Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Liviu Odagiu (foto), a dezvăluit cum va arăta normarea activității în instanțe, la care lucrează în prezent instituția pe care o conduce.

Liviu Odagiu a explicat la „Interviurile Asociației Lumea Justiției” că, după implementarea proiectului privind normarea muncii, justițiabilii vor ști când cauza deschisă ca urmare a acțiunii depuse va fi repartizată unui complet, dar și când vor primi termen.

De asemenea, Odagiu a precizat că se dorește o reducere a mediei de dosare soluționate anual de judecătorii români. În acest sens, șeful CSM a menționat că este vizată o scădere constantă a volumului de muncă, de la 1.000 dosare pe an, de exemplu, să se ajungă după șase luni la 750 de cauze, iar peste un alt an la 500.

Pentru ca obiectivele propuse de proiectul privind normarea activității în instanțe să fie admise, este nevoie însă și de măsuri din partea Guvernului și Parlamentului. Mai exact, de măsuri care să contribuie la degrevarea instanțelor, astfel încât să se găsească alternative pentru acele cauze care pot fi soluționate și în alt mod decât în instanță.

Iată declarațiile președintelui CSM Liviu Odagiu despre normarea activității în instanțe:

„Trebuie niște clarificări terminologice și niște clarificări de evoluție în timp. Spuneați că anul trecut am făcut un proiect pilot de normare a muncii. Nu a fost un proiect-pilot. Să nu uităm contextul în care s-a adoptat acea hotărâre a Secției pentru judecători, cu stabilirea unui număr de cauze pe ședință! Exista un context, l-am depășit. Nu era un proiect extrem de riguros și de serios. Ei bine, de data aceasta suntem în faza în care am elaborat acest proiect. Mai are nevoie de câteva fine reglaje pentru ca el să poată fi tradus într-o hotărâre a Secției pentru judecători.

L-ați elaborat împreună, de exemplu, cu avocații?

Bineînțeles. Uniunea Națională a Barourilor din România în permanență a fost consultată, în permanență a fost informată și în permanență a fost cooptată în acest demers de normarea activității.

Acum, noțiunea asta de normare poate să sperie într-o primă fază. Ea, de fapt, este o disciplinare a procedurilor; este, de fapt, o organizare a activității, pornind de la niște realități obiective. Nu există nicio rațiune pentru care acum înregistrez un dosar la o instanță, dar din cauza numărului foarte mare de dosare, al resursei umane mult diminuate, eu nu știu când voi avea termen, nu știu când va fi primul termen și dacă voi afla într-o zi, voi constata că el este peste luni și luni de zile. Ei bine, acest proiect de normare, de disciplinare a activității vine cu câteva noutăți – și vă spun doar câteva dintre ele, fără a intra în detaliu.

De exemplu, eu astăzi vreau să înregistrez pe rolul instanței o acțiune în materia uzucapiunii. Nu voi ști când voi avea primul termen și poate că voi aștepta mult și bine. După introducerea acestui proiect, încă din prima zi, încă înainte de a introduce acțiunea, voi vedea pe site-ul instanței când este posibil să primesc primul termen. Voi ști încă de la momentul introducerii acțiunii că primul termen undeva aproape peste opt luni, chiar cât mai aproape, să spunem poate și ziua exactă voi ști când a mea cauză va fi repartizată unui complet. Un complet care, din acel moment, având o organizare foarte bună datorită acestei proceduri de organizare a activității, va putea să deruleze procedura în termeni rapizi, astfel încât ceea ce acum aș putea să obțin o soluție într-un termen pe care mi-e greu să-l estimez, atunci aș putea obține această hotărâre într-o perioadă de timp rezonabilă. Aș ști care este perioada până la care dosarul meu va intra efectiv în circuitul de repartizare al instanței, mă voi uita atent atunci și cu alți ochi la termenele procedurale, voi vedea cu alți ochi cât poate să dureze procedura în faza prealabilă.

Deci nu este o sperietoare. În sensul că am auzit foarte multe discuții că după normarea muncii o să fie primul termen în 2030-2031.

Nu, nu se va nu se va întâmpla acest lucru dacă dacă între timp și Guvernul, Parlamentul – celelalte două puteri – vor înțelege că nu orice litigiu trebuie să ajungă pe rolul instanței și dacă, îndeplinindu-și atribuțiile constituționale, vor adopta măsuri de degrevare, măsuri reale de degrevare a activității instanțelor.

După cum ați observat din spațiul public încă de anul acesta și anul trecut, CSM a înaintat către Ministerul Justiției, către Guvernul României propuneri de degrevare. Iată că înainte de a discuta despre normare, noi am discutat despre degrevare. Despre un număr rezonabil de cauze, nu fiindcă ni-l dorim noi, ci fiindcă nu este firesc ca orice cauză să ajungă pe rolul unei instanțe și să presupună atenția și concentrarea unui judecător și cunoștințele acestuia. Deci primul pas ar fi ca puterea executivă și puterea legislativă să adopte măsuri legislative pentru reducerea volumului de activitate prin degrevarea instanțelor judecătorești.

Și aici am găsit o foarte mare înțelegere și o foarte mare susținere la colegii noștri avocați, care, la rândul lor, au venit cu propuneri extrem, extrem de interesante cu privire la modul în care instanțele ar putea să fie degrevate de aceste cauze și cum ele ar putea unele să fie preluate de avocați, altele de alte categorii profesionale.

Mai mult: prin acest proiect de normare, ne raportăm la o medie europeană a numărului de cauze pe care, anual, un judecător în Europa le poate gestiona. Admitem că această medie ar fi, să spunem, de 500 de cauze. Or, noi, prin acest proiect, nu am urmărit ca de mâine toți judecătorii din România să ajungă la această medie europeană. Mai mult: am făcut un gest firesc, prin care încercăm încă o dată să conferim celorlalte două puteri spațiul necesar pentru a adapta legislația și să degrevăm instanțele. Dacă, să spunem, media europeană ar fi de 500 de cauze (cu titlu de exemplu – nu este atât, în mod sigur; și vă spun cu certitudine), poate că ar fi de gândit ca să acceptăm într-o primă fază, în primele șase luni, în primul an, ca acest proiect de normare să pornească de la 1.000 de cauze ca medie. Peste șase luni să scădem la 750, peste un an să scădem la 500, în așa fel încât cu cât legislativul și executivul acționează mai rapid și degrevează instanțele, cu atât cetățenii să nu simtă.

Pe de altă parte, poate că mai este o chestiune de discutat și o chestiune de schimbare a mentalităților. Am afirmat-o și la întâlnirile cu colegii avocați, de câte ori am avut ocazia: nu cred că este firesc ca noi, ca cetățenii ai acestei țări în orice condiții, pentru orice conflict, de exemplu, între noi doi, să nu fim capabili să ajungem la o înțelegere, la o mediere și să mergem în fața unui judecător. Ei bine, dacă înțelepciunea noastră de oameni maturi ne spune că noi niciodată nu ne vom putea înțelege pe unde trece gardul care separă proprietățile noastre (că într-o parte intră 5 cm în terenul dumneavoastră, în altă parte 10 la mine), dacă noi nu ne vom înțelege de o chestiune atât de uman, simplu de rezolvat, atunci nu aș vedea o mare problemă în a accepta că pentru problema noastră trebuie să așteptăm șase luni, șapte luni, un an, trei ani pentru a o rezolva, în condițiile în care alte probleme ale societății și ele și așteaptă rezolvarea. Și fără a ierarhiza neapărat nevoile cetățenilor din această țară, dar sunt chestiuni poate mult mai importante decât micul nostru conflict casnic”.