Precedent extrem de periculos pentru libertatea presei si libertatea de exprimare. A fost comis prin sentința prin care judecatoarea Denisa Florina Lazar de la Tribunalul Bucuresti a dispus obligarea jurnalistului Victor Ciutacu (foto) la plata unor daune morale vadit exagerate, de 1 milion lei, catre vicepremierul Oana Gheorghiu din Guvernul Bolojan (co-fondatoare a Asociatiei Daruieste Viata), catre Carmen Uscatu (co-fondatoare a Asociatiei Daruieste Viața) si catre Asociatia Daruiește Viata. Instanța nu doar ca l-a obligat pe Ciutacu sa achite niste daune uriase, dar cuantumul acestora a fost fix cat au cerut reclamentele. Iar totul s-a intamplat printr-o sentinta care practic este nemotivata, in care judecatoarea Lazar nu a explicat modul concret in care Ciutacu le-ar fi prejudiciat pe reclamante.

Lumea Justitiei publica in exclusivitate sentinta civila nr. 605 din 30 aprilie 2026, pronuntata in dosarul 16198/3/2024, prin care judecatoarea Denisa Florina Lazar de la Tribunalul Bucuresti a admis actiunile formulate de Asociatia Daruieste Viata, Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu impotriva jurnalistilor Victor Ciutacu, Janos Korpos, Liviu Alexa, Iosefina Pascal si impotriva SC RTV HD SRL (Romania TV).

In total, reclamantele au primit drept daune morale o sumă uriasa, de 3,1 milioane lei, impartita dupa cum urmeaza:

Victor Ciutacu, în solidar cu SC RTV HD SRL:

-500.000 lei catre Asociatia Daruieste Viata;

-250.000 lei catre Oana Gheorghiu;

-250.000 lei catre Carmen Uscatu.

Janos Korpos, in solidar cu SC RTV HD SRL:

-500.000 lei catre Asociatia Daruieste Viata;

-250.000 lei catre Oana Gheorghiu;

-250.000 lei catre Carmen Uscatu.

Liviu Alexa:

-500.000 lei catre Asociatia Daruieste Viata;

-250.000 lei catre Oana Gheorghiu;

-250.000 lei catre Carmen Uscatu.

Iosefina Pascal:

-50.000 lei catre Asociatia Daruieste Viata;

-25.000 lei catre Oana Gheorghiu;

-25.000 lei catre Carmen Uscatu.

Dosarul a privit dezvaluirile si dezbaterile de la Romania TV din anul 2023, în legatura cu activitatea Asociatiei Daruieste Viata si modul in care au fost cheltuiti banii stransi din donatii si sponsorizari. Reclamantele au sustinut ca „paratii au facut o campanie de denigrare, premeditata si sustinuta, prin care s-ar fi urmarit compromiterea muncii depuse”. De asemenea, jurnalistii au fost acuzati ca ”ar fi transmis informatii mincinoase opiniei publice urmarind discreditarea si afectarea, in mod repetat, a imaginii reclamantelor, lezandu-le in mod grav drepturile nepatrimoniale constand in onoare, demnitate (pentru reclamantele persoane fizice), reputatie si imagine (pentru ambele categorii de reclamanti)”, dar si ca „se destructureaza credibilitatea unor oameni, munca echipei Daruieste Viata si increderea cu care reclamantele au fost investite de societate”.

Totodată: „Reclamantele au sustinut ca, in cadrul emisiunilor difuzate pe postul de televiziune Romania TV, au fost supuse unui veritabil linsaj mediatic, prin abordarea speculativa si tendentioasa a unor aspecte sensibile, fiind indusa in perceptia publicului ideea implicarii acestora in activitati ilicite de natura penala, la savarsirea carora ar fi participat si alte personalitati cunoscute, pentru mai multa credibilitate si pentru atragerea mai multor fonduri, prin prezentarea repetata a unor nereguli si a unor fapte extrem de grave savarsite de acestea, folosind termeni exagerati si furnizand informatii de impact cu scopul de a soca. In acest sens, au aratat ca nu a existat o minima verificare prealabila, generandu-le astfel prejudicii de imagine”.

Asadar, acuzatiile facute de cele trei reclamante la adresa jurnalistilor sunt in majoritate de ordin general, constand in „afirmatii mincinoase, denigratoare, defaimatoare” si in „acuzatii lipsite de orice fundament real si probator”.

