Am consemnat în aceste zile prezența foștilor premieri români Viorica Dăncilă și Adrian Năstase, alături de actuali și foști lideri politici de prim rang din alte țări, la manifestările de la Beijing, dedicate împlinirii a 80 de ani de la victoria Chinei în al doilea război mondial pe frontul din Pacific și tot a 8o de ani de la crearea ONU, ca apărător ale păcii, securității și ordinii mondiale. O prezență consecutivă unei invitații demonstrând că principala superputere mondială emergentă, China, înțelege caracterul obiectiv al relației strategice cu România și nu renunță la ea chiar dacă un guvern român sau altul, ignorând această realitate, adoptă o atitudine distantă față de vechiul prieten chinez din vremuri bune și din vremuri rele, de pe pozițiile ariergărzii vechii ordini euro-atlantice muribunde.

Apreciind respectiva invitație, nu m-am așteptat la reacția de cavernă a miniștrilor useriști ai actualului guvern așa zis român, ca și a agenților lor din presă și societatea civilă. Aceștia nu numai că au ratat o excelentă ocazie de a tăcea, dar au și expus fără rușine întreaga lor incultură politică, infantilismul lor cronic, provincialismul lor congenital, fanatismul lor ideologic, lipsa de respect pentru istoria țării noastre și simbolurile ei, egocentrismul lor trufaș și exclusivismul lor inept în raport cu România profundă și toți cei care gândesc altfel decât ei. Aceasta inclusiv cu riscul de a deteriora grav relațiile diplomatice ale României cu China, dar și cu alte state (inclusiv participanți din alte țări se puteau simți ofensați de criticile oligarhilor de la București) și, pe cale de consecință, interesele strategice ale națiunii române.

Cei doi foști premieri nu au fost la Beijing ca persoane fizice în vizită privată. În lumea civilizată, toți cei care au exercitat o funcție publică de prim rang, măcar și pentru o singură zi, sunt onorați apoi toată viața, chiar și în lipsa puterii executive, ca deținători ai acelei funcții, întrucât prin deținerea ei au devenit o parte a istoriei eterne a țării lor, o componentă a identității ei istorice, un simbol al existenței ei dincolo de timp. Dna Dăncilă și dl Năstase au îndeplinit această misiune permanentă și profund constituțională, la Beijing, acolo unde chiar în aceste zile s-a configurat noua ordine globală postamericană, cu atât mai multă distincție și mai mare necesitate cu cât guvernul român trecător și trădător a refuzat invitația chineză interzicând până și prezența la ceremonii a ambasadorului român la Beijing, altminteri obligatorie potrivit uzanțelor diplomatice ale lumii civilizate.

Manifestarea de la Beijing a fost oficială și publică. Invitația adresată de autoritățile chineze a fost oficială și publică. Toți participanții la manifestare au fost prezenți oficial în calitatea oficială de actuali și foști lideri ai națiunilor lor sau ai unor organizații internaționale oficiale. Prin urmare, și foștii premieri români au avut statut oficial, călătorind oficial. Numai popoarele primitive, și nici acelea toate, îi respectă și îi consideră relevanți exclusiv pe cei care sunt în exercițiul unei funcții publice. Nu mai exerciți funcția, ești nimeni. Popoarele evoluate, așa cum vreau să cred că este și cea mai mare parte a poporului român, își respectă liderii trecutului cu atât mai mult cu cât, în lipsa puterii de decizie politică efectivă, ei încarnează, ca simboluri vii și ca lideri morali, ceea ce este esențial în comunitatea al cărei destin a fost cândva la dispoziția lor. Poporul român nu este primitiv. Din păcate conducerea sa de azi, provizorie și aleatorie, pasageră și efemeră, ajunsă în funcție prin încălcări ale Constituției și dictat extern, este primitivă.

S-au găsit unii să spună că Adrian Năstase și Viorica Dăncilă au fost prezenți la „așa numitul summit al dictatorilor”. Cine l-a numit așa? Propaganda globalismului neo-bolșevic. Deci chiar exponenții plutocrației și ai oligarhiilor Occidentului colectiv, care vor să ascundă abandonul democrației și sufocarea meritocrației în partea lor de lume, de care ei înșiși se fac vinovați, declarându-și adversarii ca dictatori.

