Lumea Justiției prezintă spectaculoasa încheiere nr. 129 din 10 august 2026, emisă în dosarul nr. 525/57/2026, prin care judecătoarea Denisa-Maria Bic de la Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea Parchetului Curții de Apel Alba Iulia de arestare preventivă a procurorului Radu-George Bucurică (foto) de la Parchetul Tribunalului Caraș-Severin, acuzat de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, uzul de armă fără drept, tulburarea ordinii și liniștii publice, portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și a două infracțiuni de ultraj. 

În esență, judecătoarea Bic constată că „temeiurile factuale propuse de procuror pentru luarea măsurii arestării preventive prezintă numeroase vicii de natură a afecta posibilitatea reținerii unei suspiciuni rezonabile cu privire la acuzațiile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în configurația descrisă de procuror, în raport de probele administrate până la data formulării propunerii de luare a măsurii arestării preventive”. Mai exact, magistrata îl acuză pe procurorul de caz de la PCA Alba Iulia că, în referatul cu propunerea de arestare preventivă, nu a luat în considerare nici imaginile surprinse de bodycamurile polițiștilor care l-au încătușat pe Bucurică, nici declarațiile acestor agenți de poliție și nici nu a cerut imaginile de pe camerele de supraveghere de la terasa unde a avut loc incidentul.

Și mai exact, procurorul a ignorat faptul că, potrivit imaginilor de pe bodycamuri, George Bucurică a fost bătut nejustificat de două ori: prima dată în timp ce a fost scos din mașină, de către persoanele de la fața locului, care au venit în sprijinul polițiștilor, iar a doua oară în timp ce inculpatul era imobilizat pe burtă. În ambele situații, Bucurică se afla în imposibilitatea de a se apăra. În plus, nu Bucurică a fost cel care a tras cu arma, ci unul dintre polițiștii care l-au încătușat, mai scrie judecătoarea Denisa Bic.

Instanța acuză parchetul că și-a bătut joc de inculpat

În fine, la sfârșitul încheierii, judecătoarea Denisa Bic denunță tratamentul înjositor la care a fost supus George Bucurică, prin faptul că inculpatul a fost defilat prin fața presei într-un mod degradant, cu tricoul rupt (click aici și aici pentru video).

Amintim că Radu George Bucurică a fost reținut în urma unui scandal care a avut loc în noaptea de sâmbătă, 8 august 2026, spre duminică, 9 august 2026. La ora 02.48, Bucurică a intrat pe terasa unui local public din comuna Ribița, județul Hunedoara, în care se aflau aproximativ 100 persoane, având asupra sa un cuțit, un spray iritant lacrimogen, precum și o armă letală tip pistol, marca WALTHER, seria FBC 3400, de calibru 9X19. Asta în condițiile în care I.P.J. Caraș Severin - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase (S.A.E.S.P) dispusese la 27 iulie 2026 anularea permisului de port-armă, aspect cunoscut de Bucurică din 6 august 2026.

Ulterior, procurorul Radu Bucurică ar fi refuzat să se conformeze solicitării polițiștilor veniți la fața locului de a se legitima. Mai mult, acesta i-ar fi atacat pe polițiști cu un spray iritant lacrimogen, după care a fugit. Iar la momentul imobilizării sale de către organele de poliție, parchetul îl acuză că ar fi tras cu pistolul pe care îl avea asupra sa.

Redăm principalele pasaje din încheierea CA Alba Iulia:

„II. Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curții de Apel Alba Iulia constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 227 alin. (1) Cod procedură penală, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Bucurică Radu George, pentru următoarele considerente:

II.1. Cu privire la motivele de nelegalitate a propunerii de arestare preventivă invocate de inculpat:

Mai întâi, analizând cu prioritate motivele de nelegalitate a propunerii de arestare preventivă formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocate de inculpatul Bucurică Radu George, pentru considerente care vizează nulitatea absolută a ordonanței de reținere, de punere în mișcare a acțiunii penale, ca urmare a lipsei avizului CSM înainte de emiterea acestor acte și măsuri procesuale, dar și pe considerente care vizează nulitatea relativă a ordonanței de reținere, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale dată fiind cererea de recuzare formulată împotriva procurorului de caz, judecătorul de drepturi și libertăți le apreciază ca neîntemeiate, constatând că s-au respectat toate dispozițiile legale în materie, actele procesuale criticate nefiind afectate de vreun viciu ce ar putea atrage sancțiunea nulității absolute ori relative.

Se observă astfel că prin Hotărârea nr. 554/10.08.2026 pronunțată de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturi, în temeiul dispozițiilor art. 267 alin. 1 din Legea 302 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a art. 42 alin. 2 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii s-a constatat că dat fiind caracterul flagrant al infracțiunilor, măsura reținerii a fost dispusă în condițiile prevăzute de art. 42 alin. 3 din Legea 305/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel că s-a încuviințat luarea măsurii arestării preventive în dosarul nr. 46/78/P/2026 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia față de inculpatul Bucurică Radu George.

De asemenea, cererea de recuzare a procurorului de caz, se constată că a fost soluționată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la aceeași dată la care a fost formulată, respectiv în 09.08.2026, dispunându-se o soluție de respingere în temeiul art. 70 alin. 1 cu referire la art.65 alin. 1, art. 64 Cod pr. penală și art. 339 Cod procedură penală. Potrivit art. 70 alin. 4 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale procurorul recuzat poate participa la soluționarea cererii privitoare la măsura preventivă și poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgența.

*

II.2. Cu privire la temeinicia propunerii de arestare preventivă formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, judecătorul de drepturi și libertăți reține următoarele:

Potrivit art. 202 alin. 1 C.proc.pen. „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracțiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Alineatul 3 al art. 202 C.proc.pen. prevede că „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei față de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

În continuare, reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin. 2 Cod pr.pen., care prevăd că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, privarea de liberate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Acestor noţiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, respectiv – conform jurisprudenţei CEDO în materie - fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar că la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Pentru a dispune luarea unei măsuri preventive față de o persoană, organul judiciar este obligat însă să ofere un set minim de fapte şi informaţii care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la suspiciunea rezonabilă că s-a săvârşit o infracţiune. Acest aspect presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul luării măsurii preventive tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur c/a Franţei). Având în vedere dinamismul procesului penal şi faptul că măsurile preventive au drept scop desfăşurarea procesului penal şi a activităţii procesuale, este firesc ca acestea să fie adaptate în funcţie de temeiurile de fapt şi de drept ale cauzei, asigurându-se astfel o flexibilitate a acestora, în raport de anumite împrejurări concrete, legate de cauza penală precum şi de persoana făptuitorului.

