Avocatul Gheorghita Mateut (foto) are doctoratul in Drept de aproape 20 de ani, e profesor la Institutul National al Magistraturii si la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Are o carte de vizita impresionanta si surprinde prin modul in care s-a impus in topul avocatilor romani desi nu face parte din Baroul Bucuresti, ci din Baroul Arad. E considerat unul dintre cei mai buni specialisti in procedura penala si singurul avocat care face parte din Asociatia Internationala de Drept Penal si care a primit doua burse de cercetare la prestigioasele Universitati “Paris V” si “Oxford”. A comparut ca aparator al unor personaje celebre precum fostul vicepremier George Copos, omul de afaceri Dinu Patriciu (dosarul Rompetrol), Codrut Seres (fost ministru al Economiei), Ovidiu Tender si Arpad Pazskany, Radu Prisecaru- fostul prefect al Iasilor). Gratie pledoariei sale de exceptie, judecatoarea Elena Pop Blaga a fost achitata, dupa ce fusese acuzata de luare de mita. L-a aparat in dosarele ”Valiza” si furtul de masini pe fostul europarlamentar condamnat in urma cu o zi la inchisoare, Gigi Becali, asa ca avocatul Mateut stie cat se poate de bine care sunt bubele sistemului judiciar. Acesta este motivul pentru care Lumeajustitiei.ro i-a solicitat avocatului Gheorghita Mateut un interviu pe parcursul caruia vor fi lamurite subiecte fierbinti, la ordinea zilei, din „oala sub presiune" a Justitiei romane.

Domnule Mateut, sunteti unul dintre avocatii considerati de justitiabili de “cinci stele”. Ati visat dintotdeauna sa ajungeti avocat sau v-ati dorit candva altceva?

Mi-am dorit sa fac Dreptul, nu neaparat sa fiu avocat, motiv pentru care in primii sapte ani am fost procuror, dupa care am trecut in avocatura in momentul in care am devenit si lector universitar la Facultatea de Drept a Universitatii ”Babes Bolyai”. M-am specializat numai in Drept penal. Tatal meu a fost secretar la Primaria din comuna Pila, judetul Arad, si el a fost cel care mi-a indrumat pasii spre Drept.

Cunoasteti, desigur, toate cotloanele Justitiei. Care credeti ca sunt problemele cele mai mari din sistemul judiciar? Va intrebam pentru ca de curand ati repurtat doua victorii in doua procese la CEDO, dar Romania continua sa faca aceleasi greseli pentru care este amendata de judecatorii europeni, iar banii continua sa ne curga din buzunare din cauza erorilor magistratilor

In privinta problemelor din sistemul judiciar roman ar trebui sa vorbim foarte mult pentru ca e vorba de o multitudine si nu de cateva. Cea mai importata este cea legata de independenta si impartialitatea Justitiei. Pentru ca nu trebuie omis faptul ca judecatorii judeca in baza rechizitoriilor emise de procurori, ceea ce inseamna ca daca nu e garantata independenta si impartialitatea lor, nu e deloc bine. Deocamdata, din pacate ne aflam de multe ori in situatia de a pozitiona anumiti magistrati anchetatori in sfera politicului, altfel o serie de dosare prin care au sesizat instantele nu ar mai primi achitare pe linie. Asta dovedeste ori neprofesionalism ori ele sunt construite pe baza unor interese politice sau de alta natura, care nu au legatura cu interesul Justitiei si care nu servesc Justitia. In ultimul timp, dosarele se bazeaza doar pe simple prezumtii sau suspiciuni, iar procurorii se folosesc excesiv de informatii culese de servicii specializate, pe care le ridica la rangul de probe, ceea ce este inacceptabil. Aminteati de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si de sanctiunile primite de Romania. Intr-adevar, de curand, in doua cauze pe care le-am reprezentat, Romania a fost din nou condamnata. E vorba de cauza Casuneanu vs. Romania si Flueras vs Romania. In prima, statul roman a fost sanctionat pentru incalcarea articolului 8 din Conventie privind dreptul la viata privata, iar in cea de-a doua pentru incalcarea art. 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil. Evident, aceste incalcari nu sunt singulare. In ambele cazuri s-au dat, insa, rezolvari inedite. In primul caz, e sanctionata pentru prima data divulgarea in presa a unor inregistrari de convorbiri inaintea declansarii procesului penal, fiind acuzata autoritatea judiciara de urmarire penala pentru neluarea masurior necesare protejarii vietii private, iar in cel de-al doilea caz e sanctionata condamnarea unei persoane pentru prima data in recurs fara sa se administreze nicio proba de catre instanta de recurs, contrar principiilor contradictorialitatii si egalitatii de sanse, bazandu-se doar pe probe care au fost administrate de instantele precedente in temeiul carora s-a dat o solutie de achitare. In ciuda avertismentelor instantei europene, Romania continua sa gafeze. Din pacate, in acest moment judecatorii nu au instrumentul necesar pentru remedierea unei asemenea situatii, deoarece Codul de procedura penala nu este corelat cu toate exigentele ce decurg din jurisprudenta CEDO, inclusiv in privinta solutiilor pe care le poate pronunta o instanta de recurs atunci cand este sesizata in privinta unei hotarari de necondamnare. De aceea e necesara intrarea cat mai degraba in vigoare a noului Cod de procedura penala care, partial, rezolva problema prin eliminarea recursului din sistemul cailor de atac ordinare si transformarea acestuia intr-o cale de atac extraordinara. Acesta poate fi un lucru foarte bun numai daca instrumentul acesta se va corobora cu maniera profesioala si responsabila a instantelor judecatoresti care vor trebui sa se concentreze deopotriva pe calitatea actului de justitie, dar si pe celeritate, ambele fiind conditii indispensabile obtinerii unui proces echitabil, insa cu precizarea ca celeritatea nu trebuie niciodata sa primeze in defavoarea calitatii actului de justitie.

