Deputatul USR Claudiu Nasui (foto) – fost ministru USR al Economiei – a depus la Senat in 29 mai 2025 un proiect de lege prin care urmareste sa plafoneze la 30% din veniturile de baza sporurile mai multor categorii de bugetari – inclusiv cei din autoritatea judecatoreasca. Asadar, sunt vizati inclusiv judecatorii, procurorii, grefierii si celelalte categorii de personal din instante si parchete.

In drept, este vorba despre introducerea, in Legea salarizarii unitare (Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice), a articolului 26/1, care stabileste plafonul de 30 la suta la nivel individual, nu la nivelul ordonatorului de credite, cum prevede actuala forma a legii. Motivul il reprezinta faptul ca forma legii in vigoare in acest moment da nastere la discriminari in cadrul aceluiasi ordonator de credite. De exemplu (explicam noi), exista numeroase cazuri in care angajatii aceleiasi institutii primesc sporuri diferite (unii chiar deloc), cata vreme, per ansamblu, institutia respecta plafonul de 30 de procente.

Mai mult (adauga Nasui): actuala versiune a Legii salarizarii unitare permite ca unii angajati sa depaseasca plafonul de 30%, ajungand sa-si dubleze sau chiar sa-si tripleze salariile.

Incheiem, mentionand ca momentan proiectul de lege asteapta punctul de vedere al Guvernului, precum si avizele de la ANFP, Consiliul Economis si Social, Consiliul Fiscal si Consiliul Legislativ (vezi facsimil 1).

Iata categoriile profesionale vizate (conform art. 2 din Legea 153/2017):

„Domeniul de aplicare

(1) Dispozitiile prezentei legi se aplica:

a) personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, unitatile teritoriale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

b) personalului din autoritati si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

c) personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii;

d) persoanelor care sunt conducatori ai unor institutii publice in temeiul unui contract, altul decat contractul individual de munca;

e) persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.

(2) Dispozitiile prezentei legi nu se aplica personalului din Banca Nationala a Romaniei, Autoritatea de Supraveghere Financiara, Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei si Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii.

(3) Intra in categoria personalului din sectorul bugetar personalul incadrat pe baza contractului individual de munca, personalul care ocupa functii de demnitate publica numite sau alese si personalul care ocupa functii asimilate functiilor de demnitate publica, magistratii, precum si personalul care beneficiaza de statute speciale, inclusiv functionarii publici si functionarii publici cu statut special”.

Redam proiectul de lege al lui Claudiu Nasui (vezi facsimil 2):

„Art. I. Dupa articolul 26 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 26/1, cu urmatorul cuprins:

'(1) Cuantumul cumulat al sporurilor, compensatiilor, adaosurilor, primelor, premiilor, majorarilor si indemnizatiilor, inclusiv cele pentru hrana si vacanta, precum si altor drepturi in bani si / sau in natura acordate cumulat pentru orice persoana care se incadreaza in categoriile de personal enumerate la art. 2 nu poate depasi 30% din salariul de baza, solda de functie / salariul de functie, solda de grad / salariul gradului profesional detinut, gradatiei, soldei de comanda / salariului de comanda, indemnizatiei de incadrare si indemnizatiei lunare corespunzator functiei detinute potrivit prezentei legi si anexelor nr. I-IX, dupa caz.

(2) Plafonul maxim prevazut la alin. (1) este aplicabil individual pentru fiecare functie salarizata potrivit prezentei legi, indiferent de numarul, categoria si cuantumul compensatiilor, indemnizatiilor, sporurilor, majorarilor, adaosurilor, primelor si premiilor, precum si altor drepturi in bani si / sau in natura.

(3) Plata de drepturi salariale peste plafonul stabilit atrage raspunderea ordonatorului de credite si recuperarea sumelor potrivit legislatiei in vigoare'.

Art. II. Prevederile Art. I se aplica incepand cu luna urmatoare intrarii in vigoare a prezentei legi”.

Prezentam expunerea de motive (vezi facsimil 3):

„Prezenta initiativa legislativa urmareste introducerea unui mecanism clar si rational de plafonare a veniturilor salariale lunare in sectorul bugetar. Scopul este acela de a contribui la echilibrarea cheltuielilor publice, de a limita acumularile excesive de venituri in afara salariului de baza si de a restabili un raport corect intre contribuabil si stat intr-o perioada de constrangeri economice semnificative.

