Curtea Constitutionala condusa de Valer Dorneanu (foto) a decis joi, 16 iulie 2020, in unanimitate, ca dispozitiile art.164 alin.(1) din Codul civil - „Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie judecatoreasca” - sunt neconstitutionale.

Judecatorii constitutionali arata ca masura de ocrotire a punerii sub interdictie judecatoreasca prevazuta de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este insotita de suficiente garantii care sa asigure respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: “Nu tine cont de faptul ca pot exista diferite grade de incapacitate si nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioada determinata de timp si nu este supusa unei revizuiri periodice”.  De asemenea, CCR mai precizeaza ca la reglementarea unei masuri de ocrotire, legiuitorul trebuie sa tina cont de faptul ca pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficienta mintala poate varia in timp: "O incapacitate nu trebuie sa conduca la pierderea exercitiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizata in fiecare caz in parte”.


Iata comunicatul CCR:

“In ziua de 16 iulie 2020, Plenul Curtii Constitutionale s-a pronuntat asupra urmatoarei exceptii de neconstitutionalitate:

Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.164 alin.(1) din Codul civil, care au urmatorul cuprins: 'Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie judecatoreasca'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.164 alin.(1) din Codul civil sunt neconstitutionale.

Curtea a retinut incalcarea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(3), art.16 si art.50, astfel cum se interpreteaza potrivit art.20 din Constitutie si prin prisma art.12 din Conventia privind drepturile persoanelor cu dizabilitati.

In motivarea solutiei de admitere pronuntate, Curtea a retinut, in esenta, ca masura de ocrotire a punerii sub interdictie judecatoreasca prevazuta de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este insotita de suficiente garantii care sa asigure respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Aceasta nu tine cont de faptul ca pot exista diferite grade de incapacitate si nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioada determinata de timp si nu este supusa unei revizuiri periodice.

Prin urmare, Curtea a retinut ca orice masura de ocrotire trebuie sa fie proportionala gradului de capacitate, sa fie adaptata la viata persoanei, sa se aplice pentru cea mai scurta perioada de timp, sa fie revizuita periodic si sa tina cont de vointa si preferintele persoanelor cu dizabilitati.

De asemenea, la reglementarea unei masuri de ocrotire, legiuitorul trebuie sa tina cont de faptul ca pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficienta mintala poate varia in timp. Lipsa capacitatii psihice sau a discernamantului poate lua diferite forme, spre exemplu totala/partiala sau reversibila/ireversibila, situatie care reclama instituirea unor masuri de ocrotire adecvate realitatii si care, insa, nu se regasesc in reglementarea masurii interdictiei judecatoresti.

Prin urmare diferitelor grade de dizabilitate trebuie sa le fie atasate grade de ocrotire corespunzatoare, legiuitorul in reglementarea masurilor juridice trebuind sa identifice solutii proportionale. O incapacitate nu trebuie sa conduca la pierderea exercitiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizata in fiecare caz in parte.

Orice persoana trebuie sa fie libera sa actioneze in vederea dezvoltarii personalitatii sale, statul, in virtutea caracterului sau social, avand obligatia de a reglementa un cadru normativ care sa asigure respectarea individului, deplina exprimare a personalitatii cetatenilor, a drepturilor si libertatilor lor, a sanselor egale, avand ca rezultat respectarea demnitatii umane”.

Neconstitutionalitate si in Codul de procedura civila

In cadrul aceleiasi sedinte, CCR a analizat si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.41 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.


Prezam decizia CCR:

“Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.41 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit carora 'Plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014', criticate in interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.40 din 14 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 987 din 8 decembrie 2016, in sensul ca acestea 'nu sunt aplicabile persoanelor indreptatite sau autorilor acestora care au obtinut titluri de despagubire emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 si nu au urmat procedura administrativa prevazuta in capitolul V1 sectiunea 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, nerespectand termenele privind valorificarea acestor titluri'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.41 alin.(1) din Legea nr.165/2013, in interpretarea data prin Decizia nr.40 din 14 noiembrie 2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstitutionale”.

Nu in ultimul rand, Curtea a mai luat in discutie si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.524 alin.(3) din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins: „(3) Contestatia se solutioneaza de catre completul investit cu judecarea cauzei de indata sau in termen de cel mult 5 zile, fara citarea partilor”.

Redam minuta CCR:

“In urma deliberarilor, Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.524 alin.(3) din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca textul legal criticat incalca dispozitiile art.21 alin.(3) si art.124 alin.(2) din Constitutie, precum si ale art.6 par.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In acest sens, Curtea a stabilit ca judecarea contestatiei privind tergiversarea procesului de catre acelasi complet care solutioneaza fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, in componenta impartialitatii obiective, astfel ca evaluarea cererii privind tergiversarea procesului se va realiza, in prima si ultima instanta, de catre instanta ierarhic superioara”.