A stiut presedintele Romaniei Klaus Iohannis (foto) despre izbucnirea incendiului de la clubul Colectiv inainte de producerea tragediei? Asta se intreaba jurnalistul Ion Cristoiu, intr-o analiza extrem de ampla, postata luni 4 ianuarie 2016, pe blogul propriu, cristoiublog.ro.

Ion Cristoiu face o radiografie a evenimentelor derulate incepand cu 5 iunie 2015, data la care Klaus Iohannis i-a cerut demisia premierului Victor Ponta ca urmare a dosarului deschis la DNA, subliniind eforturile presedintelui Romaniei de a-si instala „Guvernul meu”. Guvern care a si fost instalat dupa demisia lui Victor Ponta, cauzate de protestele de strada de dupa incendiul din clubul Colectiv, tragedie in urma careia peste 60 de persoane si-au pierdut viata.

Astfel, jurnalistul Ion Cristoiu observa ca desi au trecut doua luni de la acel moment, multe fapte legate de incendiu raman mai departe enigmatice, cazul apropiindu-se de diversiunea cu teroristii din decembrie 1989. In acest context, Cristoiu atrage atentia asupra comportamentului „mai mult decat suspect” al lui Iohannis, despre care afirma ca, la fel ca Ion Iliescu in 1989, pare sa fi facut pasi prevazuti intr-un plan stabilit cu mult inainte de incendiul de la Colectiv, un plan initiat si pus in aplicare de forte obscure.

Iata analiza lui Ion Cristoiu:

„O enigma mai mare decat Teroristii din decembrie 1989:

A stiut Klaus Iohannis cu mult inainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!

Vineri, 30 octombrie 2015, ora 23.

Au trecut patru luni de la 5 iunie 2015, ziua in care presedintele Klaus Iohannis i-a cerut in mod oficial demisia premierului Victor Ponta, dupa ce acesta a fost convocat la DNA pentru o pricina petrecuta cu ani in urma.

Asa cum am scris dupa momentul 5 iunie 2015, Declaratia oficiala a lui Klaus Iohannis a declansat o criza politica majora. O criza politica de loc noua in peisaj postdecembrist, pentru ca batalia dintre presedinte si premier pentru detinerea puterii absolute in Romania defineste cei 26 de ani de tranzitie moldo- valaha.

Toate conflictele dintre presedinte si premier au sfarsit prin victoria presedintelui.

Nu numai pentru ca presedintele e ales de Popor, in timp ce premierul e ales de Parlament, ci si pentru ca presedintele are la dispozitie institutiile de forta din Romania, institutii care sunt democratice doar pe hartie, in realitate, ele continuind sa fie fostele institutii de forta din comunism: Securitatea, Militia, Procuratura.

Conflictul dintre Klaus Iohannis si Victor Ponta parea sa nu aiba acest final.

Guvernul Victor Ponta, care se afla la putere de trei ani, pare de neclintit.
Coalitia care-l sprijina – PSD, UNPR, ALDE – pare de neclintit.

De fapt, putem vorbi de o oficializare a Crizei. Aceasta existase si se manifestase doar in culise imediat dupa alegerile din 2014. In ciuda harjonelilor electorale ale candidatului Klaus Iohannis despre Un alt fel de politica, una din marile farse postdecembriste, era greu de crezut ca in Romania democratiei de bordel presedintele nu va cauta sa capete intreaga putere. O tentatie cu atat mai mare pentru Klaus Iohannis, cu cat victoria facila din 16 noiembrie 2014, dobandita fara prea mare efort, il convinsese de ce forta dispunea prin trecerea de partea sa a Sistemului cladit de Traian Basescu.

Sub masca nevoii de coabitare, Klaus Iohannis pornise la inlocuirea Guvernului Victor Ponta cu Guvernul Meu. De observat acum, cand stim finalul, ca Sistemul ii pregatea un Guvern al Lui, dupa modelul guvernelor personale ale priapicului Carol al II-lea. Principalul instrument al presedintelui ramane Binomul SRI – DNA, atotputernica Politie politica a lui Traian Basescu, preluata de Klaus Iohannis. Pentru subminarea lui Victor Ponta se regizeaza un ansamblu de operatiuni:

Anchetarea familiei, sacrificarea lui Sebastian Ghita, campanii de presa ale ofiterilor acoperiti si ale Trustului de presa al Binomului, in frunte cu Realitatea tv, santajarea lui Gabriel Oprea, slabirea PSD, tinerea in sah a lui Liviu Dragnea.

