Hotararile adoptate de Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta in criza fara precedent provocata de pandemia Coronavirus, inainte de instituirea starii de urgenta, violeaza masiv drepturile omului, submineaza grav statul de drept si regimul democratic si uzurpa competenta autoritatilor constitutionale cu legitimitate populara directa. Tipul de masuri adoptate de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, care sa ingradeasca drepturile omului, sunt justificate si permise doar in perioada in care s-a instituit un regim special, extraordinar, prevazut de Constitutie, respectiv starea de razboi, starea de mobilizare, starea de asediu ori starea de urgenta.

Or, cum niciuna dintre aceste stari nu a fost declarata de singura persoana abilitata sa faca acest lucru, respectiv Presedintele Romaniei, hotararile adoptate de Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta se transforma in acte care restrang sever drepturile omului, situandu-se in afara cadrului constitutional.

Avocatul Corneliu-Liviu Popescu acuza ca, pe timp de criza, s-au luat masuri neconstitutionale si nelegale

Cel care vegheaza atent, ca de fiecare data, la respectarea dreptului omului, avertizand si sanctionand prin demersurile sale derapajele de la Constitutie si de la Covenentia Europeana a Drepturilor Omului ale factorilor decidenti este avocatul Corneliu-Liviu Popescu (foto 2). Concret, acesta a formulat la finalul acestei saptamani o plangere prealabila in care contesta lipsa legalitatii formale a deciziilor adoptate de la inceputul lunii martie 2020 de catre Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta. Este vorba despre hotararile privitoare la suspendarea activitatii didactice in invatamantul preuniversitar, interzicerea manifestarilor publice sau private, interzicerea traficului aerian, auto si naval international si obligatia intrarii in carantina sau autoizolare despre care avocatul Corneliu-Liviu Popescu atentioneaza ca limiteaza dreptul la libertatea individuala, libertatea de circulatie, libertatea de reuniune si dreptul la instruire.

Situatia este cu atat mai grava cu cat aceste limitari au fost dispuse de o institutie care nu avea aceasta abilitate, nefiind de competenta Comitetului National pentru Situatii de Urgenta sa restranga exercitarea drepturilor omului, mai ales in conditii de pace.

Caci, arata avocatul Corneliu-Liviu Popescu, aceste masuri puteau fi luate doar dupa ce Presedintele Romaniei instituia un regim special. Or, dat fiind ca pana in acest moment Klaus Werner Iohannis nu a facut niciun anunt legat de posibilitatea instituirii starii de urgenta, spre exemplu, masurile adoptate de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta apar, din punct de vedere formal, "profund anti-constitutionale si nelegale".

In cuprinsul plangerii pe care Lumea Justitiei o prezinta integral, avocatul Corneliu-Liviu Popescu reclama totodata si lipsa publicitatii Hotararilor adoptate de Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, exemplificand ca niciuna dintre acestea nu a fost publicata nici in Monitorul Oficial, nici pe site-urile Guvernului, Ministerului Afacerilor Interne ori Departamentului pentru Situatii de Urgenta, ci doar anuntate prin intermediul unor comunicate de presa "incomplete si, uneori, contradictorii".

Iata ce contine Plangerea prealabila formulata de avocatul Corneliu-Liviu Popescu:

"Subsemnatul, Corneliu-Liviu POPESCU,

Formulez si motivez prezenta

Plangere prealabila

Prin care solicit Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta sa-si revoce in parte hotararile din luna martie 2020, si anume acele dispozitii din respectivele hotarari prin care a decis restrangerea severa a exercitiului drepturilor omului, constand in: suspendarea activitatii didactice in invatamantul preuniversitar; interzicerea manifestarilor publice sau private; interzicerea traficului aerian, auto si naval international; obligatia intrarii in carantina sau autoizolare.

Motivele plangerii prealabile

In fapt

Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta a adoptat, in cursul lunii martie 2020, mai multe hotarari, prin care a decis, intre altele: suspendarea activitatii didactice in invatamantul preuniversitar; interzicerea manifestarilor publice sau private; interzicerea traficului aerian, auto si naval international; obligatia intrarii in carantina sau autoizolare.

Hotararile nu sunt publicate oficial si nu sunt accesibile in sine, ele nefiind disponibile nici in Monitorul Oficial al Romaniei, nici pe site-urile Guvernului Romaniei, Ministerului Afacerilor Interne ori Departamentului pentru Situatii de Urgenta.

Masurile decise prin aceste hotarari au fost aduse la cunostinta publica prin simple comunicate de presa, postate pe site-urile celor 3 autoritati publice, comunicate de presa care sunt incomplete si, uneori, contradictorii.

In drept

Cu caracter prealabil, petentul arata ca nu pune in discutie, prin prezenta plangere administrativa prealabila, nici chestiunea legalitatii substantiale (pe fond), nici chestiunea oportunitatii actelor administrative vizate, ci exclusiv chestiunea nelegalitatii lor formale.

