Condamnat la 5 ani de inchisoare pentru complicitate la abuz in serviciu, fostul ministru liberal al Transporturilor Relu Fenechiu (foto) a reactionat public pentru prima oara de la pronuntarea hotararii definitive in dosarul "Transformatorul", prin intermediul unui articol postat, duminica 4 mai 2014, pe blogul personal. Dupa aproape 100 de zile de detentie, Relu Fenechiu a rupt tacerea si i-a acuzat pe judecatorii care l-au trimis dupa gratii, in frunte cu presedinta ICCJ Livia Stanciu, ca s-au comportat precum procurorii, ca nu i-au admis probe si ca, in decizia de condamnare din 30 ianuarie 2014, au copiat pasaje intregi din rechizitoriu: "Magistratii care m-au judecat nu au fost judecatori, ci acuzatori, si acesta cred ca reprezinta cel mai mare pericol in Romania, faptul ca unii judecatori, de frica sau din obedienta, dau dreptate procurorilor, condamnand oameni nevinovati, fara a cantari faptele sau a analiza probele existente… Pentru ei, poate, asa este mai comod. In acest fel, nu mai au grija sanctiunilor disciplinare sau, de ce nu, a dosarelor penale pe care le au sau le pot avea si, mai mult, pentru aceste acte de „curaj” sunt promovati sau recompensati. (...) Nu au facut decat sa copieze in sentinta pasaje din rechizitoriu, eventual, denaturand unele din acestea. Nimic, sau aproape nimic, din miile de pagini cu probatoriu pe care le-am depus nu s-a consemnat, nu s-a luat in considerare, pentru ca, daca ar fi fost prezentate, nu mai aveau cum sa justifice condamnarea".

Judecatorii impotriva carora se indreapta acuzatiile lui Relu Fenechiu sunt presedinta ICCJ Livia Stanciu, Florentina Dragomir, Sofica Dumitrascu, Simona Encean si Ioana Alina Ilie, care l-au condamnat definitiv, la 30 ianuarie 2014, la 5 ani de inchisoare. Alaturi de fostul ministru al Transporturilor au primit ani grei de inchisoare toti inculpatii din dosarul "Transformatorul" - Lucian Fenechiu (5 ani), Mihai Bogdan Damian (5 ani), Ioan Turbatu (6 ani), Ion Marghidan (7 ani) si Petru Andronache (7 ani), Completul de 5 judecatori al ICCJ mentinand practic pedepsele dispuse, la 12 iulie 2013, de judecatorii ICCJ care s-au pronuntat la fond - Francisca Vasile, Mirela Sorina Popescu si Iulian Dragomir.

In postarea de pe blogul personal, Relu Fenechiu afirma ca nu-si va retrage acuzatiile aduse judecatorilor care l-au condamnat si anunta ca in curand va dezvalui culisele dosarului "Transformatorul": "Nu voi retracta nimic din ceea ce am spus despre dosarul instrumentat de DNA, judecat de ICCJ si dirijat atent de catre Traian Basescu si oameni din jurul lui, ci, dimpotriva, voi aduce in perioada urmatoare tot mai multe probe care sa arate romanilor ce a insemnat ideea de „justitie” in cazul meu".

Cititi aici integral postarea lui Relu Fenechiu:

"Dreptate pana la capat?!

Au trecut aproape 100 de zile de la momentul incarcerarii mele, iar viata mea s-a schimbat de atunci fundamental. Nimic nu mai este si nimic nu va mai fi ca inainte, in primul rand, in plan familial, dar si in plan uman, sentimental sau politic, iar tot acest timp nu va mai putea fi recuperat sau recastigat niciodata.

Nici macar in momentul in care se va face cu adevarat dreptate, clipele chinuitoare, greu de descris, in care copilul tau intreaba la telefon „cand vii acasa” si tu ii raspunzi ca „mai ai treaba si nu poti”, nu vor putea fi sterse niciodata.

Sunt convins ca timpul imi va da dreptate, ca imi voi dovedi pana la urma nevinovatia, dar multe din proiectele, visele si sperantele mele nu se vor mai intoarce vreodata.

Aceasta este, de departe, cea mai grea perioada a vietii mele! Pentru ca niciodata nu am anticipat si nu am crezut ca ma voi putea afla intr-o asemenea situatie. Si pentru ca am refuzat mereu sa cred ceea ce toti apropiatii imi sugerau sau imi spuneau, si anume faptul ca impotriva tuturor dovezilor prezentate si a normelor juridice, in ciuda lipsei de probe impotriva mea, cea mai importanta instanta din Romania ma va condamna la o pedeapsa privativa de libertate.

Nu m-am razboit cu procurorii. Am considerat ca, indiferent ce fac sau ce spun acestia, in fata judecatorilor se va face dreptate. Nu a fost asa. Magistratii care m-au judecat nu au fost judecatori, ci acuzatori, si acesta cred ca reprezinta cel mai mare pericol in Romania, faptul ca unii judecatori, de frica sau din obedienta, dau dreptate procurorilor, condamnand oameni nevinovati, fara a cantari faptele sau a analiza probele existente…

Pentru ei, poate, asa este mai comod. In acest fel, nu mai au grija sanctiunilor disciplinare sau, de ce nu, a dosarelor penale pe care le au sau le pot avea si, mai mult, pentru aceste acte de „curaj” sunt promovati sau recompensati.

Am decis sa scriu acum aceste randuri, deoarece, pentru mine, ca persoana publica, este obligatoriu si esential sa spun adevarul meu, asa cum este el.

Am ales sa fac acest pas din mai multe motive.

