Nepăsarea preşedintelui Nicuşor Dan faţă de magistraţi a ajuns în instanţă. Ne referim la situația delicată creată în 2025 din cauză că primul om în stat a întârziat timp de două luni emiterea decretelor de pensionare pentru judecătorii și procurorii care obținuseră aprobarea în acest sens din partea Consiliului Superior al Magistraturii. 

Lumea Justiției prezintă cazul judecătorului Mihnea-Constantin Nicolaescu (foto) de la Tribunalul Giurgiu, cel care a acționat în instanță Administrația Prezidențială, solicitând daune morale de 100.000 de euro pentru prejudiciul moral pe care Nicușor Dan i l-a cauzat prin întârzierea semnării decretului de pensionare. În cazul petentului, întârzierea a fost „doar” de o lună, nu de două, ca la alți judecători și procurori.

Concret, în acțiunea depusă la Tribunalul București în 30 septembrie 2025, magistratul explică faptul că, din cauza întârzierii președintelui de a semna decretul în timp util, a rămas fără sporul de 50% pe care îl avea ca judecător titular de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Giurgiu și Centrul de reținere și arestare preventivă din IPJ Giurgiu. Mai mult: judecătorul Nicolaescu detaliază suferințele fizice pe care i le-a provocat stresul, suferințe concretizate în probleme descoperite în urma unui control medical: „ficatul extrem de mărit, trigliceridele foarte mari și colesterolul la valoarea de 264, mult peste 100 (limita normală)”.

Pe latura materială, Nicolaescu solicită ca instanța să oblige Administrația Prezidențială să-i plătească în fiecare lună câte 2.360 de lei, „cu titlu de prejudiciu material efectiv cauzat prin văduvirea cuantumului pensiei mele de serviciu din culpa dlui președinte începând retroactiv cu data de 01.07.2025, la zi și pentru viitor”.

Și ICCJ a fost dată în judecată

Prin aceeași acțiune, Mihnea Nicolaescu a chemat în instanță Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca ICCJ să fie obligată la emiterea unei noi decizii privind cuantumul pensiei petentului, decizie care să cuprindă și jumătate din sporul de penitenciar, respectiv 10% din salariul de încadrare, raportat la salariul lunii iunie 2025.

Mai exact, cronologia arată astfel:

- CSM l-a delegat pe Mihnea Nicolaescu ca judecător de supraveghere a privării de libertate pe întreg anul 2025;

- la 20 mai 2025, Nicolaescu a cerut să iasă la pensie începând cu 1 iulie 2025;

- în 5 iunie, CSM i-a aprobat pensionarea începând cu data cerută;

- la 16 iunie, Curtea de Apel București i-a încetat delegarea la penitenciar;

- în 1 august, președintele i-a emis decretul;

- după decret, la amiterea adeverinței de pensionare, ICCJ a considerat că ultimul salariu în plată al petentului era cel din iulie 2025 (luna anterioară pensionării efective), „fără a ține cont de abuzul președintelui de a mă menține în funcție împotriva voinței mele”.

„În speță, ‘ultimul salariu în plată’ ar fi cel din luna iunie 2025 dacă nu ar fi existat culpa președintelui României – salariu ce ar cuprinde 10% din salariul meu de încadrare ca spor de penitenciar (decizia Curții de Apel fiind emisă, datată, semnată și pusă în executare în aceeași zi – 16.06.2025)”, mai arată reclamantul în acțiune.

Cauza, trimisă de la TMB la CAB

În aceeași acțiune, petentul descrie atitudinea arogantă cu care a fost tratat de către reprezentanții Administrației Prezidențiale când suna să se intereseze de motivele pentru care Nicușor Dan întârzia emiterea decretului de pensionare. Judecătorul Mihnea Nicolaescu susține că nu doar el a fost pus în această situație umilitoare, ci și numeroși alți judecători și procurori care au contactat Palatul Cotroceni în legătură cu aceeași problemă.

Între timp, singura evoluție din dosarul nr. 33505/3/2025 a fost la 17 martie 2026, când judecătoarea TMB Silvia Ambrozie a declinat speța în favoarea Curții de Apel București. CAB încă nu a înregistrat cauza.

