Judecatorii Francisca Vasile, Dumitru Mirancea (foto) si Adriana Bajan de la Curtea de Apel Bucuresti au motivat joi decizia penala din 20 iunie 2012 prin care, in recurs, au majorat pedeapsa la care a fost condamnat afaceristul Sorin Ovidiu Vintu, de la 6 luni, la 1 an de inchisoare, cu executare, pentru santaj asupra omului de afaceri Sebastian Ghita, fost manager al Realitatea TV. Odata cu Vantu a fost condamnat si Ilie Cezar la 5 luni de inchisoare, cu executare, tot pentru santaj. Hotararea Curtii de Apel Bucuresti este definitiva, iar Vantu a fost deja dus la Penitenciarul Rahova.

CAB despre Vintu: „Inculpatul nu are considerente pentru normele legale”

Sorin Ovidiu Vintu a fost trimis in judecata de procurorii Parchetului General, Sectia de urmarire penala si criminalistica Remus Budai si Marius Iacob, la data 23 mai 2011, alaturi de Ion Ilie Cezar, pentru santajarea lui Sebastian Ghita, fostul manager al Realitatea TV. Procurorii au retinut ca in perioada martie - aprilie 2011, Vintu si Cezar l-au constrans, prin amenintare, pe Sebastian Ghita sa le remita suma de 150.000 de euro ori sa accepte denuntarea unui contract cu scopul obtinerii injuste de beneficii materiale. Constrangerea a fost realizata de catre cei doi, prin amenintarea cu uciderea partii vatamate, a familiei sale, respectiv compromiterea imaginii sale publice. La fond, Judecatoria Sectorului 1 l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vintu, la data de 3 februarie 2012, la 6 luni de inchisoare pentru santaj, alaturi de Ilie Cezar, care a primit o pedeapsa de 5 luni de inchisoare. Cei doi au fost de asemenea obligati sa-i plateasca in solidar lui Sebastian Ghita daune morale in cuantum de 100.000 de lei.

In motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a majorat pedeapsa lui Vintu de la 6 luni, la 1 an de inchisoare, cu executare, judecatorii Francisca Vasile, Dumitru Mirancea si Adriana Bajan arata:

„(...)Prin urmare, reiese ca daca in fata unei amenintari serioase, cu un real potential intimidant, victima reuseste totusi sa-si pastreze calmul, sa-si stapaneasca temerile, nu inseamna ca, datorita acestor calitati native, ea trebuie lipsita de protectie penala.

Doctrina a considerat ca, consimtamantul victimei nu are nici un fel de valoare, fiind in prezenta unor drepturi inalienabile ce nu pot fi judecare. Victima este preluata de stat, organul judiciar este cel care apreciaza si nu victima pentru ca ceea ce intereseaza este periculozitatea infractorului, „legiuitorul a construit fapta pentru infractor, nu pentru victima” (a se vedea in acest sens, Avram Filipas – Drept penal roman, Partea Speciala, Universul Juridic 2008, p.258).

Or, in speta, partea vatamata GHITA SEBASTIAN a procedat intocmai ca o persoana care se considera amenintata reclamand organelor abilitate interventia intempestiva si in forta a celor doi inculpati, sustinuti de circa 40 de persoane, apreciind-o serioasa si plauzibila, Ca perceptia sa a fost corecta sta marturie comportamentul ulterior al celor doi inculpati, inculpatul ILIE ION CEZAR s-a prezentat in fiecare zi la sediul RM TV desi nu era angajat ala cesteia si deci nu putea avea nici un fel de atributie efectiva in administrarea societatii. Din acel moment consideram ca partea vatamata nu a mai putut lua hotarari conforme propriei vointe, orice actiune a sa fiindu-i cunoscuta acestui inculpat si apoi comunicata coinculpatului. Prin urmare, contrar opiniei instantei fondului, consideram ca prezenta zilnica a inculpatului ILIE ION CEZAR la sediul R TV si implicarea sa in luarea masurilor si deciziilor ce se impuneau in desfasurarea activitatii acestei societati, erau menite a mentine si accentua intimidarea partii vatamate dandu-i-se explicit de inteles ca nu are alta optiune decat sa cedeze pretentiilor facute in seara zilei de 27.03.2011, respectiv de a-i remite lunar, prin intermediul sau, suma de 200.000 euro, inculpatului VINTU SORIN OVIDIU.

Pentru ca suma de 200.000 euro impusa partii vatamate de inculpatul VINTU SORIN OVIDIU, in prezenta coinculpatului ILIE ION CEZAR, a fost ceruta in seara zilei de 27.03.2011, intalnirea din data de 2.04.2011 de pe raza localitatii Pucheni, avand doar scopul de a stabili detaliile remiterii banilor, conveniti sa fie 150.000 euro, ca o „garantie” ca partea vatamata va avea „liniste”.

