Dupa 13 ani, s-a dat o hotarare in care se retine cum judeca Camelia Bogdan (n.r. click aici pentru a citi).

Am vazut si eu o "judecata" a doamnei.

Pe scurt, lucrurile au stat cam asa. Un cetatean condamnat in fond pentru evaziune fiscala, relatie comerciala cu firme fictive si obligat la vreo 200 milioane lei prejudiciu, reprezentand contravaloare TVA, faptele imputate de prin 2000.

Face apel si, in apel, cetateanul o ia babeste:

- daca firmele alea au fost fictive, cum ziceti voi, de ce ati considerat ca nu existau cand mi-au dat materia prima si au existau cand le-am dat produsul final? Ca atunci cand ati calculat prejudiciul, ati adunat TVA-ul dedus, dar ati uitat sa scadeti TVA-ul colectat;

- daca tot erau fictive, ati zis ca prejudiciul consta numai in TVA, nu si in impozitul pe profit. Deci, daca cheltuiala cu materia prima achizitionata a fost reala, atunci si TVA-ul aferent ei a fost real si nu e niciunu prejudiciu si nicio infractiune;

- uite aici: iti depun eu acte sa iti arat de unde am eu si familia mea bani, ca daca furam 200 milioane lei, cum zici tu, trebuie sa fie undeva, nu?

Ajunge Camelia Bogdan in dosar: mah, stai asa, ca iti iau si impozitul pe profit! Dar nu numai asta. Fii atent: eu sunt investita si cu infractiunea de spalare de bani si nu, nu trebuie sa fii condamnat pentru infractiunea-premisa, ca sa fie spalare de bani, e suficient sa am eu convingerea ca au fost bani murdari. Asa ca fii atent aici, ca iti aplic eu tie o confiscare speciala: toate hartiile astea pe care mi le-ai pus tu aici le consider nereale, ca operatiunile din ele sunt nereale. Asa ca adun sumele din toate, nu conteaza ca sunt aceiasi bani rulati de 50-100 de ori.

Uite asa ajung la prejudiciul de vreo 1,5 miliarde lei (totul in RON) si-l confisc de la inculpat.

Si stai asa, ca nu e doar asta. Inventez eu o confiscare extinsa. Nu conteaza ca nu se aplica asa si ca nici nu exista la momentul infractiunilor in lege. Uite asa: pentru sumele astea pe care le confisc de la inculpat, oblig toate rudele de gradul I si toate persoanele juridice la care ai avut vreodata calitatea de asociat, actionar, imputernicit legal sa garanteze cu toate bunurile mobile si imobile confiscarea pe care ti-am aplicat-o tie.

Definitiva! Nu analizam nimic daca bunurile alea au vreo treaba cu infractiunea.

Curat murdar!

Eh. Si-acum tertii, persoanele juridice care au fost obligate sa garanteze cu toate bunurile mobile si imobile confiscarea aplicata inculpatului (nu tu parti responsabile civilmente, nu tu parte in dosarul penal in urmarire penala, in prima instanta, nu tu parte in dosarul penal in apel, treziti cu sechestru asigurator cu o saptamana inainte de solutia finala si carora nu le-a zis nimeni care ar fi motivul pentru care trebuie sa garanteze confiscarea speciala aplicata inculpatului condamnat) ce sa faca? N-au ce. Ca nu au nicio cale deschisa.

Referitor la problema tertilor, vreo 4 avocati ne-am stofocat creierii cum sa le deschidem o cale de atac pentru a se remedia balariile Cameliei Bogdan. Am citit la CEDO atunci de mi-au sarit capacele.

Si gasim o hotarare a ICCJ, data intr-o contestatie la executare, in care zisese ICCJ ca daca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea art. 6 CEDO, atunci e impiedicare la executare si nu poate sa fie pusa in executare si se impune anularea ei pentru a se pronunta una in conformitate cu legea si cu respectarea drepturilor.

Ia si scrie contestatie la executare, ca la terti era art. 6 CEDO incalcat cu totul! Au fost parca vreo 12 terti, asa ca toate caile de atac pe care le-am facut cred ca au ajuns la toti judecatorii sectiilor de penal ai Curtii de Apel Bucuresti.

