Tribunalul Uniunii Europene (TUE) a pus-o la pamant pe presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (foto stanga).

TUE a anulat miercuri, 14 mai 2025, decizia prin care, la 15 noiembrie 2022, CE a refuzat sa puna la dispozitia jurnalistei Matina Stevi (Matina Stevis-Gridneff) de la ziarul american The New York Times celebrul schimb de SMS-uri dintre Ursula si presedintele-director general al Pfizer, Alfred Bourla (foto dreapta) – schimb derulat intre 1 ianuarie 2021 si 11 mai 2022 si despre care presa a tot scris ca are legatura cu contractul dintre Comisie si Pfizer privind livrarea de vaccinuri asa-zise anti-COVID. Executivul comunitar a pretextat ca „nu detine niciun document care sa corespunda descrierii care figureaza in respectiva cerere”.

La randul lui, Tribunalul UE a stabilit ca aceasta explicatie este implauzibila.

Americanii n-au fost curajosi pana la capat

Totusi, remarcam ca instanta europeana nu a dispus si obligarea Comisiei Europene la publicarea schimbului de SMS-uri dintre Ursula von der Leyen si Alfred Bourla. Motivul il gasim in partea introductiva a hotararii TUE: reclamantii (Matina Stevi si The New York Times Company) au cerut doar anularea hotararii care contine refuzul CE, nu si obligarea executivului comunitar la comunicarea mesajelor-text.

Iata principalele pasaje din hotararea TUE (cauza nr. T-36/23):

„1 Prin actiunea intemeiata pe articolul 263 TFUE, reclamantele, doamna Matina Stevi si The New York Times Company, solicita anularea Deciziei C(2022) 8371 final a Comisiei Europene din 15 noiembrie 2022, adoptata in temeiul articolului 4 din Dispozitiile privind punerea in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Editie speciala, 01/vol. 3, p. 76), in privinta unei cereri de acces la toate mesajele text dintre presedinta Comisiei si presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer trimise in perioada 1 ianuarie 2021-11 mai 2022 (denumita in continuare „decizia atacata”).

Istoricul cauzei

2 Prin e-mailul din 11 mai 2022, doamna Stevi, ziarista angajata la cotidianul The New York Times, a solicitat Comisiei, in temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, accesul la toate mesajele text dintre presedinta Comisiei si presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer trimise in perioada 1 ianuarie 2021-11 mai 2022. Aceasta cerere a fost inregistrata la 12 mai 2022 cu numarul GESTDEM 2022/2678 (denumita in continuare „cererea initiala”).

3 La 28 iunie 2022, neprimind niciun raspuns din partea Comisiei in termenul prevazut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, reprezentanta reclamantelor a formulat o prima cerere de confirmare a accesului la documente, in temeiul articolului 7 alineatul (4) din regulamentul mentionat, „in numele doamnei Matina Stevi, actionand pentru The New York Times [Company]”.

4 Prin scrisoarea din 20 iulie 2022, adresata doamnei Stevi, Comisia a raspuns la cererea initiala si a aratat ca nu este in masura sa ii dea curs, deoarece nu detine documente care sa corespunda descrierii care figureaza in cererea mentionata.

5 Prin scrisoarea din 9 august 2022, reprezentanta reclamantelor a formulat, in temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, „in numele [doamnei] Stevi, actionand pentru The New York Times [Company]”, o a doua cerere de confirmare a accesului la documente (denumita in continuare „cererea de confirmare”), care a fost inregistrata de Comisie in aceeasi zi.

6 Prin e-mailul din 31 august 2022, Comisia a informat-o pe doamna Stevi ca cererea de confirmare este in continuare in curs de solutionare si ca, in aplicarea articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, este necesar sa prelungeasca termenul de solutionare a acesteia cu 15 zile lucratoare, si anume pana la 21 septembrie 2022.

7 Prin e-mailul din 21 septembrie 2022, Comisia a informat-o pe doamna Stevi ca s-a finalizat examinarea cererii de confirmare, dar ca proiectul sau de decizie trebuie sa mai primeasca aprobarea serviciului sau juridic, asigurand-o totodata ca ii va transmite un raspuns in cel mai scurt timp.

