Calvarul judiciar al pictorului Matei Pacurar (foto 2) a luat sfarsit. Lumea Justitiei prezinta motivarea deciziei nr. 708 din 13 noiembrie 2024, pronuntata in cauza nr. 2259/117/2019, prin care judecatorii Ana-Hermina Iancu (foto 1 dreapta), Elena Barbu (foto 1 stanga) si Mihail Udroiu (foto 1 centru) au mentinut definitiv solutia de incetare a procesului primita de catre artist in 30 mai 2024 din partea judecatoarelor Georgiana-Rodica Farcas-Hingan si Codruta Alb de la Curtea de Apel Cluj in dosarul in care DIICOT il acuza de trafic international de droguri si detinere de droguri de mare risc.

Desi capetele de acuzare suna fioros, realitatea este cu totul alta: in 2019, artistul a adus din Argentina cateva frunze de coca pentru a le picta. Pacurar nu doar ca si-a recunoscut fapta, dar el insusi a declarat materia vegetala la intrarea in Romania, pe Aeroportul Cluj-Napoca. In 2024, CA Cluj a incetat procesul penal fata de Pacurar in baza art. 16 alin. 1 lit. h CPP: „exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege”. A treia judecatoare din complet, Simina Corlateanu, a facut opinie separata in sensul neretinerii cauzei de mai sus pentru nepedepsirea inculpatului (click aici pentru a citi).

Iar acum, completul Iancu-Barbu-Udroiu a respins recursul in casatie declarat de catre procurorul DIICOT Rares Ciausu, anchetatorul bazandu-si calea extraordinara de atac pe argumentele invocate de catre judecatoarea Corlateanu in opinia separata (click aici pentru a citi).

In esenta, cei trei magistrati supremi au retinut ca pictorul si-a declarat frunzele de coca nu inaintea unui control iminent, ci inaintea unui control aleatoriu, efectuat prin sondaj (deci nu in mod obligatoriu – cum sunt, de pilda, perchezitiile domiciliare sau corporale). De altfel, lipsa obligativitatii acestui control s-a vazut in faptul ca Matei Pacurar a trecut granitele mai multor state cu drogurile asupra lui fara ca bagajele sa-i fie controlate.

Iata principalul pasaj din decizia ICCJ:

„V. Examinand recursul in casatie declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Teritoriala Cluj prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 8 Cod procedura penala, in limitele prevazute de art. 442 alin. (1) si (2) Cod procedura penala, astfel cum au fost stabilite prin incheierea de admitere in principiu din 16.10.2024, Inalta Curte apreciaza ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Recursul in casatie este o cale extraordinara de atac prin intermediul careia Inalta Curte de Casatie si Justitie verifica conformitatea hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, avand ca scop indreptarea erorilor de drept comise de curtile de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel.

Instanta suprema, fiind investita cu judecarea recursului in casatie, verifica exclusiv legalitatea hotararii atacate. Efectuand acest control, instanta de recurs in casatie porneste de la situatia de fapt stabilita cu autoritate de lucru judecat de instanta de apel.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Teritoriala Cluj s-a intemeiat pe dispozitiile art. 438 alin. (1) pct. 8 Cod procedura penala (in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de cazare, devin incidente doua ipoteze distincte si anume: fie solutia de incetare nu trebuia dispusa, intrucat temeiul prevazut de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) Cod procedura penala nu a existat, fie solutia de incetare a procesului penal se intemeiaza pe un alt temei decat cel retinut.

In speta, situandu-se in prima dintre cele doua ipoteze anterior mentionate, cazul concret de impiedicare a exercitarii actiunii penale, valorificat de catre instanta de apel si invocat de Ministerul Public este cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. h) Cod procedura penala, respectiv retinerea cauzei speciale de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000.

In esenta, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Teritoriala Cluj invoca faptul ca instanta de apel, in mod gresit, a retinut cauza speciala de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000 si a dispus incetarea procesului penal fata de inculpatul Pacurar Matei.

