Magistratul Mona Maria Pivniceru este un judecator de elita, dar si atipic. Asta pentru ca lumea nu se asteapta de la magistrati sa vorbeasca deschis despre problemele lor. Mona Pivniceru, ca presedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania a fost extreme de vizibila in ultimii ani, motiv pentru care si-a capatat simpatii, dar si antipatii deopotriva. Intr-o astfel de situatie, Mona Pivniceru, judecator la Inalta Curte, s-a lansat in cursa pentru CSM dupa 22 de ani de cariera de judecator de scaun. S-a nascut la Husi la 9 septembrie 1958, a urmat cursurile Facultatii de Drept din Iasi – promotia 1982. Este detinator a doua titluri de doctor in Drept, este profesor universitar si autor a peste 40 de lucrari si 60 de studii de Drept. Este unul din fondatorii Buletinului Jurisprudentei Europene si presedinte al AMR din anul 2009. Mona Pivniceru provine dintr-o familie de inalte fete bisericesti. Nu este casatorita, pentru ca dupa cum a declarat in mai multe randuri nu a fost preocuparea sa de baza, cariera profesionala ocupandu-i aproape tot timpul. A debutat in Magistratura in 1989, la Judecatoria Iasi, prin concurs, dupa care a promovat succesiv, numai prin examen, la Tribunalul Iasi si apoi la Curtea de Apel Iasi. A fost numita la Inalta Curte in 2010. Mona Pivinicerul este un promotor al legii practicii unitare si candideaza pentru locul vacant al instantei supreme din CSM. Publicam in continuare interviul acordat de judecatoarea Pivniceru:

Nu ati candidat la alegerile din vara trecuta pentru CSM, desi multi v-au cerut acest lucru, dar iata, in sfarsit v-ati decis. Ce v-a determinat sa va lansati in cursa pentru Consiliu?

M-au determinat degenerarea climatului politic si social in ceea ce priveste Justitia, faptul ca Justitia constinua sa fie acuzata de esecul politic; faptul ca tinde sa fie functionalizata, adica sa nu mai fie putere in stat, iar judecatorul sa fie un functionar public la dispozitia Executivului. In plus, actul de justitie tinde sa ramana fara nicio semnificatie practica din moment de hotararile judecatoresti raman neexecutate, mai ales cand este vorba de statul roman. Practica aceasta este o subminare a puterii judecatoresti. Unde mai este dreptatea, daca o castigi, dar ea ramane doar virtuala?! Nu pot sa o aplici….

Va vor tine nervii 6 ani de zile in actuala structura a CSM?

Eu cred ca normalizarea ar putea interveni mult mai repede pentru ca 6 ani de zile in haosul asta inseamna o subminare a statului de drept. Nu se poate continua in felul acesta, in conditiile in care eu cred ca mandatul membrului CSM este prea mare. El ar trebui redus la o durata rezonabila de maximum 4 ani. CSM trebuie sa ia hotarari rationale, echilibrate. Puterea judecatoreasca trebuie sa-si gaseasca ea singura modalitati de autoreglare si autoregenerare, iar sistemul are suficienti judecatori extreme de valorosi care pot asigura reforma reala, nu cea de pe hartie. Cu o conditie: sa fie valorizati ca atare.

Veniti cu multe idei reformatoare. Ce veti face concret daca veti fi aleasa de colegi in Consiliu?

Prima conditie este sa fie un volum de activitate pe judecator corespunzator unei normalitati minimale. Pentru asta este nevoie de schimbarea competentelor in asa fel incat repartizarea cauzelor pe instanta sa se faca echilibrat, sau majorarea numarului de judecatori. Este inadmisibil ca la ICCJ completele penale sa devina complete constant nocturne. Nici noile coduri de procedura nu vor rezolva situatia. Ei nu ajung la ideea ca Inalta Curte trebuie sa unifice practica si sa judece doar recursurile in drept, conform obligatilor din MCV. De exemplu, in materie civila, vom judeca mai putin Legea 10, toate celelalte cauze pe care le judecam si acum. La asta se vor adauga chestiunile prejudiciale de la tribunale si curti de apel…. Vor aparea chestiuni prejudiciale de la 42 de tribunale si 15 curti de apel. Va imaginati ce volum de activitate trebuie sa desfasoare Inalta Curte pentru a impune practica unitara? In afara de aceasta mai vin recursurile in interesul legii, Completul de 5, si chestiunile incidente, plus filtrul la recurs, care inseamna 3 judecatori, care daca nu au unanimitate dau cauza la alt complet, si acel complet la randul lui poate da cauza spre un alt complet. Noua judecatori pentru o singura cauza, cand sa mai faci practica unitara? Asta e prioritatea mea si am sa fac totul pentru a rezolva acest cosmar al judecatorului de Inalta Curte.