8 La 16 noiembrie 2022, Comisia a transmis doamnei Stevi decizia atacata, prin care i-a indicat ca nu este in masura sa dea curs cererii initiale deoarece nu detine niciun document care sa corespunda descrierii care figureaza in respectiva cerere.

Concluziile partilor

9 Reclamantele solicita Tribunalului:

– anularea deciziei atacate;

– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.

10 Comisia solicita Tribunalului:

– respingerea actiunii;

– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata. (...)

Cu privire la temeinicia motivului

– Consideratii introductive

36 Trebuie amintit ca, astfel cum reiese din articolul 1 din Regulamentul nr. 1049/2001 interpretat in special in lumina considerentului (4) al aceluiasi regulament, acesta urmareste sa confere cel mai mare efect posibil dreptului de acces public la documentele detinute de institutii si ca, potrivit considerentului (11) al regulamentului mentionat, „[i]n principiu, publicul ar trebui sa aiba acces la toate documentele institutiilor”.

37 Orice refuz al accesului la documente solicitate unei institutii a Uniunii Europene poate face obiectul unei contestatii pe cale judiciara. Acest lucru este valabil indiferent de motivul invocat pentru a refuza acest acces. Orice alta solutie ar face imposibil controlul care trebuie exercitat de instanta Uniunii asupra temeiniciei unei decizii de refuz al accesului la documentele institutiilor, intrucat ar fi suficient ca institutia in cauza sa afirme ca un document nu exista pentru a se sustrage oricarui control jurisdictional. Prin urmare, trebuie sa se constate ca inexistenta unui document la care se solicita accesul sau imprejurarea ca acesta nu s-ar afla in posesia institutiei in cauza nu determina inaplicabilitatea principiului transparentei si a dreptului de acces la documente. Institutia in cauza trebuie, dimpotriva, sa raspunda solicitantului si sa justifice eventual in fata instantei refuzul accesului pentru acest motiv (a se vedea Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 35 si jurisprudenta citata).

38 Pe de alta parte, exercitarea dreptului de acces presupune in mod necesar pentru orice persoana interesata ca documentele solicitate sa existe si sa fie detinute de institutia vizata, chiar daca dreptul de acces la documente nu poate fi invocat pentru a obliga institutia sa creeze un document care nu exista. In plus, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, atunci cand o institutie afirma ca un document nu exista in cadrul unei cereri de acces, inexistenta acestui document este prezumata, in conformitate cu prezumtia de veridicitate aferenta acestei declaratii (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 36 si jurisprudenta citata, Hotararea din 24 martie 2021, BK/EASO, T-277/19, nepublicata, EU:T:2021:161, punctul 60 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 15 martie 2023, Basaglia/Comisia, T-597/21, nepublicata, EU:T:2023:133, punctul 25 si jurisprudenta citata).

39 Cu toate acestea, o asemenea prezumtie poate fi rasturnata prin orice mijloace, pe baza unor indicii pertinente si concordante prezentate de solicitantul accesului. Aceasta prezumtie trebuie aplicata prin analogie in ipoteza in care institutia declara ca nu se afla in posesia documentelor solicitate (a se vedea Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 37 si jurisprudenta citata).

40 In cazul in care aceasta prezumtie este rasturnata, iar Comisia nu se mai poate prevala de ea, ii revine sarcina de a dovedi inexistenta sau nedetinerea documentelor solicitate, furnizand explicatii plauzibile care sa permita stabilirea motivelor unei asemenea inexistente sau nedetineri (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 49 si jurisprudenta citata).

41 In plus, dreptul de acces la documente impune institutiilor sa faca tot posibilul pentru a facilita exercitarea efectiva a acestui drept. Aceasta exercitare presupune ca institutiile in cauza sa procedeze, in cea mai mare masura posibila si intr-un mod nearbitrar si previzibil, la intocmirea si la pastrarea documentatiei privind activitatile lor (a se vedea Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 38 si jurisprudenta citata).