Procedând la evaluarea materialului probator prin prisma propunerii de arestare preventivă formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, judecătorul de drepturi și libertăți, reține următoarele aspecte care prezintă relevanță cu privire la modul de soluționare a propunerii de arestare cu care a fost învestit:

Referatul întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării față de inculpatul Bucurică Radu George, conține pe de o parte, trimiteri relativ sumare la probatoriul pe care se sprijină suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor în considerarea cărora s-a formulat propunerea de arestare preventivă, încadrate juridic în infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. 1 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 2, 3 Cod penal, 2 infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal rap. la art. 193 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c, d Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1, 2 Cod penal, omițând să se procedeze la o coroborare a acestor mijloace de probă, ceea ce a condus la evidente contraziceri privind stabilirea unor importante elemente de fapt, iar pe de altă parte, excluzând analiza celei mai relevante probe de la dosar, până la data formulării propunerii de arestare preventivă și anume: înregistrarea video surprinsă de dispozitivul bodycam purtat de unul dintre agenții de poliție la data evenimentului, precum și a procesului verbal de vizionare întocmit pe baza acestei înregistrări la data de 09.08.2026. (…)

Judecătorul de drepturi și libertăți, procedând la vizualizarea înregistrării video surprinsă cu dispozitivul bodycam purtat de unul dintre agenții de poliție la data evenimentului, după care coroborând cele rezultate cu restul materialului probator administrat de procuror până la data propunerii de arestare preventivă a inculpatului, observă că temeiurile factuale propuse de procuror pentru luarea măsurii arestării preventive prezintă numeroase vicii de natură a afecta posibilitatea reținerii unei suspiciuni rezonabile cu privire la acuzațiile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în configurația descrisă de procuror, în raport de probele administrate până la data formulării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, după cum urmează:

Evenimentul care a stat la baza acuzațiilor inculpatului Bucurică Radu George a fost surprins pe înregistrarea video cu dispozitivul bodycam purtat de agentul de poliție C., fiind depusă la dosar de Parchet pe suport optic – CD. Fișierul video are un conținut de aproximativ 29 minute, relevante fiind însă raportat la obiectul acuzațiilor aduse inculpatului un interval de doar 7-8 minute.

Judecătorul observă că Parchetul nu indică acest mijloc de probă în propunerea de arestare preventivă a inculpatului, nu face trimitere și nici nu efectuează o analiză a celor rezultate din înregistrarea video în verificarea aspectelor relatate de martorii audiați până la acest moment procesual, martori care așa cum se va arăta au fost direct implicați în incidentul ce face obiectul analizei, aceștia având calitatea de polițiști în timpul serviciului care au și întocmit procesul verbal de sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și încă alte trei persoane dintre care un polițist aflat în timpul liber, care la rândul lor s-au implicat în urmărirea și imobilizarea inculpatului.

Astfel, cu o marja de eroare în ceea ce privește redarea exactă a secundelor, judecătorul constată din vizionarea înregistrării video cu dispozitivul bodycam purtat de agentul de poliție C. la data evenimentului din speță, următoarele:

- în intervalul 00.00-00.27, deci pe durata a 27 de secunde se surprinde evenimentul de pe terasa localului, unde se observă în imagini mai multe persoane cu un comportament corespunzător participării la o petrecere-de tip club în aer liber, fără a părea deranjate sau speriate, iar pe fundal muzică cu un nivel de sonor destul de ridicat, în imagini apărând și inculpatul, precum și un agent de poliție-îmbrăcat în uniforma distinctivă fără a se înțelege discuția dintre cei doi, cert fiind că inculpatul la minutul 00.19 s-a îndreptat înspre poarta de la ieșirea din local;

- la ieșirea din perimetrul terasei localului, în față fiind o parcare, în intervalul 00.28 - 00.30, inculpatul se întoarce ținând ceva în mână, fără a se observa în imagini cu exactitate, apoi se aude, un sunet specific unei pulverizări tip spray, pulverizare îndreptată cel mai probabil sub nivelul înălțimii unde avea montat dispozitivul bodycam agentul de poliție C., după care fuge înspre parcare;

- intervalul 00.30-00.49 surprinde momentul când agenții de poliție aleargă înspre mașina inculpatului care era deja la volan cu ușile închise încercând să o pornească;

- între 00.51-01.08, se observă mai multe persoane de sex masculin lângă autoturismul inculpatului dintre care una a deschis ușa șoferului aplicând lovituri cu picioarele inculpatului în timp ce o altă persoană ține de ușă astfel încât acesta să nu o poată închide, iar unul dintre agenții de poliție pulverizează în mod constant și cu intensitate spray direct înspre inculpat și în interiorul autoturismului acestuia, timp în care se aude exclamându-se ”Dă-i, dă-i!, dă să-i dau!”, la un moment dat inculpatul reușind să închidă ușa, după care se observă că persoanele adunate în jurul autoturismului îi deschid din nou portiera;

- la minutul 01.08 cât timp ușa era larg deschisă, inculpatul a reușit să iasă rapid și dezorientat din autoturism și îndreptându-se în fugă înspre un teren viran din imediata apropiere, în mers încercându-se din nou să i se aplice lovituri și se pulverizează cu spray lacrimogen;

- în momentele imediat următoare, respectiv în intervalul 01.08-01.18, inculpatul în timp ce se îndrepta spre terenul viran cade la trecerea unui șanț urmat de un agent de poliție, observându-se cum și acesta din urmă cade, imediat după inculpat;

- la minutul 01.33 inculpatul se oprește cu fața înspre agentul de poliție care purta dispozitivul bodycam și îi spune ”bă, nu trage!”;

