De cateva zile, toata Romania a devenit experta in procedura de la CEDO, prezentandu-se de catre unii si de altii, ba prin presa, ba pe retelele de socializare, cu titlu de certitudine care este parcusul unui dosar in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in ce moment se declara admisibila o actiune, care este de fapt realitatea in cazul lui Kovesi si tot asa... Cap de afis in aceasta expunere este, regretabil, chiar o avocata, avocata lui Kovesi, care intr-o interventie la Ziare.com a sustinut ca plangerea lui Kovesi a fost admisa in principiu la CEDO, pentru ca a primit cod de bare si pentru ca "nicio cerere nu primeste cod de bare daca nu trece de filtraj" (facsimil 1 si 2). In sustinerea afirmatiilor sale, avocata lui Kovesi a transmis catre Ziare.com si adresa primita de la CEDO in cazul lui Kovesi, precum si alta adresa comparabila, referitoare la inregistrarea cererii, in urma filtrajului administrativ facut de grefa, in cadrul caruia s-a primit codul de pare si numarul de inregistrare.

Toate teoriile publice sunt insa contrazise de un profesionist al Dreptului, specializat in Dreptul european al drepturilor omului. Este vorba despre profesorul Corneliu-Liviu Popescu (foto), avocat in Baroul Bucuresti si Baroul Paris, care a oferit pentru Lumea Justitiei clarificarile necesare legate de procedura de la CEDO, pornind de la cazul Laurei Codruta Kovesi, si continuand comparativ cu alte cauze de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Clarificarea esentiala pe care profesorul Corneliu-Liviu Popescu o face privitor la actiunea de la CEDO a Laurei Codruta Kovesi este aceea ca, in acest moment, plangerea fostei sefe DNA nu a fost declarata admisibila, ea nefiind nici macar analizata din punct de vedere al admisibilitatii. Iar aceasta intrucat, subliniaza avocatul Corneliu-Liviu Popescu "o plangere poate fi declarata admisibila numai dupa ce ea a fost, in prealabil, comunicata Guvernului". Or, acest lucru nu s-a intamplat.

De altfel, avocatul Popescu precizeaza si ca in procedura europeana nu exista institutia "adminisibilitatii in principiu", despre care a vorbit aparatoarea lui Kovesi pentru Ziare.com.

Publicam in continuare precizarile pe care profesorul Corneliu-Liviu Popescu le-a facut pentru Lumea Justitiei in cazul dosarului Laurei Codruta Kovesi de la CEDO:

"Doamna Kovesi, (doar) inregistrata sau (deja) admisibila (in principiu)

1. Sa vedem despre ce vorbim (daca plangerea este inregistrata sau este declarata admisibila)

De cateva zile, constat o isterie nationala asupra subiectului daca plangerea la CEDO a doamnei Kovesi a fost doar inregistrata sau deja declarata admisibila de Curtea Europeana. Valuri de prostie, ticalosie, propaganda se abat asupra natiunii. Pe scurt, tezele care m-au impresionat sunt: plangerea a fost deja declarata admisibila (sau admisibila in principiu); solutia este foarte rapida, ceea ce prefigureaza o victorie clara pe fond. La nivel tehnic, am retinut si alte afirmatii: procedura s-a schimbat, acum admisibilitatea in principiu o hotaraste Grefa, iar admisibilitatea nu se mai judeca separat, ci unita cu fondul, daca reclamantul nu primeste scrisoare de inadmisibilitate inseamna ca a trecut de filtrul admisibilitatii si cauza urmeaza sa fie comunicata Guvernului etc.

Peste noapte, toata lumea, de la jurist la ziarist, a devenit expert nu in Dreptul, ci chiar in Contenciosul european al drepturilor omului, adica in procedura europeana. Fara nicio legatura cu subiectul, ma intreb daca o dezbatere publica privind tehnica operatiei pe creier ar putea fi purtata de ziaristi, analisti, infirmieri sau chiar doctori, dar nu neurochirurgi, ci de exemplu proctologi sau dermatologi. Cine vrea sa-si faca o operatie pe creier cu un medic de familie sau de medicina muncii (generalist sau specialist perfect onorabil in specializarea sa), pentru ca e mai ieftin, o face pe riscul si pericolul sau; tot asa, pe ideea ca oricum e medic, cine vrea sa-si faca un implant dentar la un proctolog. De altfel, in medicina specializata, nu stiu sa existe cazuri in care acelasi medic sa profeseze si oftalmologie, si nefrologie, si ortopedie, pe ideea ca el tot medic este, iar pacientul tot om este.