Alții, care cred că toată lumina lumii este cea care le intră în casă prin fereastra bordeiului lor intelectual, au zis că cei doi s-au plasat pe „axa răului”. Cine a stabilit că aceia care refuză unipolarismul politic neo-imperial și neo-colonial sunt „axa răului”? Și cine a decis că pe „axa binelui” stau globalismul cultural soroșist, globalismul corporatist sau globalismul imperial? Propaganda celor din urmă. De când o parte în dispută a devenit și judecătorul cauzei?!

În fine, unii s-au revoltat că printre invitații apăruți în tradiționala fotografie de grup s-a aflat și președintele Federației Ruse cu care hegemonii europeni și lacheii lor se află într-un război aproape personal. Un război care odată pierdut, cum de altfel deja este, le va răpi toate beneficiile unei puteri pe care au confiscat-o și o exercită acum ilegitim. Calificarea pe care ți-o dă adversarul nu ține loc de adevăr.

Nicio instanță neutră nu l-a judecat și condamnat pe Președintele Putin ca fiind vinovat de crime de război. Deci, deocamdată beneficiază de prezumția de nevinovăție. În plus, dacă dorim pacea cu Rusia și minimizarea pagubelor războiului pe care nu am știut să îl evităm și nici nu am putut să îl câștigăm, trebuie să dialogăm și să creăm canale de dialog cu Rusia, iar nu să vorbim între noi înjurând apoi „vitejește” Rusia peste gard.

În contextul aniversării de la Beijing trebuie spus că, așa cum nu îi putem exclude pe premierii Năstase și Dăncilă din istoria României, o istorie care stă la temelia viitorului ei, nu putem exclude nici Rusia și China din istoria victoriei în cel de al doilea război mondial pentru care au dat cel mai mare tribut de sânge.

Interesant este, însă, că aceia care au criticat prezența românilor într-o poză în care apărea Președintele Putin, nu au spus nici pis față de afecțiunea cu care domnul Putin a fost primit în Alaska de Președintele Trump. După cum cei care deplâng cu lacrimi de crocodil pe morții din Ucraina, nu spun un cuvânt despre morții din Gaza. Un minister de externe condus de o neo-bolșevică, minister cu totul tăcut atunci când este vorba să apere interesele țării, să se opună celor care vor să o controleze și exploateze ori să ia atitudine față de evenimente și evoluții cruciale pentru securitatea și pacea lumii, se găsește acum să emită comunicate și să facă declarații prin care să denunțe dreptul unei mari puteri suverane de a-și organiza sărbătorile, a-și omagia istoria și a-și alege aliații, prietenii sau oaspeții așa cum crede de cuviință.

Fără îndoială, foștii premieri Năstase și Dăncilă nu au reprezentat Guvernul României, nu au fost într-o vizită guvernamentală și nu au angajat guvernarea României în niciun fel. Acest guvern administrează întreaga țară, dar, mai ales atunci când vorbim de miniștrii proveniți din partide care au obținut abia în jur de 10% din voturi, el nu epuizează toată gândirea, toate aspirațiile și tot sufletul românesc. Națiunea română, România profundă este cu mult mai mult și chiar cu totul altceva decât actualul guvern român – antinațional și antidemocratic. Este necesar ca lumea să o știe.

Prezența foștilor premieri la Beijing nu a însemnat opțiunea cuiva de a stabili relații cu trecutul României și de a întoarce spatele viitorului ei. Dușmanii viitorului sunt tocmai cei care, la București și aiurea, apără o ordine mondială epuizată și se opun emergenței unei noi ordini adecvată realităților prezente.

Pentru USR și miniștrii săi, însă, România nu are și nu trebuie să aibă istorie. Nu are trecut sau trecutul acesta trebuie ucis, uitat, demolat. Ei sunt adepții doctrinei morții culturale – „cancel culture”. Lumea începe cu ei și revoluția lor neo-bolșevică. România nu are dreptul la trecut pentru că ei nu au trecut și întrucât cred că ei pot avea viitor ucigând trecutul.

Nu este așa. România are trecut și doar pe temelia lui își poate construi viitorul. Din păcate cu actualul guvern neo-bolșevic România nu are niciun viitor. Acest guvern îi oferă doar un prezent mizerabil. Speranța noastră într-un viitor mai bun stă în capacitatea noastră de a lăsa cât mai repede trecutului actuala guvernare anticonstituțională și antiromânească.

Ca un pas în această direcție, cer astăzi, din nou, demiterea miniștrilor useriști din actualul guvern antiromân al României.