Cristian Ionel Serban politist la o sectie din Capitala, care a fost acuzat de trafic de influenta, tinut 500 de zile in arest preventiv (perioada 30.01.2002 - 13.06.2003) si cercetat penal si purtat prin instante timp de 3222 zile (perioada 30.01.2002 - 25.11.2010) pentru ca intr-un final sa fie achitat, a obtinut de la magistratii Tribunalului Bucuresti daune morale de 2.000.000 de lei. Cristian Ionel Serban a chemat in judecata Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, cerand 7.890.081 de euro pentru consecintele produse de cercetarea sa judiciara timp de 3.222 zile (din care 500 de zile in arest) finalizata cu solutia de achitare: sutele de zile de detentie in conditii degradante, anii in care a fost privat de salariu si traumele fizice si pishice suferite.

Politistul Cristian Ionel Serban a fost arestat pentru 30 de zile de un procuror militar la 30.01.2002 (data la care procurorii inca mai aveau dreptul de a aresta) si acuzat in mod fals de procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti ca a primit 1.000 de dolari de la un denuntator pentru a interveni pe langa procurori in vederea obtinerii unei solutii favorabile in dosarul in care acesta din urma era invinuit.

Politistul a trait o adevarata drama judiciara, impotriva sa montandu-se un sistem infernal in scopul de a-l condamna cu orice pret. Condamnat in prima instanta in 2002, la 4 ani de inchisoare pentru trafic de influenta, omul a trait pe pielea sa un proces care nu se mai termina, in care cauza i-a fost de cinci ori trimisa la rejudecare, pentru ca in final Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta penala nr. 162/F/28.05.2010, sa-l achite pentru infractiunea de trafic de influenta in temeiul art. 11 pct. 2 litera a din C.pr.penala raportat la art.10 al. 1 litera d) din C.pr.penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 4218/25.11.2010 ICCJ - Sectia Penala. In tot acest timp, politistul a formulat o zeci de plangeri penale la adresa magistratilor implicati in actul de justitie, care au incercat sa-si ascunda ilegalitatile, incercand sa-l condamne prin orice mijloace.

Procesul civil s-a judecat in sedinta secreta

Judecatoarea Crina Liliana Buricea, de la Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a civila, a admis in parte actiunea politistului prin sentinta civila nr. 565 din 09.03.2012 (dosar nr. 10922/3/2011) prin care a decis urmatoarele: “Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata. Admite in parte actiunea precizata. Obliga paratul la plata sumei de 4839,8921 lei cu titlu de daune materiale reprezentand contravaloarea salariilor neincasate. Obliga paratul la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale. Respinge celelalte pretentii, ca neintemeiata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica azi 9.03.2012.”

In motivarea sentintei s-a aratat: “In perioada detentiei reclamantul a fost lipsit de modul sau de viata obisnuit, de relatiile cu familia si prietenii, fiind obligat sa suporte privatiunile specifice detentiei, dar si conditiile improprii de dormit, hrana, igiena. Acestea au facut ca reclamantul sa suporte suferinte fizice, dar si psihice (probate de altfel, indestulator cu actele medicale depuse la dosar), accentuate de perioada relativ lunga de detentie, ale caror consecinte pot fi inlaturate prin acordarea unor despagubiri banesti in masura sa-i asigure resursele financiare necesare reluarii, pe cat posibil a modului sau de viata obisnuit (...) Tribunalul apreciaza ca se impune admiterea in parte a capatului de cerere privind daunele morale, cu obligarea paratului la plata sumei de 2.000.000 lei, suma de natura a acoperi prejudiciul moral suferit si care, prin stabilirea in mod global, va acoperi toate pagubele pricinuite reclamantului atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Insa, pentru aceleasi motive retine ca satisfactia echitabila pretinsa, cu acest titlu, respectiv suma de 7.890.081 euro, este disproportionata in raport de consecintele negative ce pot fi identificate in concret”

Inchis intr-o celula neaerisita cu detinuti fumatori

Politistul Cristian Ionel Serban, achitat in data de 25 noiembrie 2010 de magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a aratat in cererea de dezdaunare pentru eroarea judiciara ca a fost inchis intr-o celula de 3/2,5 metri plina de fum de tigara si ca, desi era nefumator, nu avea cum sa le ceara celorlalti detinuti sa renunte la ceea ce era singura lor placere – fumatul.

Cristian Ionel Serban: “Camera nu era mai mare de 8 metri patrati, maxim trei metri lungime si 2,5 metri latime, cu doua randuri de paturi, pe fiecare rand aflandu-se cate doua paturi suprapuse. Nu puteai sa cobori din pat decat pe rand datorita culoarului foarte ingust ce delimita cele doua randuri suprapuse de paturi. Lumina era tot timpul artificiala, nici noaptea nu se stingea neonul firav ce clipea frecvent. Exista o mica fereastra prevazuta cu un geam opac ce se deschidea doar in tipul oscilant (foarfeca), nu mai mult de cativa centimetri, lasand sa patrunda o mica adiere de aer "proaspat", asta doar daca stateai lipit de geam caci, in interior, rotocoalele albe de fum de tigara stapaneau totul. Fumatul era singura preocupare a celorlalti detinuti, unii dintre ei deja condamnati la pedepse definitive cu executare in regim de detentie si care nu asteptau decat trecerea timpului.”

Nevoile fiziologice erau deopozitate in celule, in PET-uri

Cristian Ionel Serban, politistul achitat dupa aproape noua ani pentru trafic de influenta a mai aratat ca celula in care a stat inchis nu era prevazuta nici cu toaleta, nici cu apa curenta. Acesta a explicat ca iesirea la toaleta se facea doar de trei ori pe zi, cate cinci maxim zece minute, in care trebuia sa-si satisfaci nevoile fiziologice, sa se spele ori sa-si spele vasele sau hainele.

