Lumea Justitiei continua seria dezvaluirilor facute de fosta sefa a Departamentului Relatii Internationale din Parchetul General, fosta procuroare Angela Nicolae (foto), intr-un interviu acordat Lumea Justitiei. Ajunsa in punctul in care a pierdut aproape totul, si fara sperante pentru viitor, dat fiind ca atat sanatatea sa, cat si a fiilor sai, precum si cariera i-au fost distruse iremediabil, ramasa cu o pensie care cu greu ii poate asigura un trai decent, fosta procuroare Angela Nicolae a hotarat sa continue dezvaluirile incepute in 2014, cand prin intermediul unor scrisori trimise Lumea Justitiei arata adevarata fata a unora precum Laura Codruta Kovesi sau Livia Stanciu, dar si lucratura Sistemului in cazul sau.

Angela Nicolae: "Eram in 2014, cand zgomotul de catuse era foarte puternic, iar Sistemul domina... Abuzurile s-au tinut lant"

Atunci, au reusit sa ii inchida gura, revocandu-i controlul judiciar, desi nu incalcase nicio interdictie, si trimitand-o de urgenta inapoi dupa gratii. Acum, Angela Nicolae face marturisiri cutremuratoare, dupa ce si-a ispasit pedeapsa de 4 ani la care a fost condamnata de Completul de 5 judecatori al ICCJ, condus de judecatorul Ionut Matei, care nu a facut altceva decat sa mentina sentinta de la fond pronuntata de completul condus de judecatoarea Mariana Ghena (in prezent membru CSM).

Publicam in continuare partea a doua a interviului realizat de Lumea Justitiei cu fosta sefa a Departamentului Relatii Internationale din PICCJ Angela Nicolae:

Presiuni psihice cu lucratori SRI

"Imediat dupa acea intalnire (n.red. - din Indonezia), tot in anul 2011, au inceput sa caute o pata in dosarul meu, in cei 36 de ani de activitate, insa nu au gasit. Singura modalitate era de introducere a unui denuntator, a unui martor, ceea ce s-a si intamplat pentru ca au gasit o colaboratoare de-a lor, un martor cu nume de cod, care l-a vizitat pe baiatul meu la spital. Aici, s-a imprietenit cu el, stia ca mama lui este procuror, si de aici incepe toata povestea, in sensul ca ii propune sa faca o firma, care a avut activitate timp de 4 luni, iar tot ceea ce se intampla apoi este cunoscut si din procesul care s-a desfasurat. (...)

Presiunile psihice asupra mea si asupra fiului meu s-au facut de la inceput si pana l-a liberarea conditionata. Presiunile au fost foarte mari. In momentul in care se afla in arestul central, baiatul meu era vizitat de doua ori pe saptamana de un barbat, noi banuim ca era un lucrator SRI, care avea circa 40 de ani, imbracat in costum. Acesta il lua pe Daniel si il ducea intr-o camera in care erau doar ei doi, fara un subofiter de la arestul central. Erau doar ei doi si ii spunea baiatului meu, probabil profitand de vulnerabilitatea baiatului meu si de boala pe care o avea, ca ar trebui sa ii faca un denunt mamei sale. Incercau sa ii smulga un denunt fata de mama sa. Era foarte curtenitor, ii dadea chiar si tigari fiului meu. Odata i-a lasat chiar si un pachet de tigari si i-a spus ca daca ii da un denunt fata de mama sa "astazi este vineri, maine te pun in libertate". Baiatul nu avea ce sa spuna!".