Ce sentimente va incearca intr-un stat condus de procurori? Ministrul Justitiei, premierul, presedinta CSM sunt toti fosti procurori. E bine asa, domnule avocat?

Cred ca se exagereaza, nu trebuie sa gandim ca daca ei sunt fosti procurori nu pot gandi impartial si nu pot fi buni manageri. Totul e sa nu existe rea-credinta sau interese interpuse, care sa imixtioneze cele trei puteri in stat.

Probabil ca va asteptati sa va intrebam si despre soarta dosarului „ICA” in care este inculpat Dan Voiculescu. Cum comentati faptul ca ICCJ – dezinvestita de aceasta cauza – a respins pe banda exceptiile si cererile formulate referitoare la neregularitatea actului de sesizare a instantei? In mod normal, Tribunalul Bucuresti nu poate folosi acum, in tot sau in parte, actele realizate de instanta desesizata?

Este un stadiu care e deja depasit, pentru ca la acest moment instantele s-au pronuntat, insa, aceasta abordare a cazului nu ar trebui sa fie interpretata in mod negativ, deoarece eu cred ca dincolo de neregularitatile de forma peste care o instanta poate trece, esentiala e analiza aspectelor care privesc fondul cauzei cu privire la care pana in acest moment nu au fost prezentate fapte concrete.

Ce vreti sa spuneti? Cuprinde rechizitoriul DNA realizat in aceasta cauza fapte materiale concrete sau nu, ca sa clar inteles? Pentru multa lume, acest dosar e o nebuloasa, mai ales ca dureaza de foarte multa vreme. Pana la urma, a fost sesizat procedural corect organul de urmarire penala?

Din punctul meu de vedere, acest rechizitoriu nu are o baza obiectiva, ci cuprinde doar interpretari si prezumtii de vinovatie care nu sunt probe in niciun stat de drept si care nu sunt acceptate, deoarece sunt incompatibile cu principiul prezumtiei de nevinovatie. Am convingerea ca instanta va judeca, in final, corect si impartial, fara a interesa cine este omul care se afla in fata lor in pozitia de inculpat, ci doar pe ceea ce exista intre copertile dosarului.

Ati fost urecheat de CSM ca ati indraznit sa faceti comentarii dupa condamnarea data in dosarul Adrian Nastase - „Trofeul calitatii”. Cum catalogati rolul CSM si interferenta in comentarile avocatilor? In fond, analiza si comentariu de text (acte, rechizitoriu etc) se poate numi si pledoaria avocatului in timpul sedintelor publice...

Este de neinteles reactia pe care a avut-o CSM-ul. Sa fie clar, avocatul se mai numeste si aparator, pentru el asta face, apara interesele justitiabililor prin toate mijloacele legale. Si singura arma legala este Cuvantul! Sper ca altadata data, CSM sa-si cunoasca limitelele si responsabilitatile si sa-si exercite rolul dublu pe care-l are, de garant al independentei magistratilor si de aparator al drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Cat de aparate sunt drepturile inculpatilor care, achitati in fond, se trezesc la recurs condamnati definitiv, in conditiile in care nu are loc o rejudecare reala, ci in pronuntare se caseaza sentinta de achitare, cauza e rejudecata si se da condamnarea?

Tocmai asta spuneam si anterior, ca o asemenea solutie este inechitabila pentru ca nu este normal ca o condamnare sa se sprijine pe aceleasi probe care au stat la baza unei solutii de achitare. Intr-o asemenea situatie, daca o instanta de recurs ar aprecia in urma analizei probelor administrate de instantele anterioare ca ele nu pot justifica o achitare, solutia nu ar putea fi decat una de casare cu trimitere spre rejudecare la instantele de fond, pentru a da posibilitatea unei reaprecieri si eventual a completarii probelor atat in favoarea cat si in defavoarea inculpatului, in vederea stabilirii adevarului si a pronuntarii unei solutii legale si temeinice.

In final, avem si noi o curiozitate: l-ati avut student pe Emil Boc. Ce fel de student era si ce nota dati mandatelor pe care le-a avut ca premier?

Ca student, Emil Boc a fost eminent. Ce sa va spun... Masurile pe care le-a luat vor da in timp nota mandatelor lui ca premier si nu va fi o nota data doar de mine, caci eu sunt unul dintre milioane de cetateni, ci de toti. Asa ca … sa lasam timpul sa treaca si sa speram ca nici sistemul judiciar si nici economia Romaniei nu vor esua pe un drum paralel cu cel european pe care mergem acuma.