In mod incontestabil, hotararile vizate de prezenta plangere prealabila constituie limitari extrem de severe si pe scara extrem de larga (la nivel national, sub aspectul teritoriului si al populatiei) in exercitarea unor drepturi ale omului, consacrate conventional si constitutional: dreptul la libertate individuala, libertatea de circulatie, libertatea de reuniune, dreptul la instruire.

Hotararile vizate de prezenta plangere administrativa prealabila sunt, din motive formale, profund anti-constitutionale si nelegale, ele violeaza masiv drepturile omului, submineaza grav statul de drept si regimul democratic, uzurpa competenta autoritatilor constitutionale cu legitimitate populara directa.

In primul rand, asemenea restrangeri masive ale drepturilor omului nu sunt permise decat in timpul unui regim special, extraordinar, prevazut expres si limitativ de Constitutie si proclamat potrivit normelor constitutionale si legislative.

Astfel, Constitutia enumera regimurile juridice exceptionale, in care, din cauza unor situatii exceptionale si in vederea restabilirii starii de normalitate, sunt permise masuri derogatorii severe si pe scara larga (prin raportare la teritoriu si la persoanele vizate) privind drepturile omului: starea de razboi, starea de mobilizare, starea de asediu si starea de urgenta (art. 65 alin. (2) lit. c) si d), art. 73 alin. (3) lit. f) si g), art. 89 alin. (3), art. 92 alin. (2), (3) si (4), art. 93 si art. 152 alin. (3) din Constitutie).

Enumerarea constitutionala a acestor regimuri constitutionale este expresa si limitativa. Numai daca un asemenea regim exceptional este proclamat, se poate recurge la limitarea grava si masiva a drepturilor omului. A contrario, daca nu este proclamat un asemenea regim juridic exceptional, nu se pot decide decat ingerinte obisnuite. Oricare dintre respectivele regimuri speciale presupun exprimarea vointei Parlamentului (organul suprem reprezentativ al poporului roman) si a Presedintelui Romaniei (fiind autoritatile constitutionale care se bucura de legitimitate populara directa), presupun activitatea permanenta in sesiune a Parlamentului, presupun interdictia dizolvarii Parlamentului, presupun interdictia revizuirii constitutionale. Este vorba de garantii constitutionale pentru a se evita deturnarea de putere in situatii exceptionale, pentru a se asigura nu doar rezolvarea situatiei exceptionale (prin limitarea drepturilor omului), ci si mentinerea democratiei constitutionale si protejarea drepturilor omului.

In concret, prin raportare la dispozitiile art. 92 si art. 93 din Constitutie si ale art. 1, art. 2 si art. 3 din OUG nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, fiind vorba de o cauza naturala, singurul regim juridic aplicabil, care permite luarea unor astfel de masuri derogatorii grave si extinse de la exercitarea drepturilor omului, este starea de urgenta.

Or, Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta are, conform art. 20 lit. e) din OUG nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, doar competenta de a propune Guvernului, prin ministrul afacerilor interne, instituirea de Presedintele Romaniei a starii de urgenta.

Cat timp Presedintele Romaniei nu a instituit (din proprie initiativa sau la o propunere) starea de urgenta (care apoi trebuie incuviintata de Parlament), hotararile Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta de a limita grav si pe scara nationala drepturi fundamentale sunt in afara cadrului constitutional, realizandu-se restrangeri severe si masive ale drepturilor omului fara decizia prealabila a autoritatilor constitutionale competente si legitimate democratic.

Daca Presedintele Romaniei refuza sa declare stare de urgenta (spre exemplu, intrucat pe durata starii de urgenta nu poate fi dizolvat Parlamentul, deci nu se pot organiza apoi alegeri anticipate), impiedicand astfel luarea masurilor necesare pentru rezolvarea situatiei exceptionale, acest lucru poate atrage raspunderea sa constitutionala-politica (suspendare si demitere pentru incalcarea grava a Constitutiei) sau penala (pentru inalta tradare), dar eventuala pasivitate anti-constitutionala a Presedintelui Romaniei nu permite uzurparea functiei constitutionale a acestuia de un organ administrativ interministerial, iar chestiunea pozitiei si raspunderii Presedintelui Romaniei nu face, evident, obiectul prezentei plangeri prealabile.

Pentru comparatie, in Italia (ca exemplu de stat afectat de aceeasi situatie exceptionala naturala), conform sistemului juridic national, masuri similare au fost decise prin decrete ale Presedintelui Consiliului de Ministri.

Un stat serios, responsabil, o democratie autentica, un regim bazat pe preeminenta dreptului, un stat care respecta drepturile omului actioneaza, chiar si in crizele maxime, cu stricta respectare a Constitutiei, care a prevazut astfel de situatii si a creat cadrul juridic adecvat. A restrange grav si masiv drepturile omului pe cai neconstitutionale, uzurpand rolul autoritatilor constitutionale competente, ignorand controlul democratic obligatoriu impus in astfel de circumstante pentru a preveni derapajele, inseamna a deschide calea oricaror abuzuri, riscurile fiind imense pentru democratie, pentru statul de drept si pentru drepturile omului.