Uriasul efort nu da roade.

Motiunile de cenzura, gandite ca prilejuri pentru Gabriel Oprea de a trada, esueaza

Trustul de Presa al Binomului se napusteste asupra lui Gabriel Oprea.

Guvernul Ponta rezista.

Ba mai mult, masurile populiste ii aduc un spor de simpatie politica.

Presedintele vede cum se apropie 16 noiembrie 2015, un an de la victorie, si in afara de cateva excursii de lux peste hotare si afirmarea nevestei pe post de Brigitte Bardot adolescenta, mare lucru n-are ce prezenta la bilant.

Cine a plecat din tara pe 30 octombrie 2015, si n-a fost interesat de realitatile romanesti, aterizat la Bucuresti pe 17 noiembrie 2015, se va fi frecat la ochi vazand realitatile politice.

Guvernul Victor Ponta se prabusise.

Dar nu numai atat.

Se prabusise si Coalitia de Guvernamant.

Locul unui Guvern de partid, bazat pe votul popular, fusese luat de un Guvern personal al Presedintelui, unic in postdecembrism prin ministrii sai, toti oameni gri, oameni fara insusiri, plasati de SRI si SIE, Servicii conduse de oameni de casa ai lui Klaus Iohannis.

Desi atat PSD, cat si PNL, puteau face majoritatile necesare unui guvern, cele doua partide accepta fara sa cracneasca solutia, impusa de presedinte, a unui Guvern zis de tehnocrati, in realitate, Guvernul de serviciu al Serviciilor.

Pentru prima oara in postdecembrism, partidele, prin esenta lor istorica ahtiate de putere, se retrag din batalia pentru putere. Motivul, insusit mecanic de Klaus Iohannis, la randu-i repetandu-l ca o rata mecanica, starneste risul:

Partidele isi iau o pauza in lupta pentru putere, ca sa se poata reconecta la electorat!

Ce s-a intamplat in Romania intre timp de s-a putut ajunge la punerea intre paranteze a votului si instalarea unui Guvern personal al Presedintelui?

In seara de 30 octombrie 2015 la un club de noapte din Bucuresti a izbucnit un incendiu devastator, care s-a soldat cu zeci de morti si raniti.

Desi au trecut doua luni de la tragedie, multe fapte legate de incendiu raman mai departe enigmatice, apropiind incendiul de Diversiunea Teroristii din decembrie 1989.

Intrebarilor fara raspuns privind incredibila rapiditate a focului, dezastrul produs nu atat de foc, cat mai ales de gazele inhalate de victime, li se adauga comportamentul mai mult decat suspect al lui Klaus Iohannis.

In 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a lasat impresia unui tip pe care caderea lui Nicolae Ceausescu nu l-a surprins. De cum a fugit Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu s-a pus in miscare cu o determinare iesita din comun. De la sosirea la Tvr pana la anuntul despre teroristi, Ion Iliescu a lasat impresia ca face pasii trecuti intr-un plic deschis de el, potrivit scenariului, imediat dupa fuga lui Nicolae Ceausescu. Acest comportament straniu, semnalat de mine in eseul 22 decembrie 1989 – o dupa-amiaza cu prea multe intrebari din Expres, 23 februarie 1990, a fost demult explicat de cercetatori prin faptul ca fostul activist, era in piesa numita Lovitura de stat din decembrie 1989.

Dupa Incendiu, pana la investirea Guvernului Dacian Ciolos, au loc numeroase momente, toate stand teoretic sub semnul neprevazutului:

Demonstratia din seara lui 3 noiembrie 2015, demisia lui Victor Ponta din functia de premier, continuarea demonstratiilor de strada, venirea tuturor partidelor la primele consultari de la Cotroceni fara propuneri privind noul premier, caz unic in Istoria postdecembrista, incheierea brusca a demonstratiilor, debutul anchetei penale, scandalul trimiterii arsilor in strainatate, trecerea Guvernului Dacian Ciolos prin Parlament fara probleme.