Imi zice un coleg ca a auzit un zvon ca s-a facut sedinta si nimeni nu are voie sa anuleze hotararea Cameliei Bogdan. Ei ii zic ca e cu capul, ca nu are cum sa se fi intamplat asa ceva, ca daca s-ar fi intamplat nu avea cum "sa expire".

Eh, si ma duc sa sustin caile de atac extraordinare.

Sa va dau exemplul unuia din tertii astia (persoana juridica care fusese obligata sa garanteze cu bunuri proprii confiscarea speciala dispusa impotriva inculpatului): bun imobil dobandit prin aport la capitalul social cu 6 ani inainte de inceperea savarsirii infractiunii.

Si ma duc eu in fata judecatorului la Curtea de Apel Bucuresti si ma apuc sa sustin contestatia la executare, da-i cu toate principiile de la art. 6 CEDO si aratat cum s-au incalcat.

Judecatorul: „Doamna avocat, eu zic ca bine au facut judecatorii aia”.

Eu: „Domnule judecator, daca dvs imi demonstrati stiintific ca anul 1994 este dupa anul 2000, ca bunul sa fie produsul infractiunilor incepute in anului 2000, atunci aveti dreptate”.

Judecatorul: „Doamna avocat, daca stiam ca vreti sa imi tineti un seminar pe drepturile omului, de ce nu mi-ati zis, doamna, ca stabileam termen la alta ora, la alta sala si va ascultam?”

Solutia: respinsa ca inadmisibila.

Si asa a ramas hotararea pana azi. Garantezi cu bunurile care au fost dobandite cu 6 ani inainte de producerea infractiunii ca sunt produsul infractiunii.

Singura contestatie la executare admisa si desfiintata decizia Cameliei Bogdan cu privire la tertul ala a avut urmatorul parcurs:

- la Curtea de Apel Bucuresti: judecatorul declina competenta la ICCJ, motivand ca se invoca incalcarea art. 6 CEDO si statul trebuie sa deschida o cale ca sa analizeze plangerea;

- ICCJ: zice ca e contestatie la executare, competenta e Curtea de Apel Bucuresti si trimite inapoi;

- Curtea de Apel Bucuresti, acelasi judecator care isi declinarea competenta cu motivarea ca statul trebuie sa deschida o cale sa analizeze plangerea pe incalcarea drepturilor: ma duc plina de elan si sustin contestatia;

- Apare solutia: respinsa ca nefondata. Asteptam cu nerabdare hotararea motivata, gandindu-ma ca totusi un judecator a analizat, nu a fost de aceeasi parere ca mine, dar a analizat criticile;

- Apare motivarea, vreo 27 pagini, caut cu nerabdare argumentele judecatorului. Dupa vreo 26 pagini in care scria argumentele mele, o singura fraza: motivele invocate nu se incadreaza in sintagma "impiedicare la executare". Pai, n-ai zis, domn' judecator, dumneata ca statul trebuie sa deschida o cale ca sa analizeze plangerea pe incalcarea drepturilor?!

- Peste 2 saptamani, judecatorul respectiv s-a pensionat. Acum e avocat.

- ICCJ: admite calea de atac, desfiinteaza hotararea Cameliei Bogdan si trimite cauza la Curtea de Apel Bucuresti.

Dupa solutia asta, nu am mai vrut sa intru in dosar, ca am zis ca nu vreau sa ma imbolnavesc de nervi sau sa renunt la profesie din cauza mizeriilor pe care le vad.

Camelia Bogdan nu a fost singurul judecator in complet.

Exemple din astea am multe, cum tot atat de multe am si din cele in care judecatorii sunt „jos palaria”.

Un scurt exemplu: un judecator de la Judecatoria Buftea care impunea respect prin comportamentul lui in sala de judecata. N-aveai cum sa nu oferi respect cand il vedeai pe el cum se comporta in sala de judecata, iar solutiile erau corecte. Am si castigat, am si pierdut cand am batut campii.

"Justitia" trebuie curatata de uscaciuni si de cozile de topor!

Din cauza uscaciunilor care sunt mult prea multe, este increderea cetatenilor in justitie care e.

Si nu, criticarea publica a uscaciunilor nu inseamna ca scazi increderea in justitie. Ar trebui sa va determine pe voi sa va faceti ordine in ograda.

Nu de alta, dar e pacat de judecatorii care au coloana vertebrala si muncesc pe rupte in dosare.