– Cu privire la rasturnarea prezumtiei de inexistenta

42 In speta, in decizia atacata, Comisia a aratat ca nu este in masura sa dea curs cererii de acces la documente mentionata deoarece nu detine niciun document care sa corespunda descrierii care figureaza in cererea mentionata.

43 Trebuie sa se sublinieze insa ca din explicatiile furnizate de Comisie ca raspuns la o intrebare pe care Tribunalul i-a adresat-o in cadrul unei masuri de organizare a procedurii reiese ca ea „nu dezminte faptul ca au fost trimise mesaje text intre presedinta Comisiei si [presedintele-director] general al [intreprinderii farmaceutice] Pfizer in cursul contactelor pe care le-au avut in primele luni ale anului 2021”, mergand pana la a afirma ca „nu [a] negat niciodata acest fapt”.

44 In sedinta, Comisia nici nu a confirmat, nici nu a infirmat existenta acestui schimb de mesaje text in trecut si nu a putut decat sa presupuna ca acest schimb a putut avea loc. In acest sens, Comisia a sustinut ca nu stie daca documentele solicitate au existat intr-adevar intrucat nu le detine. In plus, Comisia a aratat de asemenea ca, intrucat presedinta sa si presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer au un program incarcat si intalniri programate in mod obisnuit de secretariatul, asistentii sau angajatii lor, in contextul special al pandemiei de COVID-19, ei nu au avut posibilitatea sa recurga la aceasta cale, ci si-au trimis mesaje text pentru a-si organiza si planifica discutiile orale.

45 In aceste imprejurari, trebuie sa se constate ca raspunsurile Comisiei se intemeiaza fie pe supozitii, fie pe informatii oscilante sau imprecise.

46 Cu toate acestea, nu este mai putin adevarat ca, in pofida acestor imprecizii, Comisia sustine ca nu detine documentele solicitate, astfel incat revine reclamantelor sarcina de a prezenta indicii pertinente si concordante care sa permita rasturnarea prezumtiei de nedetinere a acestor documente, conform jurisprudentei citate la punctele 38 si 39 de mai sus.

47 In aceasta privinta, expresia „posesie” sau „detinere” nu se poate limita la posesia sau la detinerea de documente de catre institutie la momentul la care aceasta raspunde la cererea de confirmare, dat fiind ca exercitarea dreptului de acces la un document ar fi lipsita de obiect daca institutia in cauza ar putea, pentru a se sustrage de la obligatiile sale, sa se limiteze la a sustine ca documentele solicitate nu au putut fi gasite.

48 Prin urmare, trebuie sa se verifice in speta daca reclamantele au prezentat indicii pertinente si concordante care sa demonstreze ca, la un moment dat, Comisia s-a aflat in posesia mesajelor text solicitate, ceea ce echivaleaza, avand in vedere afirmatiile Comisiei, cu a verifica daca asemenea documente au putut exista.

49 In acest sens, in primul rand, reclamantele arata ca existenta documentelor solicitate a fost dezvaluita de articolul publicat in The New York Times la 28 aprilie 2021 si redactat pe baza interviurilor pe care doamna Stevi le-a realizat cu presedinta Comisiei si cu presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer.

50 Reiese in special din articolul de presa sus-mentionat ca, „timp de o luna, [presedinta Comisiei a] comunicat prin mesaje text si apeluri telefonice cu presedintele-director general al [intreprinderii farmaceutice] Pfizer”.

51 Pe de alta parte, rezulta de asemenea din articolul de presa mentionat ca „[presedinta Comisiei] si [presedintele-director general al companiei farmaceutice Pfizer] au avut un prim contact in ianuarie [2021], atunci cand [presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer] a trebuit sa explice motivul pentru care intreprinderea sa a trebuit sa intrerupa temporar aprovizionarea cu vaccinuri [in Uniune] in timp ce isi moderniza instalatiile de productie din Belgia”. Acest articol de presa precizeaza in plus ca, „[i]n timp ce lucrarile de imbunatatire a uzinei belgiene se desfasurau relativ usor, discutiile dintre [presedinta Comisiei] si [presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer] au continuat, astfel cum au raportat cei doi cu ocazia interviurilor pe care le-au acordat [cotidianului] The New York Times”. In plus, din acelasi articol de presa reiese ca „[a]ceste apeluri au condus la o serie de acorduri intre Uniune […] si intreprinderile [farmaceutice Pfizer si BioNTech]”. In sfarsit, din articolul de presa mentionat rezulta de asemenea ca presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer a declarat ca a „stabilit o legatura cu [presedinta Comisiei]”.

