O parte din vina pentru declinul democratiei la care asistam o are si justitia, pentru ca nu cenzureaza excesele facute de catre factorul politic si cel administrativ.

Concluzia a fost exprimata de catre Victor Alistar (foto) – reprezentant al societatii civile in CSM – la dezbaterea „Pandemia COVID-19 – ce s-a facut si ce ar trebui sa facem?”, organizata luni, 2 august 2021, de catre Coalitia pentru Apararea Statului de Drept (CASD), ONG-ul avocatei Elena Radu.

Victor Alistar a pornit de la problema accesului cetatenilor la justitie, care presupune nu doar posibilitatea de a inainta o actiune in instanta, ci si stabilirea adevarului judiciar, pentru reechilibrarea starii de drept in societate. Or, aceasta stabilire a adevarului are de suferit in ultima vreme, in contextul in care instantele sunt mai atente la contextul cazului pe care trebuie sa-l solutioneze si mai putin atente la adevarul faptic.

Mergand mai departe, Alistar a pus problema rolului justitiei de a mentine echilibrul intre libertatea de expresie (mai precis, interzicerea cenzurii) si alte contexte care reclama ingradirea acestei libertati. Or, daca instantele nu isi iau in serios acest rol de factor echilibrant, democratia are de suferit, a conchis membrul CSM.

Redam intreaga explicatie a profesorului Victor Alistar (vezi video):

„Este reala ingrijorarea: accesul la justitie nu este numai o chestiune legata de posibilitatea de a depune o cerere, ci este strict legat de momentul in care se stabileste adevarul judiciar, pentru ca aceasta sa mai aiba vreo relevanta in reechilibrarea starii de drept la nivel social.

Este de observat ca, din pacate, felul in care se prioritizeaza, se comporta, reactioneaza structurile judiciare este unul conformist, nesatisfacator la nivelul interesului public pe care anumite cauze il au.

Este foarte important sa intelegem un lucru: justitia este infaptuita de catre instante, prin intermediul judecatorilor numiti in complete. Asta inseamna ca instantele – ca institutii – sunt cele care trebuie sa organizeze pana la urma buna functionare. Judecatorul insa trebuie sa stie ca atunci cand este investit cu o cauza, trebuie sa apere legea si sa se pronunte in numele ei, si nu in numele unor pareri personale.

Din pacate, din ce in ce mai mult observam fie ca predomina parerea personala cu privire la contextul in care se afla speta respectiva si care influenteaza pana la urma adevarul judiciar – fie si prin trunchierea sau neconsiderarea cu atentie a adevarului faptic. Pe de alta parte, poate sa fie si prin tentatia de a nu solutiona (de a le intinde).

Spre exemplu: constatam ca in zilele noastre ne aflam intr-un fenomen de cenzura – interzis expres de Constitutia Romaniei dupa Revolutia din 1989. Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg a statuat fara doar si poate ca social media este spatiu public. Este interzisa cenzura in spatiul public. Imaginati-va ce se intampla daca va adresati unei instante de judecata si solicitati sanctionarea celui care v-a cenzurat libertatea acelui spatiu de exprimare – adica administratorul acelui spatiu public! Nu spune nimeni ca spatiul public respectiv nu poate fi administrat privat. Am impus reguli audio-vizualului, chiar daca proprietarul statiei de televiziune este privat. La fel: prin asocierea deciziei de la Luxemburg si cu prevederile Constitutiei Romaniei, trebuia cenzurat.

Sa ne imaginam ca mergem in fata instantelor si spunem ca angajatorii, prin regulamente de ordine interioare, duc la segregare! Este necesar sa se intervina rapid cu cenzura situatiei de nelegalitate, pentru ca daca se intervine peste un an si ceva, va spun cu siguranta ca discriminarea a adus atingere dreptului acelei persoane, care poate nici nu mai lucreaza in locul respectiv de munca.

Toate aceste chestiuni tin de rapiditatea cu care justitia va analiza fenomenul. Iar daca societatea nu numai in Romania, ci la nivel european sau cultura euro-atlantica are un declin democratic, are un declin democratic pentru ca exact pilonul care trebuia sa apere ca acest lucru sa nu se intample nu o face.

Si atunci intrebarea noastra legitima (la nivel de societate, la nivel de echilibru democratic) este: daca societatea isi respecta angajamentele fata de justitie, protejand independenta, protejand niste conditii de desfasurare a functiunilor judiciare, nu e normal sa respecte si justitia rolul sau de aparator al valorilor constitutionale? Daca n-o face, mai trebuie societatea sa le dea tot statutul acesta?

Daca societatea, daca democratia constitutionala se duce intr-un declin accentuat, nu poate sa nu fie si vina justitiei – chiar daca motorul acestui declin este decizia politico-administrativa. Cel care permite ca o decizie politico-administrativa sa deraieze de la democratia constitutionala este pilonul judiciar, care este complice la acest lucru”.