Mai aveti doi contracandidati in persoana judecatorilor Gabriela Birsan si Adrian Bordea. Ce atuuri credeti ca aveti in raport cu ei?

Cred ca atuul meu sta in activitatea pe care am desfasurat-o pana in prezent si in care nu cred ca am dezamagit pe cineva. Multe chestiuni le-am realizat prin Asociatia Magistratilor, cu toate ca pozitiile de la acest nivel nu obligau pe nimeni. Au fost insa pozitii corecte, care s-au impus de la sine in sistem, dar si in afara lui. Va dau si un exemplu: determinarea termenului de prescriptie al abaterii disciplinare stabilit initial ca fiind aproape imprescriptibil, din moment ce abaterea era urmarita in termen de un an de la data descoperirii ei. In prezent, termenul a fost redus la doi ani orice s-ar intampla. Alt atu – demersurile pe care le-am facut pe salarizarea si pensile magistratilor, dar si alte pozitii in legatura cu actul de justitie privitor la colegi – singulare la acel momentu – dar care s-au dovedit ulterior a fi corecte prin insasi deciziile Inaltei Curti. Ma refer aici la judecatorii din cazul Gorbunov. Au mai fost si pozitiile la adresa micii reforme, care trecuse de Senat si ajunsese la Camera Deputatilor, cu texte de Urzica, texte care au fost cu sprijinul nostru remaniate sau abandonate. Alte atuuri mi le vor confirma colegii la vot.

De cand a luat fiinta noul CSM cea mai aprig discutata problema a sistemului a constituit-o modalitatea de promovare la Inalta Curte. Cum vede judecatorul suprem Mona Pivniceru promovarea la instanta suprema?

In primul rand, chemarea publica la a se pronunta oricine asupra promovarii la Inalta Curte, este in opinia mea o greseala. Un judecator da cel putin trei examene pana la rangul de judecator de curte de apel. A mai da un examen pe aceeasi materie inseamna a nu recunoaste identitatea valorilor din sistem sau a le ignora. La Inalta Curte pregatirea profesionala este gata confirmata prin examenele anterior date. Judecatorul de acest nivel trebuie sa fie un judecator complet, iar interviul asta trebuie sa urmareasca sa fie un judecator echilibrat, un judecator a carei cunoastere in general trece dincolo de pragurile juridicului. Pentru ca chestiunea juridica poate sa o verifice printr-o mapa de dosare pe care i se face radiografia profesionala instant.

La Ministerul Justitiei se pregateste in prezent o lege a raspunderii materiale si disciplinare a magistratului. Ca presedinte al AMR si candidat la CSM, dar si ca judecator de cariera, cum vedeti aceasta problema a raspunderii?

Premisele de la care pleaca asa-numitul proiect “Urban”, la care s-a asociat si proiectul Ministerului de Justitie este in afara regulilor simple de drept, potrivit carora nimeni nu poate raspunde pentru un fapt nedemonstrat juridic. Ori proiectul nesocoteste regulile de drept, facand judecatorul responsabil prin simpla pronuntare a hotararii, care poate fi reanalizata de o instanta inferioara, cu incalcarea autoritatii de lucru judecat si afara a se stabili intr-un alt cadru procesual reaua-credinta si grava neglijenta. Dupa acest proiect, simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti semnifica rea-credinta si grava neglijenata. Ori raspunderea trebuie sa fie situata intr-o matca fireasca cu luarea in considerare a tuturor regulilor de drept. Mai este si o rezerva internationala care spune ca judecatorul nu poate pronunta o hotarare sub spectrul amenintarii financiare. In niciun caz judecatorul nu poate raspunde cu bunurile lui prezente si viitoare pentru o hotarare. Chestiunea trebuie circumscrisa unui cadru juridic firesc.