52 In al doilea rand, reclamantele apreciaza ca existenta documentelor solicitate este confirmata si de interviurile pe care doamna Stevi le-a realizat cu presedinta Comisiei si cu presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer.

53 In aceasta privinta, rezulta in special din transcrierea interviului pe care doamna Stevi l-a avut cu presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer ca acesta a declarat ca, „[f]ara a intampina dificultati […], [presedinta Comisiei si el] au inceput sa lucreze din ce in ce mai [des]”, ca „[presedinta Comisiei] i-a [trimis] [numarul] sau de telefon”, ca „[puteau] discuta daca [Comisia] avea intrebari” si ca „[ei] si-au trimis mesaje text [atunci cand au avut] aspecte de abordat”. Pe de alta parte, presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer a aratat ca „[f]aptul de a sti ca pot fi contactati [si ca presedinta Comisiei] il putea contacta i-a oferit [presedintei Comisiei] un mare reconfort si ca ea avea posibilitatea de a-l recontacta cu privire la cererile sale”. In sfarsit, presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer a declarat ca „ceea ce era foarte diferit in raport cu [presedinta Comisiei] era ca au dezvoltat o grad de incredere ridicat datorita caruia puteau avea discutii aprofundate”.

54 In plus, din interviul pe care doamna Stevi l-a avut cu presedinta Comisiei rezulta ca, in raspuns la o intrebare adresata de doamna Stevi cu privire la aspectul daca a existat „un apel telefonic […] sau un e-mail in aceasta perioada care i-ar fi ramas in memorie ca un punct de cotitura in modul in care a gestionat situatia”, presedinta Comisiei a mentionat existenta unor contacte cu presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer si a apreciat „reactia personala” a acestuia.

55 In al treilea rand, reclamantele apreciaza ca Raportul special al Curtii de Conturi Europene privind achizitionarea de vaccinuri de catre Uniune in contextul pandemiei de COVID-19 confirma procesul informal de negociere purtat cu ocazia negocierii contractelor in materia vaccinurilor in cadrul pandemiei de COVID-19, astfel cum a fost descris de presedinta Comisiei si de presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer in interviurile pe care le-au avut cu doamna Stevi. In aceasta privinta, reclamantele arata ca Curtea de Conturi a efectuat o evaluare a negocierii contractelor mentionate si a constatat ca, in speta, Comisia nu a furnizat nicio informatie cu privire la negocierile preliminare in vederea incheierii contractelor sus-mentionate, precum calendarul negocierilor, procesele-verbale ale discutiilor si detaliile privind termenele si conditiile convenite.

56 Reiese in special din raportul sus-mentionat ca, „[i]n martie 2021, presedinta Comisiei a purtat negocieri preliminare pentru un contract cu Pfizer/BioNTech”. Pe de alta parte, Curtea de Conturi arata in raportul sau ca „[ea] nu a primit nicio informatie cu privire la negocierile preliminare pentru cel mai important contract al [Uniunii]”.

57 In speta, din ansamblul acestor indicii rezulta ca reclamantele au prezentat elemente pertinente si concordante care descriu existenta unor schimburi, in special de mesaje text, intre presedinta Comisiei si presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer, in cadrul achizitionarii de vaccinuri de catre Comisie de la intreprinderea mentionata in contextul pandemiei de COVID-19.

58 Din cele de mai sus rezulta ca reclamantele au reusit sa rastoarne prezumtia inexistentei si, pe cale de consecinta, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 48 de mai sus, a nedetinerii documentelor solicitate.