- în intervalul 01.33-05.00 se observă cum inculpatul continuă să fugă într-o zonă de vegetație de cei care îl urmau, nu se poate distinge numărul lor, auzindu-se cum este somat să se oprească ”stai pe loc!, stai pe loc că trag!”, fiind trase și focuri de armă de agenții de poliție, iar la un moment dat când agentul de poliție care purta dispozitivul bodycam s-a apropiat de el se observă că inculpatul are un pistol în mână îndreptat cu țeava spre sol, în unele situații observându-se că mișcă mâna în care ține pistotul, posibil îndreaptă arma și spre grupul de persoane, inculpatul exclamând în repetate rânduri: ”bă, nu trage!, bă nu trage ești om bun!” în cele din urmă fiind imobilizat de mai multe persoane dintre cei care îl urmăreau, timp în care i se aplică lovituri cu pumnii și picioarele în mod repetat, inclusiv după ce a fost poziționat culcat;

- la minutul 5.26 se aud persoanele de față care spun că au reușit să îl deposedeze pe inculpat de pistol;

- la minutul 6.00 în timp ce inculpatul era încătușat și înconjurat de mai multe persoane se aude un foc de armă, despre care persoanele de față afirmă că este vorba despre pistolul inculpatului;

- la minutul 7.00 una dintre persoane, fiind poziționată deasupra inculpatului oferă explicații celorlalți, susținând că el a tras cu pistolul inculpatului, având cartuș pe țeavă, afirmând: ”e al lui, eu am tras că a avut cartuș pe țeavă când l-am dezarmat”.

Până la finalizarea înregistrării se continuă cu discuțiile între persoanele prezente, se procedează la percheziționarea inculpatului, constatând că acesta avea o geantă tip borsetă la el și în interior un spray lacrimogen, precum și un cuțit în formă semirotund cu mâner de plastic, având arma semirotundă. Cu această ocazie, a fost identificată și legitimația inculpatului în care sunt înscrise datele acestuia, precum și calitatea de magistrat procuror, așa cum se consemnează și în procesul verbal de sesizare întocmit de agenții de poliție C. și N. din 09.08.2026, precum și în procesul verbal de control al bagajelor.

În continuare, judecătorul de drepturi și libertăți reține că martorii audiați au explicat ansamblul de împrejurări care i-au determinat să solicite intervenția echipajului de poliție din care făceau parte agenții C. și N. din cadrul Municipiului Brad, (…) pentru verificarea identității inculpatului Bucurică Radu George.

Astfel, potrivit declarației martorului M., persoana care a solicitat intervenția agenților de poliție C. și N. la fața locului, coroborat cu declarațiile acestora din urmă, dar și cu conținutul procesului verbal de sesizare întocmit în data de 09.08.2026, M. de profesie inspector de poliție în cadrul (….) a sesizat printr-un telefon cei doi agenți de poliție din cadrul (…) în jurul orelor 02.48, relatându-le faptul că el se află în timpul liber pe terasa unui local public din comuna Ribița, jud. Hunedoara, unde „ a fost informat de către un client cu privire la faptul că o persoană de sex masculin din interiorul clubului manifestă un comportament suspect în sensul că se uita insistent la ceilalți clienți ai localului și care ar purta asupra sa sub geacă o armă tip pistol, iar pentru a se convinge s-a apropiat de acesta observând că poartă mănuși chirurgicale negre, iar în partea stângă sub geacă un obiect ce semăna cu un toc de pistol”. Mai susține martorul că anterior ar fi anunțat dispeceratul Poliției Municipiului Brad și a întrebat cine este de serviciu pe raza comunei Ribița, ca să se deplaseze la fața locului „în vederea identificării persoanei suspecte, din cauza faptului că nu era din zonă și nu era cunoscut de către nimeni și pentru a vedea ce obiecte are asupra sa”.

Martorul S. funcționar public cu statut special din cadrul IJJ (…), aflat în acea seară în același local a susținut că nu a sesizat comportamentul inculpatului, nu a fost atent la el, observând doar că poartă mănuși negre, iar martorul P., a precizat că în timp ce a ieșit la o țigară în fața localului „a observat o persoană de sex masculin, îmbrăcat într-o manieră ciudată, în sensul că acesta purta o șapcă, o jachetă sub care se vedea o formă ieșită în relief, ca un fel de toc de armă și purta mănuși chirurgicale de culoare neagră, (...) la un moment dat observând că are un comportament ciudat în sensul că își schimba poziția sau locul în incinta clubului foarte des și tot timpul avea o privire care i s-a părut că vrea să facă ceva, că ar căuta pe cineva”.

În același sens sunt și declarațiile agenților de poliție C. și N. care au relatat că ajunși la fața locului, au intrat în incinta terasei localului unde se aflau aproximativ 100 de persoane, fiind vorba de un local public care funcționează pe o terasă unde se pune muzică cu Dj, iar lumea nu stă efectiv la mese, așa că au identificat imediat persoana în cauză care „părea suspectă la prima vedere”, după care susțin că ”au procedat la declinarea calității și i-au solicitat să îi însoțească în afara terasei, la autospecială, pentru a-i stabili identitatea, conducându-l spre ieșire”, inculpatul s-ar fi oprit, nu mai voia să iasă, dar la insistențele lor a acceptat să îi însoțească și „în momentul în care au ieșit de pe terasă inculpatul mergând în fața lor, agentul de poliție N. fiind în spatele inculpatului, iar agentul de poliție C. în lateral, inculpatul a făcut un pas înapoi, moment în care a scos un spray lacrimogen și l-a utilizat asupra lor, după care a alergat și a intrat într-un autoturism pe partea șoferului”.

Martorii M. și S. care susțin că ar fi observat momentul când inculpatul ar fi utilizat un spray nu lămuresc maniera în care acesta ar fi pulverizat, făcând afirmații că s-a pulverizat asupra polițiștilor, mai mult martorul M. susținând că „în momentul în care acesta a ieșit din club a început să pulverizeze spray iritant lacrimogen, atât către mine, cât și către polițiștii care se aflau de față, menționând faptul că în acest timp, de față se mai aflau mai mulți clienți ai localului, printre care 2 colegi jandarmi aflați în timpul liber, respectiv (…), un alt coleg polițist aflat în timpul liber-agent (…) și 3 agenți de pază care erau de serviciu la club”.

