Decanul Baroului Bucuresti Aurel Ciobanu (foto) someaza guvernul PSD-PNL-USR-UDMR sa nu majoreze plafonul contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru profesiile independente – deci inclusiv pentru avocati.

Amintim ca planul regimului Bolojan este de a creste acest plafon de la 60 la 90 de salarii minime pe economie, la mai putin de doi ani dupa ce guvernul Ciolacu a majorat plafonul de la 24 la 60 de salarii, prin Legea 296/2023. Totodata, amintim ca Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a condamnat public aceasta intentie a Executivului (click aici pentru a citi).

In acest context, in completarea demersului UNBR, avocatul Aurel Ciobanu a trimis luni, 25 august 2025, un memoriu catre premierul Ilie Bolojan, solicitandu-i sa mentina actuala plafonare, de 60 de salarii si sa nu impovareze si mai tare avocatura si celelalte profesii independente. In caz contrar, numerosi avocati care obtin venituri mici si medii vor fi constransi sa paraseasca profesia sau sa si-o exercite pe onorarii de mizerie.

Totodata, decanul Ciobanu argumenteaza in sase pasi faptul ca avocatii romani sustin economia nationala, prin consultanta oferita demersurilor care aduc bani la bugetul de stat – de pilda, procesele de atragere a investitiilor straine. In plus, maestrul Aurel Ciobanu aminteste ca avocatii autohtoni se implica in mod gratuit in proiecte sociale – de exemplu, proiectul „Fii avocat in scoala ta!” (FAST).

Redam intreaga adresa a lui Aurel Ciobanu catre Ilie Bolojan:

„Punctul de vedere al Decanului Baroului Bucuresti cu privire la proiectul Guvernului Romaniei de majorare a plafonului C.A.S.S. pentru veniturile obtinute din activitati independente, cu referire la situatia veniturilor obtinute din avocatura

Subsemnatul, Av. Dr. Aurel CIOBANU, Decanul Baroului Bucuresti, am luat act, cu ingrijorare, de intentia Guvernului Romaniei de a majora plafonul pentru calcularea contributiei de asigurari sociale de sanatate (C.A.S.S.) de la 60 la 90 de salarii minime pe economie in ceea ce priveste veniturile obtinute din activitatile independente. Aceasta propunere, in eventualitatea concretizarii sale normative, va creste sarcina fiscala a profesionistilor activi in cadrul profesiilor liberale, printre care, in mod firesc, se regasesc si avocatii din Romania.

In pofida intelegerii situatiei delicate a finantelor publice din momentul actual si a luarii la cunostinta a necesitatii diminuarii deficitului bugetar, consider lipsita de oportunitate aceasta propusa masura de redresare bugetara, in ceea ce priveste profesionistii liberali, in general, si avocatii, in particular, subsemnatul achiesand la argumentele deja expuse public de catre Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (U.N.B.R.) prin comunicatul sau din data de 19 august 2025.

Astfel, in ceea ce priveste profesionistii in privinta carora este cuvenit sa ma pronunt punctual (in speta, avocatii), argumentele U.N.B.R. exprimate prin antementionatul comunicat isi mentin pe deplin, din punctul meu de vedere, actualitatea si pertinenta:

- din perspectiva fiscalitatii profesiei, ultimii ani au fost marcati de cresteri succesive si constante ale acesteia: discutand situatia plafonului C.A.S.S., este de remarcat ca acesta a fost deja ridicat de la 24 la 60 de salarii minime pe economie;

- nici in anii precedenti si nici la momentul de fata nu au existat reale si efective consultari ale corpului profesional, dialogul social fiind si ramanand unul prea putin consistent, aspect fara implicatii si consecinte pozitive asupra transparentei decizionale;

- cresterea propusa a plafonului C.A.S.S. este una vadit excesiva si nerezonabila, aceasta fiind de natura a pune sub un pronuntat semn al intrebarii aplicarea principiilor fundamentale ale echitatii, proportionalitatii si predictibilitatii sarcinii fiscale;

- presiunea fiscala asupra avocatilor si a celorlalti practicanti ai profesiilor liberale recunoscute in Romania risca sa devina excesiva prin raportare la categoriile de contribuabili care realizeaza alte categorii de venituri si in privinta carora plafonarea C.A.S.S. urmeaza a se mentine la un nivel considerabil mai scazut;

- deopotriva, desi, in mod evident, ar urma sa plateasca mai mult, avocatii (si ceilalti profesionisti liberali) nu ar urma sa beneficieze in viitor si de servicii medicale mai variate sau superioare sub aspect calitativ, diferenta achitata neurmand a-si regasi corespondentul in ceea ce priveste serviciile medicale de care acesti contribuabili ar putea sa beneficieze ulterior ipoteticei intrari in vigoare a masurii;

- masura propusa, in eventualitatea materializarii sale, ar crea riscul serios al unei noi presiuni asupra politicilor de onorarii ale avocatilor, accentuand riscul ca, odata cu cresterea onorariilor solicitate, accesul justitiabililor la serviciile profesionale ale acestora sa se realizeze in conditii simtitor mai oneroase – aspect de natura a face, finalmente, simtitor mai dificila exercitarea dreptului la aparare.

