Decizie halucinanta a Curtii Constitutionale a Romaniei, care incearca iar sa determine reintroducerea in legea penala a infractiunilor de insulta si calomnie, prin sfidarea autoritatii judecatoresti, dupa ce in urma cu mai multi ani, mai precis in 2007, si-a permis sa sfideze vointa legiuitorului si sa declare neconstitutionala Legea 278/2006 prin care infractiunile de insulta si calomnie au fost abrogate din Codul penal.

Printr-o decizie a Plenului CCR din 29 aprilie 2013, judecatorii politici de la CCR – care au mereu ceva de impartit cu presa in ultima vreme dupa ce au fost demascati ca au nesocotiti vointa a 7,4 milioane de romani la referendumul din 2012 pentru demiterea lui Basescu – si-au permis de aceasta data sa declare ca neconstitutionala Decizia Sectiilor Unite ale Inaltei Curti nr. 8 din 2010 care, in urma admiterii unui recurs in interesul legii, stabilise ca „Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare.”

Decizia Sectiilor Unite ale ICCJ nr. 8 din 2010 nu a facut altceva decat sa constate ca infractiunile de insulta si calomnie date de art. 205 si 206 Cod penal au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006. Aceasta dupa ce Curtea Constitutionala, prin Decizia 62/2007 a declarat neconstitutionala legea de abrogare a infractiunilor de insulta si calomnie si a determinat haos in justitie, multi judecatori nestiind ani in sir ce sa ia de buna: Legea 278/2006 de abrogare sau decizia 62/2007 a CCR care declara neconstituionala legea de abrogare. Din fericire, nimeni nu a mai fost condamnat pentru insulta si calomnie, practica judiciara stabilind ca o decizie a CCR nu este izvor de drept, intrucat politica penala o face Parlamentul si nu Curtea Constitutionala.

De retinut, ca singurul care s-a grabit sa aplaude cu mare fericire aceasta decizie a CCR este judecatorul Cristi Vasilica Danilet, cel proaspat revocat din CSM, care pretinde nici mai mult nici mai putin pe un site care ii face propaganda, ca infractiunile de insulta si calomnie ar fi reinviat. Asta o crede el!

CCR se imixtioneaza nepermis in activitatea legislativului si puterii judecatoresti

Prin decizia Plenului CCR din 29 aprilie 2013 – inca nemotivata - judecatorii politici de la CCR nu fac decat sa demonstreze ca nu dau doi bani pe legislativ si pe puterea judecatoreasca, incercand astfel sa determine ca instantele de judecata sa nu aplice Decizia ICCJ nr. 8/2010.

Chiar daca in Constitutie se prevede la art. 30 (6) privind libertatea de exprimare ca: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”, este dreptul legislativului, adica al Parlamentului, sa decida cum anume se pedepsesc exprimarile care aduc prejudicii persoanelor. Faptul ca legislativul a eliminat pedeapsa penala pentru delictele de presa/de opinie nu inseamna ca aceste fapte nu pot fi pe viitor pedepsite, intrucat potrivit legislatiei Romaniei, acestea pot fi sanctionate pe cale civila. Ori Parlamentul a decis prin Legea 278/2006 ca delictele de presa/ de opinie sa nu mai poata fi sanctionate penal, abrogand art. 205 si 206 din codul penal referitoare la insulta si calomnie. Ca atare, ICCJ, prin Decizia Sectiilor Unite nr. 8/2010 a luat act de legea de abrogare, constatand abrogarea art. 205 si 206 din Codul penal cu urmatoarea argumentatie: „De aceea, cata vreme faptele de insulta si de calomnie, dezincriminate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, nu au mai fost reincriminate de puterea legiuitoare, singura abilitata intr-un stat de drept sa o faca, nu se poate considera ca faptele respective ar constitui infractiuni si ca textele de lege abrogate in care erau incriminate ar fi reintrat in vigoare.” Mai mult, in decizia ICCJ din 2010 s-a mentionat existenta Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007, insa pentru argumentele de mai sus s-a decis ca: „Au incetat sa mai fie in vigoare normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal

Iata comunicatul CCR din 29.04.2013, care anunta ultima isprava a judecatorilor politici impotriva libertatii de exprimare:

„COMUNICAT – 29.04.2013... II. In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414 indice 5, alin.4 din Codul de procedura penala.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art.414 indice 5 alin.4 din Codul de procedura penala si a constatat ca ”dezlegarea data problemelor de drept judecate” prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite nr. 8 din 18 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este neconstitutionala, contravenind Constitutiei si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007. Decizia este definitiva si general obligatorie.