– Cu privire la explicatiile furnizate de Comisie

59 Trebuie amintit ca exercitarea efectiva a dreptului de acces la documente, care decurge din imperativul transparentei, presupune ca institutiile in cauza sa procedeze, in cea mai mare masura posibila si in mod nearbitrar si previzibil, la intocmirea si la pastrarea documentatiei privind activitatile lor. Cu alte cuvinte, din dreptul de acces la documentele detinute de institutia in cauza rezulta ca aceasta are obligatia de a asigura si pastrarea lor in timp, legata de obligatia de buna administrare consacrata la articolul 41 din carta, fara a aduce atingere, desigur, altor conditii de drept aplicabile, precum cele referitoare la protectia datelor (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-433/17, EU:T:2019:632, punctul 47 si jurisprudenta citata). De asemenea, obligatia de diligenta, care este inerenta principiului bunei administrari si care impune administratiei Uniunii sa actioneze cu atentie si cu prudenta in relatiile sale cu publicul, presupune ca administratia mentionata sa efectueze cautari ale documentele la care se solicita accesul cu maxima diligenta pentru a inlatura indoielile existente si pentru a clarifica situatia (a se vedea prin analogie Hotararea din 4 aprilie 2017, Ombudsmanul/Staelen, C-337/15 P, EU:C:2017:256, punctele 34 si 114).

60 In consecinta, dupa cum reiese din cuprinsul punctului 40 de mai sus, atunci cand Comisia nu se mai poate prevala de prezumtia de veridicitate a declaratiei sale, potrivit careia nu se afla in posesia documentelor solicitate, ea este obligata, in temeiul principiului transparentei si al obligatiei de diligenta care inspira dreptul de acces la documente si implica faptul ca administratia Uniunii actioneaza cu atentie si cu prudenta, sa furnizeze explicatii plauzibile care sa permita solicitantului accesului, precum si Tribunalului, sa inteleaga motivul pentru care nu s-au putut gasi documentele solicitate.

61 In speta, din decizia atacata reiese ca Comisia a indicat ca nu se afla in posesia documentelor solicitate in pofida unor noi cautari temeinice. Ea a constatat in aceasta privinta ca Regulamentul nr. 1049/2001 nu poate fi invocat pentru a obliga o institutie sa creeze un document care nu exista. In plus, Comisia a mentionat articolul 3 litera (a) din regulament, care defineste notiunea de „document” in sensul acestui regulament, precum si articolul 7 alineatul (1) din Decizia (UE) 2021/2121 a Comisiei din 6 iulie 2020 privind gestionarea evidentelor si arhivele (JO 2021, L 430, p. 30), din care reiese ca „[d]ocumentele [Comisiei] se inregistreaza in cazul in care contin informatii importante care nu sunt de scurta durata sau in cazul in care pot implica masuri sau actiuni subsecvente din partea Comisiei sau a unuia dintre departamentele acesteia”. Comisia a aratat ca mesajele text ar fi fost inregistrate daca ar fi indeplinit criteriile prevazute la articolul 7 alineatul (1) din Decizia 2021/2121. Aceasta a precizat ca nu a putut fi identificat niciun document care sa intre in sfera cererii de acces la documente. Prin urmare, Comisia a conchis ca nu este in masura sa acorde acces la documentele solicitate intrucat nu detine niciun document care sa corespunda cererii de acces.

62 In primul rand, Comisia s-a limitat in decizia atacata sa indice ca, in pofida unor noi cautari temeinice, nu a putut identifica niciun document care sa faca obiectul cererii de acces la documente, fara a preciza sfera sau modalitatile acestor cautari. In fapt, ea nu a precizat in decizia atacata ce tipuri de cautari ar fi fost efectuate, nici locurile eventuale de stocare a documentelor care ar fi fost consultate.