În continuare, judecătorul de drepturi și libertăți procedând la evaluarea individuală a temeiurilor factuale care au stat la baza propunerii procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de arestare preventivă a inculpatului, reține următoarele:

În privința infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. 1 Cod penal, sub forma deținerii fără drept: (...)

Judecătorul arată că pentru stabilirea caracterului „fără drept” al deținerii sau portului unei arme în sensul textului incriminator prevăzut de art. 342 alin. 1 Cod penal, este necesară cunoașterea exactă a actului juridic prin care dreptul a fost anulat și a efectelor juridice produse de acesta la data depistării inculpatului cu arma asupra sa, în condițiile în care, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, inculpatul a fost autorizat în baza permisului de armă seria (….) emis de I.P.J. Caraș-Severin la data de 21.11.2016, să dețină 3 tipuri de arme, mai sus enumerate printre care și arma -tip pistol identificată asupra sa, permisul de port armă reiese că i-ar fi fost anulat la data de 27.07.2026, dispoziția de anulare comunicată la data de 06.08.2026, iar coroborat cu intervalul foarte scurt de 3 zile dintre data la care se susține că i-ar fi fost comunicată dispoziția de anulare și data la care i se impută fapta din 09.08.2026, se creează o incertitudine relevantă cu privire la caracterul „fără drept” al deținerii armei la momentul constatării faptei, în lipsa acestor înscrisuri de la dosar.

Așadar, în lipsa dispoziției de anulare emisă de I.P.J. Caraș-Severin, a dovezii de comunicare a acesteia inculpatului, precum și a procesului verbal de contravenție care a stat la baza măsurii, judecătorul nu poate verifica, la acest moment procesual pe baza materialului probator depus de Parchet, dacă și în ce condiții dreptul inculpatului de a deține ori de a purta arme încetase la data de 09.08.2026, respectiv nu se poate evalua dacă există posibilitatea exercitării unor căi de atac raportat la conținutul dispoziției de anulare, dacă acestea ar avea ca efect suspendarea sau nu a dispoziției, dacă exista un termen de predare și care era regimul juridic al armei identificate asupra sa în intervalul dintre comunicarea măsurii de anulare și depunerea acesteia în raport de normele metodologice privind anularea permisului de armă care sunt reglementate în principal prin Legea 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor.

Procesul verbal de verificare întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul S.A.E.S.P., la care s-a atașat raportul RNAI generat de aplicație, nu suplinește prin el însuși actele juridice care au stat la baza anulării dreptului de deținere, port și folosire arme, în condițiile în care tocmai conținutul și efectele acestora sunt relevante pentru stabilirea existenței conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 342 alin. 1 Cod penal, pentru îndeplinirea cerinței privind dovada existenței unei suspiciunii rezonabile.

Referitor la infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 2, 3 Cod penal, se constată că Parchetul nu a dovedit nici de această dată standardul suspiciunii rezonabile că fapta inculpatului de a refuza să se legitimeze pe parcursul conversației avute cu agenții de poliție pe terasa localului, timp în care ar fi ridicat tonul și ulterior prin faptul că ar fi pulverizat cu spray la ieșirea din perimetrul terasei localului a creat o tulburare efectivă a ordinii și liniștii publice, respectiv a persoanelor participante la petrecerea din localul respectiv, așa cum prevede textul incriminator.

Fapta de tulburare a ordinii și liniștii publice incriminată de art. 371 alin. 2 și 3 Cod penal se referă la acțiuni de violență comise în public împotriva persoanelor și bunurilor de către o persoană care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor și prin aceasta se tulbură ordinea și liniștea publică.

Rezultatul acțiunilor trebuie să producă așadar o stare de tulburare efectivă în rândul mai multor persoane, altele decât cele implicate în mod direct într-un conflict, nu doar una ipotetică, iar aceasta trebuie analizată prin reacția publicului față de manifestarea violentă a făptuitorului. (                                                                                            )

Trebuie remarcat din înregistrarea video, asa cum de altfel se consemnează și în procesul verbal de vizionare depus la dosar, că dat fiind momentul scurt, nici măcar agenții de poliție C. și N. nu au observat ce s-a întâmplat, la min. 00.34 agentul de poliție C. întrebând: ”ce are la el?”, agentul de poliție N. răspunzând: ”Spray?”, pentru a concluziona la nivel de suspiciune rezonabilă că prin această atitudine inculpatul ar fi tulburat ordinea și liniștea publică, neexistând la dosar nicio dovadă de natură să contureze cu certitudine urmarea imediată cerută de textul legal al art. 371 Cod penal și anume producerea unei stări de tulburare a ordinii și liniștii publice în rândul mai multor persoane dintre cele aproximativ 100 care s-ar fi aflat pe terasa localului, raportat la acțiunea concretă imputată inculpatului.

De asemenea, se constată că la dosar nu sunt depuse înregistrări video ale camerelor de supraveghere de pe terasa localului, probă care se putea obține cu celeritate, și nici nu se precizează motivul pentru care nu s-au depus ori dacă localul avea montate sau nu astfel de camere de supraveghere, fiind unul public.

Aceasta era necesar, pentru a putea distinge activitatea efectiv imputată inculpatului din perspectiva infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prin raportare la cronologia evenimentelor care reies până la acest moment doar din înregistrarea cu dispozitivul bodycam purtat de agentul de poliție C., dar și pentru identificarea reacției publicului, a celor aproximativ 100 de persoane aflate pe terasa localului și totodată pentru a evita riscul creării unei false impresii cu privire la ceea ce este licit sau ilicit în comportamentul unei persoane în locuri publice din perspectiva săvârșirii unei fapte de natură penală-ce s-ar putea încadra în infracțiunea prev. de art. 371 Cod penal sau al unei fapte de natură contravențională.