"O alta presiune psihica foarte puternica pentru mine a fost in arest, unde stateam intr-o celula unde, deasupra patului meu, statea o femeie care isi ucisese copilul in varsta de 2 ani prin asfixiere cu perna. Nu intamplator am fost bagata acolo. Nopti in sir nu am putut sa dorm. Pe de alta parte, fiul meu in celula in care se afla tot in arestul central, a aparut un barbat, care isi ucisese sotia si fiul. Era un om destul de violent. S-a vrut prin aceasta presiune ca sa ne demoralizeze total. Constatarea mea a fost ca aceasta modalitate de a folosi presiunea psihica era o modalitate de lucru a lui Kovesi, insuflata si subalternilor. Voia sa te termine, sa te darame, sa te striveasca de asa maniera incat sa nu te mai poti ridica si sa nu mai poti sa iti dovedesti nevinovatia. Este un nonsens. Sarcina probei revine organelor de urmarire penala, sa iti dovedeasca vinovatia, nu inculpatului sa isi dovedeasca nevinovatia. Or, prin aceasta presiune se cauta demoralizarea persoanei respective si sa nu mai poata sa lupte pentru aflarea adevarului".

"In orice caz, in afara de acel lucrator SRI, o alta presiune care s-a facut asupra noastra in timpul arestului se refera la modul in care se judecau contestatiile la arestul preventiv. Noi eram dusi la instanta sambata, intr-o zi nelucratoare. Eu plecam singura de la Targsor, intr-o masina a penitenciarului, iar baiatul meu venea de la Rahova, singur intr-o masina. Cate forte, pentru ce? Daca puneau termenele in cursul saptamanii, se stia public ce s-a discutat in sedinte. (...)

Presiunile au continuat pana la liberarea conditionata. Practic, eu nu am facut 4 ani inchisoare, am facut 5 ani inchisoare, cu un abuz foarte mare pentru ca, in mod normal, Comisia de liberari conditionate este cea care trebuie sa isi dea avizul. Paradoxal, apare si procurorul DNA, care nu are de unde sa stie ce a facut condamnatul in arest. Desi instanta merge pe admiterea cererii mele de liberare conditionata, procurorul pune concluzii negative pe un argument care nu se foloseste la liberarea conditionata, ci, cel mult, la individualizarea pedepsei la fond. S-a mers pe gravitatea faptei, instanta m-a pus in libertate, iar DNA a facut imediat contestatie la liberarea conditionata. Am mai stat in inchisoare inca 4 luni de zile, care pentru mine a mai insemnat inca un an penal. Practic, eu am stat aproximativ 770 de zile in stare de arest preventiv. Abuzurile s-au tinut lant. Pana in ultimul moment am fost dusa la Judecatoria Ploiesti fiind incatusata. In timpul judecatii de fond am fost legata, cu aceleasi catuse, eu cu fiul meu, mana dreapta a mea, cu mana stanga a lui. Ce imagine mai tragica poate sa existe pentru o mama, cand se vede incatusata alaturi de fiul ei?

Sigur, au fost momente care si-au pus amprenta asupra mea, inclusiv problema cu pensia care mi-a fost luata. Nu pot sa imi asigur plata intretinerii, nu pot sa imi asigur plata utilitatilor. Mie aceasta pensie speciala trebuia sa mi se dea, pentru ca nu am fost exclusa din magistratura. Mi-am dat demisia. Eu am primit pensia un an si jumatate, dupa care nu doar ca mi-au luat pensia, dar m-au pus sa platesc si ceea ce am primit pana la data respectiva. Este ingrozitor! Iar toate astea pentru ca am fost in Indonezia, pentru ca am vazut scrisoarea, pentru ca am scris la Lumea Justitiei, pentru ca am avut cunostinta si de anumite aspecte din viata personala a ei pe care, din bun simt si buna credinta, nu le-am dat publicitatii".

"Este vorba despre o relatie pe care a avut-o cu un ofiter SPP. Si nu numai asta. Ea cand a venit in Parchetul General, era ca un copil al meu, ca varsta, avea 33 de ani. Eu incercam sa o ajut, nu stiam ce se va intampla, nu stiam coloratura ei politica. (...) Am avut ghinionul ca la una dintre deplasarile pe care am facut-o impreuna cu ea, sa fiu confundata, spunand ca sunt procurorul general, pentru ca eram mai in varsta. Ea, in general, cu femeile nu prea era in relatii bune". (...)

"Am plecat intr-o deplasare oficiala in Africa de Sud, unde era insotita de acest SPP-ist, pe care ea il prefera. La un moment dat, dupa ce s-au facut toate formalitatile la hotelul unde eram cazati, trebuia sa merg in camera ei si sa ii duc documentele care urmau sa faca obiectul unui comunicat de presa. Ducandu-ma in camera ei, mai devreme decat ar fi trebuit, usa era deschisa si i-am surprins intr-o postura destul de delicata. Am spus ca tineretea isi spunea cuvantul. Intalnirile pe care le-a avut cu aceasta persoana, cu acest SPP-ist, sunt cunoscute foarte bine de confidenta ei, Dana Titian, care i-a fost si consilier".

Filaj la Gara de Nord

"Si pentru ca a venit vorba de Sistem, trebuie sa va spun ca unul dintre lucratorii SRI ne-a comunicat, mie si fiului meu, ca nu sunt vinovata si ca am fost folosita, sacrificata, pentru a dovedi ca Laura Kovesi nu a arestat numai oameni politici, primari si presedinti de consilii judetene, ci chiar oameni din apropierea ei. Ca s-a intamplat asa si ca in dosarul meu a actionat Protocolul din 2009, o doveste o nota care este ceruta de catre DNA SRI, intr-un alt dosar care il priveste pe Daniel Dragomir. Acolo sunt aspecte care arata ca SRI stia mai bine decat DNA ce este in dosarul meu. In afara de acest aspect, in timpul perchezitiei domiciliare s-au luat documente din casa mea, s-au pus intr-un sac care s-a sigilat, chipurile, fara a se face un proces verbal cu enumerarea tuturor elementelor ridicate. Ulterior, la desigilare, apare un document care nu fusese in casa mea. Este vorba despre un document al ANAF care ii privea pe doi libanezi. Eu am fost acuzata ca am facut trafic de influenta cu un baiat, baiatul meu, care era bolnav. Va dati seama ce element de risc aveam. Pe de alta parte, sumele de bani despre care se vorbeste in dosarul meu erau modice. La statutul pe care il aveam, nu puteam cere asemenea sume de bani, de 100 de euro, o mie de euro... Frecventa de trei saptamani sau lunar, dar si sumele dovedesc ca acele sume de bani erau solicitat de baiatul meu pentru procurarea de produse si substante psihotrope. De altfel, singurul filaj real care se face este cel in care fiul meu cere 100 lei de la secretara unuia dintre inculpatii libanezi, ii spune acesteia ca urmeaza sa mearga la Parchetul General, ii da de inteles ca aceasta suma va ajunge la mine, iar el este filat in continuare, retinandu-se ca ajunge de fapt la Gara de Nord, la benzinaria OMV, zona care era cunoscuta pentru traficul de persoane si traficul de droguri".

Solutia din apel, dinainte stiuta

"Coridorul despre care am vorbit, era mult mai larg, includea si pe cei din penitenciare si arestul central. Eram in faza de apel, iar unul dintre directori, nu o sa ii dau numele, a venit in camera detinutelor si m-a rugat sa nu introduc apel, spunandu-mi ca se va intruni Comisia de liberari conditionate si voi fi luata in discutie imediat. Participasem la toate actiunile socio-culturale, si trebuiau sa ma puna in libertate. Fraza pe care am retinut-o a fost asa: "de ce sa faceti apel colegilor dvs.?". Eu i-am spus ca cei care au fost colegii mei m-au trimis pe mine in judecata, fiind nevinovata. Eram intr-o situatie cu o depresie foarte grava. Aflasem ca fiul care era in libertate avusese doua tentative de sinucidere, si ca mama singura, as fi facut orice, in afara de denunt pentru ca nu mi s-a cerut si nici nu as fi facut asa ceva. In orice caz, am renuntat la apel, dar dupa o intalnire cu avocatul care a venit la Targsor, am revenit la apel. Va dati seama ca directorul stia acest lucru si stia ca voi avea 4 ani inchisoare in apel".

Adrian Nastase, simbolul coruptiei

"Inainte de plecarea in Indonezia mi-am dat seama de coloratura ei politica si de faptul ca raspundea la ordinele lui Basescu. La intalnirile oficiale cu delegatii straine, cu alti procurori general din alte tari, desi tematica era pe o anumita problematica de drept penal, de drept civil, de procedura penala, invariabil, la sfarsit sau la mijlocul discutiilor, Kovesi vorbea despre anumite persoane politice care fusesera arestate sau erau in verificari. Retin foarte bine cazul lui Adrian Nastase cand era prezentat ca si cand fusese condamnat, numai ca el se afla in cercetari in acea perioada. Este un mare abuz din partea ei si o dezinformare a unor delegatii straine, care plecau cu impresia ca acel om este deja condamnat, desi era in cercetari. Eu eram de fata, si aveam obligatia sa fac si rapoartele discutiilor. Aceste rapoarte, in perioada tuturor procurorilor generali pe care i-am prins la conducerea Parchetului General, stateau intr-un birou de la Departamentul de Relatii Internationale. In momentul in care a venit Kovesi, pentru ca eu consemnam tot, inclusiv aceste aspecte care dovedeau coloratura ei politica, atunci ea mi le-a cerut, spunand ca sunt rapoartele ei, desi erau ale institutiei. Niciun alt procuror general nu mi le-a cerut. Toate aceste rapoarte au trecut in biroul ei, sub pretextul ca sunt rapoartele ei".

Scrisorile la Lumea Justitiei

"Eu am trimis mai multe scrisori la Lumea Justitiei in perioada in care ma aflam in control judiciar. Aceste scrisori le scrisesem dupa vreo opt luni de arest preventiv si incercam sa arat opiniei publice situatia in care ma aflam, abuzurile care se faceau. Erau scrisori foarte incisive pentru anii respectivi. Eram in anul 2014, an in care zgomotul de catuse era foarte puternic, iar Sistemul era foarte puternic si domina, evident. Faceam afirmatii cu privire la modalitatea de lucru a lui Kovesi, a SRI, precum si a Liviei Stanciu. (...) Am avut forta sa scriu acele scrisori la Luju, dar m-au costat foarte mult pentru ca mie imediat mi-au revocat controlul judiciar, fara sa incarc vreo obligatie".

Urmarita cu dosare si dupa liberare

"Inainte de liberarea conditionata, atat mie, cat si baiatului meu, ni s-au facut alte dosare. Tocmai in ideea ca daca ajungem in libertate sa nu mai scoatem niciun cuvant. Lui i s-a inscenat un dosar legat de faptul ca in camera lui se gasisera niste folii de diazepam. Atunci au trimis dosarul la DIICOT. Eu am fost nevoita sa duc retetele respective, ca sa arat ca el se afla sub tratament. Sigur, dosarul a fost clasat. Apoi mi-au facut si mie dosar de rezerva, in care martorii respectivi care au fost de totala buna credinta au negat cele sustinute de DNA, astfel ca si acest dosar a fost inchis. DNA si-a pus amprenta si asupra organelor vamale. La un an de zile de la punerea in libertate, am vrut sa plec in plec in Italia, la invitatia unei bune prietene. In momentul in care am ajuns la aeroportul Otopeni, dupa verificarea documentelor, am fost intrebata de ce plec in Italia, cand am condamnarea din 2015. Am spus ca am condamnarea, dar mi-am executat deja pedeapsa. Va rog sa ma credeti ca m-au tinut trei sferturi de ora, numai pentru ideea ca era interzis la plecarea. Dupa ce s-ar fi luat legatura cu cineva, mi s-a dat voie sa plec. Amprenta se vede si mai departe. Am incercat sa fac un imprumut, insa mi s-a spus ca nu il pot face, intrucat in dreptul numelui meu este trecut "DNA". Practic, mi-au anulat o buna parte din viata".

Amnistie si gratiere

"In ultima vreme se tot vorbeste despre amnistie si gratiere, insa ca profesionist al dreptului, va spun ca in ultimii ani nu s-a mai dat un astfel de decret, desi in toate tarile vecine, chiar si in Marea Britanie, s-au dat sau se doreste a se da aceste decrete. Ar trebuie aceste persoane sa mearga in penitenciare ca sa vada cati oameni sunt nevinovati acolo".