63 Ca raspuns la o intrebare scrisa adresata de Tribunal, Comisia a aratat ca declaratia din decizia atacata, potrivit careia a efectuat „o noua cautare temeinica”, insemna ca a efectuat cautari suplimentare fata de cele efectuate in urma cererii initiale. In plus, ea a aratat ca, initial, cautarile s-au realizat in dosarele referitoare la negocierea contractelor privind achizitionarea de vaccinuri de catre Comisie in cadrul pandemiei de COVID-19, dar ca, dat fiind ca aceste cautari nu au dat rezultate, secretariatul sau general a intrat in contact cu cabinetul presedintei Comisiei. Acesta din urma a verificat mai intai, pe de o parte, daca documentele solicitate au fost inregistrate intr-un anumit dosar relevant si, pe de alta parte, daca asemenea documente puteau eventual sa existe in afara sistemului de gestionare a evidentelor Comisiei.

64 Pe de alta parte, in anexa la duplica, Comisia a prezentat o declaratie a sefului de cabinet al presedintei sale care arata ca „cabinetul [acesteia] nu detine niciun document care sa intre in sfera cererii de acces formulate de reclamante”.

65 In aceasta privinta, este necesar sa se arate ca, in sedinta, Comisia a indicat ca nu este in masura sa precizeze care sunt locurile de stocare a documentelor care au fost examinate de cabinetul presedintei sale. In plus, Comisia nu a furnizat nicio indicatie cu privire la locurile care nu au legatura cu sistemul de gestionare a documentelor care ar fi fost consultate. In sfarsit, Comisia nu a precizat daca cabinetul presedintei sale a efectuat o cautare a documentelor solicitate in telefonul sau telefoanele mobile puse la dispozitia presedintei sau daca acestea au fost luate in considerare cu ocazia cautarilor efectuate in urma cererii initiale si a cererii de confirmare.

66 Intrebata cu privire la acest aspect in sedinta, Comisia a afirmat ca nu este in masura sa prezinte elemente noi in ceea ce priveste cautarile efectuate si nici macar sa precizeze modul in care s-au desfasurat acestea si daca presedinta Comisiei a fost intrebata cu privire la existenta documentelor solicitate.

67 Comisia sustine insa ca modalitatile de cautare a documentelor solicitate nu au nicio incidenta asupra problemei daca ea detinea sau nu aceste documente. Totusi, in lipsa unor explicatii precise cu privire la modul in care au fost cautate documentele solicitate, institutia in cauza nu isi indeplineste obligatia de a furniza explicatii plauzibile cu privire la nedetinere documentelor existente in trecut (a se vedea in acest sens Hotararea din 28 octombrie 2020, Dehousse/Curtea de Justitie a Uniunii Europene, T-857/19, nepublicata, EU:T:2020:513, punctul 97).

68 In consecinta, explicatiile prezentate de Comisie atat in decizia atacata, cat si in cadrul prezentei proceduri in ceea ce priveste cautarile efectuate pentru a gasi documentele solicitate nu sunt suficiente pentru a explica in mod credibil motivele pentru care nu s-au putut gasi aceste documente.

69 In al doilea rand, Comisia constata in decizia atacata ca Regulamentul nr. 1049/2001 nu poate fi invocat pentru a obliga o institutie sa creeze un document care nu exista, sugerand astfel posibilitatea ca aceste documente sa nu existe sau sa nu mai existe, fara a preciza totusi motivele unei asemenea inexistente.

70 Ca raspuns la o intrebare scrisa a Tribunalului, Comisia a indicat, in ceea ce priveste mesajele text, ca acest tip de comunicari, spre deosebire de e-mailurile care au fost trimise in cadrul Comisiei, nu sunt sterse in mod automat dupa o perioada rezonabila, ci ca persoana vizata le poate sterge manual. Totusi, Comisia nu a indicat daca mesajele text solicitate au fost sau nu sterse.