Suplimentar acestor argumente deja aduse de U.N.B.R., ma vad nevoit sa punctez urmatoarele aspecte prin care urmeaza sa chestionez oportunitatea masurii analizate:

a) Plafonul actual, cel de 60 de salarii minime pe economie, este favorabil cu preponderenta avocatilor care obtin rezultate financiare consistente. Aceste rezultate sunt, in profesia noastra, ca regula, roadele unei munci sustinute, ale performantei constante, ale unei reputatii indelung construite si consolidate si ale unor eforturi continue si de lunga durata. Altfel spus, actuala formula de plafonare, fiind benefica avocatilor a caror activitate se circumscrie in siajul mai sus amintitelor repere, incurajeaza si gratifica tocmai inaltele performante profesionale. Or, modificarea defavorabila a pragului amintit ar transmite, in aceasta logica, tocmai un semnal de descurajare a temeiniciei, a tenacitatii si a perseverentei in exercitarea acestei nobile profesii sau, intr-o interpretare mai indulgenta, un semnal de indiferenta a constructului statal fata de incurajarea performantei profesionale.

b) Deopotriva, desi acest aspect se manifesta, prin esenta sa, de o maniera discreta, avocatii sustin indirect, prin activitatea profesionala, reechlibrarea economica si bugetara a Romaniei, prin excelenta atunci cand ofera consultanta si asistenta in vederea atragerii si a implementarii unor investitii in Romania, fie acestea autohtone, fie straine. Practic, atragerea, realizarea, implementarea si valorificarea unei investitii solide in economia romaneasca sunt imposibil de conceput, in actualul context socio-economic complex, concurential si modern, in lipsa consultantei si a asistentei pe care avocatii o acorda investitorilor, fie ca vorbim de realizarea unui raport de audit juridic (due diligence), de asistarea in procedura specifica de screening a investitiilor straine, de obtinerea unor autorizatii si aprobari sau de prevenirea si solutionarea litigiilor dintre investitori si tertele persoane de drept public sau privat. La modul cel mai concret, avocatii sunt veritabili parteneri directi ai investitorilor si la fel de importanti parteneri indirecti ai Romaniei atunci cand in discutie este adusa consolidarea economiei nationale prin aportul adus acesteia prin investitii. Or, acest parteneriat, fie el si unul indirect, trebuie inteles de Guvernul Romaniei in toata complexitatea sa, recunoscut si validat ca atare: avocatii romani sunt, indubitabil, actori esentiali intr-un sistem economic competitiv atunci cand se pune problema de a face acea economie atractiva pentru investitii sau, mai departe, de a pastra pe termen lung in cadrul economiei investitiile deja atrase. Prin urmare, avocatii romani isi aduc zi de zi, prin munca depusa in beneficiul clientilor investitori, contributia la relansarea economica a Romaniei, motiv pentru care o noua crestere a presiunii fiscale ar putea fi interpretata ca o trecere cu vederea a acestei esentiale contributii.

c) In egala masura, avocatii au sprijinit si continua a sprijini direct Statul Roman prin asistenta si reprezentarea acordate acestuia in cadrul mai multor litigii cu mize strategice pentru stabilitatea bugetara si macroeconomica a tarii noastre. Reprezentantii Statului Roman au recunoscut public, in termeni elogiosi, importanta muncii acestora pentru apararea intereselor legitime de stat. Paradoxal, acesti avocati ar fi direct afectati de implementarea noului plafon, aspect de natura a crea o inechitate atat de vadita, incat nici nu ar mai necesita comentarii suplimentare.

d) Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ca numerosi avocati romani, multi dintre acestia membri ai Baroului Bucuresti, lucreaza constant cu strainatatea, oferind consultanta, asistenta si reprezentare clientilor straini care doresc sa participe la viata economica a Romaniei in conditii de deplina legalitate. In schimbul muncii lor, acestia sunt retribuiti de clientii straini, care fac plati de onorarii din strainatate in Romania, avocatii aducand astfel avutie in tara, aspect ale carui consecinte pozitive pentru economia nationala sunt de domeniul evidentei.

e) Mai mult, aspectelor mai sus li se adauga un argument ce vizeaza un aspect subtil si strans legat de mecanismul formarii echilibrului dintre cerere si oferta in domeniul serviciilor specific avocatiale: inasprind an de an regimul fiscal aplicabil veniturilor obtinute ca urmare a prestarii acestor servicii, decidentul sugereaza publicului, chiar cu o intentie indirecta, ca avocatii (si alti profesionisti liberali) obtin, generalizat si constant, venituri foarte insemnate, atat de consistente incat nu ar mai resimti la nivel individual efectele cresterii continue a nivelului contributiilor sociale datorate. O astfel de conceptie este indepartata de realitatea de zi cu zi si creioneaza un portret inexact al situatiei economice actuale a avocaturii. Riscul generalizarii acestei conceptii si al transformarii ei intr-o prejudecata este considerabil si trebuie inteles in profunzimea sa: odata aceasta idee generalizata, publicul va considera justificat sa solicite de la avocati oferte de onorarii modice, chiar simbolice, care nu reflecta pregatirea, munca si sacrificiile personale care se impun avocatului pentru a duce cu succes la bun sfarsit mandatele incredintate de justitiabili. Reformuland: inocularea acestei conceptii in randurile publicului larg il va determina pe acesta sa considere a fi just ca avocatii sa profeseze aplicand o politica de onorarii vecina caritatii – aspect care va pune o presiune total nejustificata asupra mecanismului convenirii onorariilor care, ca in cazul oricarei profesii independente active pe o piata libera, ar trebui sa se formeze la intersectia naturala dintre cerere si oferta si in afara oricaror preconceptii eronate si artificial inoculate.

f) Nu in ultimul rand, prin implicarea benevola in diferite proiecte cu impact public major in anii recenti, avocatii romani au adus Romaniei, fara a fi retribuiti, beneficii cu deosebite implicatii si consecinte de ordin social, un exemplu in acest sens fiind proiectul 'Fii avocat in scoala ta!' (F.A.S.T.), prin care numerosi avocati voluntari au diseminat notiuni fundamentale de cultura juridica in scoli. Prin urmare, avocatii au degrevat Statul Roman de suportarea unor costuri care ar fi fost altfel necesare pentru transmiterea unor cunostinte juridice de baza tinerilor cetateni, aducand astfel Statului un de netagaduit beneficiu, chiar si in absenta vreunei contraprestatii. Acestea fiind spuse, consider ca gratitudinea Statului Roman ar trebui sa isi regaseasca o cu totul alta forma de manifestare decat cresterea contributiilor sociale la care avocatii sunt obligati, in conditiile in care, prin proiecte precum cel mentionat, avocatii si-au afirmat si dovedit pe deplin angajamentul social fata de sporirea nivelului cultural al tinerei generatii de romani.

Toate aceste argumente, care se adauga afirmatiilor valide ale U.N.B.R., arata cu claritate ca exista 'clauze' ale contractului social valabile intre Statul Roman si avocati, clauze pe care avocatii, dupa cum punctual am aratat, le-au respectat si le respecta cu strictete si cu eleganta caracteristica profesiei, contribuind, atat direct, cat si indirect, la propasirea materiala si spirituala a natiunii noastre, misiunea sociala a acestor profesionisti fiind realizata dincolo de orice dubiu. Indeplinirea cu brio a acestei misiuni sociale, care transcende mandatele punctuale primite de fiecare avocat in activitatea sa cotidiana de la clientii sai, denota tocmai altruismul, patriotismul, implicarea civica si importanta sociala ale categoriei noastre socio-profesionale.

Imbratisand tezele mai sus enuntate si dovedite, afirm ca mentinerea actualei plafonari in privinta C.A.S.S., plafonare deja aflata la un nivel foarte ridicat, nu ar constitui un privilegiu oferit avocatilor, ci o politica de minima echitate fata de o categorie de profesionisti care sprijina activ politica de atragere a investitiilor, care atrage resurse materiale din strainatate in tara, care s-a implicat direct si voluntar pentru cresterea nivelului general de cultura juridica si care, nu de putine ori, s-a regasit in prima linie de aparare a intereselor Romaniei atunci cand acestea au fost aduse in discutie in litigii cu mize uriase.

Am convingerea ca aceste argumente sunt valabile si in cazul altor profesii liberale, contributia fiecareia dintre acestea la bunul mers al societatii fiind una cruciala.

Atat societatea, in ansamblul sau, cat si autoritatile publice trebuie sa inteleaga toate aceste valente si nuante, astfel incat eforturile corpului nostru profesional sa fie recunoscute si validate social, iar nu descurajate prin luarea unor decizii de natura a afecta negativ, chiar dincolo de limitele echitabilului, nivelul de trai al membrilor acestui corp.

***

In consecinta, fata de toate cele mai sus expuse, imi expun dezacordul fata de masura dezbatuta si solicit celor in drept, cu cea mai aleasa consideratie, sa o reanalizeze in lumina tuturor acestor argumente, cu consecinta revenirii asupra masurii si a neimplementarii sale in peisajul normativ”.

* Cititi aici adresa decanului Aurel Ciobanu