Prin urmare, cat timp nu este proclamata oficial de Presedintele Romaniei starea de urgenta, nu pot fi decise de niciun organ (deci, nici de Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta) astfel de limitari grave si masive ale drepturilor omului, in afara oricarui control democratic. Membrii Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta au comis grave abuzuri in serviciu si uzurpari de calitati oficiale, iar actele acestui organ, in ceea ce priveste dispozitiile vizand restrangerea grava si masiva a drepturilor omului, sunt manifest neconstitutionale si ilegale, fiind lovite de nulitate absoluta.

In al doilea rand, nu a fost declarata nici macar starea de alerta, conform art. 2 lit. f), art. 20 lit. c) si art. 42 din OUG nr. 21/2004, prin hotarare a Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta, cu acordul Primului-Ministru, si care trebuie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.

Oricum, starea de alerta nu permite ingerinte grave si masive in exercitarea drepturilor omului, nefiind un regim juridic care sa se adauge celor 4 regimuri constitutionale exprese si limitative, acest lucru nefiind permis din punct de vedere constitutional. Starea de alerta este un regim premergator starii de urgenta, cand se pot lua masuri altele decat limitarea grava si masiva a exercitarii drepturilor omului.

Cat timp nu doar ca Presedintele Romaniei nu a decretat stare de urgenta, dar nici macar Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta nu a hotarat, cu acordul Primului-Ministru, sa declare stare de alerta, este complet ilegala sub aspect formal adoptarea de hotarari privind restrangerea grava si masiva a exercitarii drepturilor omului.

In al treilea rand, Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta nu are competenta sa decida el insusi restrangerea grava si masiva a exercitarii drepturilor omului.

Niciuna dintre atributiile sale, prevazute de art. 20 din OUG nr. 21/2004, nu este in acest sens.

Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta si-a arogat pur si simplu puteri in afara competentei sale, ceea ce este abuziv.

In al patrulea rand, hotararile Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta nu sunt publicate oficial nicaieri, nici macar pe site-urile internet ale autoritatilor publice responsabile de gestionarea situatiei (cum Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta nu are un site propriu, publicarea s-ar fi putut face pe site-ul Guvernului Romaniei - pentru ca emitentul este un organ interguvernamental -, al Ministerului Afacerilor Interne - pentru ca ministrul se afla in conducerea emitentului - ori al Departamentului pentru Situatii de Urgenta - care are rol tehnic in materie).

Conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, orice limitare a drepturilor omului trebuie sa aiba o baza in dreptul intern (sa fie prevazuta de "lege", ca notiune europeana autonoma, semnificand o sursa a dreptului intern), care trebuie sa fie accesibila.

Este manifest nelegal ca hotararile Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta, decizand restrangeri severe si masive ale drepturilor omului, sa nu fie aduse, ca atare, la cunostinta publicului, tot ceea ce este publicat oficial fiind niste simple comunicate de presa (dar nu actele in sine), uneori incomplete, alteori chiar contradictorii.

In concluzie, acele dispozitii din hotararile Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta, din luna martie 2020, care decid ingerinta grave si masive in exercitarea drepturilor omului, sunt manifest anticonstitutionale si ilegale, deoarece sunt adoptate fara sa fi fost declarata in prealabil starea de urgenta de Presedintele Romaniei, fara sa fie declarata macar stare de alerta, fara sa existe competenta acestui organ interministerial de a decide astfel de masuri si fara ca ele sa fie publicate.

Petentul repeta ca prezenta plangere prealabila nu pune in discutie nici oportunitatea, nici legalitatea pe fond a limitarii drepturilor omului pentru rezolvarea unei situatii exceptionale, ci exclusiv legalitatea formala, din perspectiva inexistentei starii de urgenta declarate, a lipsei competentei organului emitent si a nepublicarii actelor.

Art. 45 alin. (2) din OUG nr. 21/2004 permite atacarea in contencios administrativ a oricarui act administrativ emis in timpul sau in legatura cu situatii de urgenta, conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Asa fiind, prezenta plangere administrativa prealabila se intemeiaza procedural pe art. 45 alin. (2) din OUG nr. 21/2004, corelat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Petentul justifica interesul sau de a obtine revocarea imediata a dispozitiilor din hotararile Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta care restrang grav si masiv exercitiul drepturilor omului prin faptul ca drepturile sale si ale copiilor sai minori sunt afectate, fiind de asemenea violata grav democratia constitutionala, care este singurul regim politic in care drepturile omului, deci si ale petentului, pot exista".

*Cititi aici integral plangerea prealabila formulata de avocatul Corneliu-Liviu Popescu