13 mai 2021

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Cronica unei condamnari anuntate – Ep. 1. Principiul securitatii raporturilor juridice

Scris de: Av. Silvia USCOV | pdf | print

12 aprilie 2021 11:20
Vizualizari: 2654

Incep analiza dosarului Ferma Baneasa/Robert Rosu cu principiul securitatii raporturilor juridice pentru ca este important sa intelegem intinderea competentei instantei penale sau daca este ea competenta sa stabileasca in sensul contrar celor deja decise prin hotarari judecatoresti definitive (si irevocabile) pronuntate de alte instante (civile, de dreptul muncii etc.).


 

Asa cum am mai precizat, acest principiu este important intr-un stat de drept pentru ca, altfel, niciodata nu am avea siguranta asupra dobandirii unor drepturi, ele putand fi puse constant in discutie inclusiv de persoane private, de autoritati publice, nu numai de catre instante, ceea ce este absurd.

Se admite o exceptie care poate fi intuita de oricine, respectiv atunci cand se constata savarsirea unei infractiuni cu ocazia luarii respectivelor hotarari judecatoresti civile, ceea ce nu este cazul nostru.

Netemeinicia sau irelevanta respectivelor hotarari judecatoresti civile sta la baza piramidei pe care ICCJ si-a construit argumentatia in Decizia Penala nr. 382/A din 17.12.2020 in dosarul nr. 345/64/2016 (mai departe „decizia penala ICCJ”) astfel incat, in masura in care concluzionam ca a fost incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, cade toata aceasta constructie a instantei supreme.

Acest principiu se regaseste in jurisprudenta CEDO, dar si in recenta Decizie CCR nr. 102/17.02.2021, in care se precizeaza ca (par. 43-44 din decizie): „Aceste solutii variaza, de la aplicarea directa de catre instantele penale a principiului autoritatii de lucru judecat a hotararilor altor instante, aplicare ce se realizeaza prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia analizata, coroborata cu art. 20 din Constitutie – rezolvare mai noua, venita pe filiera imperativului respectarii principiilor ce decurg din jurisprudenta instantelor internationale – pana la solutia procesual penala clasica in dreptul romanesc, aceea a cercetarii de catre instanta penala a tuturor aspectelor ce vizeaza, direct sau indirect, raportul juridic penal de conflict.

44. Insa aceasta din urma solutie presupune, per se, incalcarea de catre instantele penale a autoritatii de lucru judecat a hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de catre instantele civile, atunci cand acestea se refera la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existenta infractiunii, cu consecinta incalcarii principiului securitatii raporturilor juridice. In acest sens, avand in vedere exigentele ce rezulta din solutiile de principiu pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, exigente insusite de instanta de contencios constitutional in jurisprudenta sa, Curtea retine ca sintagma „cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiunii” din cuprinsul dispozitiilor art. 52 alin. (3) din Codul de procedura penala da posibilitatea instantei penale sa reia judecata asupra unor aspecte ale cauzei penale solutionate, in mod definitiv, de catre alte instante si, astfel, sa se transforme intr-o instanta de revizuire a hotararilor definitive ale altor instante referitoare la aspecte care privesc existenta infractiunii. Pe aceasta cale, instanta penala poate pronunta solutii opuse celor ramase definitive, cu afectarea grava a principiului autoritatii de lucru judecat, care constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art.6 din Conventie.”

Se poate afirma ca aceasta decizie a CCR a fost pronuntata dupa pronuntarea deciziei penale a ICCJ, dar Conventia Europeana a Drepturilor Omului are aplicabilitate directa in dreptul intern asa cum s-a mai pronuntat anterior ICCJ (de ex. Decizia nr. 919 din data de 25 mai 2017 pronuntata de Sectia I civila a inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect pretentii): Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca instantele de judecata sunt indreptatite sa aplice direct normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului – (unita cu jurisprundenta Curtii Europene a Drepturilor Omului), apreciata mai favorabila in conformitate cu art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei pentru raportul juridic, concret, dedus judecatii, ca urmare a constatarii inaplicabilitatii normei interne – doar in situatia identificarii existentei unor neconcordante ori incompatibilitati dintre norma legala din dreptul intern (evocata in cererea de chemare in judecata) cu dispozitiile Conventiei Europene.

Prin urmare, ICCJ ar fi trebuit la data de 17.12.2020 sa aplice direct in dreptul intern art. 6 CEDO ajungand la aceeasi concluzie ca cea conturata prin decizie CCR pronuntata ulterior la 17.02.2021.