Examinand critica parchetului, Inalta Curte retine ca inculpatul Pacurar Matei a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de introducere in tara, fara drept, de droguri de mare risc, prev. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc fara drept, prev. art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Ca situatie de fapt, instanta de a retinut ca in data de 18.02.2019, inculpatul Pacurar Matei, calatorind cu avionul pe ruta Argentina – Romania, a introdus in Romania prin punctul de trecere al frontiere de stat din cadrul Aeroportului International Avram Iancu din Cluj-Napoca, fara drept, cantitatea de 35,7 grame frunze de coca, iar apoi a detinut fara drept pentru consum propriu, aceeasi cantitate de frunze de coca, pana in momentul ridicarii de catre organele politiei de frontiera.

Desi instanta de apel a apreciat ca aceasta activitate realizeaza tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunilor anterior mentionate, a retinut ca inculpatul, cunoscand caracterul ilicit al substantelor transportate si introduse in tara, ulterior comiterii infractiunilor amintite si anterior inceperii urmaririi penale in cauza, a denuntat autoritatilor de frontiera comiterea acestora infractiuni, in contextul in care din proprie initiativa a relatat ca detine in bagajul de calatorie substante psihotrope – frunze de coca, motiv pentru care a retinut in favoarea acestuia cauza speciala de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 143/2000: 'Nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor participarea sa la comiterea infractiunii, contribuind astfel la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului sau a celorlalti participanti'.

Prealabil, Inalta Curte constata ca pentru a fi aplicabila cauza de nepedepsire reglementata in art. 14 din Legea nr. 143/2000 este necesara comiterea de catre o persoana a infractiunilor enumerate limitativ de lege, respectiv una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000.

Aceasta conditie este indeplinita in cauza de fata, inculpatul Pacurar Matei fiind trimis in judecata sub aspectul comiterii infractiunilor de introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, Inalta Curte retine ca, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, persoana trebuie sa denunte activitatea sa infractionala autoritatilor, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala.

In cauza, inculpatul a denuntat savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata unui agent de politie de frontiera, organ care are atributii de constatare a infractiunilor, potrivit art. 21 alin. lit. u) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane, si care se circumscrie notiunii de 'autoritati' la care face referire art. 14 din Legea nr. 143/2000. In raport cu aceste consideratii, nu poate fi primita critica parchetului, in sensul ca denuntul la care face referire cauza de nepedepsire poate fi facut doar in fata unui organ de urmarire penala.

De asemenea, se constata ca denuntul a fost efectuat mai inainte ca faptele sa fi fost descoperite ori sa fi existat suspiciuni sau indicii concrete privind savarsirea acestora de catre inculpat. Prin urmare, aducerea la cunostinta autoritatilor a savarsirii celor doua infractiuni de trafic international de droguri si detinere de droguri de mare risc, s-a realizat mai inainte de inceperea urmaririi penale.

Mai apoi, denuntarea trebuie sa fie una completa, vizand intreaga activitate infractionala ce poate intra sub incidenta normei de incriminare, nefiind suficienta denuntarea partiala, cu privire doar la o parte din activitatea infractionala derulata, cum ar fi denuntarea doar a unuia sau unora dintre actele materiale comise sau denuntarea doar a anumitor modalitati de savarsire, cu ascunderea altora. Aceasta intrucat in ipoteza unei infractiuni unice nu se pot adopta solutii procesuale diferite, cum ar fi incetarea procesului penal in raport cu unele acte materiale si condamnare sau achitare in raport de altele.

Examinand aceasta cerinta, Inalta Curte constata ca este indeplinita, inculpatul afirmand, ulterior interpelarii de catre agentul de politie de frontiera, ca are in bagaj niste frunze de coca pe care le-a achizitionat din Argentina, informatii suficiente pe baza carora sa se aprecieze ca aceasta activitate intra in sfera normei de incriminare. Asadar, nu se poate aprecia, astfel cum sustine parchetul, ca inculpatul a adus la cunostinta politistului de frontiera doar partial faptele comise.

Cat priveste argumentul procurorului referitor la necesitatea ca autodenuntarea sa se faca din initiativa denuntatorului, independent de orice interpelare, iar nu ca urmare a unei solicitari sau intrebari adresate acestuia de autoritati, Inalta Curte apreciaza ca argumentul este doar in parte corect, in sensul ca, intr-adevar, este necesar ca denuntarea sa nu fie facuta cu ocazia efectuarii unor acte de procedura ce au ca scop tocmai constatarea unor infractiuni sau descoperirea unor probe (exempli gratia, constatarea unei infractiuni flagrante ca urmare a unor informatii de care dispuneau organele judiciare, efectuarea unor perchezitii domiciliare) sau, in general, in situatia in care efectuarea unui control din partea autoritatilor cu atributii in acest sens este iminenta.