Referitor la infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal rap. la art. 193 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c, d Cod penal, în aceeași manieră deficitară, Parchetul nu a indicat, pe baza înregistrării video depuse la dosar, probă la care de altfel așa cum am arătat nu a făcut niciun fel de trimitere, acțiunea efectivă prin care inculpatul a pulverizat spray asupra agenților de poliție C. și N., modul de poziționare al acestora raportat la inculpat, distanța care se afla între inculpat și cei doi agenți, aspectele din care rezultă că acțiunea i-a vizat exclusiv sau țintit pe agenții de poliție aflați în timpul serviciului, de vreme ce atât martorii audiați până la acest moment procesual, dar și procurorul însuși în cuprinsul propunerii de arestare reține că de față la tot incidentul de când a ajuns echipajul de poliție până la imobilizare ar mai fi fost prezenți încă 7 persoane: (…)

Judecătorul de drepturi și libertăți constată din vizualizarea imaginilor video efectuate cu dispozitivul bodycam că la ieșirea inculpatului din perimetrul terasei localului, în față observându-se o parcare în intervalul 00.28 -00.30, inculpatul se întoarce ținând ceva în mână, fără a se observa în imagini cu exactitate, apoi se aude, un sunet specific unei pulverizări tip spray, pulverizare îndreptată cel mai probabil sub nivelul înălțimii unde avea montat dispozitivul bodycam agentul de poliție C., după care fuge înspre parcare. (...)

Relevante devin declarațiile martorului M. care a susținut că inculpatul a pulverizat spray atât înspre el, cât și înspre agenții de poliție aflați în timpul serviciului, dar și că de față, se mai aflau mai mulți clienți ai localului, nominalizând chiar unele dintre persoanele care s-au alăturat agenților de poliție pe parcursul evenimentului, după cum redăm întocmai din declarație: „în momentul în care acesta a ieșit din club a început să pulverizeze spray iritant lacrimogen, atât către mine, cât și către polițiștii care se aflau de față, menționând faptul că în acest timp, de față se aflau mai mulți clienți ai localului, printre care 2 colegi jandarmi aflați în timpul liber, (…), un alt coleg polițist aflat în timpul liber-agent (…) și 3 agenți de pază care erau de serviciu la club”.

Așadar, atâta timp cât înregistrarea cu dispozitivul bodycam purtat de agentul de poliție C. nu permite stabilirea exactă a acțiunii inculpatului, de utilizare a unui spray iritant lacrimogen îndreptat țintit înspre ei, auzindu-se, fără a se observa în imagini cu exactitate ce ține în mână, un sunet specific unei pulverizări tip spray, pe o durată de o fracțiune de secundă, fără a se putea stabili modalitatea din perspectiva distanței, poziționării agenților de poliție, iar celelalte probe nu suplinesc această incertitudine, ci din contră există la acest moment procesual un martor care susține că s-a pulverizat și înspre el, și mai mult că de față se aflau mai multe persoane nu se poate reține îndeplinirea cerinței unor dovezi care să creeze suspiciunea rezonabilă că acțiunea a fost îndreptată ori i-a vizat exclusiv pe polițiști sau de fapt, întreg grupul de persoane adunate, în urma agenților de poliție. (...)

Deși nu este indicată de Parchet drept temei al propunerii de arestare preventivă, dar reținând că această infracțiune pentru care deopotrivă s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, a conturat întregul context factual reținut în sarcina inculpatului Bucurică Radu George inclusiv din perspectiva justificării necesității și proporționalității luării celei mai drastice măsuri preventive-aceea a arestului, judecătorul de drepturi și libertăți constată că infracțiunea de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. 1 Cod penal nu are niciun suport probatoriu, probele administrate până la acest moment procesual relevând cu certitudine că inculpatul nu a tras niciun foc de armă la data evenimentului.

Cu toate acestea, propunerea de arestare preventivă a Parchetului conține acuzații total contrazise de probatoriul administrat, în sensul că inculpatul ar fi fugit de organele de poliție care au plecat în urmărirea sa, iar la momentul ajungerii sale de organele de poliție, ar fi tras fără drept cu arma letală deținută, toate aceste afirmații lipsite de suport probator, sugerând practic că nu s-a efectuat un minim de analiză a probatoriului aflat la dosar, din înregistrarea cu dispozitivul bodycam, depusă chiar de Parchet reieșind că după ce inculpatul a fost imobilizat, la minutul 5.26 se aud persoanele de față care spun că au reușit să îl deposedeze pe inculpat de pistol, la minutul 6.00, în timp ce inculpatul era încătușat și înconjurat de mai multe persoane, se aude un foc de armă, despre care persoanele de față afirmă că este vorba despre pistolul inculpatului, iar la minutul 7.00, una dintre persoane, fiind poziționată deasupra inculpatului oferă explicații celorlalți, susținând că el a tras cu pistolul inculpatului, având cartuș pe țeavă, afirmând: „e al lui, eu am tras că a avut cartuș pe țeavă când l-am dezarmat”.

În același sens este redat și în procesul verbal de vizionare depus la dosar, ocazie cu care sunt identificate cu numele persoanele care apar pe înregistrare, consemnându-se „ la min. 5.25 o persoană identificată P. C….. i-ai pistolul, iar acesta îl apucă din spate de gât; la min. 5.25 polițist agent C.: Stai să îi iau pistolul, la min, 5.27 o persoană identificată P.: l-am luat, la min. 7.01 o persoană identificată P.: e al lui eu am tras că o avut cartuș pe țeavă când l-am dezarmat”.

Acestea se coroborează cu procesul-verbal de sesizare întocmit de agenții de poliție C. și N., dar și cu declarațiile acestora, din care nu reiese că inculpatul ar fi tras cu arma pe care o deținea, ci că în momentul în care au reușit să îl imobilizeze împreună cu P. care li s-a alăturat, s-a auzit un foc de armă.

De vreme ce în propunerea de arestare Parchetul nu a făcut trimitere la înregistrarea bodycam depusă la dosar, nici la procesul verbal de vizionare întocmit în 09.08.2026 pe baza acestei înregistrări depuse la dosar, judecătorul de drepturi libertăți nu poate constata dacă s-a referit la un alt moment de pe parcursul evenimentului în susținerea acuzației de uz de armă fără drept, astfel că judecătorul singur prin raportare la modul de descriere a faptei a încercat să identifice momentul în care i se impută inculpatului fapta probabilă la care s-ar fi putut referi, constatând astfel că în acel interval surprins de imaginile video nu inculpatul a fost cel care a tras un foc de armă, ci martorul P. care însuși afirmă acest lucru.