In Sentinta Penala a Curtii de Apel Brasov pronuntata in dosarul Ferma Baneasa (este redat acest pasaj incepand cu pag. 39 in Decizia Penala a ICCJ) se retin urmatoarele:

Avand in vedere principiul securitatii raporturilor juridice, care tine de respectarea dreptului la un proces echitabil, intrucat exista unele hotarari judecatoresti prin care s-a stabilit calitatea de mostenitor a inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de pe urma fostului Rege Carol al II-lea, in calitate de nepot de fiu, precum si dreptul acestuia de a solicita restituirea celor doua imobile ce fac obiectul cauzei penale, nu s-ar mai putea statua prin sentinta penala intr-un sens contrar celor retinute de instantele civile care au analizat aceste aspecte si le-au solutionat prin hotarari definitive. Doar daca s-ar fi constatat savarsirea unor infractiuni cu ocazia pronuntarii acestor hotarari judecatoresti, care ar fi condus la desfiintarea lor in calea extraordinara de atac a revizuirii, s-ar fi putut nesocoti cele statuate de instantele civile cu privire la calitatea de mostenitor de pe urma fostului Rege Carol al II-lea si cu privire la indreptatirea inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de a solicita retrocedarea Padurii Snagov si a Fermei Regale Baneasa.

In ce priveste calitatea de mostenitor a inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de pe urma fostului rege Carol al II-lea, in calitate de nepot de fiu, acest lucru a fost statuat in mod irevocabil prin hotararea nr. 132/06.02.1955 pronuntata in dosarul nr. 234/1954 al Sectiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscuta prin decizia irevocabila nr. 954/14.02.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei, in dosarul nr. 5696/2/2009 – exequatur.

Chiar daca la momentul savarsirii faptelor ce formeaza obiectul acuzatiei de abuz in serviciu nu era definitiva hotararea de exequatur ce avea ca obiect recunoasterea hotararii nr. 132/06.02.1955 (Nota: procedura a inceput in anul 1991 in Romania si a existat si o condamnare la CEDO a Romaniei pentru tergiversarea solutionarii acestei cauze la data de 04.05.2010. Printre altele, CEDO a observat si faptul ca Paul Philippe este continuatorul actiunii introduse de Carol Mircea Grigore, tatal sau, in recunoasterea hotararii Tribunalului din Lisabona. De la data mortii lui Carol Mircea, la 6 august 2007, Paul Philippe a devenit in mod direct parte in procesul initiat de tatal sau), pronuntata in dosarul nr. 234/1954 al Sectiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, in prezent nu se mai poate face abstractie de existenta acestei hotarari de recunoastere si nici nu s-ar putea retine o situatie juridica contrara acesteia. Ea a statuat in mod definitiv si irevocabil cu privire la calitatea inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de mostenitor al fostului Rege Carol al II-lea, in calitate de nepot de fiu. (...)

Se retine din aceste hotarari ca instantele civile au analizat si chestiunile de fond privind dreptul inculpatului Al Romaniei Paul Philippe la retrocedarea acestui imobil, nu doar chestiunile de forma, legate de modul si termenul de depunere a cererii de retrocedare, asa cum sustine parchetul in concluziile pe fond (fila 174, vol. LXV din dosarul instantei). (...)”

(Nota: apoi se enumera hotararile judecatoresti de care instanta penala trebuie sa tina cont in solutionarea cauzei civile, printre care si)

- sentinta civila nr. 1872/26.06.2003 pronuntata de Judecatoria Buftea (definitiva si irevocabila prin neapelare) si Sentinta civila nr. 1496/16.05.2005 pronuntata de Judecatoria Buftea (ramasa irevocabila prin respingerea apelului prin decizia civila nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucuresti si respingerea recursului prin decizia civila nr. 73/22.01.2007 a Curtii de Apel Bucuresti), cu privire la dreptul inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de a solicita restituirea suprafetei de teren de 46,78 ha. din Padurea Snagov.

- sentinta civila nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila (definitiva prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de a solicita restituirea imobilului Ferma Regala Baneasa.”

Prin urmare, Curtea de Apel Brasov a facut aplicabilitatea directa in dreptul intern a art. 6 CEDO.

ICCJ decide sa nu ia in considerare niciuna dintre hotararile judecatoresti civile mai sus mentionate pentru urmatoarele motive:

Or, ceea ce se imputa inculpatilor in prezenta cauza, intre altele, este tocmai faptul ca au actionat pentru obtinerea unor terenuri revendicate de inculpatul Al Romaniei Paul, in conditiile in care, la datele si in perioadele sus-mentionate, calitatea acestuia, de nepot al fostului rege Carol al II-lea, nu era dovedita printr-o hotarare irevocabila de recunoastere a hotararii judecatoresti pronuntata de Tribunalul de la Lisabona in anul 1955.

Imprejurarea ca, ulterior comiterii faptelor, o asemenea hotarare a fost pronuntata, este lipsita de relevanta si nu inlatura retroactiv eventualul caracter ilicit al actiunilor inculpatilor, caci acesta nu poate fi apreciat decat la data savarsirii faptelor, in raport cu actele existente la acel moment si despre care acestia aveau cunostinta.” (pag. 322)

In privinta sentintelor civile nr.1872/2003 si nr.1496/2005 pronuntate de Judecatoria Buftea, ICCJ le inlatura apreciind ca niste comisii administrative ar fi trebuit si reanalizeze calitatea de persoana indreptatita a lui Paul al Romaniei, adica si decida in contra a ceea ce stabilise o instanta de judecata in mod definitiv, ceea ce, evident, este absurd. (pag. 323)

In privinta sentintei civile nr. 2146/2013 a Tribunalului Bucuresti Sectia a-III-a civila care se refera la fosta Ferma Regala Baneasa, ICCJ o inlatura deoarece instanta nu ar fi verificat daca erau aplicabile sau nu dispozitiile Legii nr.10/2001 (instanta apreciind ca nu era aplicabila pentru ca terenul era situat in extravilan la data preluarii lui de catre stat) astfel incat Institutul care a decis restituirea ar fi putut sa decida contrar celor deja retinute de catre o instanta de judecata.

Sa vedem daca este adevarat ce retine ICCJ referitor la sentinta civila nr. 2146/2013 a Tribunalului Bucuresti Sectia a-III-a civila, respectiv faptul ca aceasta instanta nu a analizat incidenta Legii nr. 10/2001, oferind mai jos un extras care se regaseste si la pag. 44 din decizia penala a ICCJ:

Constatand in speta indeplinita situatia premiza prevazuta de Legea nr. 10/2001 atat referitor la preluarea abuziva a imobilului din patrimoniul autorului reclamantului cat si referitor la calitatea acestuia de persoana indreptatita la despagubire, aspecte recunoscute in mod definitiv si de catre parata, pentru intreaga suprafata a fostei Ferme Regale Baneasa, inclusiv pentru suprafata ce face obiectul prezentului litigiu, tribunalul retine obligatia paratei de a solutiona notificarea si pentru diferenta ramasa nerestituita a suprafetei de teren de 25642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regala Baneasa, astfel ca tribunalul constata cererea ca intemeiata, urmand a o admite si a obliga paratul sa emita dispozitie de acordare de masuri reparatorii pentru suprafata de 25642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regala Baneasa in conditiile Legii nr. 165/2013”.

Fata de aceasta se retine de Curtea de Apel Brasov ca „nu este vorba doar de o hotarare care s-a pronuntat exclusiv pe baza Deciziei nr. 30/2008 emisa de catre ICDPP, asa cum sustine parchetul in concluziile pe fond (fila 175, vol. LXV din dosarul instantei), ci de o hotarare care a analizat indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de Legea nr. 10/2001. Or, aceste constatari ale instantei civile, facute printr-o hotarare definitiva in legatura cu dreptul inculpatului Al Romaniei Paul Philippe de a solicita retrocedarea imobilului Ferma Regala Baneasa, au autoritate de lucru judecat, neputand fi contrazise printr-o alta hotarare judecatoreasca.”

Concluzii:

In prezent avem hotarari judecatoresti civile care au stabilit in mod definitiv anumite aspecte descrise mai sus si, incepand cu 17.12.2020, o hotarare judecatoreasca penala care stabileste in sens contrar acestora, in timp ce hotararile judecatoresti civile nu au facut desfiintate.

Avand in vedere ca cele retinute in cuprinsul hotararilor civile reprezinta veritabile „chestiuni prealabile” (conforn art. 52 Cod proc. pen. – extras decizie CCR nr. 102/17.02.2021: „privesc existenta unei cerinte esentiale din structura infractiunii, cum ar fi situatia premisa a unei infractiuni ori un element esential al continutului infractiunii” sau „de a caror rezolvare prealabila depinde solutia in cauza respectiva”), ICCJ era tinuta de modul in care instantele civile au solutionat raportul juridic civil cu incidenta asupra existentei infractiunilor retinute in acest dosar, fara a avea dreptul de a-l mai pune sub semnul intrebarii.

Consecintele acestei constatari le voi dezvolta in episoadele urmatoare.

Comentarii

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 12.05.2021 – Liberalii o vor pe fosta nevasta a lui Tulus

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva