Risca sa se aleaga praful cu gratie de cele doua decrete emise de catre presedintele Klaus Iohannis (foto 1): de instituire, respectiv de prelungire a starii de urgenta. Motivul? Werner nu a fost in stare sa citeasca Ordonanta de urgenta nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, care il obliga sa precizeze temeiul legal al recurgerii la asemenea masuri extraordinare.

Devastatoarea analiza ii apartine europarlamentarului PSD Cristian Terhes (foto 2), cel care il face praf pe Iohannis parcurgand pas cu pas articolele OUG 1/1999 (vezi facsimil).

Inainte sa va prezentam ampla argumentatie a eurodeputatului, precizam ca elementul care il poate darama pe Werner se gaseste la art. 14 din ordonanta de urgenta mentionata, care stipuleaza ca „decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta trebuie sa prevada urmatoarele: a) motivele care au impus instituirea starii”.

Sigur ca vorbim despre spiritul, iar nu despre litera ordonantei, dar esentialul ramane: nu excludem posibilitatea ca o instanta de contencios administrativ sa anuleze ambele decrete prezidentiale. Ramane doar sa vedem daca mai exista romani curajosi, in stare sa infrunte tentativa de dictatura prezidentiala.

Redam mesajul postat de Chris Terhes pe Facebook miercuri, 15 aprilie 2020:

„Decretul Presedintelui Iohannis de instituire a starii de urgenta, precum si decretul de prelungire a acestei stari risca sa fie lovite de nulitate absoluta pentru ca Presedintele nu a invocat temeiul legal precis de emitere a acestor decrete!

Prin Decretul 195 din 16 martie 2020 Presedintele Iohannis a instituit pentru 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Masura a fost apoi incuviintata de Parlament.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/223831

Ulterior, prin Decretul 240 din 14 aprilie 2020 Presedintele Iohannis a prelungit, incepand cu data de 15 aprilie, cu inca 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Parlamentul nu s-a pronuntat inca pe aceasta masura.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224849

Conform expunerii de motive, cele doua decrete au fost date "in temeiul prevederilor art. 93 alin. (1), ale art. 100 din Constitutia Romaniei, republicata, si ale art. 3 si art. 10 [si art. 15 - in cazul Decret 240/2020 - n.m.] din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 453/2004, cu modificarile si completarile ulterioare".

Art. 3 din OUG 1/1999 prevede urmatoarele:

"Starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale care se instituie in URMATOARELE SITUATII:

a) existenta unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala ori functionarea democratiei constitutionale;

b) iminenta producerii ori producerea unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea, dupa caz, a urmarilor unor dezastre".

Dupa cum vedeti, in acest articol e vorba despre doua situatii distincte in care se poate institui starea de urgenta.

Distinctia dintre cele doua situatii este importanta, deoarece in functie de litera invocata, a) sau b), se pot aplica o serie de masuri, diferite pentru fiecare caz in parte.

Astfel, art. 18 din OUG 1/1999 detaliaza ce se intampla in cazul instituirii starii de urgenta in baza art. 3 lit. a), iar art. 19 din aceeasi ordonanta detaliaza ce se intampla in cazul instituirii stariii de urgenta in baza art. 3 lit. b).

Aici gasiti textul complet al OUG 1/1999, unde puteti vedea ce contin art. 18 si 19:

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/218166

Mai mult, articolul 26 din OUG 1/1999 stabileste distinct CE masuri se pot dispune in cazul celor doua stari de urgenta, gravitatea acestora fiind vizibil diferita in cazul art. 3 lit. a) fata de lit. b).

“Art. 26

(1) Pe durata starii de urgenta, instituita in temeiul art. 3 lit. a), se pot dispune urmatoarele:

a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta si ale decretului de instituire;

b) organizarea si asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicatiilor, produselor, resurselor si infrastructurii pentru nevoile fortelor destinate apararii;

c) inchiderea frontierei de stat, in intregime sau in zona in care a fost instituita starea de urgenta, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care raman deschise, precum si supravegherea frontierei pe toata lungimea sa.

d) rechizitionarea de bunuri, potrivit legii.

(2) Pe durata starii de urgenta, instituita in temeiul art. 3 lit. b), autoritatile si institutiile publice, operatorii economici si populatia sunt obligate sa respecte si sa aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum si masurile dispuse de autoritatile competente.”

De aceea, pentru verificarea legalitatii masurilor dispuse, mentionarea in decret a temeiului legal precis este fundamentala.

Acesta este si motivul pentru care, de altfel, art. 14 din OUG 1/1999 prevede explicit ca:

"Decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta TREBUIE sa prevada urmatoarele:

a) motivele care au impus instituirea starii;".

Motivele sunt justificate in fapt si in drept, or tocmai temeiul de drept nu a fost precizat de Presedintele Iohannis in cele doua decrete.

A instituit si prelungit Presedintele Iohannis starea de urgenta in baza art. 3 lit. a) sau lit. b) din OUG 1/1999?

Nu stim, pentru ca el a precizat ca instituie si prelungeste starea de urgenta doar in baza art. 3, fara a preciza litera de la articol.

In lipsa acestei motivari explicite in drept a temeiului in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 Presedintele a instituit, iar apoi a prelungit starea de urgenta, cele doua decrete risca sa fie lovite de nulitate absoluta, iar prin aceasta sunt lovite de nulitate absoluta si toate actele subsecvente.

Ii las pe altii sa justifice daca si cum se mai poate "corecta" viciul din Decretul 194/2020, prin care Presedintele a instituit starea de urgenta.

Dat fiind, insa, ca Decretul 240/2020 de prelungire a starii de urgenta nu a fost inca incuviintat de Parlament, Presedintele ar trebui sa amendeze acest decret si sa precizeze explicit in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 a emis decretul.

Daca Decretul 240/2020 ramane cum e acum, fara mentionarea temeiului precis de la art. 3 din OUG 1/1999, se vulnerabilizeaza si risca a fi compromise toate masurile luate pana acum”.