Cristian Ionel Serban: “Camera de baie era una singura la aproximativ 12-14 celule cu cate 3-4 detinuti, in fapt o camera nu mai mare de 6 metri patrati, cu doua toalete stil "turcesc" (in fapt o simpla "gaura" in pardoseala), fara nici un paravan intre ele, situate la 20-30 cm una de alta, fara nici un paravan nici fata de restul camerei, astfel incat cei care se spalau pe dinti ori isi spalau hainele sau vasele trebuiau sa stea langa cei ce-si faceau nevoile fiziologice. De asemenea, dusurile erau situate chiar deasupra toaletelor astfel incat daca unul dintre detinuti isi facea dus, cel care statea pe cealalta toaleta era in mod implicit udat. Uneori nevoile fiziologice erau depozitate in peturi de 5 litri care ramaneau pe parcursul zilelor in incinta celulei.”

Painea era aruncata detinutilor direct pe podeaua camerei

Politistul a aratat in cerere ca apa de baut care curgea la robinetul toaletei era “aparent potabila”, cu sedimente care o faceau inutilizabila, insa, in lipsa unei alte surse de apa, era nevoit sa o consume, iar mancarea oferita in perioada arestului de catre institutie era de proasta calitate, insuficienta si servita in conditii insalubre: “Astfel, painea era oferita prin vizeta celulei dimineata foarte devreme, iar daca nu apucai sa ajungi sa o preiei, era pur si simplu aruncata pe podeaua camerei. Camera … (n.n. – alta celula in care a fost inchis Cristian Ionel Serban) se afla la primul etaj al arestului. In aceasta camera se aflau detinutii care "beneficiau" de desfasurarea unor activitati gospodaresti, beneficiind si de un spor de drepturi printre care: toaleta se afla in camera, vorbitoarele si pachetele se puteau realiza la un interval mai mic de timp ca o recompensa pentru serviciile "gospodaresti" efectuate. Aceste activitati "gospodaresti" constau in principal in cararea pachetelor detinutilor de la camera ofiterului de serviciu pana la camera unde se repartizau, ajutarea personalului desemnat cu impartirea alimentelor, igienizarea toaletelor, spalarea holurilor, etc. Mai mult, pentru efectuarea acestor activitati detinutii primeau un spor de zile-munca, in fapt se considerau ca executate mai multe zile decat cele efective de detentie, ceea ce permitea eliberarea conditionata in conditiile art. 59 al. 2 din Codul Penal”

Nevoit sa bea apa de la un robinet montat la 10 cm de gura toaletei

“Camera era ceva mai mica chiar decat anterioara …, dar in ea se aflau doar trei detinuti (fata de patru in cealalta camera). Camera beneficia de un geam ceva mai mare, dar tot prevazut cu o deschidere oscilanta, prin care razbatea ceva mai multa lumina naturala. In camera se afla un WC "turcesc" prevazut, la cativa zeci de centimetri de gura toaletei, cu un robinet prin care curgea o apa tulbure pe care eram nevoit sa o folosesc pentru consum. Deasupra WC-ului se afla un dus. Tot timpul gaura toaletei trebuia astupata cu jumatati de sticle pentru a impiedica sobolanii sa patrunda in camera. Mirosul toaletei razbatea in toata camera, neexistand nici un fel de paravan intre WC si locul unde se aflau paturile”

Gardienii ii reproduceau in batjocura pasaje intime din scrisori

In afara de conditiile de detentie precare pe care trebuia sa le indure, Cristian Ionel Serban a aratat ca trebuia sa sufere si batjocura gardienilor, care ii reproduceau pasaje intime din scrisorile pe care acesta le primea de la logodnica lui. Politistul s-a plans astfel ca obligativitatea citirii corespondentei detinutilor de catre o persoana special desemnata in acest scop incalca dispozitiile articolului 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. Politistul a aratat ca i se permitea sa scrie doar de doua ori pe luna, iar atunci i se punea la dispozitie doar o coala de hartie si un pix “care de cele mai multe ori scria cu foarte mare dificultate”.

Sanatatea fizica si psihica i-a fost afectata de conditiile de detentie

Cristian Ionel Serban a relatat judecatorilor ca dreptul la aer, pe care l-a considerat initial ca insignifiant, a devenit ulterior singura lui preocupare zilnica din perioada detentiei. Atunci cand conditiile meteorologice o permiteau, detinutilor li se permitea sa se plimbe o jumatate de ora pe zi intr-o camera de patru metri patrati, cu ziduri de beton si cu o plasa deasupra.

Politistul a suferit afectiuni ireversibile cauzate de modul defectuos in care era spalata lenjeria de pat, lumina fluctuanta a neonului din camera si fumul inecacios. Cristian Ionel Serban a depus la dosar acte medicale din care reiese ca in perioada arestului preventiv a fost diagnosticat de mai multe ori cu o forma de nevroza manifestata printr-o multitudine de simptome aparent fara nici o legatura unele cu altele: palpitatii, lipsa de aer, dureri sau intepaturi in dreptul inimii si toracelui, senzatia de nod in gat, dureri abdominale, greata, cefalee, ameteala, senzatie de teama, tremuraturi sau contracturi musculare, nervozitate, oboseala, furnicaturi ori arsuri la nivelul bratelor, degetelor, buzelor sau fetei, frisoane alternand cu senzatia de caldura, senzatia de lesin iminent mergand chiar pana la lesin.

* Cititi aici sentinta civila pronuntata de TMB – Sectia a V-a civila