71 In plus, ca raspuns la o alta intrebare scrisa pe care i-a adresat-o Tribunalul, Comisia a semnalat ca telefoanele mobile ale comisarilor sunt in mod obligatoriu inlocuite, din motive de securitate, dupa o perioada rezonabila de utilizare. Cu toate acestea, Comisia nu a confirmat daca telefonul sau telefoanele mobile puse la dispozitia presedintei sale au fost inlocuite de la depunerea cererii de acces la documente sau daca au fost inlocuite intre cautarile efectuate in urma cererii initiale si a cererii de confirmare. Intrebata cu privire la acest aspect in sedinta, Comisia a afirmat ca prezuma ca telefonul mobil al presedintei sale a fost inlocuit de la introducerea cererii initiale, intrucat exista o norma obligatorie pentru motive de securitate. Pe de alta parte, ea a aratat ca presupune ca telefonul mobil pus in prezent la dispozitia presedintei sale nu este acelasi cu cel de care dispunea aceasta in aprilie 2021, dar ca nu poate confirma daca continutul acestui nou telefon mobil corespunde sau nu cu cel al vechiului telefon mobil.

72 Astfel, este imposibil sa se stabileasca cu certitudine, pe de o parte, daca mesajele text solicitate exista inca sau daca au fost sterse si daca o asemenea stergere a avut loc eventual in mod voluntar sau automat si, pe de alta parte, daca telefoanele mobile ale presedintei Comisiei au fost inlocuite si, in acest caz, ce s-a intamplat cu aceste aparate sau daca au fost verificate in urma cererii initiale si a cererii de confirmare.

73 In aceste imprejurari, explicatiile Comisiei, care se intemeiaza pe supozitii, nu pot fi considerate plauzibile.

74 In al treilea rand, decizia atacata face trimitere la articolul 7 alineatul (1) din Decizia 2021/2121, urmat de constatarea ca „mesajele text ar fi fost inregistrate in cazul in care ar fi continut informatii importante care nu sunt de scurta durata sau in cazul in care ar fi putut implica masuri sau actiuni subsecvente din partea Comisiei sau a unuia dintre departamentele sale in conformitate cu regulile sale in materia inregistrarii documentelor”.

75 Trebuie aratat ca decizia atacata nu precizeaza in mod explicit daca documentele solicitate nu se afla in posesia Comisiei pentru ca nu au fost inregistrate in sistemul sau de gestionare a evidentelor. Pe de alta parte, aceasta nu indica in mod univoc nici daca documentele solicitate nu au fost inregistrate deoarece nu erau importante, erau de scurta durata si nu puteau implica actiuni subsecvente din partea Comisiei sau a unuia dintre departamentele sale.

76 Comisia a aratat numai in inscrisurile sale si in sedinta ca mesajele text solicitate nu contineau informatii importante sau care nu sunt de scurta durata ori care sa poata implica actiuni subsecvente din partea sa ori a departamentelor sale, ceea ce ar explica faptul ca, in cadrul cautarilor efectuate in urma cererii initiale si a cererii de confirmare, nu a fost identificat niciun mesaj text la care se refera cererea de acces la documente formulata de doamna Stevi.

77 Comisia sustine ca este imposibil din punct de vedere material sa se inregistreze si sa se pastreze toate documentele pe care le intocmeste si pe care le primeste, tinand seama de numarul mare de fisiere numerice care sunt generate de activitatile sale zilnice, si ca, prin urmare, in conformitate cu politica sa interna de gestionare a evidentelor, sunt inregistrate si pastrate numai documentele care contin informatii importante care nu sunt de scurta durata sau care pot implica actiuni subsecvente.

78 In aceasta privinta, Comisia a indicat in sustinerea argumentatiei sale, in sedinta, ca, in cauza in care s-a pronuntat Hotararea din 13 noiembrie 2024, Kargins/Comisia (T-110/23, nepublicata, EU:T:2024:805), Tribunalul a aratat ca, desi exercitarea efectiva a dreptului de acces la documente presupune ca institutiile in cauza sa pastreze, in cea mai mare masura posibila si in mod nearbitrar si previzibil, documentatia privind activitatile lor, comunicarile interne si proiectele referitoare la documente precum o scrisoare nu pot avea in sine o importanta sau o natura extraordinara care sa justifice inregistrarea si pastrarea lor.

