Ordonanta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) din 9 ianuarie 2024 nu are niciun efect in cazul infractiunilor de coruptie, daca acestea nu au legatura cu interesele financiare ale Uniunii Europene. Precizarea apare in decizia definitiva a judecatorilor Corina Ionela Croitoru si Dragos Iulian Beligan de la Curtea de Apel Galati, care au dispus joi, 8 februarie 2024, achitarea fostului ministru al Educatiei si presedinte al Consiliului Judetean Iasi Cristian Adomnitei (foto), dispunand solutii de achitare si de incetare a procesului penal pe motiv de prescriptie fata de ceilalti inculpati, printre care si Cristina Jinga, fosta directoare executiva a Directiei Proiecte si Dezvoltare Durabila din Consiliul Judetean Iasi, aparata de avocatul Ionel Nechita.

Concret, prin decizia nr. 145/A din 8 februarie 2024, pronuntata in dosarul 4765/99/2015, judecatorii Croitoru si Beligan arata ca nu exista niciun motiv pentru ignorarea hotararilor CCR pe prescriptie. Cei doi magistrati mentioneaza ca ordonanta CJUE din 9 ianuarie 2023 nu vizeaza aplicarea in general a aspectelor legate de prescriptia raspunderii penale asa cum rezulta ele din deciziile CCR si ale ICCJ, ci exclusiv posibilitatea de a desfiinta hotarari judecatoresti definitive, pentru a repune in discutie intreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale prin acte de procedura intervenite inainte de 25.06.2018, data publicarii deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale.

Prezentam motivarea judecatorilor Corina Ionela Croitoru si Dragos Iulian Beligan de la Curtea de Apel Galati referitor la prescriptie (vezi facsimil):

“In fine, in alta ordine de idei, Curtea constata ca ulterior dezbaterilor ce au avut loc in cauza de fata, problematica aplicarii deciziilor CCR legate de prescriptie in dosarele de coruptie, a fost analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-131/23 din data de 09.01.2024, pronuntandu-se o ordonanta avand sens similar deciziei pronuntata de CJUE la data de 24.07.2023 in cauza.

Astfel, in cauza C-131/23 din data de 09.01.2024, CJUE a statuat ca:

'Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare si de verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective dc referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei trebuie interpretata in sensul ca instantele unui stat membru nu sunt obligate sa lase neaplicate deciziile curtii constitutionale a acestui stat membru prin care este invalidata dispozitia legislativa nationala care reglementeaza cauzele de intrerupere a termenului de prcscriptie in materie penala din cauza incalcarii principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum este protejat in dreptul national, sub aspectul cerintelor acestuia referitoare la previzibilitatea si la precizia legii penale, chiar daca aceste decizii au drept consecinta incetarea, ca urmare a prescriptiei raspunderii penale, a unui numar considerabil dc procese penale, inclusiv procese referitoare la infractiuni de coruptie.

In schimb, aceasta decizie trebuie interpretata in sensul ca instantele acestui stat membru sunt obligate sa lase neaplicat un standard national de protectie referitor la principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (le.x mitior) care permite repunerea in discutie, inclusiv in cadrul unor cai de atac indreptate impotriva unor hotarari definitive, a intreruperii termenului de prescriptic a raspunderii penale in astfel de procese prin acte de procedura intervenite inainte de o asemenea invalidare.'

In considerentele solutiei CJUE, s-a aratat la pct. 83 ca, Rezulta in esenta din cuprinsul punctului 118 din Hotararea din 24 iulie 2023, Lin (C-107/23 PPU, EU:C:2023:606), ca instantele romane nu sunt obligate sa lase neaplicata jurisprudenta nationala mentionata la punctul anterior, conform Deciziei 2006/928, in pofida existentei unui risc sistemic de impunitate a infractiunilor de coruptie, in masura in care aceasta jurisprudenta nationala se intemeiaza pe principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum este protejat in dreptul national, sub aspectul cerintelor acestuia referitoare la previzibilitatea si la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescriptie referitor la infractiuni.

Totodata, la pct. 84 s-a aratat ca, in schimb, tinand seama de necesara punere in balanta a standardului national dc protectie referitor la principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), pe de o parte, si a dispozitiilor Deciziei 2006/928, pe de alta parte, aplicarea de catre o instanta nationala a standardului mentionat pentru a repune in discutie intreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale prin acte de procedura intervenite inainte de 25 iunie 2018, data publicarii Deciziei nr. 297,20I8 a Curtii Constitutionale, trebuie considerata ca fiind de natura sa compromita suprematia, unitatea si efectivitatea dreptului Uniunii, in sensul jurisprudentei amintite la punctul 76 din prezenta ordonanta (a se vedea in acest sens Hotararea din 24 iulie 2023, Lin, C-l07/23 PPU, EU:C:2023:606, punctul 123).

Analizand asadar considerentele si dispozitivul ordonantei CJUE in cauza C-131/23 din data de 09.01.2024, Curtea constata insa ca, nu sunt intrunite conditiile impuse prin hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene privind prescriptia raspunderii penale pentru ca instanta in cadrul procedurilor jurisdictionale, sa nu ia in considerare Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022 referitoare la prescriptia raspunderii penale.

In opinia Curtii, solutia CJUE nu vizeaza, aplicarea in general a aspectelor legate de prescriptia raspunderii penale asa cum rezulta ele din deciziile CCR si ale ICCJ, ci exclusiv posibilitatea de a desfiinta hotarari judecatoresti definitive, pentru a repune in discutie intreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale prin acte de procedura intervenite inainte de 25.06.2018, data publicarii deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale, situatie neidentificata insa, in speta de fata.

In plus, Curtea considera ca, din Ordonanta din 9 ianuarie 2024 pronuntata in cauza C – 131/23, pare sa rezulte si concluzia potrivit careia infractiunile de coruptie nu intra sub incidenta statuarilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene in raport cu dispozitiile art. 325 TFUE in masura in care acestea nu vizeaza componente referitoare la interesele financiare ale Uniunii.

Astfel, Curtea a statuat ca intrucat dispozitiile art. 325 alin. (1) TFUE si cele ale art.2 alineatul (1) din Conventia PIF au ca obiect protectia intereselor financiare ale Uniunii (par.47), in absenta unor elemente din care sa rezulte ca au fost afectate aceste interese financiare, nu exista o legatura intre infractiunile de coruptie si normele de drept unional mentionate (par.51). Mai mult, Curtea a aratat in mod explicit ca nici aplicarea TVA-ului in cadrul procedurilor de achizitii publice si nici faptul ca ar fi putut fi cauzat un prejudiciu bugetului national, ceea ce ar fi putut influenta cuantumul contributiei Romaniei la bugetul Uniunii nu sunt suficiente pentru a considera ca interesele financiare ale Uniunii au fost afectate (par.50)”.

* Cititi aici intreaga decizie a Curtii de Apel Galati