De asemenea, se constată conform procesului verbal întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Poliție Mun. Brad-Biroul de Investigații Criminale, cu ocazia cercetării la fața locului că la examinarea armei s-a mai executat de către aceștia încă un foc pentru motive de siguranță, stabilind astfel că se mai aflau 13 cartușe și prin urmare raportat la numărul de 15 gloanțe indicat de procuror în propunerea de arestare că le-ar fi deținut inițial inculpatul, se observă printr-un calcul simplu, că lipsa acestora este justificată prin prisma probatoriului de la dosar, un glonț lipsește după ce s-a tras un foc de armă cu pistolul inculpatului de către martorul P., iar un altul lipsește după ce s-a executat un foc de armă de lucrătorii de polițe la examinarea armei cu ocazia cercetării la fața locului.

În concluzie, din probele administrate până la acest moment, inculpatul nu a tras niciun foc de armă cu pistolul pe care îl avea asupra sa pe durata evenimentului.

*

Concluzionând și subliniind încă o dată că la momentul luării măsurii arestării preventive într-adevăr nu este necesar să existe probe suficiente pentru a susţine o hotărâre de condamnare, totuși judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că în cauză nu este îndeplinită prima condiţie din perspectiva existenței unui standard probatoriu din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bucurică Radu George a săvârşit infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. 1 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. 2, 3 Cod penal, 2 infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal rap. la art. 193 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c, d Cod penal-infracțiuni ce reprezintă temeiurile factuale ale propunerii de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pentru motivele arătate în paragrafele precedente.

Chiar dacă s-ar aprecia că probele depuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în susținerea propunerii de arestare preventivă îndeplinesc cerința privind dovada suspiciunii rezonabile că inculpatul Bucurică Radu George ar fi săvârșit faptele în încadrarea juridică reținută de procuror, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în cauză nu este îndeplinită nici cerința existenţei unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ori cerința necesității luării măsurii arestării preventive sau o altă măsură preventivă în scopul asigurării bunei desfăşurării a procesului penal (art. 202 Cod pr. pen.).

Sub acest aspect, judecătorul reține că, dat fiind că întreaga acuzație imputată se concentrează în jurul ideii că inculpatul Bucurică Radu George a refuzat să se legitimeze pe terasa localului la solicitarea agenților de poliție C. și N., după care în perimetrul de la ieșirea de pe terasa localului ar fi pulverizat cu spray înspre agenții de poliție și mai mult că ar fi fugit de la fața locului pe un câmp având asupra sa un pistol, cu care s-a arătat deja că din probele de la dosar, reiese cu certitudine că nu el l-a folosit atunci când s-a auzit focul de armă cu ocazia imobilizării, conduita reproșată trebuie analizată prin raportare la toate împrejurările obiective care rezultă din actele de la dosar, respectiv inculpatul a fost de fapt confruntat de un grup de 9 persoane dintre care 2 agenți de poliție aflați în timpul serviciului și care s-au prezentat la fața locului cu scopul de a-l legitima dar nu în interiorul localului ci l-au invitat afară, practic la solicitarea telefonică a unui alt coleg – martorul M., de profesie inspector de poliție în cadrul (…), aflat în timpul liber în localul respectiv, care confirmă că pe terasă de față la interacțiunea agenților cu inculpatul se mai aflau încă 2 colegi jandarmi aflați în timpul liber, (…), un alt coleg polițist aflat în timpul liber – agent (…) și 3 agenți de pază care erau de serviciu la club. Dintre polițiști aflați la fața locului, doar agenții de poliție C. și N. purtau uniformele distinctive.

De asemenea, în chiar propunerea de arestare preventivă formulată de Parchet se menționează că au fost de față un număr de 9 persoane, respectiv, agenții de poliție C. și N. și numiții.

Judecătorul de drepturi și libertăți, contrar afirmațiilor procurorului, a constatat din înregistrarea efectuată cu dispozitivul bodycam depusă la dosar, că aceste persoane nu s-au limitat la „ a fi doar de față” la interacțiunea inculpatului cu agenții de poliție aflați în timpul serviciului și care s-au deplasat la fața locului pentru a-l legitima, ci din contră au intrat într-o interacțiune directă cu el după ce a părăsit terasa, iar maniera în care au procedat, se observă cu ușurință din înregistrarea video cu dispozitivul bodycam depusă la dosar, în sensul că nu a fost una de natură a gestiona situația într-un climat civilizat, calm, așa cum pretinde Parchetul numai de la inculpat a cărui conduită o apreciază ca având un grad foarte ridicat de pericol social, mai ales în virtutea faptului că are calitatea de magistrat-procuror.

Se mai observă că inculpatul Bucurică Radu George nu și-a declinat în niciun moment calitatea de procuror, tot grupul de persoane (care au participat inițial la legitimarea sa-practic echipajul de poliție fiind solicitat telefonic de un alt polițist aflat în timpul liber în local, apoi la urmărirea și imobilizarea sa), aflând despre acest aspect în momentul în care a fost imobilizat și i s-a percheziționat borseta care o avea asupra lui unde au găsit legitimația pe care erau înscrise datele și profesia (potrivit procesului-verbal de sesizare întocmit de agenții de poliție aflați în timpul serviciului din 09.08.2026 și procesul-verbal de control al bagajelor din data de 09.08.2026 ora 12.35 întocmit de agent de poliție C.).

În lipsa declinării calității profesionale, analiza conduitei inculpatului trebuie realizată prin raportare la circumstanțele concrete în care s-au desfășurat faptele și la ceea ce era cunoscut de persoanele implicate în acel moment să-i afle identitatea, adunându-se practic un grup de 9 persoane din care făceau parte și agenții de poliție aflați în timpul serviciului, alți 2 polițiști aflați în timpul liber, 2 jandarmi aflați în timpul liber, 3 agenți de pază care erau de serviciu la club – așa cum confirmă martorul M. potrivit declarației date.