Prevalarea inculpatului VINTU SORIN OVIDIU de imprejurarile ca intrevederea a fost una menita a clarifica clauzele contractuale de management, sens in care i-a propus partii vatamate GHITA SEBASTIAN rezilierea amiabila a contractului sau denuntarea lui unilaterala erau practic inacceptabile pentru ambele parti, pentru partea vatamata ca-si vedea investitia de 10 milioane euro naruita, iar pentru inculpat ca nu putea sa-i returneze acesti bani.

Apreciem ca cele doua propuneri ale inculpatului VINTU SORIN OVIDIU erau doar forme ale aceleiasi pretentii injuste, respectiv obtinerea de la partea vatamata a sumei de 200.000 euro, pentru aceasta concluzie pledand si lipsa unei actiuni in justitie pentru denuntarea contractului, lucru firesc daca se considera ca neintelegerile cu partea vatamata erau de natura contractuala si ireconciliabile.

Faptul ca partea vatamata GHITA SEBASTIAN nu a actionat ca un „provocator” este relevat si de continutul discutiei ambientale din data de 19.04.2011 avuta cu inculpatul ILIE ION CEZAR cand a incercat o „prorogare” a datei remiterii banilor, intrucat avea de platit salariile angajatilor de la postul TV P, propunere care nu a fost acceptata.

Dar, chiar daca am credita apararile inculpatilor, „legea cere ca dobandirea folosului sa fie urmarita in mod injust. in consecinta, chiar daca folosul este just, fapta constituie santaj, din moment ce s-a urmarit in mod injust realizarea sa” (op citata din O. Loghin, A. Filipas, p.71). A sustine opinia contrara inseamna a admite implicit libertatea fiecaruia de a-si face singur dreptate, de a-si valorifica un drept pe calea violentelor si constrangerii.

In contextul dat, organul judiciar nu a influentat ori determinat formarea manifestarii de vointa a reclamantului de a sesiza activitatea ilicit-penala, activitatea acestuia circumscriindu-se abilitatilor sale legale: a inregistrat, sesizarea denuntatorului iar ulterior a „sprijinit” demersul acestuia in procedura flagrantului. Aceste aprecieri au in vedere si principiile ce se degaja din jurisprudenta CEDO, respectiv din hotararea din 24.06.2008 pronuntata in cauza Miliniene c. Lituaniei, paragraf 38 si din hotararea din 05.02.2008 pronuntata in cauza Ramananskas c. Lituaniei, paragraf 55.

Prin urmare, consideram ca organizarea si desfasurarea flagrantului s-a realizat cu respectarea dispozitiilor procedurale, neexistand indicii de alterare a probelor.

Imprejurarea ca inculpatul ILIE ION CEZAR nu a pus mana pe banii gasiti pe biroul martorului I o apreciem, in acord cu instanta de fond, ca neavand repercusiuni juridice pentru existenta si consumarea infractiunii de santaj.

Sub acest aspect atat literatura juridica de specialitate, cat si practica judiciara sunt unanime in aprecierea ca infractiunea de santaj ca infractiune tipica de pericol, se consuma in momentul cererii. Nu are importanta ca victima a dat sau nu curs cererii, faptuitorul nu se poate apara aratand ca in realitate el nu a venit sa vada daca victima a dat curs cererii sale sau ca a termenul dat victimei, aceasta nu si-a indeplinit obligatia si, deci, el nu a comis infractiunea respectiva (A se vedea in acest sens, A. Filipas, op. cit. si Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Academia Romana, vol.III; decizia penala nr.343/01.02.2011 a I.C.C.J. – Sectia Penala, decizia nr.3083/2003, recurs in anulare, pron. in dosarul nr.1865/2003 de C.S.J.).

Legat de incidenta alin.2 al art.194 C. pen. ce se retine in sarcina inculpatului VINTU SORIN OVIDIU, respectiv a amenintarii partii vatamate GHITA SEBASTIAN cu darea in vileag a unor fapte compromitatoare, reale sau imaginare despre el sau familia acestuia, se invoca de apararea inculpatului ca discreditarea acestuia in conditiile in care inculpatul nu mai controla RTV, afirmatiile facute de acesta cu prilejul intalnirii din 2.04.2011 nu puteau fi puse in practica, sunt contrazise de insasi continutul acelei discutii:

„… In timpul unui scandal, tu n-ai de unde sa stii, fug toti ca potarnichile. de-aia a, venit acolo, ca sa fie scandal, ca, daca nu veneam acolo nu prea era scandal. Venirea mea acolo …, tu vroiai scandal, nu eu vroiam scandal.