Redăm principalul pasaj din acțiunea judecătorului Mihnea-Constantin Nicolaescu:

„Subsemnatul, până la data de 01.08.2025 am activat ca Judecător cu grad profesional de Tribunal în cadrul Tribunalului Ilfov, detașat prin hotărâre a CSM-ului la Tribunalul Giurgiu – Secția Penală și delegat subsecvent ca Judecător titular de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Giurgiu și Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Giurgiu ‘pentru anul 2025’.

La data de 05.06.2025, prin hotărârea nr. 1402 (ordinea nr. 4) Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru Judecători mi-a admis cererea de pensionare anticipată, formulată de mine și notificată Președintelui instanței în data de 20.05.2025 și a dispus înaintarea dosarului către președintele României în vederea eliberării din funcția de Judecător.

Menționez că cererea propriu-zisă de eliberare din funcție a fost expres formulată de mine pentru data de 01.07.2025.

Ulterior, domnul președinte a omis cu bună știință să semneze decretele de pensionare, nu atât al meu cât și al altor 76 de colegi magistrați (judecători și procurori) timp de două luni de zile, afirmând în mod public că dânsul nu este ‘notar’ (acest lucru fiind probabil un lucru rău), printre aceștia aflându-se și fosta Președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Doamna Judecător Corina Corbu. Menționez că atât eu, cât și alți mulți colegi aflați în această situație (există un grup pe Whatsapp) am sunat zilnic la Administrația Prezidențială, inclusiv la departamentul juridic, pentru a cere explicații cu privire la această întârziere nejustificată. De fiecare dată, răspunsul a fost în sensul că:

- sunt în ‘analiză’ la dl. președinte și

- nu există un termen în care decretele să fie semnate. (Am ajuns astfel să mă gândesc că anul 2027 sau 2028 ar fi unul propice, după o temeinică ‘analizare’ a dosarelor.)

Față de aceste răspunsuri, am contactat departamentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care mi-a comunicat că termenul de la care a fost solicitată data pensionării, dimpotrivă, este trecut în chiar adresa de înaintare care se află pe prima pagină a fiecărei lucrări trimise către Administrația Prezidențială, și că domniile lor nu s-au mai confruntat în trecut cu o astfel de situație, ca decretele să nu fie semnate.

Ulterior, am revenit la Administrația Prezidențială, de unde am aflat, pe un ton ridicat și deranjat de insistența mea, că Dl Președinte ‘analizează’ dosarele. Cu aceeași ocazie, am mai aflat astfel că unele dosare ‘nu au fost complete’ și că același domn președinte a solicitat CSM.-ului ca acestea să fie completate cu actele care au stat la baza constatării îndeplinirii criteriilor de pensionare. Astfel fiind, am învederat faptul că stimatul domn președinte nu are în atribuțiile sale analiza acestora – ea ținând în mod legal și exclusiv de atribuțiile CSM – însă mi s-a spus să aștept că ‘au și dânșii procedurile lor’. Nu în ultimul rând, mi s-a adus la cunoștință că domnul președinte nu are, în corolarul legislativ al dreptului pozitiv românesc, doar un rol decorativ (așa cum credem noi, Judecătorii și Procurorii care tot sunăm la Administrația prezidențială), ci dânsul își asumă ceea ce semnează. Neînțelegând ce anume analizează domnul președinte, însă înțelegând, după 25 de ani de magistratură în materie penală, ce înseamnă să îți asumi o semnătură pe o umilă sentință de condamnare la detențiunea pe viață a unui om, de exemplu, am rămas cu decretul nesemnat.

În zilele ce au urmat, am aflat din mass-media că pensiile și salariile magistraților sunt nesimțite și vor fi drastic micșorate, fără a se preciza vreo dată de la care ar începe să curgă acest demers legislativ. Totul s-a concretizat într-o situație de natură a-mi genera un stres insuportabil, din moment ce două luni de zile, practic, nu am fost lăsați să ne pensionăm de domnul președinte, prin omisiunea vădită și cu bună știință de a semna decretele. Cu toții ne-am gândit că dânsul așteaptă schimbarea legii pentru ca mai apoi să dea curs și să semneze și decretele noastre.

