Niciun judecator al Curtii Constitutionale a Romaniei nu a putut sa sustina ca fosta ministresa a Justitiei Ana Birchall (foto) a actionat conform atributiilor constitutionale atunci cand a pus mana pe telefon, intr-o noapte, si a sunat familia Alexandrei Macesanu pentru a le comunica ca tanara de 16 ani rapita si violata de Gheorghe Dinca este decedata, conform rezultatelor expertizei genetice judiciare. Pana si judecatorii CCR care au formulat opinia majoritara, in speta Daniel Morar, Mona Pivniceru, Livia Stanciu, Elena Simina Tanasescu si Varga Attila – sustinand ca nu a existat conflict de natura constitutionala intre Birchall si CSM, generat de conduita fostei ministrese in cazul Caracal – au stabilit ca Birchall "nu este acoperita de textul art. 132 alin. (1) din Constitutie", privitor la statutul procurorilor, interventia sa aparand mai degraba ca "o ingerinta a ministrului justitiei in modul de instrumentare a cauzei".

CCR: "Autoritatea pe care ministrul justitiei o exercita asupra procurorilor nu are nicio legatura cu activitatea judiciara pe care un procuror o desfasoara"

Concluziile judecatorilor constitutionali sunt retinute in Decizia CCR nr. 26/2020 data in dosarul format ca urmare a cererii depuse de fosta sefa CSM judecatoarea Lia savonea care a sesizat existenta conflictului juridic dintre fosta ministresa a Justitiei Ana Birchall si Consiliului superior al Magistraturii generat de ingerinta grava a ministrului justitiei, Ana Birchall, in activitatea de urmarire penala desfasurata de procurori si de actele de subminare a independentei justitiei din Romania prin negocierea unei „foi de parcurs” privind statul de drept cu reprezentantul unui stat strain.

Desi prin Decizia CCR nr. 26/2020 au retinut ca nu a existat un conflict juridic de natura constitutionala intre ministrul Justitiei si CSM, cei cinci judecatori constitutionali nu au avut incotro si, cel putin pe cazul Caracal, au stabilit ca Ana Birchall si-a depasit atributiile constitutionale atunci cand a telefonat familia Alexandrei Macesanu pentru a le comunica rezultatul unei expedrtize dintr-un dosar aflat in faza nepublica.

Insa, arata CCR, nu este de competenta Curtii Constitutionale sa cerceteze modul in care Birchall a avut acces la un mijloc de proba dintr-un dosar nepublic, judecatorii constitutionali retinand totusi "eventuala abatere a ministrului justitiei de la normele procesual penale a fost acoperita prin faptul ca, ulterior, procurorul a apreciat, prin emiterea unui comunicat de presa, ca informatia respectiva nu punea in discutie buna desfasurare a urmaririi penale".

Cu alte cuvinte, zice CCR, daca Birchall a incalcat legea penala si a dat date din dosare, se cade sa fie iertata pentru ca procurorul de caz a dat apoi un comunicat de presa in care a precizat ca datele comunicate familiei Macesanu de catre Birchall "nu pun in discutie buna desfasurare a urmaririi penale".

Redam pasaje din cuprinsul motivarii majoritare din Decizia CCR nr. 26/2020:

"In continuare, Curtea urmeaza sa stabileasca daca situatia juridica litigioasa are natura constitutionala sau legala, drept care se va analiza conduita imputata din perspectiva rolului si competentei autoritatilor publice implicate in conflictul dedus judecatii Curtii Constitutionale. Cu privire la aceste aspecte, Curtea retine ca, in esenta, problema de drept asupra careia poarta pct.1 al sesizarii este aceea de a determina intinderea si continutul sintagmei „sub autoritatea ministrului justitiei” din cuprinsul art.132 alin.(1) din Constitutie, prin raportare la art.131 din Constitutie cu privire la rolul Ministerului Public, iar problema de drept asupra careia poarta pct.3 (i), (ii) si (iv) al sesizarii [a se vedea par.89 si 98-100] este aceea de a stabili conduita constitutionala loiala de colaborare intre ministrul justitiei/ Ministerul Justitiei si Consiliul superior al Magistraturii.

In ceea ce priveste comunicarea realizata in cazul „Caracal” de ministrul justitiei catre familia victimei a rezultatelor expertizei genetice judiciare din cadrul dosarului de urmarire penala, Curtea, prin Decizia nr.358 din 30 mai 2018, par.92, a statuat ca „activitatea judiciara pe care un procuror o desfasoara in concret, intr-o anumita cauza penala nu are legatura cu autoritatea ministrului justitiei, acestea fiind doua probleme distincte. De aceea, in activitatea judiciara, «in solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile prevazute de lege» [art.64 alin.(2) teza intai din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 2 septembrie 2005]. Comisia de la Venetia a apreciat ca aplicarea unei politici nu presupune in niciun caz existenta unor ordine precise date personal procurorilor intr-un anumit dosar. Fiecare dintre acestia isi mentine libertatea deciziei, dar in cadrul circularelor ministeriale care determina principalele orientari ale politicii judiciare a statelor. Un stat nu poate avea multiple politici penale care sa fie la discretia opiniilor sau convingerilor procurorilor, ci doar o singura politica penala. Cu toate acestea, in aprecierea modului in care aceasta trebuie sa se aplice cazurilor individuale, fiecare procuror trebuie sa fie independent [Avizul Comisiei de la Venetia nr.169/2001 privind legea de revizuire a Constitutiei Romaniei, adoptat la cea de-a 51-a sa reuniune plenara din 5-6 iulie 2002, paragraful 62]”.

