În anul 1985, eram ofițer economist în cadrul logisticii MApN când am fost admis la Facultatea de Drept a Universității din București, pe un loc extrem de disputat – 36 candidați pe loc. Am reușit al treilea cu media 9,50. Proveneam dintr-o familie simplă, fără privilegii, rămas fără tată de la vârsta de 10 ani. Tatăl meu, căpitanul Oprea Marin, a murit în misiune, în unitate, la doar 38 de ani. Această pierdere timpurie a lăsat un gol profund, dar și o dorință puternică de a reuși prin muncă, disciplină și onoare.

Primul admis în acel an a fost colegul meu Dan Lupașcu, care avea să devină șef de promoție, judecător de carieră, președinte al Tribunalului București, al Curții de Apel și primul președinte al CSM. Între noi s-a legat o prietenie de o viață.

L-am cunoscut pe profesorul Ion Neagu în anul al III-lea, la disciplina Procedură penală. A fost momentul în care am întâlnit nu doar un dascăl desăvârșit, ci un om care avea să devină pentru mine un adevărat model de viață. Profesorul Neagu impresiona prin seriozitate, rigoare, onestitate și o prestanță academică incontestabilă. I-am purtat un respect profund, iar la examen am învățat temeinic pentru a nu-l dezamăgi. Am luat nota 9 – și din acel moment s-a consolidat o relație umană și profesională care m-a însoțit pe tot parcursul carierei mele.

După absolvirea din 1990, am intrat în arma Justiție Militară, iar Dan Lupașcu a devenit judecător. În 1996, amândoi ne-am înscris la doctorat, la disciplina Procedură Penală, avându-l coordonator pe profesorul Neagu. Am susținut teza și am devenit doctori în drept în anul 2000. Mai târziu, fiecare dintre noi a urmat și drumul carierei universitare – eu, pe domeniul Securitate și Informații.

Profesorul Ion Neagu, cunoscând situația mea personală, mi-a fost alături mereu. Nu m-a tratat doar ca pe un fost student, ci ca pe un fiu spiritual. M-a sfătuit în momentele grele, m-a încurajat, m-a ghidat discret, dar hotărât. A știut că l-am ales drept model – și eu am încercat să nu-l dezamăgesc niciodată. L-am urmat cu seriozitate, demnitate și simț al datoriei.

În toate funcțiile importante pe care le-am ocupat în statul român – director adjunct al Colegiului Național de Apărare, președinte al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, prefect al Capitalei, ministru al Administrației, Apărării și Internelor, vicepremier pentru securitate națională și prim-ministru interimar – m-am ghidat după valorile transmise de profesorul Neagu:

Dumnezeu, Patrie, Familie, Onoare.

Profesorul Ion Neagu este o legendă a dreptului românesc. Proiectul său de suflet, Universitatea „Nicolae Titulescu”, unde a fost rector și este astăzi președinte al Consiliului de Administrație, este una dintre instituțiile de prestigiu ale învățământului juridic din România.

Atât eu, cât și prietenul meu Dan Lupașcu – astăzi un avocat de renume – îi purtăm o recunoștință sinceră. Nu i-am înșelat încrederea. Suntem mândri că i-am fost studenți și ne vom înclina mereu în fața dăruirii, verticalității și nobleței sale sufletești.

Să dăm Cezarului ce este al Cezarului.

Pentru noi, profesorul Ion Neagu este și va rămâne: Cezarul Dreptului Românesc.