Judecatori impartiali sau simpli agenti ai Statului?

La art. 124, alin.3, Constitutia Romaniei prevede ca magistratii sunt independenti. Si punctum! Independenta magistratilor se refera, bineinteles, la celelalte puteri in Stat, respectiv la Puterea Legislativa si Puterea Adminstrativa. Cu alte cuvinte, judecatorii nu pot fi influentati nici de Parlament, nici de Guvern. Specialistii sustin ca, intr-o democratie, principiul separatiei puterilor in stat prevede, in esenta, ca cel care da legea este diferit de cel care o aplica si de acela care verifica daca aceasta a fost corect aplicata. Asadar, separatia puterilor in stat este un principiu propriu guvernarilor democratice, nu al celor din tarile conduse autoritar, dictatorial sau cu guverne militare. Dupa interventiile premierului si mai recent, dupa urecheala aplicata de Traian Basescu judecatorilor in fata natiunii ne putem pune cateva intrebari. Mai este Romania un stat democratic, de drept, guvernat de principiul separatiei puterilor? Este puterea judecatoreasca cu adevarat independenta? Actul de justitie este rezultatul exclusiv al analizei situatiei de fapt de catre judecator sau exista influente externe si interioare, care il altereaza?

Daca ne uitam in gura primului ministru Emil Boc, lucrurile stau cam asa: judecatorii sunt platiti de la bugetul de stat. Deci sunt simpli bugetari, aflati pe acelasi palier cu functionarii din sistemul administrativ, politistii, etc. Ce implica faptul ca sunt platiti de la bugetul de stat? In primul rand, situatia lor materiala (cu toate implicatiile care decurg din aceasta) este la dispozitia puterii legislative, care stabileste sistemul de salarizare al bugetarilor, asa cum a reiesit cu claritate in timpul asa-zisului protest al magistratilor, care aveau revendicari salariale. in al doilea rand, in litigiile in care statul este actionar, (autoritati-administrative sau pui ai statului - companii la care statul detine controlul), magistratul se afla intr-o situatie de incompatibilitate, deoarece nu mai exista garantia, mai presus de orice dubiu, a impartialitatii acestuia. Pai cum sa dea judecatorul o hotarare impotriva Statului care il plateste? La randul sau, justitiabilului nu mai poate avea incredere in actul de justitie, in conditiile in care, cel care imparte dreptatea, este salariatul uneia dintre parti.

Unii ar raspunde ca magistratii nu au raporturi de munca cu Statul, ca salariile, chiar daca sunt primite de la buget, nu creeaza o legatura directa cu platitorul. Sofisme si nimic mai mult ! Raporturile magistrat-Stat exista fara doar si poate ca urmare a platii sumelor de bani, lunar, pe stat (salariu sau indemnizatie). O dovada incontestabila in acest sens este si faptul ca, nemultumiti de cuantumul salariilor, magistratii au dat in judecata Statul la Sectia de litigii de munca, si nu la Sectia civila a instantelor. Declaratiile conducerii Consiliului Superior al Magistraturii (la acea data), cum ca protestul ar fi o luare de pozitie in sensul apararii independetei magistratilor, nu schimba adevarata natura a protestelor. Nimic altceva decat o greva a salariatului, cu revendicari fata de angajator. Singura problema fiind de natura salariala, nu cea aparenta, principiala, vezi Doamne se urmarea sustinerea independentei magistratului. Ca dovada, imediat ce au fost rezolvate pretentiile pecuniare, protestul a incetat. Ulterior, nu s-au mai invocat nici una dintre celelalte sustineri.

La ordinul lui Boc

Nu vrem sa demonstram ca pretentiile salariale ar fi fost neintemeiate, ci doar ca magistratii se afla in Romania intr-un raport permanent de subordonare fata de Stat. Statul platitor de salarii inseamna Parlament si Guvern, iar acest raport direct este de natura sa vicieze actul de justitie. Situatia este cunoscuta si acceptata de toti jucatorii: atat Guvernul, cat si Parlamentul, dar si judecatorii. Astfel, Guvernul isi permite sa conditioneze plata salariilor magistratilor de modalitatea in care acestia din urma pronunta solutii, iar Parlamentul legifereaza golind de continut hotararile judecatoresti pronuntate. Numai asa s-a ajuns ca Traian Basescu sa urecheze judecatorii in fata natiunii, pentru ca dau prea multe solutii impotriva Statului roman. Cand premierul Emil Boc se intalneste cu magistratii si le atrage atentia ca, daca vor da hotarari prin care Statul sa fie obligat la despagubiri, nu vor mai avea de unde sa isi ia salariile, nu numai ca le transmite un semnal. Le da un ordin. Judecatorii, la randul lor, actioneaza in consecinta. Urmarile nu s-au lasat asteptate. Dupa protestul magistratilor si conversatiile avute cu Boc, numarul despagubirilor acordate prin hotarari judecatoresti a scazut semnificativ. Pentru ca, nu-i asa, o sentinta poate fi motivata, la fel de bine, si intr-un sens si in celalalt.

Ca se poate si altfel, o demonstreaza scurta perioada in care Monica Macovei a fost ministrul Justitiei, cand presiunea persoanelor de sorginte comunista in sistem scazuse, iar hotararile judecatoresti de retrocedare si despagubire se inmultisera. Dupa plecarea ex-ministrei, situatia a revenit la cea anterioara. In prezent, restituirile au stagnat sau au fost respinse. Curtea de Casatie a admis chiar un recurs in interesul legii, prin care stabilea ca revendicarile proprietarilor deposedati abuziv sunt inadmisibile.

Se poate vorbi in aceasta situatie de o lipsa de impartialitate, de unde si incompatibilitatea judecatorilor in spetele implicand Statul? Desigur. Pana cand legea nu va prevede astfel de incompatibilitati, magistratii vor continua sa actioneze ca simplii agenti ai Statului. Nimic altceva.