Problema motivarii este ca in niciun moment – asa cum se poate citi in sentinta atasata la finalul articolului – cele trei reclamante nu sunt mentionate cum au explicat in mod concret care sunt afirmatiile false si de ce sunt acestea false, care sunt acuzatiile fara fundament si de ce sunt acestea fara fundament, si in ce fel acestea au generat pretinsul prejudiciu suferit.

Practic, in sentinta civila se insira pe pagini intregi fragmente generoase din emisiunile de la RTV, si se concluzioneaza ca exista fapte ilicite si prejudiciu, dar fara a se face o analiza detailata, pe fiecare afirmatie si pe fiecare parat in parte, de ce afirmatiile au reprezentat fapte ilicite, pe ce probe s-au bazat in concret aceste retineri si de ce apararile jurnalistilor au fost inlaturate.

Asta desi art. 10 alin. 1 din Codul de procedura civila stabileste ca: „Parțile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia”.

Iar art. 249 din Codul de procedura civila prevede ca: „Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege”.

Cu alte cuvinte, sustinerile reclamantelor ca cei patru jurnalisti ar fi facut afirmatii mincinoase si ar fi adus acuzatii nefondate trebuiau dovedite pe fiecare afirmatie in parte, aspect care, din punctul nostru de vedere, nu se regasesc in sentinta.

Dupa ce retine existenta prejudiciului si a faptelor ilicite, fara sa fie argumentate cu probatoriul, judecatoarea Lazar decreteaza: „Prejudiciul a vizat intreaga societate”

Chiar si in aceste conditii, judecatoarea Denisa Florina Lazar de la Tribunalul Bucuresti a decis ca jurnalistii au savarsit fapta ilicita: „Drept urmare, instanta retine ca paratii au savarsit o fapta ilicita, constand in furnizarea unor informatii sensibile in spatiul public, aducand acuzatii grave reclamantelor, fara sa fie prezentate dovezi si fara sa le fie solicitat punctul de vedere”.

De asemenea, judecatoarea Lazar mentioneaza ca: „Reclamantele au facut dovada in cauza a unui prejudiciu moral ca urmare a lezarii onoarei, demnitatii, imaginii si reputatiei prin aceste afirmatii extrem de grave si fara suport probator”.

Din nou apare vesnica problema: judecatoarea retine existenta unor fapte ilicite si a unui prejudiciu, fara sa arate in concret care sunt acele fapte si in ce consta cu exactitate prejudiciul ori legatura de cauzalitate.

Judecatoarea Lazar nu face o analiza in parte a afirmatiilor pentru fiecare parat, pentru a demonstra de ce acestea sunt mincinoase.

Chiar si atunci cand prezinta un exemplu de asa-zisa afirmatie fara suport – aceea ca jurnalistii ar fi sustinut ca asociatia nu a construit un spital, ci doar o aripa/cladire lipita de un spital – instanta nu explica suficient de ce o afirmatie de acest gen ar depasi limitele unei opinii sau ale unei exprimari polemice. Mai mult, judecatoarea ignora chiar declaratia managerului Spitalului Marie Curie facuta in sensul celor sustinute de jurnalisti.

O alta problema pe care o ridica sentinta pronuntata de judecatoarea TMB Denisa Florina Lazar este ca nu exista o individualizare a conduitei fiecarui jurnalist. Practic, cei patru jurnalisti sunt bagati la gramada, desi raspunderea delictuala este individuala, fiecare parat trebuind sa fie analizat pe fiecare afirmatie, pe fiecare interventie si in ce mod au contribuit fiecare la pretinsul prejudiciu.

Spre exemplu, nu se explica modul in care Victor Ciutacu ar fi facut acuzatii nefondate sau mincinoase. Dimpotriva, judecatoarea merge pe presupuneri, mentionand ca Ciutacu „PARE ca a alimentat, validat si amplificat acuzatiile facute la adresa reclamantelor de invitatii din platou” (vezi facsimil 2).

Este stupefiant ca in anul de gratie 2026, sa intalnesti intr-o sentinta civila retinerea unor fapte ilicite pe considerentul  ca se "PARE", cand acest cuvand defineste o incertitudine majora, nicidecum o certitudine care potrivit legii trebuie sa stea la baza retinerii oricarei fapte ilicite.