Nimic nu impiedica, insa, retinerea cauzei de nepedepsire in situatia in care descoperirea faptei de catre organele cu atributii de constatare a infractiunilor sau strangere a probelor in procesul penal nu este iminenta, neexistand date cu privire la savarsirea infractiunii care este adusa la cunostinta autoritatilor de persoana in cauza, in mod liber. Cu alte cuvinte, ratiunea pentru care cauza de nepedepsire se poate aplica prin analogie in bonam partem (n.r. in favoarea partii) si in situatia autodenuntului este aceea de a incuraja persoanele care au comis infractiuni prevazute de Legea nr. 143/2000 sa le aduca la cunostinta autoritatilor si sa renunte la a mai desfasura activitatea infractionala (similar desistarii din materia tentativei), iar nu de a evita descoperirea acestor infractiuni la un moment la care aceasta este inevitabila sau foarte probabila, independent de orice atitudine de cainta activa, unica ce poate fi valorizata prin retinerea cauzei de nepedepsire.

Astfel cum a retinut si instanta de apel, controlul realizat de agentul de politie de frontiera nu era unul impus de lege si nici nu avea caracter iminent, cum, de exemplu, are in cazul efectuarii unei perchezitii domiciliare sau corporale, cand persoanei perchezitionate i se solicita, inainte de inceperea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanelor sau obiectelor cautate.

Este de necontestat ca acel control efectuat de politistul de frontiera a avut la baza declaratia inculpatului, in conditiile in care controlul la frontiera nu este unul obligatoriu, realizandu-se aleatoriu sau atunci cand exista suspiciuni privind incalcarea regimului juridic al frontierei de stat. In acest sens, Inalta Curte observa, astfel cum a retinut si instanta de apel, ca inculpatul a tranzitat mai multe state, zborul fiind unul cu escala, iar drogurile nu au fost descoperite la trecerea frontierelor altor state.

Prin urmare, Inalta Curte conchide sub acest aspect, ca efectuarea controlului de catre politistul de frontiera a avut un caracter aleatoriu, nefiind determinat de existenta vreunei dispozitii legale, care impunea efectuarea unui control obligatoriu, si nici de existenta vreunei suspiciuni privind detinerea unor bunuri sau substante interzise.

Practic, intervenirea cauzei de nepedepsire a fost generata de o situatie exceptionala si particulara, in sensul in care, inca de la debutul controlului vamal, inculpatul a adus la cunostinta functionarului public detinerea unor frunze de coca.

In schimb, aceasta interpretare nu poate fi invocata in cazul in care este iminenta descoperirea unor bunuri sau substante interzise de lege.

Nefondata este si critica vizand faptul ca persoana care formuleaza denuntul trebuie sa aiba reprezentarea faptului ca fapta sa constituie infractiune, avand toate trasaturile specifice.

Astfel cum anterior s-a precizat, inculpatul a declarat politistului de frontiera, faptul ca are in bagaj niste frunze de coca pe care le-a achizitionat din Argentina, sustineri in raport cu care Inalta Curte apreciaza ca acesta a denuntat comiterea infractiunilor de detinere de droguri de mare risc, fara drept, prevazuta de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si introducerea in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prevazuta de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Concluzionand, Inalta Curte constata ca instanta de apel, in mod corect, a retinut in favoarea inculpatului Pacurar Matei cauza speciala de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000, in ceea ce priveste comiterea ambelor infractiuni pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, respectiv introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prevazuta de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prevazuta de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 Cod procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie va respinge, ca nefondat, recursul in casatie formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Teritoriala Cluj impotriva deciziei penale nr. 901/A din data de 29 mai 2024 pronuntata de Curtea de Apel Cluj – Sectia penala si de minori, in dosarul nr. 2259/117/2019”.

* Cititi aici intreaga motivare a Inaltei Curti