Avocatul Alexandru Morarescu (foto) din Baroul Bucuresti, aparator in cauza “Doru Iuga si altii vs. Parchetul Capitalei” ridica o problema de drept in materia arestarii preventive, aratand ca masura arestarii preventive inceteaza de drept potrivit textului de lege si nu potrivit unei hotarari judecatoresti (care doar poate constata acest lucru). Iata in continuare rationamentul avocatului Morarescu, pe marginea acestei probleme de drept in materia desesizarii, subiect pe care orice specialist al dreptului se poate pronunta.

“Masura arestarii preventive este o masura exceptionala, de natura a aduce atingere deosebita drepturilor si libertatilor cetatenesti ale inculpatului. Acesta este si motivul pentru care institutia arestarii preventive se cere a fi reglementata strict, fara concesii privind interpretarea sau aplicarea echivoca a textelor de lege incidente. In conditiile in care ar exista aplicari neunitare ale legii, instantele de judecata dand dezlegari diferite problemelor de drept formal sau substantial, remediul il constituie promovarea unui recurs in interesul legii si pronuntarea unei decizii de catre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pozitia acesteia fiind obligatorie. Ce te faci insa cand jurisprudenta este unitara insa, cel putin prima facie, gresita. Un astfel de caz poate fi in legatura directa cu institutia desesizarii, mentinerea masurilor preventive, indeosebi arestarea, temeiul acestei mentineri, calculul duratei acesteia nascand dispute.

Prin Sentinta penala din data de 23.11.2011 pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 2, in Dosarul nr. 31152/300/2011, s-a dispus restituirea cauzei la Parchet in vederea refacerii actului de sesizare, mentinandu-se masura arestarii preventive. Prin Decizia penala din data de 20.12.2011 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti in acelasi dosar, s-a admis recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2, casandu-se sentinta recurata cu efectul trimiterii cauzei la Judecatoria Sectorului 2 in vederea continuarii judecatii si mentinandu-se masura arestarii preventive. Consider ca masura arestarii preventive fata de Iuga a incetat de drept la scurgerea a 60 de zile de la data pronuntarii pe fond, respectiv 23.11.2011, astfel incat dupa data de 20.01.2012 acesta nu se mai afla intr-o detentie legala. Astfel,

Neverificarea de catre instanta in cursul judecatii a legalitatii si temeiniciei a arestarii preventive a inculpatului major inainte de implinirea duratei de 60 de zile, la care se refera art. 160^b al. 1 C. proc. pen., atrage incetarea de drept a masurii arestarii preventive luate fata de inculpat si punerea lui de indata in libertate ( Decizia nr. 7/ 2006 RIL ).

Prima instanta de la momentul sesizarii ei si pana la pronuntarea unei hotarari, dispune cu privire la mentinerea masurii arestarii preventive in temeiul disp. art. 300¹ si art. 300² rap. la art. 160^b din C. proc. pen. In situatia in care apreciaza ca se impune restituirea cauzei la procuror, mentinerea arestarii preventive se intemeiaza pe disp. art. 332 al. 3 C. proc. pen. ; Instanta de recurs, in situatia declararii acestei cai de atac, urmeaza a verifica legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului in termenul de 60 de zile prev. de art. 300² C. proc. pen. (Decizia nr. 7 /2011 RIL)

Interpretand disp. art. 332 C. proc. pen. prin prisma dispozitiilor art. 385⁵ C. proc. pen., rezulta ca dispozitia primei instante cu privire la restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, nu este executorie, un eventual recurs declarat in cauza fiind suspensiv de executare (Decizia nr. 7/2011 RIL).

In conformitate cu art. 300 al. 1 C. proc. pen. , instanta este datoare sa verifice din oficiu la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare, prevazandu-se in cuprinsul al. 2 al aceluiasi articol, ca in cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia.... Desi in art. 300 din C. proc. pen. nu se regasesc dispozitii asemanatoare celor pe care le contine art. 332 din acelasi cod, potrivit carora instanta se „desesizeaza”, iar hotararea de desesizare poate fi atacata cu recurs, se constata ca, totusi, din moment ce in al. 2 art. 300 se prevede ca, in cazul cand neregularitatea sesizarii nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen, „dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia”, o asemenea exprimare contine tot ideea de desesizare, redate in alte cuvinte, care reclama acelasi tratament ca si in cazurile la care se refera art. 332..... Din interpretarea sistematica a ansamblului reglementarilor cuprinse in art. 300 si art. 332 din C. proc. pen. rezulta ca interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresa a dreptului la recurs (potrivit art. 332 al. 4 C. proc. pen.) trebuie sa-si gaseasca o protectie similara si in situatia reglementata de art. 300 al. 2 din C. proc. pen. (Decizia nr. 28/2007 RIL).

Procedura instituita de art. 300² C. proc. pen., este obligatorie a fi parcursa de catre instanta de fond care legal sesizata fiind, este datoare sa verifice in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand potrivit art. 160^b C. proc. pen.

Art. 160^b C. proc. pen. legifereaza obligatia instantei de fond (de apel, de recurs numai in conditiile in care acestea sunt investite cu fondul cauzei) de a verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive, incheierea putand fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a al. 2, aplicandu-se in mod corespunzator.

In conditiile in care instanta de fond se dezinvesteste restituind Rechizitoriul la Parchet, in vederea refacerii acestuia, hotararea privind mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului nu poate avea caracteristicile celei dispuse in temeiul art. 350 C. proc. pen., deoarece nu isi are izvorul in obiectul deliberarii potrivit art. 343 si urm. C. proc. pen. fiind o hotarare pronuntata potrivit art. 311 C. proc. pen. Astfel, instanta nu a considerat ca este legal investita si nu a parcurs etapele judecatii in prima instanta.

Avand in vedere toate cele de mai sus, opinam ca :

- recursul impotriva masurii mentinerii arestarii preventive dispusa de catre instanta de fond odata cu restituirea dosarului la Parchet, trebuia solutionat in acelasi mod si cu aceleasi efecte ca si recursul prev. de art. 160^b al. 4 C. proc. pen. ;

- instanta de fond, respectiv Judecatoria Sectorului 2, era obligata sa urmeze procedura prev. de art. 300² C. proc. pen, in maximum 60 de zile de la data dezinvestirii, respectiv 23.11.2011. Astfel, odata admis recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 impotriva sentintei de dezinvestire, in termen de 60 de zile dar nu de la solutionarea recursului ci de la data pronuntarii hotararii de fond, Judecatoria Sectorului 2, legal investita prin decizia de recurs trebuia sa procedeze potrivit art. 300². A sustine ca de la data pronuntarii deciziei din recurs, respectiv 20.12.2011 verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii se poate face in termen de 60 de zile deci pana la 18.02.2011 si la 88 de zile de la hotararea fondului, este contrar textelor de lege amintite anterior si a principiului dublei jurisdictii. In aceste conditii, ca urmare a admiterii exceptiei de neregularitate a actului de sesizare s-a creat in realitate inculpatului o situatie mai grea in ceea ce priveste verificarea de catre instanta a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive.

Existenta in cauza a unei decizii penale pronuntata de catre o instanta superioara si avand caracter definitiv, nu poate infrange prevederile art. 140 al. 1 lit. (a) C. proc. pen., intrucat termenele prevazute de lege prevaleaza celor dispuse de catre instanta”.