29 noiembrie 2021

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

DEZLEGARE PE DENUNTATORI – Procurorul General Gabriela Scutea cere ca limitele de pedeapsa sa fie injumatatite pentru denuntatori numai daca acestia au contribuit la declansarea urmaririi penale in personam, nu doar cu privire la fapta: “Consider ca pentru retinerea beneficiului prevazut de art. 19 din Legea nr.682/2002 este necesar sa se fi dispus cel putin efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de o persoana” (Concluziile)

Scris de: George TARATA | pdf | print

15 noiembrie 2021 19:02
Vizualizari: 4817

Denuntatorii trebuie sa beneficieze de reducerea la jumatate a limitelor de pedeapsa numai in cazurile in care denunturile pe care le-au formulat sunt urmate de inceperea urmaririi penale in personam, nu doar in rem, cu privire la fapta. Asta cere Procurorul General al Romaniei Gabriela Scutea (foto).


 

Inalta Curte urmeaza sa pronunte joi, 18 noiembrie 2021, o dezlegare de drept in legatura cu art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor care prevede ca: “Persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit.a pct.1, si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege”.

Dosarul de la Inalta Curte, nr. 2474/1/2021, a fost format in urma unei sesizari formulate de Curtea de Apel Craiova, care a cerut ICCJ sa precizeze daca aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea 682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este conditionata de continuarea urmaririi penale in personam, de punerea in miscare a actiunii penale sau daca este suficienta inceperea urmaririi penale in rem in cauza in care acesta are calitatea de martor denuntator. Mai exact, daca denuntatorului ii va fi injumatatita pedeapsa atunci cand denuntul sau este urmat de inceperea urmaririi penale in rem, de inceperea urmaririi penale in personam sau de punerea in miscare a actiunii penale (inculparea).


Curtea de Apel Craiova si sefa PICCJ, aceeasi interpretare


Astfel, Curtea de Apel Craiova a transmis ICCJ ca in opinia sa denuntatorul poate beneficia de art. 19 din Legea 682/2002 prin care ii sunt reduse limitele de pedeaopsa doar daca denuntul sau duce la declansarea urmaririi penale in personam, deci transformarea in suspect a celor denuntati, asta intrucat, arata instanta, “in acest moment procesual probele administrate contureaza cel putin o banuiala rezonabila referitoare la existenta faptei si identitatea autorului acesteia, fara a fi necesar ca la momentul valorificarii cauzei de reducere sa fi fost pusa in miscare actiunea penala sau sa se fi emis rechizitoriul fata de persoana denuntata”.

O interpretare similara a venit si din partea Procurorului General al Romaniei Gabriela Scutea. In conculziile transmise ICCJ, aceasta a precizat urmatoarele: “Consider ca pentru retinerea beneficiului prevazut de art.19 din Legea nr.682/2002 este necesar sa se fi dispus cel putin efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de o persoana, avand in vedere ca la acel moment probatoriul administrat conduce la concluzia existentei unei banuieli rezonabile cu privire la vinovatia acesteia, nefiind obligatoriu sa se fi pus in miscare actiunea penala fata de aceasta”. In aceste conditii, Scutea solicita Inaltei Curti sa pronunte o dezlegare de drept cu privire la art. 19 din Legea 682/2002 cu urmatoarea interpretare:

Pentru aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea 682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este necesar sa se fi dispus continuarea urmaririi penale fata de o persoana, cu respectarea conditiei ca denuntul si contributia sa ulterioara sa fie determinante pentru stabilirea adevarului judiciar in cauza respectiva'”.


Iata fragmente din concluziile trimise la ICCJ de Procurorul General al Romaniei Gabriela Scutea:


Concluzii formulate de procuror in cauza nr.2474/1/2021 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, avand ca obiect rezolvarea de principiu a urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea 682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este conditionata de continuarea urmaririi penale in personam, de punerea in miscare a actiunii penale sau daca este suficienta inceperea urmaririi penale in rem in cauza in care acesta are calitatea de martor denuntator'

I. Situatia juridica premisa care a generat problema de drept supusa dezlegarii Cauza in care s-a solicitat dezlegarea chestiunii de drept are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul X, de partea civila M.R.C. si de inculpata G.P.C. impotriva sentintei penale nr.X din data de -, pronuntata de Tribunalul X in dosarul nr X/XX/XXXX.