Prin Decizia nr.136 din 20 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.383 din 4 mai 2018, par.62, Curtea a statuat ca autoritatea pe care ministrul justitiei o exercita asupra procurorilor nu are nicio legatura cu activitatea judiciara pe care un procuror o desfasoara in concret, intr-o anumita cauza penala, ci vizeaza activitatea Ministerului Public, in ansamblul sau, in exercitarea rolului sau de a reprezenta interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Prin urmare, faptul ca ministrul justitiei a comunicat telefonic familiei unei victime informatii referitoare la continutul unor probe administrate in cauza, aspect confirmat chiar de ministrul justitiei in punctul de vedere formulat, nu poate fi calificat drept o expresie a autoritatii de care acesta se bucura asupra activitatii procurorilor, astfel ca aceasta apare ca fiind o ingerinta a ministrului justitiei in modul de instrumentare a cauzei de catre procurorul de caz. Prin urmare, conduita ministrului justitiei nu este acoperita de textul art.132 alin.(1) din Constitutie". (...)

In acest context, se ridica problema accesului ministrului justitiei la dosarul cauzei, mai exact la informatiile cuprinse intr-o proba administrata in faza de urmarire penala, si anume concluziile expertizei genetice judiciare intocmite, potrivit legii, in cazul „Caracal”, in conditiile in care raportul de expertiza genetica judiciara ce trebuia intocmit conform art.178 si art.191 din Codul de procedura penala nu era depus la dosarul de urmarire penala in data de 2 august 2019, data comunicarii rezultatului acestuia familiei victimei. in seara zilei de 2 august 2019, reprezentantii Institutului National de Medicina Legala au comunicat Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si terorism concluzia expertizei genetice judiciare dispuse, potrivit careia, in urma analizelor de laborator ale probelor ridicate, a rezultat profilul genetic al unei singure persoane, concluzie fundamentata stiintific pe compararea acestui profil genetic determinat cu profilul genetic determinat al parintilor persoanei respective.

Nu tine de competenta si rolul Curtii Constitutionale sa cerceteze modalitatea exacta in care s-a produs accesul ministrului justitiei la un mijloc de proba existent intr-un dosar de urmarire penala, iar eventuala abatere a ministrului justitiei de la normele procesual penale a fost acoperita prin faptul ca, ulterior, procurorul a apreciat, prin emiterea unui comunicat de presa, ca informatia respectiva nu punea in discutie buna desfasurare a urmaririi penale. (...)

Daca ministrul justitiei a solicitat aceste informatii chiar expertului judiciar/ entitatii publice competent/ competente sa realizeze expertize judiciare [Institutului National de Medicina Legala]/ sau a avut acces la dosarul de urmarire penala fara acordul procurorului, atunci se pune problema unei neregularitati administrative, urmand a se analiza daca s-a periclitat rezultatul anchetei/ s-au dezvaluit surse confidentiale ori s-au pus in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare, aspect care, insa, nu se confirma in cauza, avand in vedere chiar comunicatul de presa al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si terorism din 3 august 2019 cu privire la acest subiect. Prin urmare, chiar daca din punctul de vedere al procedurii s-a ales o cale gresita, rezultatul la care s-a ajuns nu este in afara legii.

In consecinta, Curtea retine ca, de principiu, ministrul justitiei nu are acces la actele din dosarul de urmarire penala, art.132 alin.(1) din Constitutie neconferindu-i o asemenea competenta, si ca, indiferent de calitatea persoanei, accesul si aducerea la cunostinta publica a unor concluzii rezultate din actele dosarului se realizeaza, de principiu, cu acordul procurorului de caz/ procurorului ierarhic superior.

Intrucat in cauza de fata nu s-a conturat o paradigma juridica in sensul comunicarii de catre ministrul justitiei in mod constant a unor informatii din dosarele de urmarire penala, pozitionarea singulara a ministrului justitiei nu indica un blocaj institutional si nu a afectat ancheta penala, fiind acoperita prin actiunea, potrivit legii, a unitatii de parchet competente realizata la data de 3 august 2019, astfel incat nu se poate retine existenta unui conflict juridic de natura constitutionala".

*Cititi aici Decizia CCR nr. 26/2020