Pentru „desteptii prescriptiei”, care considera ca doar in perioada 2018-2022 nu am avut acte de intrerupere a prescriptiei, dar, in acelasi timp, ca am putea avea un act valid de intrerupere a prescriptiei in 2017, spun cele de mai jos.

Sa zicem ca avem 3 infractiuni de furt: una din 2016, una din 2017 si una din 2019, iar prin anul variolei maimutei 2022 noi inca nu stim daca pe omul nostru il condamnam definitiv sau nu. Prin 2018 vine CCR si ne da o decizie de unii nu stiu care-i sunt efectele, dar care lasa o coada de topor pe care altii sireti o folosesc ca sa spuna ca CCR nu a zis ca e neconstitutional textul care incrimineaza furtul, ci ca ar fi el constitutional daca il aplicam doar intr-un anumit fel. Pentru ca niste judecatori se incapataneaza sa condamne furtul in continuare, revine CCR in 2022 si zice expres ca inca din 2018 a spus ca e neconstitutional furtul si mai declara neconstitutionala si coada de topor.

Acum vin intrebarile magice:

- Il condamnam pe omul nostru doar pentru infractiunile din 2016 si 2017, dar nu si pentru cea din 2019, care e ulterioara deciziei CCR din 2018?

- Sau nu putem sa il condamnam pe omul nostru pentru niciuna dintre infractiuni pentru ca in 2018 CCR a spus ca e neconstitutional textul si asta a facut sa dispara de tot norma, in amonte, inca de la adoptarea ei?

Pai cum sa il condamnam noi in 2022 pentru o infractiune din 2016, cand in 2018 noua ne-a disparut de tot norma? Aplicam o norma „moarta” intr-o hotarare judecatoreasca?

In limbaj elegant, se spune ca s-a rasturnat prezumtia de constitutionalitate a normei, dar nu e cazul sa mai fiu eleganta dupa ce am citit un articol in care un judecator, care nu ar trece la drept constitutional nici macar din mila, a pronuntat o solutie de condamnare aplicand o norma „moarta”. Bine, a mai facut o chestie „desteapta”: a combinat Vechiul Cod penal cu Noul Cod penal, adica a creat o lex tertia. Cica Vechiul Cod penal se aplica textului de incriminare si Noul Cod penal se aplica prescriptiei, adica a mai incalcat si Decizia CCR 265/2014 (cea cu privire la aplicarea art. 5 Cod penal). Daca un om n-ar fi la inchisoare acum, hotararea judecatoreasca ar fi de Times New Roman al Dreptului.

Despre cei care mai sustin ca normele care vizeaza prescriptia sunt de drept procesual, si nu de drept penal substantial, ii trimit la Dongoroz, dar nu in forma trunchiata din circulara PICCJ-ului, ci in cea extinsa, din cartea autorului. Sau chiar in jurisprudenta ICCJ, daca nu o vor pe cea de la „dusmanul judecatorilor”, CCR.

Despre cei care mai sustin ca Decizia CCR 297/2018 pe prescriptie ar fi o decizie interpretativa, cand chiar cel care interpreteaza Constitutia si autorul deciziei, anume CCR, spune ca e decizie simpla de neconstitutionalitate, nu pot sa le spun decat sa se lase de profesie, ca e clar ca ii incurca la rationamentul logic. Sau macar sa ne semnalizeze daca vor vreo functie si de aceea ar spune orice numai sa fie avuti in vedere cand se fac propunerile.

Si ca tot veni vorba despre rationamentul logic, ma pun si eu in pielea unui judecator si pe bune ca nu inteleg de ce mi-as dori sa fac atatea contorsiuni mintale, sa tratez ca pe o femeie de moravuri usoare Dreptul, numai ca sa condamn un om.

In concluzie, pentru „desteptii prescriptiei” am urmatorul sfat: intai se determina legea penala mai favorabila care se aplica „in bloc”. Nu facem o salata din toate legile, doar-doar il condamnam pe nefericit. Pana acum in majoritatea cazurilor aveam Vechiul Cod penal ca lege penala mai favorabila, ca deh, nu prea existau dosare cu o singura infractiune, dar de acum inainte trebuie sa ne obisnuim ca in majoritatea cazurile probabil devine Noul Cod penal legea penala mai favorabila datorita (pentru voi e „din cauza”) deciziilor CCR pe prescriptie.

Apoi sa nu credeti ca mai pot fi considerate acte valide de intrerupere a prescriptiei cele care ar fi aplicate prin raportare la o norma „moarta”. Ca tu aplici norma astazi si, cand sa o introduci tu in rationamentul logico-juridic, ia-o de unde nu-i. Nu conteaza cand a murit, ci conteaza ca astazi nu o mai poti utiliza ca sa validezi actul de intrerupere a prescriptiei.

As fi scris un articol juridic, tehnic si serios, asa cum mi-am pregatit concluziile pentru instanta, dar daca vad ca ne batem joc de Drept, intru si eu in acest joc si va explic altfel decat in stilul meu obisnuit lucrurile pentru ca exista o limita de suportabilitate a tuturor aberatiilor pe care le citesti ca practician al dreptului.