Prin urmare, din perspectiva pericolului social concret al inculpatului pentru ordinea publică invocat în susținerea propunerii de arestare preventivă, observând și maniera ironică în care Parchetul prin aceeași propunere de arestare depusă în scris a înțeles să înlăture apărările inculpatului referitoare la faptul că el a fost ferm convins că urmează să i se întâmple ceva rău, judecătorul de drepturi și libertăți constată că procurorul de caz pe lângă faptul că nu indică înregistrarea video depusă la dosar ca mijloc de probă, nefăcând niciun fel de referire la conținutul acesteia pentru a constata dacă a verificat aspectele declarate de inculpat, dar și de martorii audiați până la acest moment, care au fost direct implicați în interacțiunea cu inculpatul, în încercarea de a justifica gravitatea comportamentului inculpatului sugerează că în calitatea sa de procuror, la statutul care impune, atât în exercițiul funcției, cât și în viața privată ar fi trebuit să aibă o conduită exemplară, stăpânire de sine și un respect desăvârșit față de instituțiile statului, fără a ne lămuri sau cel puțin a efectua o analiză comparativă a manierei în care s-a gestionat toată procedura de legitimare a inculpatului și dacă acesta în eventualitatea în care după ce a ieșit de pe terasa localului, polițiștii îmbrăcați în uniformă fiind cei care l-au invitat afară pentru a discuta, s-ar fi hotărât să poarte o discuție calm așa cum pretinde Parchetul, mai avea această posibilitate, după cum se observă din imaginile video efectuate cu dispozitivul bodycam. Or, judecătorul opiniază că date fiind acțiunile violentele îndreptate împotriva acestuia de către celelalte persoane adunate în jurul autoturismului este greu de pretins că s-a gestionat într-o manieră calmă și civilizată această acțiune de legitimare a unei persoane și că nicio reacție a inculpatului nu s-ar justifica, care inițial a deranjat doar prin aceea că părea o persoană suspectă și ulterior prin aceea că a refuzat să se legitimeze știind că nu a deranjat nicio persoană din local, apoi să fugă nu doar de cei doi agenți de poliție aflați în timpul serviciului, ci și de toate celelalte persoane care s-au alăturat agenților îmbrăcați în uniformă.

Se susține astfel de Parchet că interacțiunile inculpatului cu agenții de poliție s-au datorat exclusiv atitudinii sale și că agenții de poliție C. și N. au avut drept scop doar lămurirea situației inculpatului cu privire la care au fost sesizați, judecătorul constatând din declarațiile celor de mai sus că de fapt au fost contactați telefonic de martorul M., de profesie inspector de poliție în cadrul (…), aflat în timpul liber, pentru motivele mai sus redate, respectiv pentru că inculpatul i se părea o persoană suspectă și credea că deține un pistol observând sub geacă un obiect ce semăna cu un toc de pistol, iar contrar susținerilor Parchetului consemnate în propunerea de arestare preventivă, se observă cu certitudine că ulterior prezenței acestora la fața locului, s-au implicat încă 7 persoane, acțiunile cu adevărat agresive și vătămătoare fiind inițiate de aceste persoane, judecătorul neobservând nicio reacție violentă din partea inculpatului de natura celor manifestate de acestea (lovituri cu pumnii și picioarele-a se vedea pe înregistrare intervalul ilustrat în care aceste persoane ajung la autoturismul inculpatului, dar și intervalul de timp după ce îl ajung și îl imobilizează), persoane față de care Parchetul pretinde că inculpatul ar fi trebuit, dat fiind statutul său de procuror, să manifeste respect, însă el a înțeles nu să atace, deși avea asupra sa un pistol, ci așa cum a și recunoscut să fugă, să se îndepărteze sau să îi îndepărteze.

Judecătorul nu înțelege să se abată de la obiectul prezentei cauze, ori să facă o analiză a unor fapte cu care nu a fost învestit, însă a redat aceste chestiuni pentru a arăta că trebuie dată o semnificație corespunzătoare atitudinii manifestate de inculpat prin raportare la întreg contextul cauzei și că nu poate aproba sub nicio formă afirmațiile Parchetului din propunerea de arestare prin care se arată că ”este de necombătut faptul că dacă inculpatul ar fi urmat oganele de poliție într-un loc liniștit, unde se puteau auzi explicațiile sale eventuale, nu ar fi generat desfășurarea ulterioară a evenimentelor în maniera expusă, iar inculpatul nu ar fi ajuns în situația dată”, de vreme ce însuși procurorul omite, deși la dosar există date, rezultând chiar din declarațiile celor deja audiați și înregistrarea video suprinsă cu dispozitivul bodycam, să facă referire la toate împrejurările cauzei, apreciind fără temei că agenții de poliție aflați în timpul serviciului nu ar fi avut la rândul lor alte alternative de gestionare a situației astfel încât să nu se ajungă nici din cauza lor în situația dată. Mai mult, din înregistrarea efectuată cu dispozitivul bodycam depusă la dosar, judecătorul de drepturi și libertăți, constată că inculpatul era deja sau putea fi ușor imobilizat odată ce a intrat în autoturism, dar așa cum se observă, persoanele de față care au venit în sprijinul agenților de poliție, trag de ușa șoferului, și de fiecare dată când reușesc să o deschidă îi aplică lovituri cu picioarele, iar unul din agenții de poliție aflat în timpul serviciului pulverizează cu spray asupra lui și în interiorul autorismului. Acestea au fost momentele în care inculpatului reușește să iasă la un moment dat și fără să îi lovească, fără să îi amenințe ori să atace în vreun fel, fuge înspre un teren viran fiind urmat de grupul de persoane împreună cu polițiști-îmbrăcați în uniformă, unde evenimentele decurg conform înregistrării aflate la dosar.

De acea, judecătorul de drepturi și libertăți, contrar susținerilor din propunerea de arestare preventivă prin care se evidențiază că reacțiile inculpatului doar pentru că are funcția de procuror prezintă în opinia Parchetului ”o gravitate excepțională întrucât opinia publică este extrem de sensibilă la abuzurile sau faptele penale comise tocmai de cei chemați să aplice legea”, arată că este chemat să aplice legea în egală măsură, evident în limitele competenței, și o persoană care are funcția de polițist, așa încât în această cauză, în aprecierea gravității conduitei persoanelor implicate nu poate prezenta relevanță decisivă profesia sau funcția deținută, ci maniera concretă în care fiecare a înțeles să gestioneze situația. Funcția deținută nu este cea care dictează starea emoțională unei persoane și nici gradul în care aceasta percepe o anumită situație periculoasă sau nu, ci reacția comportamentală este determinată de modul concret în care o persoană percepe împrejurările, de dinamica incidentului și de amenințarea pe care în acel moment o resimte ca fiind existentă.

Mai mult, eventualele reacții incompatibile cu cerințele funcției pe care o deține o persoană chiar dacă ar fi de natură penală nu impun automat și in abstracto luarea măsurii arestării preventive, în lipsa analizei concrete a tuturor împrejurărilor cauzei, tocmai în virtutea principiului egalității în fața legii.

Prin urmare, calitatea profesională nu poate substitui analiza conduitei efective, astfel că tot incidentul care este supus analizei trebuie examinat prin raportare la actele și acțiunile concrete ale fiecărei persoane, la succesiunile acestora, la contextul în care au avut loc și la reacțiile manifestate de participanți.

Așadar, așa cum polițiștii aflați la fața locului, respectiv cei aflați în timpul liber îmbrăcați în civil, dar și cei aflați în timpul serviciului chemați de colegii lor (singurii care purtau uniformă distinctivă), împreună cu celelalte persoane (jandarmi aflați în timpul liber și agenți de pază ai localului care s-au alăturat polițiștilor îmbrăcați în uniformă) nu îl cunoșteau pe inculpat, potrivit declarațiilor pentru ei părând o persoană suspectă, cu un comportament ciudat, fiecare justificând prin prisma forului său interior de ce a apreciat astfel (ținuta inculpatului, faptul că era îmbrăcat în negru, că purta mănuși chirurgicale ori că au observat un obiect asemănător cu un toc de pistol, etc.), nici inculpatul care nu era din zonă, fiind pentru prima dată în localul respectiv, nu cunoștea persoanele care s-au alăturat polițiștilor în uniformă, unele dintre ele cu statut de polițist, dar aflate în timpul liber, și prin urmare, cel puțin pentru egalitate de tratament ar trebui acceptat că și lui situația la care asista-un grup de mai multe persoane din local alături de doi agenți de poliție îl însoțesc afară de pe terasa localului, apoi fug după el, îi înconjoară mașina, trag de portieră, îl lovesc în timp ce se afla în mașină de față cu agenții de poliție care purtau uniforma distinctivă- i s-a părut la fel de suspectă astfel încât să aibă reacțiile pe care Parchetul numai în cazul inculpatului a ales să le reproșeze, respectiv să le încadreze juridic în conținutul unor infracțiuni și să susțină că prezintă un pericol social concret ridicat, chiar excepțional.

În consecință, sunt deducții nesustenabile concluziile Parchetului inserate în propunerea de arestare că reacțiile inculpatului Bucurică Radu George vizavi de agenții de poliție, omițând să menționeze întregul grup de persoane, în număr de 9 împreună cu agenții de poliție aflați în timpul serviciului care l-au urmat afară pe terasă, s-au datorat intenției acestuia de a nu i se descoperi arma ori de a nu furniza explicații. În primul rând, despre portul armei în incinta terasei am arătat deja că niciunul dintre martori nu a specificat că a văzut cu certitudine o armă asupra sa, ci un obiect asemănător cu un toc de pistol, iar în al doilea rând dacă ar fi urmărit să nu i se descopere arma categoric nu s-ar fi prezentat în local astfel încât să atragă atenția și nu în ultimul rând, așa cum am arătat din probatoriul depus la dosar de Parchet până la data formulării propunerii de arestare, în lipsa probelor necesare, respectiv a înscrisurilor pe baza cărora să se poată evalua la nivel de suspiciune rezonabilă, nu se pot exprima aprecieri cu privire la deținerea armei de către inculpat cu drept sau fără drept.

Fără a mai insista asupra argumentelor prin care Parchetul a înțeles să fundamenteze propunerea din perspectiva rezonaței sociale a cauzei, judecătorului de drepturi și libertăți îi revine, fie și chiar tangențial, întrebarea dacă invocarea rezonanței sociale a cauzei și interesul opiniei publice, prin raportare inclusiv la funcția deținută de inculpat poate fi desprinsă de maniera în care acesta a fost prezentat în fața instanței (potrivit art. 225 alin. 2 Cod pr. penală când inculpatul este reținut procurorul are obligația de a asigura prezența acestuia). Căci, dacă funcția exercitată este considerată relevantă pentru modul în care opinia publică ar putea percepe faptele imputate inculpatului, nu poate fi lipsit de relevanță nici modul în care imaginea inculpatului este construită chiar în cadrul procedurii judiciare. Se ridică astfel, în mod firesc, întrebarea în ce măsură preocuparea Parchetului pentru rezonanța socială și pentru imaginea publică a sistemului judiciar a fost avută în vederea atunci când s-a permis prezentarea inculpatului în fața instanței într-o ținută susceptibilă să îi afecteze imaginea, ca individ, dincolo de orice apreciere asupra funcției pe care o exercită.

Judecătorul de drepturi și libertăți concluzionează că pentru motivele anterior arătate, din perspectiva principiului proporționalității, consacrat de art. 202 alin. 3 Cod de procedură penală, ce impune ca atunci când se ia o măsură preventivă, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate, raportat la datele cauzei, a materialului probator prezentat până la data formulării propunerii de arestare preventivă, a circumstanțelor în care s-au desfășurat faptele care i se impută inculpatului, precum și a datelor ce caracterizează persoana acestuia în privința căruia nu există indicii că ar încerca să stânjenească eforturile organelor judiciare în desfășurarea procesului penal în continuare în bune condiții (cu mențiunea că cererile formulate în cadrul procedurilor judiciare care se desfășoară împotriva sa, solicitarea de administrare probe, solicitarea de a studia/consulta actele dosarului, etc., reprezintă o componentă a dreptului la apărare și nicidecum o atitudine reproșabilă), nu se justifica luarea niciunei măsuri preventive dintre cele expres reglementate de art. 202 alin. 4 lit. b),d) și e) Cod procedură penală”.

* Citiți aici întreaga încheiere a Curții de Apel Alba Iulia