In primul rand, pentru ca, dupa trei luni, s-au decantat multe concluzii si ipoteze in cazul meu. Nu am vrut sa transform nedreptatea care mi s-a facut intr-un circ mediatic. Nu am vrut sa folosesc lucrurile bune pe care le-am facut in viata ca argumente impotriva condamnarii mele. Eu cred ca o condamnare se pronunta pentru o vinovatie si nu poti invoca nimic altceva in apararea ta decat lipsa acelei vinovatii, ceea ce am incercat fara succes in fata unei instante impasibile in fata adevarului si a unor dovezi incontestabile ale nevinovatiei mele. Tocmai faptul ca nu exista nicio fapta prevazuta in Codul Penal de care sa ma fac vinovat, eu fiind acuzat de o presupusa complicitate nedovedita cu nimic, ma obliga sa incep sa ma exprim public si constant, pentru a dovedi celor alaturi de care am trait atatia ani, rude si prieteni, oameni politici, jurnalisti, oameni simpli, marea nedreptate la care am fost supus.

Am fost condamnat intr-o maniera care sfideaza normele de drept: in lipsa unor probe care sa ma incrimineze, fara a fi admis vreun martor al apararii, fara a-mi fi acceptate vreo expertiza judiciara sau macar vreun inscris, care mi-ar fi putut dovedi nevinovatia.

In al doilea rand, sunt convins ca astazi, mai mult ca oricand, Romania se indreapta, in ceea ce priveste Justitia, intr-o directie gresita, unde sistemul a depasit chiar si actorii si institutiile politice, iar ceea ce va urma nu poate aduce nici stabilitate, nici prosperitate si, cu atat mai putin, dreptate. O justitie dreapta, intr-un stat de drept, ii trimite la inchisoare pe toti cei vinovati, dar numai pe acestia. Nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege, dar, cu atat mai putin, in „statul de drept” pe care ni-l dorim cu totii, nu trebuie condamnati oameni doar pentru a da exemple sau pentru a multumi poporul sau pentru a arata institutiilor internationale faptul ca „facem justitie”. Din pacate, principiul de drept conform caruia o persoana poate fi condamnata doar daca vinovatia sa este dovedita dincolo de orice dubiu este ignorat si inlocuit cu practica acuzarii care tine loc de orice proba, a stabilirii vinovatiei in ciuda evidentelor.

Nu voi retracta nimic din ceea ce am spus despre dosarul instrumentat de DNA, judecat de ICCJ si dirijat atent de catre Traian Basescu si oameni din jurul lui, ci, dimpotriva, voi aduce in perioada urmatoare tot mai multe probe care sa arate romanilor ce a insemnat ideea de „justitie” in cazul meu.

Ma voi adresa institutiilor internationale despre ce s-a intamplat aici, voi cere experti internationali care sa evalueze rechizitoriul, administrarea probelor si, in fond, tot ce s-a intamplat in cazul meu, de la comiterea asa-ziselor „fapte” si pana la condamnarea mea definitiva.

Cei care ma cunosc stiu ca niciodata nu am fugit de justitie, mai ales prin mijloace parlamentare. Cand multi imi sugerau sa demisionez din Parlament pentru ca dosarul sa fie judecat de o alta instanta, am refuzat. De asemenea, am refuzat sa nu ma implic cand mi s-a sugerat sa nu conduc campania electorala pentru referendumul de demitere a lui Traian Basescu, din cauza „razbunarii lui si a prietenilor”.

Am fost intrebat daca imi asum preluarea portofoliului Ministerului Transporturilor, stiind ca voi reprezenta un „trofeu politic” jinduit de sistem si de dusmani si am acceptat aceasta pozitie fara sa ma gandesc la consecinte, deoarece consideram ca pot lasa ceva bun in urma mea, ceea ce am si reusit.

Mi-am asumat toate aceste riscuri crezand intr-una in faptul ca nu se poate merge atat de departe!

Opinia publica, jurnalistii stiu din acest dosar doar ceea ce au spus procurorii. Pentru ca judecatorii nu au facut decat sa copieze in sentinta pasaje din rechizitoriu, eventual, denaturand unele din acestea. Nimic, sau aproape nimic, din miile de pagini cu probatoriu pe care le-am depus nu s-a consemnat, nu s-a luat in considerare, pentru ca, daca ar fi fost prezentate, nu mai aveau cum sa justifice condamnarea.

In ultimele trei luni, am primit multe mesaje de incurajare. Pe langa familie si prieteni apropiati, oameni simpli, persoane publice, chiar adversari politici, mi-au aratat o solidaritate impresionanta pentru mine.

Vreau sa le spun, lor si celor care au crezut mereu in onoarea, principiile si rolul meu, inclusiv cel politic, ca lucrurile nu vor ramane asa!

Sunt hotarat sa fac tot ce este omeneste posibil pentru a repara aceasta decizie nedreapta!

In cazul in care acest lucru se va intampla, va asigur ca nimeni si nimic nu va putea sta in calea luptei pe care o voi duce cu acest sistem pentru ca nimeni din tara asta sa nu mai plateasca decat daca exista certitudinea faptului ca a gresit!

P.S. Am citit aici, in penitenciar, un interviu cu parintele Iustin Parvu, care a suferit mult, pe nedrept, in temnitele comuniste. Cuvintele sale, pe care le reproduc mai jos, mi-au intarit decizia de a nu lasa lucrurile asa:

Dar cand esti inchis fara o vinovatie, te rogi pentru pacatele celor care te-au judecat, te-au condamnat, te-au inchis.