Judecatoarea Andreea Ciuca (foto) de la Curtea de Apel Targu Mures a vorbit deschis despre provocarile cu care se confrunta zilnic judecatorii in desfasurarea activitatii, dezvaluind ca desi in spatiul public se sustine ca reforma in Justitie merge inainte, in realitate victoriile prezentate de autoritati reprezinta componente foarte mici din tot ceea ce inseamna Justitia in general. Prezenta la evenimentul organizat cu prilejul "Zilei Justitiei” de Uniunea Juristilor din Romania, condusa de avocatul Ioan Chelaru, Andreea Ciuca a vorbit despre problemele pe care le intampina judecatorii cu actele normative in vigoare, dar si cu modul in care isi desfasoara activitatea, aratand ca aceste chestiuni “concureaza la o complexitate negativa in raport cu ceea ce ne dorim a fi ideea de justitie in adevarul ei”.

Judecatoarea Ciuca si-a exprimat convingerea ca preocuparea principala a judecatorului trebuie sa fie aceea de a aplica legea si nu de a face dreptate in sala de judecata,concluzionand ca daca un magistrat nu a avut niciodata dorinta de a face dreptate, nu poate fi numit magistrat.

Pana atunci insa, vorbind despre “Binomul Dreptate si Lege”, judecatoarea Andreea Ciuca se intreaba cum poate pronunta un judecator o hotarare legala si dreapta “cand la noi sunt in aplicare peste 13.400 de acte normative si numarul lor este in crestere?”

Prezentam in continuare discursul judecatoarei Andreea Ciuca, sustinut la "Ziua Justitiei", organizata de Uniunea Juristilor din Romania in data de 30 iunie 2016:

"Imi fac o datorie de onoare din a pastra un gand bun, real, din suflet, tuturor acelor oameni, juristi si caractere, care au facut posibila publicarea Revistei Dreptul timp de 145 de ani, lucru care nu este doar un record, ci si o chestiune spirituala pentru aceasta natiune. Eschil spunea ca in razboi primul care piere este adevarul. In acest context, imi place sa cred ca in confruntarea de idei, primul care castiga este adevarul. Desigur, daca aceasta este facuta pe fundamentul cunoasterii, al bunei credinte si al renuntarii la orgoliile vatamatoare. Nu voi lansa o idee iluzorie spunand ca noi, in calitate de juristi, in calitate de magistrati trebuie sa renuntam cu totul la orgolii, ci doar atat cat ele nu devin vatamatoare. Imi fac iarasi o datorie, domnule presedinte si stimati invitati, din a va pune la curent cu provocarile noastre despre care vorbeam acum doi ani cu ocazia aceluiasi frumos eveniment organizat de Uniunea Juristilor din Romania si v-as spune acum, fara sa va retin prea mult, ce provocari mai avem.

Iacata, numarul de cauze a scazut cu aproape 300.000 in 2015 fata de 2014; se dezvolta o noua aplicatie Statis informatica; s-au clarificat caile de atac in anumite materii care au provocat atatea batai de cap oamenilor, justitiabililor, cat si noua ca magistrati; am trecut in sfarsit de procedura verificarii si regularizarii cererii din Codul de procedura civila... Atunci, care ne-au mai ramas provocarile?

Si o sa incep cu cele care nu sunt, din punctul meu de vedere cele mai importante, dar care formeaza un conglomerat ce structureaza principala preocupare de constiinta a magistratului.

Au scazut acele cauze cu 300.000, aproape nesemnificativ pentru ca e vorba de taxele pe poluare, dar a crescut in mod deosebit complexitatea celorlalte, vorbim de realitati ale sistemului, bunaoara la ultima sedinta de unificare a practicii judiciare in materia contenciosului administrativ si fiscal tinuta cu presedintii sectiilor, doar punctajul de discutie a avut 75 de pagini. Pe aplicatia ECRIS pe care inca nu o putem parasi se afla se afla in stare precomatoasa, inadvertenta legiuitorului ne pune in continuare aceleasi probleme, in legea contenciosului administrativ de pilda peste tot calea de atac este recursul, iar la articolul 24 apare deodata calea de atac a apelului, nu de mult, si asa mai departe. Toate aceste chestiuni concureaza la o complexitate negativa in raport cu ceea ce ne dorim a fi ideea de justitie in adevarul ei. Dar principala preocupare in contextul acesta este, si dati-mi voie sa fac referire la un mare magistrat al Curtii Supreme de Justitie americane, caruia i s-a spus pe hol, inainte de a intra in sedinta de judecata: 'Do justice, justice!" (Fa dreptate, omule al Dreptatii!) - apelativul pentru magistratii Curtii Supreme de Justitie americane fiind 'justice', justitia insasi – la care el se intoarce si raspunde acelui justitiabil: 'No, that's not my job!' (Nu, asta nu e treaba mea!). In substrat, a se intelege, treaba mea este sa aplic legea, dreptatea este ceva absolut si este la Dumnezeu, eu sunt pus acolo ca sa aplic legea. Si atunci ajungem la binomul 'Dreptate si Lege' si la principala preocupare de constiinta pe care daca un magistrat nu a avut-o niciodata, nu se poate numi magistrat. Pot sa dau o hotarare care sa fie in acelasi timp legala si dreapta? Si daca nu, ce am de facut? Depinde de mine sa schimb aceasta situatie? Si daca da, am curajul sa o schimb? Si care este modalitatea de a actiona, cu pasi mici, fara bravisme.

In primul rand, cum sa dai o hotarare legala si dreapta, cand la noi sunt in aplicare peste 13.400 de acte normative si numarul lor este in crestere? In acest context, fara a va retine, caci multe ar fi de spus si fara a va plictisi la aceasta ora, vreau din nou sa aduc multumiri tuturor acelor care se straduiesc prin contributiile doctrinare sa faca, sa atenueze aceasta problema de constiinta a magistratului si sa il ajute sa dea hotarari legale si drepte. In numele colegilor mei, si nu sunt deloc putini care vor sa actioneze astfel, va multumesc , ne dorim la multi ani de ziua noastra, o justitie buna, si cand am spus buna am spus totul in Romania, iar la urmatoarea sarbatoare de anul viitor sa avem sterse de pe lista macar una sau doua probleme si sa ne vedem cu bine. Dumnezeu sa ne ajute".