Revenind la "cestiune", precizez ca, pentru mine, ea este reprezentata de falsitatea mesajului public in sensul ca plangerea europeana a doamnei Kovesi a fost, la acest moment, declarata admisibila (sau admisibila in principiu) la Curtea Europeana. In mod clar, manifest, indiscutabil, indubitabil, vadit, limpede, cristal, la acest moment plangerea nu a fost nici macar analizata din punct de vedere al admisibilitatii, deci nu avea cum sa fie declarata admisibila (nici admisibila pur si simplu, nici admisibila in principiu, nici admisibila in exceptie, nici admisibila in echer, nici admisibila in orice alt mod). Prin opozitie (vad ca se impune din ce in ce mai mult ca lucrurile sa fie spuse de mai multe ori, sub forme diferite, in speranta ca ar putea fi intelese), nu ma intereseaza daca respectiva plangere va fi sau nu declarata admisibila (cand se va analiza chestiunea), daca va fi solutionata rapid sau peste 10 ani, daca va fi admisa sau respinsa pe fond, daca va castiga un purcoi de bani, daca va fi reinstalata si intabulata in cartea funciara in functia de sefa etc. Tot ce ma intereseaza este sa dovedesc ca, acum, ea nu este declarata admisibila, ci doar este inregistrata.

2. Sa vedem cum este (plangerea este inregistrata)

Cand un particular trimite o plangere la CEDO, primul lucru care se intampla este verificarea, de agentii Grefei (deci, in niciun caz de vreo formatiune de judecata a Curtii, adica nu de un judecator), a aspectelor formale (este adevarat, extrem de riguroase) privind plangerea, modul de completare, atasarea documentelor necesare etc. Temeiul juridic este dat de art. 47 din Regulamentul CEDO, amintit in discursul public (dar care, atentie, nu se refera sub nicio forma la chestiunea admisibilitatii plangerii sau la interventia vreunei formatiuni de judecata, ci doar la verificarea facuta de Grefa in vederea inregistrarii plangerii). Puterea de decizie in aceasta etapa procedurala apartine Grefei, iar nu vreunei formatiuni de judecata, fiind vorba de un filtru administrativ. In urma acestui control de regularitate formala, Grefa decide fie inregistrarea plangerii (adica ea primeste un numar si va fi trimisa unei formatiuni de judecata, respectiv unui judecator unic, unui comitet sau unei camere), fie refuzul inregistrarii ei (cauza nu va fi examinata de Curte, adica de vreo formatiune de judecata). Plastic, plangerea este aruncata la cos, fara sa fie vazuta vreodata de vreun judecator.

Daca s-a trecut de acest filtru pur administrativ, de pura regularitate formala, exercitat de Grefa, plangerea ajunge la o formatiune de judecata, care va putea analiza si statua, in anumite conditii, asupra admisibilitatii plangerii.

Prin urmare, exista o diferenta radicala intre inregistrarea plangerii (semnificand formarea unui dosar, atribuirea unei formatiuni de judecata si inceperea analizarii plangerii de judecatori) si admisibilitatea plangerii (semnificand faptul ca, daca o plangere este declarata admisibila, vor fi analizate pe fond capetele de cerere ale reclamantului).

Sintetizand si schematizand:

- inregistrarea plangerii se decide de Grefa, in urma unui filtraj administrativ, de regularitate formala;

- admisibilitatea sau inadmisibilitatea plangerii este exclusiv de competenta unei formatiuni jurisdictionale a Curtii, niciodata a Grefei;

- exista un singur fel de admisibilitate a plangerii, admisibilitatea pur si simplu; nu exista sub nicio forma in procedura europeana institutia admisibilitatii "in principiu";

- o plangere poate fi declarata inadmisibila de o formatiune judiciara fara sa fie in prealabil comunicata Guvernului parat (pentru ca acesta nu va fi vatamat in niciun fel, a castigat procesul prin declararea plangerii ca inadmisibila fara sa fi stiut macar de existenta procesului);

- in schimb, o plangere poate fi declarata admisibila numai dupa ce ea a fost, in prealabil, comunicata Guvernului, care trebuie sa dispuna de posibilitatea de a-si formula observatii atat pe chestiunea admisibilitatii (ridicand eventual exceptii de inadmisibilitate), cat si pe chestiunea fondului; este exclus categoric ca o plangere sa fie declarata admisibila fara ca, in prealabil, ea sa fi fost comunicata Guvernului, pentru ca acesta sa se apere;

- din momentul in care o formatiune judiciara a Curtii a decis comunicarea plangerii catre Guvern, cauza devine publica, iar informatiile privind rezumatul faptelor si intrebarile adresate Guvernului se publica pe site-ul oficial al Curtii;

- orice formatiune judiciara a Curtii poate declara o plangere inadmisibila; in schimb, daca este vorba de declararea unei plangeri ca fiind admisibila, un judecator unic nu are aceasta putere;

- atat admisibilitatea, cat si inadmisibilitatea unei plangeri se decid de o formatiune judiciara printr-un act jurisdictional (dupa caz, decizie sau hotarare);

- toate deciziile de admisibilitate, o parte din deciziile de inadmisibilitate si toate hotararile se publica pe site-ul oficial al Curtii.

Diferenta dintre neinregistrarea plangerii (solutie a Grefei) si declararea plangerii ca inadmisibila (printr-o decizie adoptata de o formatiune de judecata) este extrem de importanta: daca plangerea nu este inregistrata (pentru ca este informa), persoana interesata poate trimite o noua plangere (evident, daca mai este in termen), care, daca este valida formal, va fi inregistrata si va fi analizata de o formatiune de judecata (admisibilitate si eventual fond); in schimb, daca se adopta o decizie de inadmisibilitate de o formatiune de judecata (inclusiv de un judecator unic), aceasta este definitiva (nu exista cale de atac), iar reclamantul nu mai poate introduce o noua plangere (aceasta ar fi inadmisibila pentru autoritate de lucru judecat), cu exceptia situatiei de exceptie cand inadmisibilitatea s-a decis pentru neepuizarea cailor interne de atac (caz in care reclamantul poate parcurge si epuiza caile interne de atac, iar apoi, in caz de esec al acestora, poate sesiza valid Curtea cu o noua plangere).

3. Sa vedem cum nu este (plangerea nu este declarata admisibila)

Dovezile faptului ca plangerea doamnei Kovesi nu a fost declarata admisibila sunt evidente:

- la solicitarea QMagazine, biroul de presa al CEDO a comunicat ca plangerea doamnei Kovesi are un numar (deci, a fost inregistrata, adica a trecut de filtrul administrativ) si este pe rolul Curtii, urmeaza sa fie analizata de Curte (exact ce prevede art. 47 din Regulament ca se intampla dupa inregistrare); acesta este stadiul procedural, deci nici macar nu s-a decis comunicarea catre Guvern si, cu atat mai putin, nu s-a adoptat o solutie de admisibilitate;

- tot la solicitarea QMagazine, Agentul guvernamental roman la CEDO a confirmat ca plangerea nu a fost comunicata Guvernului, care nu are oficial cunostinta de ea; cum o plangere nu poate fi declarata admisibila decat dupa comunicarea catre Guvern si posibilitatea acestuia de a se apara (inclusiv pe chestiuni de admisibilitate), evident ca ea nu a fost declarata admisibila;

- pe site-ul CEDO exista posibilitatea verificarii cauzelor in 3 baze de date: baza de date privind stadiul dosarului (cautare exclusiv pe baza numarului de dosar) - rezultatul este absenta oricarei informatii privind comunicarea catre Guvern sau declararea plangerii ca admisibila; baza de date privind comunicarea cauzelor catre Guvernele statelor parate (cautare pe baza numarului de dosar, a numelui reclamantului, a statului parat, a perioadei) - rezultatul este zero, plangerea doamnei Kovesi nu a fost comunicata (deci, nu putea fi declarata admisibila); baza de date privind actele jurisdictionale (decizii si hotarari) adoptate de Curte (cautare pe baza numarului de dosar, a numelui reclamantului, a statului parat, a perioadei) - cautarea da un singur rezultat, o plangere a unei doamne Kovesi, dar Krisztina Kluge-Kovesi, plangerea nr. 45126/13 contra Ungaria (conexata la 31471/13), finalizata cu o decizie de radiere de pe rol din 6.7.2017;

- pe data de 31.01.2019, pe ziare.com, doamna avocata a doamnei Kovesi prezinta scrisoarea primita de la Grefa Curtii, prin care este informata ca s-a primit plangerea, ca i s-a atribuit un numar de dosar si ca urmeaza a fi examinata de Curte (adica de o formatiune de judecata), ceea ce semnifica, potrivit art. 47 din Regulamentul Curtii, depasirea filtrului administrativ realizat de Grefa si inregistrarea plangerii, deci nici macar comunicarea plangerii catre Guvern si, cu atat mai putin, declararea plangerii ca inadmisibile;

- cu aceeasi ocazie, doamna avocata afirma ca plangerea nu a fost comunicata inca Guvernului.

Fata de premisele anterioare, cum s-a primit de doamna avocata a doamnei reclamante doar o scrisoare de inregistrare, cum cauza nici macar nu a fost comunicata Guvernului (iar anterior acestei etape nu poate fi declarata admisibila), cum nu exista pe site-ul Curtii nicio decizie sau hotarare prin care plangerea sa fi fost declarata admisibila (numai printr-un act jurisdictional se poate intampla acest lucru, iar actul se publica), singura concluzie este ca plangerea doamnei Kovesi, la acest moment, nu a fost declarata admisibila, ci doar a fost inregistrata.

4. Sa vedem de ce nu este cum pretind altii ca este (adica de ce nu se poate sustine ca plangerea a fost declarata admisibila)

S-a sustinut ca procedura la CEDO s-a schimbat, in sensul ca acum nu se mai solutioneaza separat admisibilitatea (prima) si apoi fondul (ulterior), ci o hotarare unica statueaza atat asupra admisibilitatii, cat si a fondului, iar art. 47 din Regulament priveste admisibilitatea in principiu; necunoasterea acestui lucru ar fi dus in spatiul public la concluzia eronata ca plangerea doamnei Kovesi nu ar fi fost declarata admisibila, cand in realitate ea a fost.

Argumentul nu este pertinent si nici logic.

Modificarile procedurale (care dateaza totusi de cativa ani, nu e vreo OUG) nu au impact asupra problemei.

In vechea procedura, regula era ca admisibilitatea se decidea separat, printr-o decizie, iar ulterior se solutiona fondul, printr-o hotarare, iar exceptia era ca se puteau solutiona impreuna admisibilitatea si fondul, printr-o hotarare. Acum regula este ca admisibilitatea si fondul se solutioneaza impreuna, printr-o hotarare, iar numai prin exceptie separat, adica intai admisibilitatea, prin decizie, apoi fondul, prin hotarare. In realitate, solutia anterioara ramasese teoretica, pentru ca in practica exceptia devenise regula, ceea ce s-a formalizat juridic prin modificarea textelor. Oricum ar fi vechea sau noua procedura, tot nu are nicio importanta, intrucat faptul ca admisibilitatea (separata ori impreuna cu fondul) este doar de competenta unei formatiuni judiciare (iar nu a Grefei) si ca asupra ei se decide printr-un act judiciar (decizie sau hotarare) a ramas nemodificat.

In vechea procedura, nu exista posibilitatea pentru Grefa sa refuze inregistrarea unei plangeri informe. Toate plangerile erau inregistrate de Grefa, iar apoi, daca erau informe, o formatiune de judecata a Curtii le declara inadmisibile. In prezent, Grefa verifica validitatea formala si decide, dupa caz, inregistrarea sau refuzul inregistrarii plangerii, iar o formatiune de judecata (in cazul in care plangerea a fost inregistrata de Grefa) analizeaza admisibilitatea. Evident, faptul ca in prezent Grefa verifica indeplinirea conditiilor formale de validitate si decide inregistrarea plangerii nu poate semnifica in niciun fel declararea ei ca admisibila, chestiunea admisibilitatii plangerilor ramanand rezervata judecatorilor (formatiunilor de judecata).

In acelasi timp, este contradictoriu, deci ilogic a se sustine ca: plangerea a fost deja declarata admisibila; plangerea nu a fost comunicata inca Guvernului, urmand a se intampla acest lucru in viitor; printr-o unica hotarare, Curtea statueaza impreuna asupra admisibilitatii si fondului. Daca se pretinde ca plangerea a fost deja declarata admisibila, cum se sustine ca acest lucru se face in prezent numai impreuna cu fondul, printr-o hotarare unica, inseamna ca deja cauza a fost solutionata si pe fond (o fi castigat, o fi pierdut pe fond doamna Kovesi?); atentie insa, se sustine ca plangerea va fi comunicata Guvernului, dar in ce scop, cat timp deja ar fi fost adoptata hotararea unica pe admisibilitate si fond?

S-a mai sustinut ca scrisoarea primita de la Grefa CEDO de doamna avocata a doamnei Kovesi (facsimil 3) este dovada ca plangerea a fost declarata admisibila, mai ales ca acest lucru s-a intamplat intr-un termen scurt, de o luna.

Pentru comparatie, prezint doua scrisori (facsimil 4 si 5) primite de la Grefa Curtii, in doua cauze cu parti celebre (informatiile sunt anonimizate atat ca urmare a caracterului nepublic al acestei faze a procedurii europene, cat si al obligatiei de secret profesional), identice cu cea referitoare la plangerea doamnei Kovesi, cu inregistrare intr-o luna de la depunere. In niciun caz plangerile respective nu au fost declarate admisibile, ele sunt doar inregistrate si isi asteapta, de ceva vreme deja, randul spre a fi analizate de o formatiune de judecata a Curtii, care, dupa caz, poate decide sa le declare inadmisibil ori sa le comunice Guvernului pentru observatii asupra admisibilitatii si fondului.

Este adevarat, scrisorile nu sunt de fapt chiar identice, pentru ca in cele care nu vizeaza cauza doamnei Kovesi nu se cere reclamantilor sa trimita Curtii o copie a actului de identitate, asa cum se cere doamnei Kovesi. Explicatia este simpla, cunoscand practica europeana, actul de identitate al reclamantului fusese trimis odata cu introducerea plangerii...

S-a mai sustinut ca, daca plangerea ar fi fost declarata inadmisibila, reclamantul ar fi primit o scrisoare in acest sens (si se prezinta un exemplu (facsimil 6), in timp ce in cauza doamnei Kovesi, primindu-se scrisoarea cu acest continut, inseamna ca a fost deja declarata admisibila si nu mai poate ajunge decat la o camera sau la un comitet, dar nu si la un judecator unic pentru a fi declarata inadmisibila.

Scrisoarea care se prezinta drept exemplu (in opozitie cu cea primita de doamna Kovesi) este ceea ce patesc multi reclamanti, adica plangerea lor este declarata inadmisibila de un judecator unic. Atentie insa, aceasta nu inseamna ca inadmisibilitatea ar fi fost decisa de Grefa sau ca plangerea nu ar fi fost inregistrata de Grefa, confuzia intre cele doua institutii juridice fiind impardonabila chiar din simpla lectura a scrisorii.

Astfel, in practica se poate intampla de multe ori ce s-a intamplat in cauza prezentata drept exemplu. Plangerea soseste la Curte, ea este analizata (sub aspectul validitatii formale) de Grefa, care o inregistreaza (se vede in scrisoare ca respectiva plangere are numar de inregistrare, deci filtrul administrativ facut de Grefa, in temeiul art. 47 din regulament, a fost depasit). Dupa ce a inregistrat insa plangerea, Grefa, fiind de parere ca plangerea este manifest inadmisibila, nu se grabeste sa ii trimita reclamantului o scrisoare prin care sa il anunte despre inregistrare (ar fi exact o scrisoare precum cea primita de doamna Kovesi), ci o trimite unui judecator unic si asteapta decizia acestuia. Daca judecatorul unic apreciaza ca plangerea este inadmisibila adopta o decizie (definitiva) in acest sens, iar Grefa trimite reclamantului o scrisoare (unica) - precum cea prezentata de doamna avocat a doamnei Kovesi - prin care il informeaza despre doua solutii: ca plangerea a fost inregistrata de Grefa (sub un anumit numar) si ca ea a fost deja declarata inadmisibila (de un judecator unic) printr-o decizie definitiva. Sunt deci doua solutii juridice distincte, adoptate de structuri distincte, dar comunicate reclamantului prin una si aceeasi scrisoare. Dimpotriva, daca judecatorul unic, catre care fusese directionata plangerea de Grefa, nu considera ca plangerea este vadit inadmisibila, atunci acesta o redirectioneaza catre o alta formatiune de judecata (un comitet sau o camera), judecatorul unic neavand competenta sa decida comunicarea catre Guvern sau ca o plangere este admisibila, iar Grefa in va informa pe reclamant despre inregistrarea plangerii sale si de faptul ca procedura este in curs.

Altfel spus, faptul ca nu s-a adoptat o decizie de inadmisibilitate nu semnifica in niciun fel ca s-ar fi adoptat o decizie de admisibilitate. Solutia, fie ca este de admisibilitate, fie ca este de inadmisibilitate a plangerii, trebuie continuta expres intr-un act jurisdictional provenind de la o formatiune de judecata a Curtii.

Scrisoarea dintr-o alta cauza a fost prezentata de doamna avocat a doamnei Kovesi ca argument in sensul ca, intrucat doamna Kovesi nu a primit una similara, plangerea sa a fost deja declarata admisibila si ca nu va mai putea merge decat la un comitet sau la o camera. Voi prezenta doua scrisori succesive (facsimil 7 si 8), din una si aceeasi cauza: prima, identica celei primite de doamna Kovesi, prin care reclamantul este informat de inregistrarea plangerii; a doua, la cateva luni distanta, prin care i se comunica reclamantului ca plangerea a fost declarata inadmisibila de un judecator unic! Deci, un reclamant primind o scrisoare identica scrisorii primite de doamna Kovesi si-a vazut ulterior plangerea declarata inadmisibila de un judecator unic, asa incat scrisoarea primita de doamna Kovesi nu are cum sa dovedeasca faptul ca plangerea sa a fost declarata admisibila si nici nu o pune la adapost de analiza ei de un judecator unic si de posibilitatea ca acesta (sau o alta formatiune de judecata) sa o declare inadmisibila.

Pentru a se intelege chiar si de cei care, ajungand pana aici, tot nu au priceput distinctia intre inregistrarea unei plangeri si declararea admisibilitatii ei, mai prezint o scrisoare (facsimil 9) primita de un reclamant care s-a adresat singur (fara avocat) Curtii si caruia Grefa i-a raspuns ca nu i-a inregistrat plangerea pe un motiv pur formal (depasea numarul maxim de pagini din formularul de cerere!). Aceasta este o scrisoare in care Grefa, filtrand plangerea in temeiul art. 47 din regulament, a decis sa nu o inregistreze (deci, nu este vorba de declararea ei ca inadmisibila). Scrisoarea nu face vorbire (ca in exemplul prezentat de doamna avocat a doamnei Kovesi) de inregistrarea plangerii si de declararea ei ca inadmisibila de un judecator unic, ci exclusiv de neinregistrarea ei de Grefa. Tot ca diferenta fundamentala, scrisoarea nu spune (ca in cazul unei decizii de inadmisibilitate adoptate de un judecator unic) ca solutia este definitiva, ci informeaza persoana in cauza ca poate introduce o noua plangere, valida, in interiorul termenului de sesizare.

5. Sa vedem daca mai vorbim

Concluzia mea este una singura: astazi, plangerea la CEDO a doamnei Kovesi este inregistrata (este un pas important, pe care unii nu il trec), dar nu este in niciun caz declarata admisibila si nu este nici macar comunicata Guvernului.

Orice ziarist care are dubii poate sa scrie biroului de presa al CEDO si sa ceara sa i se raspunda expres si explicit nu la o intrebare generala privind stadiul procedurii (care poate sa nu fie inteleasa daca nu se cunoaste procedura), ci la intrebarea daca plangerea doamnei Kovesi a fost sau nu declarata admisibila, iar apoi sa publice raspunsul. Alternativ, sa intrebe la Agentul guvernamental roman pentru CEDO daca este posibil ca o plangere contra Romaniei sa fie declarata admisibila inainte de comunicarea ei catre Guvernul roman, iar apoi sa publice raspunsul.

Orice jurist, daca tot nu a inteles, poate sa ceara lamuriri suplimentare oricarui doctorand al meu in Dreptul european al drepturilor omului sau oricarui masterand al meu la cursul Contentieux européen des droits de l'homme la masterul de la Universitatea Paris 1 Panteon-Sorbona - Colegiul juridic de studii europene, tinerii fiind mult mai rabdatori decat mine in a explica lucruri elementare".