Omul de afaceri Remus Truica (foto - alaturi de fetitele sale gemene) a devenit victima unor judecatori romani, care pe langa faptul ca i-au refuzat in mod fraudulos dreptul de a divorta in Romania, l-au obligat sa-si expatrieze copiii, printr-un artificiu judiciar in care s-a implicat Ministerul Justitiei, condus in 2011 de avocatul Catalin Marian Predoiu. Remus Truica a fost acuzat de rapire internationala de copii (propriile sale fete) de catre judecatoarea Daniela Ileana Tanasescu, de la Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, care, prin sentinta nr. 2102 din 25.11.2011 a dispus obligarea lui Remus Truica sa inapoieze in 15 zile fetele sale la mama lor in insula Saint Martin din Antilele Franceze, pe cheltuiala acestuia. Sentinta este una care sfideaza dreptul tatalui, intrucat sotii Truica sunt si in prezent casatoriti, iar nici unul dintre ei si nici cele doua fete ale lor nu au avut vreodata domiciliul altundeva decat in Romania si niciunul dintre ei nu a avut cetatenia franceza astfel incat sa li se opuna legislatia franceza, in dauna drepturilor cetatenesti romane. Casatoria a fost incheiata in Romania si singura „logica” a stabilirii de catre Tribunalul Bucuresti a „resedintei din Saint Martin” a fost simpla intamplare ca sotii Truica si-au cumparat in octombrie 2010 o casa de vacanta in acest loc.

Conflict de interese?

Deloc intamplator, reclamanta Irina Ioana Truica a fost reprezentata in proces de Ministerul Justitiei, care era condus atunci de ministrul Catalin Marian Predoiu, in timp ce, atentie, in octombrie 2011, Irina Truica era citata in dosarul de divort deschis de reclamantul Remus Truica pe rolul Judecatoriei Buftea (dosar 6257/94/2011) la sediul Casei de avocatura „Zamfirescu Racoti Predoiu”, a carei fondator, avocatul Andrei Calin Zamfirescu, este socrul lui Catalin Predoiu.

Istoria cazului Truica este simpla. In octombrie 2010, cei doi si-au cumparat o casa de vacanta in Insula Saint Martin din Caraibe (teritoriu francez) unde le-au adus pentru mai multe luni si pe fetele lor gemene, Maria si Natalia, nascute la 25 iulie 2004. In iunie 2011, omul de afaceri s-a trezit in cateva zile deposedat de bunuri de valoare, de banii din conturi, iar sotia sa, Irina Ioana Truica, deloc straina de aceste lucruri, a cerut unei instante locale franceze din Insula Saint Martin sa-i fie incredintate fetele rezultate din casatoria cu Remus Truica, aceasta separandu-se de sot, preferand compania unui barbat de culoare, cu ocupatie indoielnica. Surprinzator, desi niciunul dintre soti sau copii lor nu aveau cetateanie franceza, ci dimpotriva au locuit in Romania pana atunci, mama avand act de identitate romanesc, cu domiciliu stabilit in Romania, un judecator francez local a dispus printr-o ordonanta provizorie incredintarea copiilor mamei la resedinta din Saint Martin.

Trebuie inteles ca asa cum exista incompetenta si coruptie in instantele din Romania, Franta si teritoriile sale au o justitie chiar mai dezastruoasa decat cea de la noi, scandalurile privind „loteria nationala” a justitiei franceze tinand capetele de ziar interne.

Important este ca desi o instanta franceza nu avea niciun drept sa se pronunte pe problemele de familie ale unor romani, care aveau de sase luni o casa de vacanta in Saint Martin, instantele de judecata romanesti, ca un facut, si-au batut joc nu doar de dorinta copiilor de a veni in Romania, alaturi de tatal lor, dar au refuzat dreptul lui Remus Truica de a divorta in Romania si, cel mai grav, l-au acuzat de rapire internationala de copii, dupa cum veti vedea in continuare. Practic, asa cum Lumeajustitiei.ro a aratat in editia din 9 aprilie 2013, judecatoarea Alina Dumitrescu, de la Judecatoria Buftea (la fond) si judecatoarele Evelina Oprina si Laura Carcia de la Tribunalul Bucuresti (in apel) au declarat ca instantele romane nu sunt competente sa desfaca casatoria sotilor Truica incheiata in Romania, ambii cetateni romani. In acest dosar, in care Irina Truica s-a opus ca instantele romane sa se pronunte pe casatoria ei incheiata la Primaria Sectorului 1 in 2002, aceasta a fost citata la de casa de avocatura „Zamfirescu Racoti Predoiu” si reprezentata de cabinetul de avocat „Dragne si Asociatii” - (vezi facsimil)

Revenind la cazul de fata, subit, la simpla cerere a Irinei Truica, care nu divortase si nu avea in favoarea ei decat o ordonanta prezidentiala vremelnica a unui judecator francez care nu avea nici in clin si nici in maneca cu cetatenii romani, Ministerul Justitiei, condus de Catalin Predoiu (ginerele avocatyului Zamfirescu) a solicitat Tribunalului Bucuresti, in numele reclamantei Irina Truica sa se constate ca Remus Truica cade sub incidenta rapirii internationale de copii, intrucat dupa perioada de 1.07 – 21.07.2011 cand cu acordul mamei a luat copii in Romania si nu i-a mai trimis inapoi in Saint Martin, ar fi comis „rapirea”.

Cum poate fi un tata acuzat ca si-a rapit copiii si obligat sa si-i trimita intr-o tara straina?

Cazul a incaput pe mainile judecatoarei Daniela Ileana Tanasescu de la Sectia a IV-a civila a Tribunalului Bucuresti (dosar nr. 64634/3/2011) care la 25.11.2011 a pronuntat sentinta civila nr. 2102 prin care a admis cererea Ministerului Justitiei pentru reclamanta Irina Truica si a dispus obligarea paratului Remus Truica sa inapoieze minorele Maria si Natalia „la resedinta obisnuita a copiilor din Saint Martin, Franta, la mama acestora. Dispune executarea de catre paratul Truica Remus a obligatiei de inapoiere a copiilor in termen de 15 zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, sub sanctiunea amenzii in favoarea statului roman in cuantum de 2500 lei. Obliga paratul Truica Remus sa suporte toate cheltuielile de inapoiere a minorelor la resedinta obisnuita din Saint Martin, Franta”.

Va vine sa credeti ca o asemenea sentinta, care practic a expatriat cetateni romani minori, a ramas irevocabila? Asa s-a intamplat, desi – opinam noi – drepturile cetatenilor romani, majori si minori, trebuiau aparate de statul roman. Si asta cu atat mai mult cu cat audiate fiind de judecatoarea Tanasescu, fetele de 7 ani au declarat ca nu vor sa se intoarca in Saint Martin, ci sa stea in Romania cu tatal lor, iar un psiholog autorizat a atestat ca fetele de 7 ani „au discernamant” si „au raspuns in mod autentic si spontan intrebarilor puse de tribunal, ca au fost relaxate si cooperante in timpul audierii, si-au motivat dorintele in functie de ceea ce simteau”.

Nemultumita de aceste sustineri, judecatoarea Tanasescu le-a inlaturat pe motiv ca „nu inseamna ca acest discernamant este absolut”.

Cum ramane cu obligatia statului roman de a apara drepturile minorilor romani, daca instantele romane ii abandoneaza unor state straine? De cand judecatoarea se crede mai tare ca psihologul in materie de discernamant?

Iata cateva perle din motivarea judecatoarei Ileana Tanasescu, pentru care - in opinia noastra - dorinta copiilor si opinia psihologului nu au contat, si care a reusit performanta sa deposedeze un tata de copiii lui, acuzandu-l in mod aberant de „rapire”, pe baza unei sentinte provizorii a unui stat strain, inaplicabila unor cetateni romani, ale caror drepturi trebuiau aparate conform legislatiei romane. Foarte grav, veti observa ca judecatoarea si-a permis cu de la sine putere sa-l acuze pe tata in repetate randuri ca ar fi „influentat negativ” fetele, fara sa aduca niciun argument pertinent in favoarea acestui rationament, in schimb concluziile rapoartelor psihologilor au fost inlaturate pur si simplu, doar pentru ca ele nu au convenit judecatoarei.

„...instanta romana nu se poate constitui intr-o instanta de control judiciar fata de instanta franceza, toate sustinerile paratului cu privire la nelegalitatea si netemeinicia ordonantei de neconciliere pronuntata de Tribunalul de Inalta Instanta din Basse Terre la data de 27.06.2011 urmand a fi inlaturate...”

„...retinerea minorelor in Romania de catre tata, fara acordul mamei, reprezinta o neinapoiere ilicita, deoarece imediat neinapoierii dreptul privind incredintarea copiilor era atribuit conform Codului familiei roman si Codului civil francez, ambilor parinti, in plus, prin hotararea instantei franceze resedinta copiilor era stabilita provizoriu la mama, iar acest drept era exercitat efectiv de catre reclamanta ori ar fi fost altfel exercitat daca nu ar fi survenit retinerea ilicita...”

„...minorele in varsta de 7 ani nu au maturitatea si varsta necesare pentru a-si exprima opinia cu privire la inapoiere, aflandu-se sub influenta puternica a tatalui care se opune inapoierii...”

„...In ceea ce priveste impotrivirea minorelor la inapoiere, tribunalul retine ca fiind ascultate in camera de consiliu din 10.11.2011... cele doua minore au aratat ca nu doresc sa se intoarca in Saint Martin, fara a expune un motiv rational si pertinent pentru care se opun inapoierii... aflandu-se sub influenta paratului, care le-a indus ideea refuzului de a se intoarce in Saint Martin la mama...”

„...Rapoartele psihologice concluzioneaza ca minorele dispun de discernamant in conformitate cu varsta cronologica, ceea ce NU inseamna ca acest discernamant este absolut si face necesar a se tine seama de de opinia minorelor, ci ca au discernamantul unui copil in varsta de 7 ani...”

„...Din faptul ca minorele au raspuns in mod autentic si spontan intrebarilor puse de tribunal, rezulta ca cele relevate de ele cu ocazia audierii, expuse mai sus, denota cu claritate influenta pe care paratul a exercitat-o asupra minorelor dupa rapire, personal, in cadrul discutiilor purtate cu acestea si prin cadourile oferite, precum si prin intermediul invatatoarei copiilor, pentru a le induce opozitia la inapoiere in Saint Martin, astfel incat opinia minorelor nu este exprimata in mod liber si constient”.

„...Imprejurarea ca ulterior rapirii...”

Ministerul lui Predoiu pe cine a pazit?

Lumeajustitiei.ro considera ca Ministerul Justitiei poarta o mare raspundere in acest caz, intrucat s-a facut ca nu observa ca o instanta locala dintr-o insula franceza nu avea competenta sa decida soarta unor cetateni romani, care nu aveau cetateanie franceza si nicio legatura cu acest stat, si a promovat o actiune civila a carui efect a fost, in fapt, limitarea drastica a drepturilor tatalui copiilor, dar si abandonarea copiilor impotriva vointei acestora, intr-o insula straina.

Urmare a interventiei Ministerului Justitiei si a refuzului instantelor romanesti de a apara drepturile unor cetateni romani, Remus Truica nu-si mai poate vedea copiii, lasati la 10.000 km departare de tara lor, intr-un loc in care autoritatile romane obligate sa supravegheze drepturile copiilor romani nu au acces si competenta. Truica nici macar nu poate obtine divortul in Romania, ca atare nici un program de incredintare a copiilor pe teritoriul Romaniei, pentru ca instantele romane pur si simplu refuza sa-l divorteze, obligandu-l in schimb sa-si predea copiii intr-o tara straina, cu stampila de „rapitor” pusa pe frunte. Urmare a acestei sentinte aberante, servite presei de scandat de partea adversa, Truica a fost acuzat public de rapire si terfelit ca imagine doar pentru ca isi iubeste fetele si le-a dorit alaturi de el, el fiind in fapt singurul intretinator al familiei.

Plangerea la CSM - musamalizata

Urmare a acestei sentinte pe care multi avocati au apreciat-o ca pe o judecata incalificabila, Remus Truica a sesizat CSM impotriva judecatoarei Tanasescu, acuzata de indeplinirea atributiilor de serviciu cu rea-credinta.

In plangere s-a aratat: „Solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti nu a tinut seama de interesul superior al minorelor, de vointa si dorinta minorelor si de faptul ca acestea se impotrivesc trimiterii lor in Insula Saint Martin, iar potrivit constatarilor facute de psihologul care a participat la audiere dispun de discernamantul necesar pentru a se tine seama de opinia lor (...) instanta de fond a apreciat ca audierea directa a minorelor – subiecte ale rapirii – reprezinta o proba utila, pertinenta si concludenta pentru solutionarea cauzei. Instanta de fond a considerat ca in raport de opinia si vointa exprimata de acestea urmeaza sa aprecieze daca va face sau nu va face aplicarea textului de exceptie prevazut de art. 13 din Conventia de la Haga.

Audierea minorelor a fost solicitata si de parat, fiind o proba esentiala pentru solutionarea unei actiuni cu un obiect atat de sensibil, cu atat mai mult cu cat din modul in care a fost formulata si argumentata actiunea, la sesizarea petentei, rezulta neindoielnic ca Truica Ioana

– Irina doreste sa se stabileasca pe insula Saint Martin, locatie unde vrea sa isi deplaseze si copiii, pe minorele Truica Maria – Raluca si Truica Natalia - Irina.

Astfel, din Procesul verbal intocmit de instanta si semnat si de psihologul care a asistat la audierea din 10.11.2011 au rezultat urmatoarele aspecte: Minora Truica Natalia Irina a declarat in mod expres si categoric „mi-e dor de mama, dar nu mai vreau sa ma intorc niciodata in Caraibe, nici macar in vacanta.”

Minora Truica Maria Raluca a declarat de asemenea „Eu nu vreau sa ma intorc cu mama in Caraibe, vreau sa stau aici cu ambii parinti. Mie nu prea mi-a placut in Caraibe…”

In consecinta, declaratiile ambelor minore au fost ferme in sensul ca nu vor sa se intoarca in Caraibe.

In aceste conditii, se impunea ca tribunalul sa faca aplicarea dispozitiilor art. 13 alin. 2 din Conventie intrucat minorele se impotrivesc la inapoierea lor in Caraibe. Instanta de fond in mod nelegal nu a tinut seama de acest lucru si de vointa minorelor. Raportul de evaluare psihologica intocmit de psiholog in urma sedintei de audiere a minorelor a conchis ca desi minorele au 7 ani, acestea au suficient discernamant, deci pot constientiza si filtra prin propriile simturi/abilitati psihice situatia lor familiala si personala. De altfel, minora Truica Natalia – Irina a mentionat expres la audiere: „...mama si tata nu se inteleg bine si nu pot locui impreuna”.

Intr-o speta similara, Curtea de Apel Bucuresti a statuat ca nu se poate dispune inapoierea minorului in astfel de situatii (...)

In acest fel, in mod deliberat, instanta de fond a nesocotit chiar vointa liber si raspicat exprimata a minorelor Truica Natalia – Irina si Truica Maria – Raluca si, implicit, interesul superior al acestora, pronuntand in acest fel o hotarare netemeinica si nelegala.

Un clasic al dreptului spunea ca „Acolo unde legea se indeparteaza de bunul-simt, dreptul

pozitiv devine un ambalaj inutil al abuzului de putere.” Mutatis mutandis, acolo unde deciziile justitiei se indeparteaza de scopul pentru care au fost concepute si sfideaza bunul simt (...) Fiind de la bun inceput „lamurita si convinsa” de sustinerile reclamantei, judecatorul Tanasescu a considerat ca aceste sustineri sunt corecte si nu mai este necesar sa fie probate si a procedat la o analiza minutioasa si partinica a inscrisurilor incuviintate ca probatoriu in favoarea paratului, pe care le-a inlaturat, rand pe rand, apreciind ca acesta nu a reusit sa faca dovada resedintei obisnuite a minorelor la Vila Snagov, cu consecinta ca deplasarea minorelor la aceasta adresa nu poate fi decat ilicita (?!) ... ne intrebam, retoric, fireste, ce proba ar fi putut administra paratul pentru a putea face dovada unei chestiuni evidente, notorii si de bun simt, si anume aceea ca intotdeauna resedinta obisnuita a familiei si a copiilor sai s-a aflat in Romania, judetul Ilfov, comuna Snagov, sat Snagov, strada Florilor nr. 154 (...)

Avandu-se in vedere cele de mai sus, in temeiul art. 97, 99 si 991 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, raportat la dispozitiile art. 40 lit f. , art. 65 si urm. din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii va solicit sa efectuati verificarile care se impun cu privire la gravele abateri de la conduita corespunzatoare a magistratului Daniela Ileana Tanasescu in solutionarea dosarului nr. 64634/3/2011, al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, demararea unei anchete cu privire la modul de solutionare a acestui dosar si sa luati toate masurile prevazute de lege pentru sanctionarea judecatorului Diana Ileana Tanasescu.”

Aceasta plangere disciplinara a fost musamalizata de CSM, in stilul obisnuit al acestei institutii.

* Cititi aici sentinta judecatoarei Ileana Tanasescu de la TMB pentru care tatal unor copii, nedivortat de mama lor, a devenit un „rapitor”

* Cititi aici sesizarea facuta la CSM impotriva judecatoarei Ileana Tanasescu