79 Trebuie amintit, dupa cum reiese din cuprinsul punctului 41 de mai sus, ca exercitarea efectiva a dreptului de acces la documente presupune ca institutiile in cauza sa procedeze, in cea mai mare masura posibila si in mod nearbitrar si previzibil, la intocmirea si la pastrarea documentatiei referitoare la activitatile lor. Astfel, institutiile nu pot priva de continut dreptul de acces la documentele pe care le detin prin neinregistrarea documentatiei referitoare la activitatile lor (a se vedea in acest sens Hotararea din 25 septembrie 2024, Herbert Smith Freehills/Comisia, T-570/22, nepublicata, EU:T:2024:644, punctul 76).

80 De altfel, faptele din prezenta cauza se disting de cele din cauza in care s-a pronuntat Hotararea din 13 noiembrie 2024, Kargins/Comisia (T-110/23, nepublicata, EU:T:2024:805). Astfel, pe de o parte, reclamanta din cauza sus-mentionata nu a reusit sa rastoarne prezumtia de inexistenta a documentelor solicitate, spre deosebire de reclamantele din prezenta cauza (a se vedea punctul 57 de mai sus).

81 Pe de alta parte, in speta, Comisia nu a expus motivul pentru care a ajuns la concluzia ca nu se poate considera ca mesajele text intre presedinta sa si presedintele-director general al intreprinderii farmaceutice Pfizer trimise in contextul achizitionarii de vaccinuri de catre aceasta institutie in cadrul pandemiei de COVID-19 contin informatii importante care nu sunt de scurta durata ori care pot implica actiuni subsecvente din partea sa ori din partea unuia dintre departamentele sale, privind un subiect referitor la politicile, activitatile si deciziile care tin de competenta sa.

82 In orice caz, chiar presupunand ca asemenea mesaje nu ar fi continut informatii importante care nu sunt de scurta durata sau care pot implica actiuni subsecvente din partea sa ori din partea unuia dintre departamentele sale care sa justifice inregistrarea lor si, prin urmare, pastrarea lor, totusi Comisia ar fi trebuit sa furnizeze explicatii plauzibile care sa permita sa se ajunga la aceasta concluzie.

83 Or, cu privire la acest din urma aspect, pe de o parte, trebuie sa se constate ca Comisia nu se poate prevala numai de lipsa inregistrarii in sistemul sau de gestionare a documentelor solicitate pentru a demonstra ca nu detine documentele respective, fara nicio alta explicatie. Pe de alta parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 62-73 de mai sus, explicatiile Comisiei cu privire la ce s-a intamplat cu documentele care au existat sau ar fi trebuit sa existe in trecut sunt intemeiate pe supozitii sau pe afirmatii imprecise si, prin urmare, nu pot fi considerate plauzibile.

– Concluzie

84 In consecinta, trebuie sa se constate ca, in decizia atacata, Comisia nu a furnizat nicio explicatie plauzibila care sa permita sa se inteleaga motivul pentru care nu a putut gasi documentele solicitate. Explicatiile date de Comisie ca raspuns la intrebarile adresate in cadrul unei masuri de organizare a procedurii si reiterate in cursul sedintei, presupunand ca sunt pertinente pentru aprecierea legalitatii deciziei atacate, nu indeplinesc nici ele cerintele necesare, din moment ce nu permit sa se cunoasca ceea ce s-a intamplat in concret cu documentele solicitate.

85 Intrucat prezumtia de inexistenta a documentelor solicitate a fost rasturnata, revenea Comisiei sarcina, dupa cum reiese din cuprinsul punctului 40 de mai sus, de a furniza o explicatie plauzibila care sa permita sa se inteleaga motivul pentru care nu a putut gasi documentele solicitate, care ar fi trebuit sa fi existat in trecut, dar care nu mai existau la data cererii de acces la documente sau cel putin nu au putut fi gasite. Or, dupa cum rezulta din examinarea precedenta, in esenta, Comisia s-a limitat sa indice ca nu detinea documentele solicitate. In aceste conditii, trebuie sa se conchida ca, in speta, Comisia nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin cu prilejul solutionarii cererii de acces la documente, astfel cum au fost amintite la punctul 59 de mai sus, si a incalcat, asadar, principiul bunei administrari prevazut la articolul 41 din carta”.

* Cititi aici intreaga hotarare a Tribunalului Uniunii Europene