Romania se confrunta de mai multi ani cu presiuni structurale asupra bugetului de stat. Cheltuielile rigide, in special cele cu salariile si beneficiile acordate personalului bugetar, au devenit o componenta tot mai dificil de ajustat, in timp ce veniturile publice sunt puse sub presiune prin nevoia de a mentine competitivitatea fiscala si de a sprijini investitiile. In acest context, mentinerea unui sistem salarial public predictibil si sustenabil devine esentiala pentru stabilitatea bugetara.

In paralel cu aceste realitati bugetare, populatia activa, in special cea care lucreaza in sectorul privat, a resimtit in mod direct efectele scaderii puterii de cumparare cauzate de inflatie, de cresterea costurilor de trai si de povara fiscala in crestere. Salariatii din mediul privat, spre deosebire de cei din sectorul bugetar, nu beneficiaza de sisteme de compensare automata, de vouchere sau de sporuri fixe, iar veniturile lor sunt direct legate de productivitate si de conditiile pietei.

In acest context, diferentele dintre veniturile lunare din sectorul public si cele din sectorul privat au crescut semnificativ, nu doar ca valoare nominala, ci si ca perceptie sociala. A devenit evident pentru o mare parte a populatiei active ca salariile din sistemul public, in multe cazuri, nu mai reflecta criterii obiective de responsabilitate sau performanta, ci sunt adesea rezultatul unor acumulari de sporuri si beneficii care nu au legatura directa cu munca depusa.

Aceasta situatie este agravata de faptul ca, in ultimii ani, au fost adoptate numeroase interventii legislative, prin ordonante, legi speciale sau derogari punctuale, care au creat o inflatie normativa in domeniul salarizarii. Aceste acte au introdus sporuri suplimentare, compensatii noi, majorari temporare sau permanente, aplicabile doar unor categorii specifice de personal, fara o fundamentare unitara. Rezultatul a fost o fragmentare a sistemului public de salarizare, cu aparitia unor clase privilegiate de salariati care beneficiaza de tratamente favorabile arbitrare, in afara unei logici institutionale sau sociale coerente.

Legea-cadru nr. 153/2017, desi a avut ca obiectiv instituirea unui sistem unitar, a fost treptat afectata de aceste interventii sectoriale, care au subminat principiile echitatii si coerentei salariale. Plafonul actual de 30% aplicabil sporurilor este stabilit la nivelul ordonatorului de credite si permite, in practica, acumulari individuale mult peste aceasta limita, atat timp cat in ansamblul institutiei se respecta procentajul. Astfel, persoane individuale pot beneficia, legal, de adaosuri salariale care dubleaza sau chiar tripleaza salariul de baza, fara criterii transparente si verificabile.

Prin aceasta initiativa se propune ca acest plafon de 30% sa devina o regula aplicabila individual, pentru fiecare salariat in parte. Aceasta nu afecteaza salariul de baza si drepturile fixe corespunzatoare functiei, ci doar limiteaza cumulul de sporuri, compensatii, prime si beneficii intr-o luna calendaristica. Este o masura simpla, clara si usor de aplicat administrativ, care aduce coerenta in salarizarea publica si aliniaza asteptarile salariale la resursele reale ale statului.

In acelasi timp, aceasta masura contribuie la refacerea echitatii intre stat si cetatean. Nu este moral ca, intr-un moment de presiune economica generalizata, in care se cere populatiei active sa suporte taxe mai mari, angajatii statului sa acumuleze beneficii nesustenabile. Un plafon clar, aplicabil unitar si predictibil, este o garantie ca resursele publice sunt folosite cu responsabilitate si ca administratia publica respecta aceleasi reguli de prudenta care se aplica in mediul economic.

Pentru toate aceste motive, consideram ca adoptarea acestei masuri este nu doar oportuna, ci si necesara. Ea se inscrie intr-un efort mai larg de responsabilizare a aparatului de stat, de reducere a deficitului structural si de reconectare a salarizarii publice la principiile de echitate, transparenta si merit”.