Credeti ca este necesar sa existe declaratii de integritate la accederea in CSM?

Nu trebuie sa dau asemenea declaratii, pentru ca eu ca judecator sunt prezumat a fi integru. Calitatea mea de judecator este egala cu prezumtia de integritate. Daca cineva vrea sa rastoarne aceasta prezumtie, trebui sa o demonstreze.

Veti ajunge poate in CSM animata de dorinte de schimbare in bine, insa ce va faceti ca Inalta Curte, de exemplu, ca si multe alte instante si parchete functioneaza intr-un imobil impropriu. Cum puteti rezolva in calitate de garant al independentei Justitiei aceste probleme?

Sediile instantelor reprezinta obligatii ale statului roman de a asigura o normala si corespunzatoare desfasurare a activitatii instantelor. In sensul acesta trebuie facute demersuri sustinute ca statul roman sa-si execute aceasta obligatie. Normal ar fi ca adresele tuturor sediilor instantelor sa fie publicate in Monitorul Oficial, pentru ca sunt institutii ale statului roman. Lipsa sediilor corespunzatoare denota lipsa de respect a guvernantilor fata de actul de justitie, fata de demnitatea profesiei magistratului si fata de conditia cetateanului.

Cum il simtiti pe ministrul Justitiei, membru de drept in CSM? Este un partener real si loial sistemului judecatoresc?

Ministrul Justitiei ar trebui ca prezenta sa aiba o singura latura: sa asigure colaborarea dintre puterea executiva si cea judecatoreasca. El nu trebuie sa gestioneze bugetele instantelor impotriva legii, pentru ca asta inseamna subordonare financiara, si atunci despre ce independenta a magistratului mai vorbim... In al doilea rand, MJ nu trebuie sa voteze niciodata in ceea ce priveste cariera magistratilor, intrucat el reprezinta puterea executiva. El apartine altui sistem. Iar daca voi ajunge in CSM voi pune pe tapet aceasta problema. MJ ar trebui sa atentioneze Guvernul sa amendeze hotararea de guvern prin care este infiintat si organizat ministerul, ca aceasta institutie sa nu se mai ocupe de strategia de dezvoltare a sistemului judiciar, pentru ca este exclus ca o putere sa traseze directia de dezvoltare a altei puteri, daca vorbim de separatia puterilor in stat. Aceasta strategie ar trebuie sa fie realizata exclusiv de catre Inalta Curte si CSM.

Facultatea de Drept din Iasi a dat multe minti luminate. Ce v-a ramas in minte ca principiu cooordonator de la profesorii dvs?

Onestitatea si principialitatea – valori pe care le-am promovat si eu atat vreme cat am ocupat Catedra de Drept International Public de la Iasi, in calitate de profesor. Si profesionalismul. Ca vorba duh, mi-a ramas in memorie cum caracteriza profesorul Petre Andrei institutia casatoriei. Si el zicea asa: “Casatoria e ca o cetate asediata. Cei din afara vor sa intre inauntru si cei dinauntru vor sa iasa afara”. Cel mai mult m-au urmarit cursurile de drept roman ale profesorului Jakota, a carei prezenta am regasit-o in toate institutiile de drept civil, chiar daca “tertius” si “secundus” erau demodati chiar de atunci.

Aveti o calitate pe care foarte putini magistrati o au. Sunteti bataioasa si spuneti lucrurilor pe nume, chiar daca in fata dvs. se afla chiar seful statului, in fata carora alti colegi ai dvs. pleaca imediat capul. In CSM, ca viitor membru veti mai avea ocazia sa stati fata in fata cu presedintele, care va prezida ori de cate ori va simti nevoia. Cum veti aborda pe viitor aceasta relatie, daca in balanta vor fi puse interesele Justitiei?

Cu multa corectitudine si principialitate. Si cu speranta ca, cunoscand in mod real problemele sistemul judiciar, domnul presedinte va constientiza realitatea problemelor noastre, fara a se mai pronunta in necunostinta de cauza. Calitatea de bun mediator va putea fi pusa astfel in evidenta. Imi doresc o relatie normala cu oricine, fie el coleg, fie el reprezentant al altei puteri in stat. De asta are nevoie si sistemul judiciar si Romania.