Ca totul să fie perfect, în data de 16.06.2025, la penitenciar am primit Decizia nr. 758 a Curții de Apel București, semnată de Doamna Președinte Liana Nicoleta Arsenie la data de 16.06.2025, prin care s-a dispus, începând cu data de 16.06.2025, încetarea delegării mele la Penitenciarul Giurgiu și numirea unui alt Judecător titular. Cum legea prevede, în cazul ieșirii anticipate la pensie, că la stabilirea cuantumului se are în vedere ultimul salariu în plată, mi-am făcut probleme, în sensul că dacă dl președinte tot nu semnează decretele un timp îndelungat, ultimul meu salariu în plată va fi văduvit de sporul de penitenciar, deși cererea mea a fost formulată încă din luna mai – 20.05.2025 – și validată de CSM în luna iunie – 05.06.2025.

Astfel fiind, în ultima lună (iunie 2025), eu am lucrat încă la penitenciar jumătate de lună și, prin urmare, mi se cuvine jumătate din sporul de 20% de penitenciar, adică 10% din salariul meu de încadrare.

În tot acest interval de timp, am observat că abdomenul meu se umflă pe zi ce trece din ce în ce mai mult, până la o dimensiune de gravidă în luna a 7-a. Astfel fiind, m-am deplasat la doctor, care mi-a găsit ficatul extrem de mărit, trigliceridele foarte mari și colesterolul la valoarea de 264, mult peste 100 (limita normală). Doamna doctor mi-a confirmat că totul ‘este pe fond de stres’ și m-a întrebat dacă am fost supus unui stres extrem în ultima perioadă. Nu insist asupra acestui lucru, deoarece voi atașa alăturat acte doveditoare.

Subsecvent, într-un final apoteotic, dl președinte a apărut la televizor într-o conferință de presă în care a arătat că vineri, 01.08.2025, ne va curma calvarul și va și publica decretele – fapt ce s-a și întâmplat, deși nici eu și niciunul dintre colegii mei nu am mai crezut acest lucru.

Astfel fiind, ultimul meu salariu în plată a fost cel din luna iulie – 07.2025, prima lună fără sporul de penitenciar.

Sigur că pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție se va apăra în sensul că la emiterea deciziei privind cuantumul pensiei mele a avut în vedere ‘ultimul salariu în plată’, dar acest lucru nu ia în considerare data formulării cererii mele, decizia constitutivă a CSM-ului (05.06.2025) prin care s-a decis admiterea cererii și înaintarea dosarului meu către Președinție pentru emiterea decretului și, bineînțeles, nici o culpă prezidențială.

Apreciez că, având în vedere situația fără precedent creată de inactivitatea președintelui și față de data admiterii cererii mele de pensionare de către CSM la 05.06.2025 începând cu data de 01.07.2025, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție putea și avea chiar obligația, în mod echitabil și corect, să ia în considerare toate aceste aspecte, acordăndu-mi salariul raportat la data la care am solicitat pensionarea – 01.07.2025 –: cel primit în luna iulie, adică cel plătit pentru activitatea mea depusă în luna iunie a.c.

Pârâta a ales însă să aplice principiul ‘așa scrie, așa se citește!’, calculând ultimul salariu în plată mot-a-mot: pe cel din iulie 2025. Toate acestea fără a ține cont de data la care cererea mea a fost validată de CSM și cu atât mai puțin de culpa prezidențială, căci ‘ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus’. Sigur că legea prevede sintagma ‘ultimul salariu în plată’, dar legea stipulează pentru situațiile previzibile, pentru cele fără acoperire fiind necesar a se antama spiritul legii, care nu poate fi cel incorect. Nu pot crede că aceasta a avut în vedere Legiuitorul: să creeze o situație nefavorabilă celui vătămat de culpă. Inclusiv în penal avem principiul aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, pârâta ar fi trebuit să țină cont de așteptările mele legitime și să observe că între decizia CSM de admitere a pensionării anticipate și data semnării efective și discreționare a decretului de către președinte, situația mea financiară a fluctuat descendent, iar culpa pentru rezultatul vătămător produs aparține acestuia din urmă, și nu mie. În acest mod, au fost pur și simplu călcate în picioare așteptările mele legitime cu privire la data efectivă a pensionării, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

Prin urmare, cu cât a trecut timpul de la decizia CSM de pensionare și semnarea decretului, salariul și pensia mea au fost diminuate.