Te-am lasat pe tine si tu sa-1 faci, sa-ti arat cum se joaca cu adevarat cu creierul, nu cu hormonii. Deci, in timpul unui scandal, toti cei care te-au tinut se dau deoparte, chiar daca se bat cu pumnii in piept, fratele nostru, sau G, sau S, ca e aia, aia sau au alte interese, se vor da deoparte ... Pe ei ii doare in p ..., ca ai dreptate, ca n-ai dreptate, ca am eu, ii doare fix in p... Ii intereseaza sa profite fara sa fie atinsi de c... Or, cand a aparut, am dat drumul la ventilator si am inceput sa arunc stropi de c... acolo, s-a facut liniste. intotdeauna am avut grija sa am un sir de contacte, din cand in cand mai scot cate un septar. Primul lucru care se face cand incepe un razboi, se da atacul la resurse. Eu asta te invat, identifici resursele dusmanului tau si incepi sa-i anulezi resursele. Ramai fara contracte, nu mai impingi bani, ai iesit din business, pana la sfarsitul anului esti falit. Dar falit, falit …”.

Din cuprinsul acestei discutii reiese ca inculpatul nu se baza pe trustul R TV ci pe „intrari in presa” ” si pe contactele din umbra pe care a avut grija sa le cultive, iar discreditarea nu se intemeia pe date reale urmarind doar izolarea partii vatamate in mediul de afaceri si falimentarea sa.

Concluzionand, consideram ca acuzarea a facut dovada, cu probe veridice si mai presus de orice indoiala ca actiunile inculpatilor VINTU SORIN OVIDIU si ILIE ION CEZAR, exercitate asupra partii vatamate GHITA SEBASTIAN, realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de santaj, prev. de art.194 C. pen.

Dupa cum consideram ca tine de specificul urmaririi penale, ca pana la finalizarea acesteia, sa clarifice, prin probarea sau inlaturarea, din contextul infractional a anumitor etape sau imprejurari care intra sau se exclud din sfera ilicitului penal.

Gasim nejustificata si inlaturarea intregii declaratii a martorului I A de catre instanta de fond intrucat contradictiile afirmatiilor sale apar doar in ceea ce priveste ascultarea discutiei de la Pucheni iar faptul ca este prieten si angajat al partii vatamate nu poate, ab initio, sa afecteze verosimilitatea relatarilor sale, necontrazise de celelalte probe.

Critica hotararii instantei de fond referitoare la nepronuntarea acesteia cu privire la masurile preventive luate fata de inculpati, o consideram neintemeiata. Din perspectiva dispozitiilor art.160 C. pr. pen. durata acestei masuri subzista pe tot parcursul judecatii pana la pronuntarea hotararii definitive, dupa cum nici conform dispozitiilor art.350 C. pr. pen., instanta de fond nu era obligata sa se pronunte sub acest aspect.

In legatura cu inregistrarea depusa de inculpatul VINTU SORIN OVIDIU, consideram ca aceasta nu a facut dovada sustinerilor sale, ca totul a fost un „aranjament” intre el si partea vatamata, aspect reliefat chiar de martorul sau ES care a invederat ca: „Exprimarea care apare in transcriere ca apartinand domnului G, respectiv e o „sarada totul”, a fost facuta in contextul in care domnul G trebuia sa faca o echilibristica intre presiunile politice care se faceau asupra postului R TV si discutiile pe care le avea cu domnul V” (declaratie Curtea de Apel Bucuresti).

Extinderea contextului infractional si imprejurarea ca infractiunea pendinte a fost savarsita in timp ce se afla sub rigorile masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara dispusa de Tribunalul Bucuresti intr-o alta cauza, sedimenteaza convingerea ca inculpatul nu are considerente pentru normele legale, ci duce o lupta continua cu legea, existand o prezumtie rezonabila ca, pe viitor, este plauzibil ca atitudinea sa contrara legii sa se repete (a se vedea, in acest sens, cauza Dumont – Maliverg c. Frantei) si impune, justificat, necesitatea majorarii pedepsei aplicata inculpatului VINTU SORIN OVIDIU, mentinand insa in favoarea sa circumstantele atenuante prevazute de art.74 alin.2 C. pen., insusindu-si, sub acest aspect, considerentele primei instante, intr-un cuantum pe care il cuantifica la 1 an inchisoare.”

* Cititi aici decizia integrala a judecatorilor Francisca Vasile, Dumitru Mirancea si Adriana Bajan, de la Curtea de Apel Bucuresti