Presupus neprevazute, aceste momente pun teoretic pe orice politician, chiar si pe unul experimentat, in incurcatura. Drept urmare, in astfel de momente, apar sovaieli, balbiieli, decizii contradictorii, toate ivite din imposibilitatea omului politic, om pana la urma, de a prevedea tot ce se va petrece intr-un moment de Criza.

Analizand prestatia lui Klaus Iohannis intre 30 octombrie 2015 si 17 noiembrie 2015, altfel zis, in perioada Crizei politice majore reprezentate de Caderea Guvernului, vom constata surprinsi, ba chiar uluiti, ca in nici un moment Klaus Iohannis nu pare luat prin surprindere de ivirea unui nou moment.

Chiar din noaptea incendiului el posteaza pe facebook un text mult mai lung decat de obicei, cu vadite note de text redactat inainte de izbucnirea incendiului. A doua zi, simbata, 31 octombrie 2015, desi anul de mandat ne-a obisnuit cu un presedinte care-si respecta cu strictete weekendul, Klaus Iohannis isi face aparitia in forta la Bucuresti. Face un popas la locul incendiului, lanseaza celebrul slogan Coruptia care ucide! slogan menit a arunca responsabilitatea Tragediei pe Guvernul Victor Ponta, Guvern al Coruptiei, dar si a orienta in chip anticonstitutional ancheta catre coruptie astfel incat din start sa fie respinsa ipoteza unei maini criminale, merge la unul dintre spitale, cheama la Cotroceni, tot in chip anticonstitutional, pe procurorul general, si-i pune in vedere in vedere sa accelereze ancheta, o noua formula de excludere din start a ipotezei cu mana criminala.

Demisia Guvernului, Demonstratiile nu-l iau prin surprindere, nu-l ia prin surprindere nici faptul ca protestatarii ii folosesc sloganul Coruptia care ucide! si cer un Guvern de tehnocrati, i se pare firesc ca ambasadorul american la Bucuresti sa indemne protestatarii sa ramina in strada, pentru a face in Romania o noua Primavara araba.

Teoretic, decizia partidelor, mai ales a PSD, ar fi trebuit sa-l descumpaneasca nitel pe Klaus Iohannis, pus in fata unei premiere postdecembriste, dar si a unor batai de cap cumplite (sa gaseasca un premier tehnocrat, sa-l convinga sa-si asume Guvernarea, sa-i asigure apoi trecerea prin Parlament).

Pe Klaus Iohannis noutatea nu-l ia prin surprindere. El are deja un premier- pe Dacian Ciolos-, stie ca partidele nu vor propune un premier, stie ca PSD, teoretic partidul adversar, va vota Guvernul Dacian Ciolos, ca-n presa nu se va crea un curent impotriva Guvernului Personal al Presedintelui.

Ca si Ion Iliescu in decembrie 1989, Klaus Iohannis pare a face pasii prevazuti intr-un Plan stabilit cu mult inaintea izbucnirii Incendiului, un Plan initiat si pus in aplicare de forte obscure. Pare ca-n clipa izbucnirii Incendiului, ca si Ion Iliescu in decembrie 1989, Klaus Iohannis din octombrie 2015, a deschis un plic prevazut a fi deschis numai la un moment dat si a purces la indeplinirea riguroasa a ce-i revenea lui din Plan prin cele trecute in plic.

De la Incendiu pana la instalarea Guvernului Dacian Ciolos, Klaus Iohannis se comporta ca un om care stie dinainte ce se va intimpla.

Intrebarea, marea intrebare in cazul lui Ion Iliescu din decembrie 1989 e aceasta:

A stiut Ion Iliescu dinainte de caderea lui Nicolae Ceausescu de ivirea Teroristilor?!

Intrebarea, marea intrebare in cazul lui Klaus Iohannis din octombrie 2015 e aceasta:

A stiut Klaus Iohannis inainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!”.