Pe toate aceste aspecte, Curtea nu a făcut niciun fel de analiză obiectivă și nepărtinitoare pentru a aplica în mod corect sintagma ‘ultimul salariu în plată’, ci pur și simplu a redus totul la text, fără a ține seama de circumstanțele fără precedent. Oricum, sunt convins că la sediul pârâtei, cu privire la mine, nu vor fi probleme în cazul unui control de la Curtea de Conturi. Astfel, totul este bine, însă prejudiciul raportat la o interpretare corectă și nepărtinitoare rămâne nereparat în sarcina mea.

Ulterior am observat, din mass-media și din consultarea site-urilor CSM și cel al Administrației Prezidențiale, că lucrurile au revenit în matca lor firească și magistrații au fost pensionați de dl președinte la doar 3 zile de la primirea dosarului de la CSM. Având experiența precedentă, probabil, acum a analizat dosarele de pensionare într-un timp mult mai scurt, chiar substanțial mai scurt. Prin urmare, nu înțeleg de ce sunt eu vinovat pentru aceasta și mă consider grav prejudiciat!

Deci dacă dl președinte și-ar fi îndeplinit atribuțiile și ar fi semnat în cele 25 de zile rămase din luna iunie de la decizia CSM, fără întârziere culpabilă, având în vedere că am solicitat ieșirea la pensie în data de 01.07.2025, salariul meu și, indirect, pensia ar fi fost mai mari cu jumătate din sporul de penitenciar de 20%, deci cu 10% din salariul meu de încadrare – 2.360 lei net lunar. Așa ar fi fost corect și nu aș fi fost prejudiciat în niciun fel, deoarece pensionarea ar fi fost cea cerută începând cu 01.07.2025.

Așa, dânsul a semnat la 01 august și mi-a liniștit așteptările.

Subsecvent, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că ‘ultimul salariu în plată’ este cel anterior lunii în care președintele a avut chef să semneze, fără să rețină niciun abuz din partea acestuia, fără a remarca evidența culpei sale și, prin urmare, fără a proteja, măcar colegial, un magistrat abuzat în drepturile sale în mod limpede, clar și la vedere de o altă putere a statului.

Concluzionând, din pricina omisiunii într-un termen rezonabil a dlui președinte de a-și exercita atribuțiile, eu am ieșit la pensie fără jumătate din sporul de penitenciar, care este unul substanțial, în cuantum de 4.720 lei lunar întreg – jumătate însemnând 2.360 lei net pe lună, așa cum rezultă din fluturașii de salariu, și viager – adică pe viață. Cum nu pot ști cât voi trăi, luând în considerare și celelalte critici, apare ca explicabil motivul pentru care voi solicita prin prezenta obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unei noi adrese, în care să rețină și jumătate din sporul de penitenciar potrivit lunii iunie a.c., având în vedere:

- atribuțiile pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție;

- principiul echității prin raportare la colegii mei ce s-au pensionat la termenul solicitat, atât anterior învestirii în funcție a acestui domn președinte, cât și ulterior datei de 01.08.2025 – dată la care s-a lămurit și dânsul, probabil, care îi sunt atribuțiile legale;

- principiul așteptării legitime și al predictibilității duratei procedurii legale de pensionare;

- lipsa unei minime analize corecte în raport de circumstanțele fără precedent.

PRECIZĂRI

Nu vă voi reține atenția cu explicații de genul: ‘cine a cauzat un prejudiciu este ținut a-l repara’, sau că reparația, în civil, este obligatorie ‘pentru cea mai mică culpă’ etc., deoarece dumneavoastră, Domnule / Doamnă Judecător, le cunoașteți prea bine, iar eu nu mă pricep, fiind penalist (procuror și judecător) de peste 25 de ani.

Doresc însă să precizez că prejudiciul material cauzat subsemnatului se grevează pe două paliere – și anume: acela al diminuării substanțiale a pensiei cuvenite de serviciu, lucru pe care îl solicit a fi reparat (2.360 lei net pe lună), și acela reprezentând daunele materiale privind starea mea de sănătate – consultații medic, ecografii abdominale, analize de sânge, programări, medicamente, regim alimentar drastic etc. Privitor la acest din urmă palier, înțeleg să nu formulez nici o solicitare față de pârâta Administrația Prezidențială, ci doresc ca toate aceste cheltuieli făcute de mine să i le fac cadou domnului președinte, pentru a-i ajuta pe cei din Ucraina și Moldova.