Prin hotararea mentionata, instanta de fond, in temeiul art.32 din Codul penal raportat la art.188 alin.1 din acelasi cod, cu aplicarea art.75 alin.2 lit.b din Codul penal raportat la art.76 alin.1 din acelasi cod si art.67 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpata G.P.C. la pedeapsa principala de 3 ani si 4 luni inchisoare.

In actul de sesizare s-a retinut ca, in noaptea de XX/XX.XX.XXXX, in jurul orei 05.00, in timp ce se afla pe terasa unui bar impreuna cu mai multi prieteni, pe fondul unor discutii contradictorii cu inculpata G.P.C., partea civila M.R.C. a fost lovita de aceasta cu un obiect taietor in zona gatului, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de ingrijiri medicale.

La termenul de judecata din 7 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a pus in discutia partilor urmatoarea chestiune de drept: daca aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea 682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este conditionata de continuarea urmaririi penale in personam, de punerea in miscare a actiunii penale sau daca este suficienta inceperea urmaririi penale in rem in cauza in care acesta are calitatea de martor denuntator.

Punctul de vedere prezentat de instanta este in sensul ca aplicarea beneficiului reducerii la jumatate a limitelor pedepsei, fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala, prevazut de art.19 din Legea nr.682/2002, este conditionata cel putin de continuarea urmaririi penale in personam, nefiind suficienta inceperea urmaririi penale in rem in cauza in care acesta are calitatea de martor denuntator.

Institutia reglementata de norma supusa interpretarii este conditionata de indeplinirea cumulativa a unor cerinte referitoare la: calitatea persoanei care o invoca, conduita procesuala pe care trebuie sa o adopte aceasta si stadiul cauzei in care se urmareste producerea efectelor atenuante de pedeapsa.

Categoria cerintelor ce tin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumeaza, pe de o parte, formularea unui denunt impotriva altor persoane care au savarsit infractiuni grave si, pe de alta parte, facilitarea identificarii si tragerii la raspundere penala a persoanelor denuntate.

Ambele cerinte au caracter cumulativ, simplul denunt formulat de persoana prevazuta la art.2 lit.a pct.1 din Legea nr.682/2002 privind protectia martorilor, republicata, neurmat de o atitudine activa de facilitare a identificarii persoanelor denuntate si tragerii lor la raspundere penala, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art.19 din Legea privind protectia martorilor, republicata (in acest sens sunt considerentele deciziei nr.3/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Prin urmare, pentru infractorul devenit denuntator, textul presupune obligatia de a dezvalui inainte sau in timpul urmaririi penale sau al judecatii savarsirea unei infractiuni de catre o alta persoana si de a usura, astfel, obligatia organului de urmarire penala de a descoperi la timp si in mod complet faptele ce constituie infractiuni.

Pentru organul de urmarire penala, sintagma 'denunta si faciliteaza tragerea la raspundere penala' presupune obligatia de a examina si verifica datele si informatiile denuntului si, atunci cand se constata ca acesta indeplineste conditiile prevazute de lege si nu exista vreunul din cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute de art.16 alin.1 din Codul de procedura penala, dispune inceperea urmaririi penale privitor la fapta, conform art.305 alin.1 din acelasi cod.

Ceea ce suscita dezbatere este insa momentul la care se poate aprecia ca denuntul formulat de inculpat a fost efectiv util organelor de urmarire penala pentru descoperirea si investigarea unor infractiuni grave, respectiv daca acesta furnizeaza informatii sau date cu caracter determinant pentru aflarea adevarului, astfel incat sa poata beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002.

Daca s-ar aprecia ca este suficient ca in baza denuntului organul de urmarire penala sa dispuna, conform art.305 din Codul de procedura penala, inceperea urmaririi penale cu privire la fapta, este greu de stabilit pentru instanta in fata careia se invoca aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 in ce masura inculpatul denuntator a furnizat sau nu informatii sau date cu caracter determinant pentru ancheta, dat fiind ca aceasta etapa de urmarire penala in rem este momentul initial al procesului penal.

Mai mult, in actuala reglementare inceperea urmaririi penale, conform art.305 din Codul de procedura penala, pare sa aiba un caracter cvasiautomat in acele situatii in care actul de sesizare (in ipoteza analizata denunţ) indeplineste toate conditiile legale de forma si de fond fara a avea relevanta daca faptele denuntate au sau nu corespondent in realitate.

