Judecatoarea de la Tribunalul Bucuresti care a decis vineri arestarea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, precum si a colaboratorilor acestuia, Ovidiu Turcan si Alexandru Stoian, si-a motivat, luni, decizia de a emite mandate de arestare pe numele acestora. Ca si in referatul procurorilor, judecatoarea nu a motivat prin ce mod anume a zadarnicit Vantu si oamenii lui executarea pedepsei administrate lui Nicolae Popa, multumindu-se sa afirme ca simpla remitere a unor sume de bani este echivalenta cu favorizarea infractorului. Judecatoarea Ana Maria Tranca a tinut seama numai de sustinerile procurorilor, ignorand orice argument al apararii. Mai mult, judecatoarea s-a pronuntat pe fondul cauzei, adica asupra vinovatiei omului de afaceri, sustinand ca: “Inculpatul Sorin Ovidiu Vantu a fost initiatorul intregului demers infractional, din acest punct de vedere periculozitatea sociala a acestui inculpat reliefandu-se pregnant.” De asemenea, instanta a precizat ca, pentru a dispune arestarea preventiva, este suficient sa existe indicii temeinice care sa arate ca un inculpat a savarsit o infractiune. Recursul impotriva incheierii Tribunalului Bucuresti se va judeca miercuri la Curtea de Apel Bucuresti.

Nicolae Popa - transformat in martor impotriva lui Vantu

Din cele peste 40 de pagini ale motivarii, mai bine de 20 de file reprezinta numai sustinerile procurorilor. Motivarea scoate insa la iveala un element important si necunoscut publicului, pana la acest moment: Nicolae Popa a fost audiat de autoritatile romane, in Indonezia, pentru a strange probe impotriva lui Sorin Ovidiu Vantu, dar Popa a primit calitatea de martor. Iata ce arata instanta in motivare: “In ceea ce priveste declaratia numitului Popa Nicolae, audiat in calitate de martor in temeiul cererii de asistenta judiciara adresata autoritatilor indoneziene, Tribunalul retine ca acesta recunoaste faptul ca este titularul unui cont deschis la o institutie bancara din Indonezia, insa nu a primit sume de bani de la inculpatul Sorin Ovidiu Vintu. Aceasta din urma sustinere va fi insa inlaturata intrucat este infirmata de intreg materialul probator administrat pana in prezent, pozitia acestui martor fiind una evident nesincera”.

Judecatoarea s-a pronuntat pe fondul cauzei

Magistratul care a judecat cererea procurorilor de emitere a unui mandat de arestare preventiva pe numele lui SOV si a celorlalti doi inculpati a vorbit extrem de putin despre pericolul social pe care il reprezinta acestia, sustinand in schimb ca cei trei sunt vinovati de comiterea infractiunii de favorizare a infractorului. “Urmarind datele rezultate din urmarirea penala efectuata pana la acest moment si analizate mai sus, Tribunalul concluzioneaza ca la acest moment exista indicii temeinice pentru a crea presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit, cu vinovatie, fapta de favorizare a infractorului, iar in cazul inculpatului Stoian complicitate la aceasta fapta. Tribunalul gaseste deosebit de relevant faptul ca inceperea urmaririi penale si mai mult, luarea unei masuri restrictive de libertate nu a avut nici un impact asupra atitudinii inculpatilor fata de normele penale si ordinea de drept, norme pe care acestia au ales sa le ignore si in continuare cu indiferenta dar si vadita desconsideratie fata de capacitatea organelor judiciare romane de a-i trage la raspundere penala. Singurul efect al acestor masuri a fost acela ca cei trei inculpati si-au luat anumite masuri de precautie la care Tribunalul a facut deja referire anterior”. In ceea ce priveste pericolul social pe care il reprezinta cei trei, si pentru care procurorii ar fi procedat la inlocuirea masurii interdictiei de a parasi Romania cu retinerea, judecatoarea Tranca a considerat ca “nu se reproseaza inculpatilor ca au incalcat astfel de masuri sau obligatii, ci ca au dovedit, prin perseverenta in continuarea activitatii infractionale ca, aflati in stare de libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Aceasta este imprejurarea noua avuta in vedere de organele de urmarire penala pentru a ajunge la concluzia ca temeiurile avute in vedere initial s-au schimbat. Este suficient asadar sa se constate ca exista presupunerea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune, nu si conditia pericolului sau social. Pericolul social al inculpatilor s-a reliefat gradual odata cu perseverenta manifestata de acestia prin acte materiale succesive in scopul de a impiedica si ingreuna executarea pedepsei aplicate condamnatului Popa Nicolae”.

Judecatoarea a respins sustinerea avocatilor celor trei, cu privire la modul nelegal in care procurorii de la Parchetul General au preluat cauza de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe motiv ca dosarul era unul complex. ”In ceea ce priveste pretinsa nelegalitate a preluarii cauzei de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tribunalul nu regaseste nici un viciu procedural in succesiunea actelor ce au trecut cauza in solutionarea Parchetului Inaltei Curti. In mod firesc, legal si temeinic, sesizarea din oficiu a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost urmata de ordonanta de declinare de competenta in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, imediat ulterior cauza fiind preluata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin rezolutia din 02.12.2009, imprejurare motivata de complexitatea sporita a cauzei. Evident, preluarea cauzei nu poate avea loc inainte de stabilirea competentei materiale de solutionare a cauzei. Dimpotriva, succesiunea acestor acte este logica si operativa.

Tribunalul nu vede nici o contradictie sau lipsa de seriozitate, dupa cum sustine apararea, nici intre declinarea initiala de competenta si actul ulterior de incepere a urmaririi penale cele doua acte vizand de altfel masuri si temeiuri diferite. Maniera operativa in care a fost preluata cauza si inceputa urmarirea penala denota, dimpotriva, o vadita seriozitate a organului de ancheta si nu o lipsa de hotarare asa cum pretinde apararea”.

Interceptarile SRI pe siguranta nationala considerate legale

Judecatoarea cauzei a inlaturat critica aparatorilor lui Vantu cu privire la modul in care a fost acesta interceptat. Astfel, avocatii au sustinut ca omul de afaceri a fost interceptat inainte ca impotriva sa sa fie inceputa urmarirea penala, si ca autorizatia de interceptare nu a fost depusa la dosar. Judecatoarea Tranca a ajuns la concluzia ca “In ceea ce priveste critica apararii privind pretinsa nelegalitate a interceptarilor telefonice efectuate inainte de inceperea urmaririi penale ca urmare a lipsei unei autorizatii de interceptare emise de inalta Curte de Casatie si Justitie, Tribunalul o constata de asemenea neintemeiata pentru urmatoarele motive: apararea se afla in eroare in ceea ce priveste natura juridica a datelor ce au stat la baza sesizarii din oficiu a organelor de urmarire penala. Tribunalul observa ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizat prin adresa din 24.11.2009 a Serviciului Roman de Informatii privind informatiile obtinute de aceasta institutie prin valorificarea a doua mandate emise de inalta Curte de Casatie si Justitie in baza Legii nr. 51/1991. Nu exista temei legal pentru atasarea faptica a acestor mandate la dosarul de urmarire penala avand in vedere ca aceste acte au fost emise in cadrul unei alte lucrari si evident pot privi alte informatii, clasificate. Datele furnizate in temeiul art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991 pot fara indoiala constitui temeiul sesizarii din oficiu a organelor de urmarire penala”.

Acuzatiile procurorului, retinute ca situatii de fapt de catre judecator

In motivare, judecatoarea a preluat fragmente intregi din referatul procurorilor cu privire la modul in care s-ar fi comis infractiunile. Ba mai mult, magistratul Tranca preia si ideea procurorilor, potrivit carora Vantu ar fi incercat sa plateasca persoane din Indonezia, pentru ca acestea sa ajute la eliberarea lui Nicolae Popa. “Inculpatii identifica in Indonezia persoane care le promit ferm sprijinul in scopul impiedicarii finalizarii procedurii de extradare, acestor persoane fiindu-le remise periodic sume importante de bani. Desi metoda schimbarii terminalelor ar fi teoretic apta sa asigure evitarea alertarii autoritatilor penale, modalitatea la care inculpatii au apelat in concret lasa mult de dorit, intrucat inainte de schimbarea efectiva a terminalelor noile numere de telefon erau transmise prin mesaj sms tot pe telefoanele vechi, neridicandu-se astfel mari probleme in identificarea celor noi. La inceputul lunii octombrie 2009 (mai exact data de 9 octombrie) inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a stabilit cu condamnatul Popa Nicolae sa ii remita acestuia prin transfer bancar sau prin intermediul unor persoane fizice o suma globala anuala de 200.000 euro, pe care numitul Popa Nicolae urma sa o utilizeze pentru a evita sa fie depistat de autoritatile judiciare indoneziene. In cursul lunii octombrie – inceputul lunii noiembrie 2009, inculpatii Sorin Ovidiu Vantu si Turcan Ovidiu au trimis condamnatului Popa Nicolae prin transfer bancar, din conturile detinute de inculpatul Turcan Ovidiu la banca Marfin Popular Bank Public Co LTD, Cipru, catre un cont deschis de condamnatul Popa Nicolae la o banca din Indonezia, suma de 50.000 euro. Tot la inceputul lunii noiembrie 2009, inculpatul Sorin Ovidiu Vantu i-a trimis condamnatului Popa Nicolae, prin intermediul fratelui sau, Popa Virgil, suma de 20.000 euro. Aceste elemente de fapt rezulta din datele stranse de organele judiciare in cadrul actelor premergatoare (...). Tribunalul retine ca inculpatii aleg din acest moment sa ignore seriozitatea avertismentului dat in acest mod de organele de urmarire penala si interpreteaza aceasta masura doar ca o imprejurare fata de care trebuie sa fie mai precauti in continuarea activitatii ilicite”.

Cititi aici motivarea Incheierii prin care a fost arestat Sorin Ovidiu Vantu.