În ceea ce privește stresul psihic cauzat de bâlbâiala instituțională a domnului președinte, menționez că acesta se concretizează prin suferința concretă a simptomelor bolii dobândite – stare de anxietate, somnolență, dureri abdominale în partea dreaptă, insomnii etc. – și prin aceea că, după 25 de ani de magistratură, am fost tratat de dl președinte (Administrația Prezidențială) cu umilință maximă și desconsiderare funciară, atât personal, cât și profesional. În acest sens, în afară de cele menționate mai sus, arăt că în perioada amintită am sesizat CSM-ul în două rânduri: prima dată pentru a solicita sprijin instituțional în raport cu Administrația Președințială, iar a doua oară pentru a solicita Doamnei Președinte inserarea pe ordinea de zi a ședinței Plenului CSM a discutării oportunității sesizării unui conflict constituțional între Puterea Judecătorească și Președinție. Acest fapt a fost avut în vedere chiar de Doamna Președinte a CSM-ului, Doamna Judecător Elena Costache, care a afirmat pe un post public că nu înțelege ce se întâmplă la președinție și că nu își poate imagina în ce tensiune stau colegii dânsei care au dosarele depuse și ‘aprobate’ de CSM. Eu, din păcate, îmi pot imagina.

Prin urmare, cuantumul solicitat cu titlu de daune morale nu este nici pe departe unul prea mare, ci este un cuantum care restabilește ordinea de drept, dă o sancțiune pe măsură părții în culpă și, de asemenea, o satisfacție corectă persoanei vătămate, ca o manifestare de autoritate legitimă a Judecătorului în statul pretins de drept.

De menționat este și faptul că atât în hotărârea CSM din 05.06.2025, cât și în cuprinsul Decretului președintelui României nr. 803 din data de 01.08.2025, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 718 din data de 01.08.2025 (de eliberare din funcție), se stipulează în mod clar cu referire la subsemnatul după cum urmează:

‘DOMNUL NICOLAESCU MIHNEA CONSTANTIN, JUDECĂTOR LA TRIBUNALUL ILFOV, DETAȘAT LA TRIBUNALUL GIURGIU, ÎN PREZENT DESEMNAT ÎN CALITATE DE JUDECĂTOR DE SUPRAVEGHERE LA PENITENCIARUL GIURGIU ȘI CENTRUL DE REȚINERE ȘI ARESTARE PREVENTIVĂ DIN CADRUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE GIURGIU’.

În plus, subsemnatul chiar nu sunt de vină că am formulat cererea de pensionare în luna mai, în timp util și avănd în minte o previziune rezonabilă a derulării procedurii de pensionare (01.07.2025), că CSM a decis prompt la 05 iunie, în mod constitutiv, că îndeplinesc criteriile legale pentru a ieși la pensie începând cu data de 01 iulie 2025, pentru ca mai apoi președintele să catadicsească să semneze abia în august, începănd cu data de 01 august, indiferent de motivele sale, pentru ca, ulterior, același președinte să semneze aceleași tip de decrete, la 3 zile după ședințele CSM.

Oricum ar fi, din moment ce eu am solicitat ieșirea la pensie începând cu data de 01.07.2025, domnul președinte semnând decretul începând abia cu data de 01.08.2025, rezultă fără putință de tăgadă că acesta m-a reținut ‘în câmpul muncii’ mai mult cu o lună de zile într-un mod abuziv, arbitrar, cu forța semnăturii sale și fără a mi se cere vreun acord cu privire la aceasta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a semnat și nu au trecut 3-4 luni de zile sau mai mult, dar aceasta nu îl scutește pe dl președinte de a fi în centrul culpei abuzului săvârșit ce a avut ca urmare prejudicierea mea, deoarece chiar în Codul penal există o infracțiune care interzice munca forțată sau obligatorie. În plus, chiar și infractorii-deținuți nu pot fi scoși la muncă în mod legal fără a se obține în prealabil consimțământul lor expres.

Nu pot exprima în totalitate foarte bine ceea ce mi s-a întâmplat. Oricum, doar vederea unei simple imagini sau auzitul vocii acestui domn președinte îmi cauzează stări de nervozitate, de anxietate și transpirații abundente.