Astfel, conform art.390 din Codul de procedura penala, din punct de vedere formal, denuntul trebuie sa cuprinda datele prevazute de art.289 alin.2 si 4 din Codul de procedura penala (numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului daca acesta este persoana fizica, descrierea faptei care formeaza obiectul denuntului, indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba daca sunt cunoscute, precum si semnatura denuntatorului sau mandatarului acestuia), iar in situatia in care actul de sesizare indeplineste toate conditiile legale de admisibilitate mai sus citate, iar din cuprinsul acestuia nu rezulta ca ar fi incident vreunul din cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art.16 alin.1 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala este obligat sa dispuna inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita (art.305 coroborat cu art.294 din Codul de procedura penala).

Nu exista asadar certitudine in aceasta etapa ca faptele denuntate chiar au fost savarsite, existand posibilitatea sa se constate ca denuntul a fost unul mincinos, sau ca independent de buna sau de reaua credinta a persoanei care l-a formulat, faptele denuntate nu pot fi dovedite.

Or, pornind tocmai de la expunerea de motive a Legii nr.682/2002, ratiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementata de norma examinata este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infractiunilor grave, prin determinarea persoanelor care detin informatii decisive in acest sens de a le furniza organelor judiciare, ceea ce conduce instanta catre concluzia ca denuntul trebuie sa fie util, sa se confirme, sa existe probe suficiente care sa conduca macar catre banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala in rem (art.305 alin.3 din Codul de procedura penala).

In plus, daca s-ar admite ca simpla incepere a urmaririi penale in rem este suficienta pentru a se recunoaste beneficiul cauzei de reducere a pedepsei, instantele nu ar avea posibilitatea sa verifice nici cea de-a doua conditie cumulativa impusa de norma legala, respectiv atitudinea activa de sprijinire a activitatii organelor de urmarire penala, adica daca inculpatul denuntator faciliteaza efectiv activitatea de stabilire a faptelor sau de identificare a autorilor colaborand cu organele de ancheta.

In concluzie, instanta a apreciat ca interpretarea normei legale in sensul ca aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea nr.682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este conditionata cel putin de continuarea urmaririi penale in personam in cauza in care a formulat denunt ar asigura realizarea scopurilor prevazute de Legea nr.682/2002, intrucat in acest moment procesual probele administrate contureaza cel putin o banuiala rezonabila referitoare la existenta faptei si identitatea autorului acesteia, fara a fi necesar ca la momentul valorificarii cauzei de reducere sa fi fost pusa in miscare actiunea penala sau sa se fi emis rechizitoriul fata de persoana denuntata.

 

(...)

 

In prezenta cauza, intrebarea formulata de instanta are ca scop, in esenta, sa lamureasca momentul la care se poate aprecia ca denuntul formulat de un inculpat a fost util organelor de urmarire penala, conducand la descoperirea si investigarea unor infractiuni grave (inceperea urmaririi penale in rem, continuarea urmaririi penale in personam sau punerea in miscare a actiunii penale).

In Codul de procedura penala actual, inceperea urmaririi penale in rem are loc imediat dupa primirea sesizarii, in situatia in care aceasta indeplineste toate conditiile prevazute de lege. La acel moment nu se fac verificari si cu privire la alte aspecte relevante, cum ar fi, de exemplu, incidenta vreunuia din cazurile care impiedica punerea in miscare a actiunii penale.

In ceea ce priveste efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de o persoana, aceasta se dispune dupa ce din probele administrate in cadrul urmaririi penale in rem a rezultat o banuiala rezonabila ca acea persoana a savarsit fapta care face obiectul respectivei cauze si nu exista vreunul din cazurile de impiedicare prevazute de art.16 alin.1 din Codul de procedura penala.

Ulterior, cand se constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul din cazurile de impiedicare prevazute de art.16 alin.1 din acelasi cod, procurorul dispune punerea in miscare a actiunii penale.

In raport de cele mai sus mentionate, consider ca pentru retinerea beneficiului prevazut de art.19 din Legea nr.682/2002 este necesar sa se fi dispus cel putin efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de o persoana, avand in vedere ca la acel moment probatoriul administrat conduce la concluzia existentei unei banuieli rezonabile cu privire la vinovatia acesteia, nefiind obligatoriu sa se fi pus in miscare actiunea penala fata de aceasta.

