Rezumat: Articolul analizează întârzierile cronice la plata onorariilor avocaților desemnați din oficiu, arătând impactul asupra profesiei și asupra actului de justiție. Se evidențiază tratamentul diferențiat față de alți participanți la înfăptuirea justiției și se formulează un apel ferm pentru schimbare.

0. O profesie care cere respect

Justiția nu se înfăptuiește singură. În spatele fiecărei hotărâri, fiecărui dosar, există oameni: judecători, procurori, grefieri și, mai ales, avocați. Dar printre aceștia, există o categorie adesea ignorată – avocații din oficiu. Ei sunt cei care, fără a putea refuza, asigură apărarea celor vulnerabili, stau nopți la audieri, scriu cereri, invocă excepții și participă la procese cu aceeași seriozitate ca într-un dosar privat. Diferența? Munca lor nu este plătită la timp, uneori luni la rând. Este o nedreptate ce nu mai poate fi tolerată.

1. Contextul unei profesii neglijate

În România, avocatul desemnat din oficiu este un garant al efectivității dreptului la apărare, consacrat de art. 24 alin. (2) din Constituție¹ și art. 6 CEDO². Totuși, în 2025, acest pilon al justiției este lăsat să funcționeze pe datorie. De două luni, avocații nu și-au primit onorariile, iar în unele barouri restanțele depășesc patru sau cinci luni.

Aceste servicii nu sunt opționale; ele sunt asumate în baza unui mandat legal, prin care avocatul își oferă expertiza pentru protecția unor drepturi fundamentale. Cu toate acestea, avocatul nu este doar profesionistul care se prezintă la bară, el devine creditorul involuntar al statului. Mai grav, sunt colegi care ajung să aibă conturile bancare poprite de Ministerul Finanțelor, pentru că nu au putut achita obligațiile fiscale la timp. Aceștia plătesc penalități și dobânzi de întârziere, în timp ce statul român întârzie sistematic plata onorariilor, din care se pot achita obligațiile fiscale, și nu suportă nicio consecință, fiind practic puși în imposibilitate de plată tocmai de propriul debitor. Este o realitate absurdă și profund nedreaptă.

2. Discrepanțe flagrante între actorii justiției

Această realitate este cu atât mai greu de acceptat cu cât restul actorilor sunt remunerați corect și la timp. Judecătorii și procurorii primesc lunar salariile, grefierii și personalul auxiliar la fel³. Avocații din oficiu, însă, sunt ultima verigă, mereu amânați fiind transformați dintr-un pilon al justiției într-un accesoriu al justiției. Deși mereu la dispoziția parchetelor sau a instanțelor de judecată, și nu de puține ori secționați pentru imposibilitatea de a se prezenta la un termen de judecată, însă mereu lăsat la urmă atunci când este timpul să primească remunerația cuvenită. Este aceasta egalitate de tratament? Sau este o discriminare instituționalizată, contrară principiului egalității în fața legii și al bunei administrări a justiției⁴?

3. Reduceri arbitrare ale onorariilor

Problema nu este doar întârzierea, ci și diminuarea arbitrară a onorariilor. Instanțele reduc nejustificat sumele prevăzute de Protocolul UNBR–MJ⁵ sau resping cereri motivate de majorare, ignorând complexitatea cauzelor sau durata mare de timp necesară soluționării cauzei, avocatul din oficiu fiind obligat să fie prezent la fiecare termen de judecată. Jurisprudența CEDO este clară: apărarea trebuie să fie nu doar formală, ci efectivă, iar aceasta implică o remunerare adecvată⁶, dar mai ales la timp. Curtea Constituțională a subliniat, de asemenea, rolul constituțional al avocatului ca partener indispensabil al justiției⁷. Reducerea fără motiv a onorariilor echivalează cu desconsiderarea muncii și a demnității profesiei.

4. Consecințe: o justiție cu datorii morale

Fiecare întârziere și reducere a onorariului are un impact uman. În spatele fiecărui referat de plată stă un avocat care a muncit, un om care a plătit taxe și a suportat costuri logistice pentru a-și îndeplini obligațiile asumat. În timp ce judecătorii se pronunță uneori la 6 luni după luarea în pronunțare, avocatul își finalizează imediat obligațiile, însă poate cere plata prestațiilor doar în urma pronunțării instanței. Această asimetrie subminează nu doar profesia, ci și încrederea în justiție. Mai mult, sancțiunile aplicate avocaților pentru neplata impozitelor la termen, în timp ce statul nu își respectă propriile obligații, suprapus peste amenzi frecvente aplicate de judecător pentru imposibilitatea de prezentare la termenul de judecată a avocatului din oficiu, imposibilitatea adesea justificată, transformă sistemul într-unul profund inechitabil și discriminator.

5. Îndemn la acțiune

Aceasta nu mai poate fi doar o constatare tehnică. Este un apel la demnitate și la respect pentru cei care servesc justiția. Corpul profesional trebuie să solicite, cu fermitate, atât Ministerului Justiției cât și Ministerului Finanțelor ca:

• plățile să fie efectuate la timp, cu aplicarea sancțiunilor legale pentru întârziere;
• reducerile de onorarii să fie motivate și supuse unei căi de atac efective;
• să existe o egalitate reală între toți actorii implicați.

„Justiția pe datorie” este o rană a statului de drept. Este timpul să spunem răspicat că apărarea nu poate fi caritatea unui profesionist, ci un serviciu esențial, respectat și plătit ca atare.

Despre mine 

Sunt avocat în cadrul Baroului Dolj din anul 2007 și, de peste un deceniu și jumătate, mi-am dedicat cariera apărării drepturilor și intereselor clienților mei. Am construit acest drum cu răbdare și determinare, acumulând o experiență valoroasă în drept civil, drept penal, drept comercial, dreptul muncii, dreptul imigrațiilor și în multe alte ramuri ale dreptului. 

De-a lungul anilor, am avut ocazia să asist și să reprezint un număr impresionant de persoane fizice și juridice. Pentru mine, fiecare speță este o poveste unică, fiecare client o responsabilitate asumată cu seriozitate. Cred cu tărie că rolul avocatului nu este doar acela de a aplica legea, ci și de a fi un partener de încredere, un sprijin și, uneori, o voce pentru cei care nu o au.

Mă inspiră ideea de dreptate și credința că o soluție bine argumentată poate schimba destine. Practic avocatura din pasiune și respect pentru lege, dar și din respect pentru oameni. De aceea, misiunea mea este să ofer servicii juridice de cea mai bună calitate, adaptate fiecărui caz, cu profesionalism, implicare și integritate.

Footnotes

1. Constituția României, art. 24 alin. (2). ↩
2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6. ↩
3. Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. ↩
4. CJUE, C-385/07, Der Grüne Punkt, privind principiul bunei administrări. ↩
5. Protocolul nr. 1479/C/2022 UNBR–MJ privind onorariile apărătorilor din oficiu. ↩
6. CEDO, Artico c. Italia (1980); Cuscani c. Regatul Unit (2002). ↩
7. Curtea Constituțională, Decizia nr. 45/2018; Decizia nr. 233/2021. ↩