Argumentatia retinuta in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale va fi prezentata in cuprinsul deciziei, care se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii si Judecatoriei Iasi – Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

Judecatori ai CCR au evidentiat ca nu se poate impune Parlamentului cum sa faca politica penala a tarii

Pentru a demonstra ca CCR este o curte politica - a carei judecatori au de-a face mai mult cu politicul si poftele lor, decat cu legea, dar si ca dreptul constitutional nu e o stiinta exacta cum ar trebui sa fie, ci o aplicare a legii dupa cheful fiecarui judecator - amintim ca la Decizia CCR nr. 62/2007 prin care s-a declarat neconstitutional articolul din Legea 278/2006 prin care au fost abrogate infractiunile de insulta si calomnie, au existat opinii separate care au aratat ca politica penala o face Parlamentul.

Astfel in opinia separata a judecatorilor Ioan Vida (fost presedinte al CCR) si Kozsokar Gabor s-a aratat: „Ceea ce ne desparte de considerentele retinute de majoritatea membrilor Curtii Constitutionale pentru a admite exceptiile si a constata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 nu este optica diferita in legatura cu importanta relatiilor sociale privitoare la apararea demnitatii umane si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, la libertatea de exprimare, la viata intima, privata si familiala, la onoare sau la propria-i imagine, ci aprecierea diferita a libertatii legiuitorului in alegerea mijloacelor prin care intelege sa-si indeplineasca obligatia constitutionala de a apara aceste valori si de a asigura exercitarea efectiva a acestor drepturi si libertati. Suntem de acord ca demnitatea umana, consacrata ca valoare suprema chiar prin principiile generale ale Constitutiei, cu garantia prevazuta la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentala, obliga legiuitorul ca prin elaborarea legislatiei si prin aplicarea acesteia sa asigure ocrotirea adecvata, efectiva si eficienta a acestei valori. Constitutia insa nu stabileste mijloacele juridice prin care trebuie realizata ocrotirea diferitelor valori sociale. Aceasta este lasata la libera apreciere a legiuitorului. Politica penala a statului poate avea diferite imperative si prioritati, in diferite perioade de timp, determinate de frecventa, gravitatea si consecintele anumitor fapte antisociale. in raport cu acestea, legiuitorul stabileste mijloacele juridice prin care se poate realiza protectia diferitelor relatii sociale, inclusiv aprecierea gradului de pericol social al anumitor fapte, care trebuie incriminate si combatute prin aplicarea unor sanctiuni penale. Avand in vedere aceste prerogative, apartinand exclusiv legiuitorului, aprecierea ca in prezent nu se impune apararea prin mijloace de drept penal a demnitatii, reputatiei si a dreptului persoanei la propria imagine si in consecinta, dezincriminarea faptelor de insulta si de calomnie nu contravine niciunei norme constitutionale, constituind doar o problema de oportunitate si de justificare practica. Operand aceasta dezincriminare, legiuitorul a avut in vedere ca legislatia in vigoare in alte ramuri ale dreptului asigura suficiente mijloace pentru combaterea si sanctionarea faptelor ce lezeaza demnitatea, onoarea si reputatia persoanei. Nereglementarea explicita a raspunderii civile si a sanctiunilor de aceasta natura, aplicabile in cazul faptelor de insulta si calomnie, nu inseamna vid legislativ (...) Demnitatea umana nefiind evaluabila in bani, iar afectarea acesteia fiind ireparabila prin sanctiuni cu caracter civil, nici sanctiunile cu caracter penal nu sunt de natura sa asigure mai multe satisfactii pe acest plan...”

* Cititi aici Decizia Sectiilor Unite ale ICCJ nr. 8/2010, declarata neconstitutionala de Curtea politica condusa de Augustin Zegrean