Judecatoarea Mihaela-Georgeta Dumitru (foto) de la Tribunalul Brasov a trecut la cele vesnice luni, 14 iulie 2025. In varsta de 54 de ani (impliniti la 13 octombrie 2024), Mihaela Dumitru s-a pensionat in 2019, iar din 2020 a luptat cu o boala necrutatoare.

Judecatoarele Cristina-Gabriela Ciolacu si Elena-Maria Tartler de la Curtea de Apel Brasov (pensionate in 2023, respectiv 2021) au transmis marti mesaje de condoleante in memoria fostei colege de la tribunal.

Tot marti, CSM a publicat un ferpar: „Consiliul Superior al Magistraturii isi exprima profundul regret pentru incetarea din viata a doamnei Mihaela Georgeta DUMITRU, fost judecator in cadrul Tribunalului Brasov, si transmite sincere condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa o odihneasca!”

Mentionam ca trupul neinsufletit al judecatoarei Mihaela Dumitru a fost depus la Biserica „Sfanta Cuvioasa Parascheva” din Brasov (Biserica Triaj), inhumarea urmand sa aiba loc la Cimitirul Triaj miercuri, la Cimitirul Triaj, incepand cu ora 12:00.

Redam mesajele de condoleante ale fostelor colege:

Cristina Ciolacu:

„Un ultim omagiu pentru colega mea, Mihaela Dumitru

Ce ramane din noi, dupa ce nu mai suntem? Un nume pe un dosar? O sala de judecata goala? Sau poate tacerea celor care au impartit cu noi ani de munca, de lupta, de daruire?

Mihaela Dumitru a plecat dintre noi ieri. Avea 54 de ani, o varsta la care viata inca ar trebui sa ofere, nu sa rapeasca. A fost colega, prietena, mama, sotie, judecator – in sensul cel mai nobil al cuvantului. Timp de zeci de ani a slujit dreptatea cu o discretie rara si cu o rigoare profesionala impecabila.

Mihaela nu a fost o persoana vizibila, nu a cautat aplauze, nu a revendicat niciodata merite. A ales sa fie prezenta acolo unde era nevoie: in completuri de judecata, in biroul ei, in familie, in tacere. Impreuna am format numeroase completuri in materie penala. O stiam dupa tonul vocii, dupa privire, dupa linistea care preceda intotdeauna o decizie greu de luat. Era genul de colega care nu iti cerea niciodata ajutorul, dar era mereu acolo cand aveai tu nevoie.

Astazi, in mod firesc, te-ai fi asteptat sa vezi numele Mihaelei pe pagina oficiala a Tribunalului Brasov, insotit de un mesaj de recunostinta. Dar acolo e tacere. Nu pentru ca Mihaela nu ar fi meritat un cuvant, ci pentru ca, odata ce pleci din sistem, parca incetezi sa mai existi pentru el. Ramai doar pentru cei care te-au cunoscut cu adevarat.

Si atunci de ce apare acest mesaj aici, pe o pagina de Facebook a unui om care nu-si expune viata, care nu se arata? Pentru ca e nedrept sa fie doar tacere. Pentru ca memoria ei merita o voce, o lumanare aprinsa macar in cuvinte. Pentru ca, indiferent ce credem sau nu despre viata de dincolo, exista o datorie umana de a spune: Mihaela, n-ai fost uitata. Si nu vei fi!

Judecatorii sunt oameni care traiesc cu un soi de singuratate profesionala, cu decizii care te apasa si cu sacrificii care nu se vad. Intalnim suferinta, nedreptate, violenta, durere – si nu ni se permite sa clacam. Mihaela a dus acest drum in liniste, fara sa se planga vreodata. Si-a crescut copiii in acelasi spirit: discret, demn si vertical.

Ii scriu acest omagiu pentru ca simt ca trebuie. Pentru ca prea des ii pierdem pe cei mai buni fara sa le spunem ce au insemnat pentru noi. Pentru ca ea conteaza. Pentru mine, pentru noi, cei care am impartit aceeasi greutate a robelor. Pentru toti cei care au cunoscut-o si au inteles cat de rara era nobletea ei.

Drum lin, Mihaela! Ramai in amintirile noastre asa cum ai fost in viata: dreapta, calma, calda.

Unii oameni nu pleaca niciodata cu adevarat. Doar tacerea lor devine mai lunga”.

Elena Tartler:

„Colega noastra judecator Mihaela Georgeta Dumitru, care a activat timp de 20 ani in cadrul sectiei penale a Tribunalului Brasov, a incetat din viata la varsta de 54 ani, dupa o lunga suferinta.

A fost un coleg deosebit, un profesionist in adevaratul sens al cuvantului, un om cu mult bun simt. Desi s-a luptat cu boala, nu a dorit sa supere sau sa incarce pe nimeni cu problemele ei.

S-a pensionat in 2019 si din 2020 s-a luptat cu o boala necrutatoare.

Va ramane in inimile celor care au cunoscut-o ca fiind mereu cu zambetul pe buze, interesandu-se de ceilalti si mai putin de ea. Dumnezeu sa o primeasca printre dreptii Lui!

Probabil unii vor spune: 'o pensie mai putin', dupa cum este razvratita lumea impotriva judecatorilor, oameni dintre noi.

Se pensioneaza prea devreme ca sa aiba ragaz sa se lupte cu bolile de care n-au timp cand in activitate primeaza lupta cu dosarele.

Odihneasca-se in pace!”