REZUMAT

- Situație-premisă: Judecător cu grad de Tribunal delegat la Penitenciarul Giurgiu pentru întreg anul 2025;

- Cerere de pensionare depusă la data de 20.05.2025, cu solicitarea de a fi pensionat începând cu 01.07.2025;

- Decizie de admitere a CSM privind pensionarea: 05.06.2025;

- 16.06.2025: Decizie a Curții de Apel București de încetare a delegării la Penitenciar;

- 01.08.2025 Decret prezidențial de eliberare din funcție;

- Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază subsecvent că ‘ultimul salariu în plată’ este cel din luna iulie (luna anterioară pensionării efective), fără a ține cont de abuzul președintelui de a mă menține în funcție împotriva voinței mele. În speță, ‘ultimul salariu în plată’ ar fi cel din luna iunie 2025 dacă nu ar fi existat culpa președintelui României – salariu ce ar cuprinde 10% din salariul meu de încadrare ca spor de penitenciar (decizia Curții de Apel fiind emisă, datată, semnată și pusă în executare în aceeași zi – 16.06.2025).

Apreciez astfel că solicitările mele, raportat la întreaga situație de fapt expusă și la materialul probator ce înțeleg să-l administrez, cu încuviințarea dumneavoastră, sunt nu doar legale, dar și pe deplin temeinice. Având convingerea că atât dreptul material național, cât și întreaga jurisprudență CEDO sunt în acord cu mine în sensul că am fost văduvit pe nedrept la pensie de o sumă de 2.360 lei net pe lună prin omisiunea vădită de a-și îndeplini atribuțiile, fie din necunoașterea acestora, fie din rea-credință, din partea unei alte puteri ale statului, în plus fiind tratat precum un infractor-cerșetor după 25 de ani de magistratură,

SOLICIT URMĂTOARELE:

1) Obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unei noi decizii privind cuantumul pensiei mele, decizie care să cuprindă și jumătate din sporul de penitenciar, respectiv 10% din salariul meu de încadrare, raportat la salariul lunii iunie a.c., solicitarea de ieșire la pensie începând cu data de 01.07.2025, și nu cu data la care dorește sau are disponibilitatea în mod aleator Președinția – aspect total ignorat de pârâtă;

2) În subsidiar la capătul de cerere de la pct. 1, solicit obligarea Administrației Prezidențiale la plata către subsemnatul, lunar, cu titlu viager, a sumei de 2.360 lei, cu titlu de prejudiciu material efectiv cauzat prin văduvirea cuantumului pensiei mele de serviciu din culpa dlui președinte începând retroactiv cu data de 01.07.2025, la zi și pentru viitor;

3) Obligarea pârâtei Administrația Prezidențială la plata către subsemnatul a contravalorii în lei a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul de sănătate, fizic și psihic, cauzat în cele două luni în care, după 25 de ani de magistratură, am fost tratat ca un petent procesoman de ultimă speță, nu ca un magistrat-cetățean care își cere drepturile sale legitime. La această sumă, solicit plata dobânzilor legale și a penalităților de întârziere, evident de la data rămânerii definitive a hotărârii.

PROBE

În dovedirea acțiunii, înțeleg să mă folosesc de următoarele mijloace de probă:

- Înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei, alte înscrisuri noi ce urmează a fi depuse precum și orice adresă oficială către orice instituție va considera instanța necesar a solicita pentru stabilirea adevărului în cauză;

- 2 martori – teză probatorie: starea mea de sănătate, fizică și psihică, simptomele bolii, prejudiciul estetic cauzat de aceasta, nopțile nedormite, umilința la care am fost supus inclusiv telefonic de către Administrația Prezidențială, stările de anxietate dobândite, etc – doar dacă instanța va considera necesară audierea acestora. De asemenea, nu este necesară citarea martorilor, deoarece, în cazul în care instanța va dispune admiterea administrării probei testimoniale, îi voi aduce personal la termen;

- Probe video din mass-media în care dl președinte ne explică ce ‘debandadă’ este la CSM și cum ‘analizează’ dânsul, prin depășirea atribuțiilor, ceea ce a analizat anterior organul legal abilitat, adică CSM. Deși situația de fapt este pe de-a-ntregul de notorietate (și nu ar fi, pe cale de consecință, necesar de dovedit), în cazul în care totuși instanța va aprecia ca fiind necesare, utile și pertinente astfel de mijloace de probă, voi depune toate diligențele pentru a le putea produce în format fizic”.

* Citiți aici întreaga acțiune a judecătorului Mihnea Nicolaescu