Mai mult, judecatoarea Lazar le reproseaza jurnalistilor – atentie – „TONUL grav in care informatiile au fost transmise publicului, respectiv unul afirmativ, acuzator si lipsit de rezerva, de natura sa induca perceptia ca afirmatiile formulate reprezinta fapte certe si verificate”.

Uluitoare si aceasta retinere, in conditiile in care potrivit DEX, cuvantul "ton" este descris ca un sunet muzical. Or legea nu pedepseste "Tonul" in cazul de fata, ci doar afirmatii concrete.

In ceea ce priveste existenta prejudiciului, motivarea, care se intinde pe doar trei paragrafe, este de-a dreptul spectaculoasa: martorii adusi de reclamante au relatat ca acestea ar fi suferit anxietate crescuta si un stres prelungit, rau fizic si ar fi avut nevoie de consiliere psihologica pentru a face fata presiunii sociale, intrucat erau privite cu suspiciune de unii oameni, iar o parte din donatori si-au retras banii.

Niciun cuvant in sentinta despre faptul ca in urma faptului ca a fost "presata social" si privita "cu suspiciune", Oana Gheorghiu a fost numita subit vicepremier in Guvernul Bolojan, fapt ce reprezinta o maxima apreciere in societate.

Astfel, judecatoarea Lazar a concluzionat ca „reclamantele au facut dovada existentei unui prejudiciu moral ca urmare a lezarii onoarei, demnitatii, imaginii si reputatiei”.

Si nu doar atat: judecatoarea Denisa Florian Lazar le-a identificat pe cele trei reclamante cu societatea in ansamblu, precizand ca: „In realitate, prejudiciul a vizat intreaga societate”.

In opinia noastra - lipsa unei analize reale de proportionalitate intre libertatea de exprimare si protectia reputatiei (caci instanta nu explica unde se termina dreptul la exprimare si se incalca dreptul la onoare si reputatie) si insuficienta individualizare a faptelor retinute in sarcina fiecarui parat - ne aflam in fata unei motivari lacunare a existentei prejudiciului, ca sa nu spunem lipsa motivarii.

La fel de lacunara – ca sa nu spunem inexistenta – este si aprecierea cuantumul daunelor morale. Astfel, judecatoarea Denisa Florina Lazar afirma ca „atingerea adusa reclamantelor Uscatu Carmen si Oana Gheorghiu reiese si din depozitia martorilor audiati”, ca „prejudiciul produs reclamentelor prin prejudicierea reputatiei acestora s-a manifestat fata de publicul larg”, ca „reclamantele erau persoane de notorietate”, ca „Asociatia Daruieste Viata se bucura de notorietate”, iar „o parte dintre donatorii si sponsori s-au retras dupa acuzatiile paratilor”. Drept urmare, instanta a decis ca: „Plecand de la aceste consideratii, suma de 250.000 lei solicitata de reclamantele Gheorghiu Oana Clara si Uscatu Carmen Mihaela, reprezentand daune morale, reprezinta justa cuantificare a prejudiciului moral incercat”, iar „in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor solicitate de Asociatia Daruieste Viata, suma de 500.000 lei este justificata”. Cum s-au calculat aceste sume, pe ce criterii, nu se motiveaza.

Cert este ca judecatoarea Denisa Florina Lazar de la Tribunalul Bucuresti a acordat daunele morale (cu exceptia Iosefinei Pascal, unde au fost diminuate) exact cat au cerut reclamantele in cererea de chemare in judecata. De cand suntem jurnalisti pe Justitie, nu am intalnit vreun caz in care instantele sa acorde despagubiri exact cat au cerut reclamantii, insa iata ca in cazul unui vicepremier in functie - cum era la data cand s-a pronuntat sentinta - minunea s-a intamplat! Foarte interesant, nu-i asa!?!

Sentinta va fi atacata cu apel in termenul legal.

* Cititi aici integral sentinta prin care jurnalistii Victor Ciutacu, Ioan Korpos, Liviu Alexa si Iosefina Pascal, in solidar cu Romania TV, au fost obligati la plata unor daune catre vicepremierul Oana Gheorghiu, Carmen Uscatu si Asociatia Daruieste Viata