Astfel, este evident ca simpla incepere a urmaririi penale cu privire la fapta nu este in masura sa releve ca persoana care solicita aplicarea beneficiului prevazut de art. 19 din Legea nr. 682/2002 a ajutat prin denuntul si contributia sa ulterioara la facilitarea identificarii si tragerii la raspundere penala a unei persoane care a savarsit o infractiune grava.

O atare concluzie rezulta din faptul ca inceperea urmaririi penale in rem se dispune in mod obligatoriu daca sunt respectate conditiile de fond si forma esentiale ale actului de sesizare, avand un caracter cvasiautomat si este pozitionata in timp intr-un moment incipient al cercetarii penale.

In ceea ce priveste celelalte doua momente procesuale, se poate observa ca standardele cu privire la probatoriu sunt foarte apropiate, ambele impunand existenta unor probe cu privire la vinovatia unei persoane, care insa nu trebuie interpretate in sensul de a impune existenta unei convingeri privind vinovatia de natura celei necesare pentru trimiterea in judecata.

In plus, exista si o diferenta notabila intre cele doua stadii ale etapei cercetarii, in sensul ca, spre deosebire de efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspect, unde masura este impusa de lege imediat ce din cuprinsul actelor rezulta acea banuiala rezonabila cu privire la savarsirea faptei de catre o anumita persoana, in scopul asigurarii dreptului acesteia la aparare, in cazul masurii punerii in miscare a actiunii penale o astfel de conditie nu este prevazuta de legiuitor.

Chiar daca prevederile art.7 si art.309 alin.1 din Codul de procedura penala pot conduce la concluzia ca este obligatorie punerea in miscare a actiunii penale imediat ce exista probe din care rezulta savarsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de impiedicare, in practica judiciara se constata ca acest lucru se intampla in special in cazul in care procurorul urmeaza sa ia sau sa propuna luarea unei masuri preventive, pe cand in celelalte cazuri actiunea penala se exercita, de regula, intr-un moment imediat anterior trimiterii in judecata, cand probele administrate formeaza deja nu doar presupunerea rezonabila, ci chiar convingerea privind vinovatia inculpatului.

In atare situatie, daca s-ar avea in vedere momentul punerii in miscare a actiunii penale ca element obligatoriu pentru analizarea aplicabilitatii prevederilor art.19 din Legea nr. 682/2002, s-ar putea ajunge ca retinerea acestui beneficiu sa fie conditionata de strategia procurorului cu privire la modul de conducere a urmaririi penale in cauza in care a fost formulat denuntul, si nu de contributia efectiva a persoanei care l-a formulat.

In concluzie, astfel cum s-a aratat in mod constant in practica judiciara, aspectul esential care trebuie avut in vedere pentru retinerea beneficiului din legea privind protectia martorilor in favoarea persoanei care a formulat denuntul, este cel al contributiei efective la facilitarea identificarii si tragerii la raspundere penala a unei persoane care a savarsit o infractiune grava.

In plus, caracterul determinant pentru aflarea adevarului al contributiei respectivei persoane trebuie sa rezulte din probele administrate in respectiva cauza, probe care trebuie sa conduca cel putin la o 'banuiala rezonabila' ca o alta persoana a savarsit infractiunea grava care face obiectul acelei cauze, fiind astfel necesar sa se fi dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de acea persoana.

Pentru aceste motive, in temeiul art. 475-art. 477 din Codul de procedura penala va solicitam pronuntarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusa dezlegarii sa primeasca urmatoarea rezolvare:

'Pentru aplicarea beneficiului dispozitiilor art.19 din Legea 682/2002 fata de inculpatul care are calitatea de denuntator intr-o cauza penala este necesar sa se fi dispus continuarea urmaririi penale fata de o persoana, cu respectarea conditiei ca denuntul si contributia sa ulterioara sa fie determinante pentru stabilirea adevarului judiciar in cauza respectiva'”.


Iata integral concluziile Procurorului General al Romaniei Gabriela Scutea privind art. 19 din Legea 682/2002:

 


Comentarii

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.11.2021 – Nici Chis nu il mai suporta pe Mateescu

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva