probatiunea administrata de catre reclamant.

Faptul privarii de libertate ce a devenit nedreapta in contextul clasarii cauzei, este cert ca l-a afectat din punct de vedere psihic pe reclamant existand astfel o legatura de cauzalitate intre arestarea nedreapta si prejudiciul invocat.

Aveti in vedere ca daunele morale solicitate sunt menite a compensa pecuniar suferinta psihica. Aceasta suferinta morala nu este susceptibila de dovedire directa si tocmai de aceea evaluarea cuantumului compensatiilor acordate cu acest titlu implica un standard de apreciere, fiind subiectiva. Cu toate acestea, elementele de fapt ale cauzei permit determinarea unor criterii care justifica un rationament de evaluare.

Legiuitorul nu a stabilit criterii obiective de cuantificare a prejudiciului, astfel incat instantele au puterea suverana de apreciere a despagubirilor, prin raportare la circumstantele concrete ale cauzei. Daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la importanta valorilor lezate si, in masura in care au fost lezate aceste valori, la consecintele negative suferite de cei in cauza in plan fizic si psihic, intensitatea perceptiei consecintelor vatamarii, masura in care le-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei.

Evaluand toate aceste elemente in contextul descris, cu luarea in considerare a faptului ca ecourile masurii preventive nu s-au stins la nivel local nici dupa eliberarea reclamantului, pe baza intregului material de la dosar, instanta era obligata sa evalueze suferinta creata reclamantului prin privarea de libertate timp de 112 zile si sa constate ca urmare solutiei de achitare, se impune plata catre reclamant a unei sume de bani”.


* Cititi aici integral motivele de recurs ale fostului sef al Directiei Generale Anticoruptie Prahova, Constantin Ispas, impotriva sentintei Curtii de Apel Ploiesti prin care i-a fost refuzata acordarea de daune morale ca urmare a arestarii nelegale la care a fost supus

Comentarii

# Cetateanul date 2 February 2022 18:28 +251

Îl trezește cineva pe Netejoru!? Măcar să îi anunțe pe juzii din ploiești că CCR nu s-a desființat. Iar deciziile CCR sunt obligatorii și nerespectarea lor este abatere disciplinară. PS Dacă nu se mai pun deciziile CCR se poate să ne anunțe și pe noi onor Inspecția sau măcar CSM, fie el și fără președinte, că aș avea ceva de revizuit!

# dragos barna date 2 February 2022 20:21 +1

iansanvedem daca le aresteaza siij ul si le tine la racoare 112 zile pe judecatoare si nu le da nimic ci isi cere scuze, ce fac doamnele jude? Inadmisibil, ce sa faca Dl Netejoru, respinge pe banda petitiile. E cam de SIIJ problema.

# barna dragos date 2 February 2022 20:27 +12

lipseste raspunderea magistratilor

# Foarte bine au facut. Si politistii sunt oameni obisnuiti. date 2 February 2022 21:48 +35

Cum ar fi ca pentru politisti sa fie alte legi? Nimeni nu sta nevinovat la arest. E niste prezumtii acolo niste baliverne niste fraze stas..ceva cu e caldura e mancare e apa calda si ceva a facut acuzatul de savarsirea de infractiuni. Mai moale cu nevinovatia la arest ca bateti campii.

# santinela date 3 February 2022 07:33 +4

Ete asta-i obrazul gros ca talpa al justitiei romanesti. Ca aia doi procurori au fost si sint niste cretini,care pina acum trebuiau de muuuult sa fie la puscarie stiam dar se pare ca tot atit de timpiti sint si judecatorii astia care au dat astfel de solutie de noaptea mintii. Spuneti-le numele ciumpalacilor in roba !!

# "romanul" date 3 February 2022 10:26 +1

Batranii spun: TALMES BALMES SI...NIMIC ! JUZII FRATERNIZEAZA CU PROCURORII(CARORA LE "JUDECA MUNCA"? ). E SI NORMAL , NU? CINE AU INTOCMIT DOSARELE SI ACTELE DE TRIMITERE IN JUDECATA? RASPUNDEREA JUZILOR ESTE INFINIT MAI MARE DEOARECE -AU ACCEPTAT ! -convine sau nu. Procurorii(avocatii STATULUI) au propriile pareri sii..interese SI PRIETENI CA SI JUZII normal!-convine sau nu.Dar daca la aceste "nivele" MEDIATIZATE" se intampla asa,in PROVINCIE ,CE ESTE? Procese de 15-20 de ani,iti iau casa,masa,pamantul si chiar libertatea(boli si moarte) si dupa 20-30 de ani se afla ADEVARUL! INTELECTUALILOR NEPRIHANITI !CINE PLATESTE ? Cine este investit cu drepturi DISCRETIONARE ASUPRA CETATEANULUI SA RASPUNDA PE MASURA. NU PENSII PENTRU ASA ZISE DERAPAJE(SINGULARE CHIAR/ CAP DE JUDE- ca mai mult e altceva)!- ACESTEA INSEAMNA VIETI SI DESTINE DE OAMENI!! RASPUNDERE "0" ORI ASTA INSEAMNA DICTATURA? .. A CUI..a "interesului"? REALITATI NU ..VORBE ! Se publica?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 30.09.2022 – Premiu pentru procurorul Nita, palma pentru judecatoarele Panioglu si Gulutanu (Galerie foto)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva