Trebuie remarcata si laudata prestatia procurorului Remus-Iulian Popa (foto) – noul sef al Sectiei de urmarire penala din PICCJ –, care nu a aruncat in curtea altora vina pentru prescrierea dosarelor, ci a dat dovada de luciditate, recunoscand ca sistemul judiciar este primul care trebuie sa se mobilizeze pentru a nu se ajunge la implinirea termenelor de prescriptie. O pozitie care probabil a deranjat Sectia pentru procurori a CSM, care anul trecut i-a dat aviz negativ pentru numirea in functia de conducere la PICCJ – aviz peste care au trecut, pe buna dreptate, ministra Justitiei Alina Gorghiu si presedintele Klaus Iohannis (click aici pentru a citi).

Lumea Justitiei prezinta schimbul de replici dintre Remus Popa, pe de o parte, si procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii, de cealalta parte, in sedinta din 20 decembrie 2023, in urma careia Sectia pentru procurori a CSM l-a avizat negativ pe magistrat.

Cel mai important subiect abordat de procurorul DIICOT s-a referit la relatia dintre jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si cea a Curtii Constitutionale a Romaniei in materie de aplicare a prescriptiei. Dincolo de discutia privind suprematia CJUE asupra CCR sau invers, Remus Popa a mers la radacina problemei – si anume: faptul ca parchetele si instantele tergiverseaza nepermis de mult dosarele. Iar aceasta teriversare este agravata prin sesizari trimise de parchete si instante catre CJUE, CCR, Inalta Curte (pentru dezlegari de drept) etc., a adaugat Popa.

Alta tema nevralgica discutata de candidat s-a referit la dosarele cu autor necunoscut vechi de cel putin cinci ani. La sfarsitul primului semestru din 2022, numarul lor era de 109.000 de cauze. Mai grav: acestora li se adauga 23.000 de dosare tot mai vechi de cinci ani, dar cu autor cunoscut. Or, aceasta statistica arunca o indoiala asupra calitatilor manageriale ale procurorilor care s-au perindat pe la conducerea parchetelor din Romania, a comentat Remus Popa.

Prezentam principalul fragment din interviul sustinut de Remus Popa in fata Sectiei pentru procurori a CSM (vezi video):

„Daniel Horodniceanu: Am sa citez din fila 3 din proiectul dumneavoastra, unde spuneti ca mai mult liderii eficienti sunt cei care pot dezvolta relatii puternice cu colegii lor, bazate pe incredere si respect reciproc. Ei sunt adesea vazuti ca modele de urmat si sunt esentiali in dezvoltarea si pastrarea culturii organizationale.

Remus Popa: 'Lead by exemple'. Da.

Daniel Horodniceanu: Asa. Ati, facut intr-adevar, o discutie intreaga pe cateva pagini, cu asemenari si deosebiri intre leadership si management. V-as recomanda pe viitor putin mai multa atentie: se mai pierde pe drum cate o caracteristica din cele pe care le-ati prezentat dumneavoastra (cred ca de la a) la o) le aveti). Plecand de la ce spuneati: va considerati un model urmat pentru cei care urmeaza sa faca parte din sectia pe care o conduceti? Si daca da, ce anume din activitatea dumneavoastra anterioara ar trebui sa reprezinte acest model?

Remus Popa: Nu m-am gandit la asta niciodata. Nici nu-mi doresc sa fiu un model de urmat.

Daniel Horodniceanu: Lucrarea ati scris-o dumneavoastra.

Remus Popa: Asa este. Eu ma refeream...

Daniel Horodniceanu: Acum, ca va doriti sau nu, trebuie sa fiti unul.

Remus Popa: De acord. Cand am facut aceste aprecieri, asa cum am aratat si in concluzii, art. 25 recunoaste functia de leadership a Sectiei in raport de intregul Minister Public. M-as raporta la activitatea intregii sectii, ca model de urmat pentru parchetele din subordine. M-as raporta mai putin la persoana si m-as uita mai mult la echipa. Nu-mi place sa gandesc lucrurile orientate catre mine sau catre o persoana anume, ci imi place sa vad lucrurile ca model de urmat atunci cand vorbim de echipe care implementeaza proiecte, echipe care implementeaza strategii si echipe care le pun in aplicare. Asadar, cand am facut aceasta referire, am avut mai degraba in vedere echipa care formeaza conducerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in special, dar mai degraba activitatea Sectiei in raport de parchetele traditionale, care poate fi intr-adevar un model de urmat.

Daniel Horodniceanu: La fila 15, ati notat printre oportunitati si: cresterea eficientei recuperarii produsului infractional prin dezvoltarea compartimentului de analiza si investigatii financiare; optimizarea procedurilor de instituirire si verificare a masurilor asiguratorii dispuse, cu accent pe respectarea dreptului de proprietate; dezvoltarea unei abordari consecvente in privinta rolului Ministerului Public; optimizarea activitatii de urmarire penala ca urmare a reorganizarii Sectiei de urmarire penala; posibilitatea completarii schemei de personal cu procurori si asa mai departe.

Remus Popa: Exact.

Daniel Horodniceanu: Acestea sunt vulnerabilitati interne sau externe ale institutiei?

Remus Popa: Interne.

Daniel Horodniceanu: Atunci sunt oportunitati sau sunt puncte tari?

Remus Popa: Puncte tari.

Daniel Horodniceanu: In regula. In ceea ce priveste analiza SWOT de care tocmai am vorbit, unde ati trece dumneavoastra existenta Sectiei pe care o conduceti a competentei exclusive de efectuare a urmaririi penale in cauzele cu magistrati (raportand raspunsul dumneavoastra la doua repere: selectia procurorilor si respectiv rezultatele obtinute in ultimii 5 ani)? Ati trece-o la puncte tari sau la puncte slabe?

Remus Popa: M-as abtine sa o incadrez in momentul acesta la puncte tari sau la puncte slabe. As vrea sa pot s-o trec la puncte tari dupa cel putin un an de mandat.

Daniel Horodniceanu: E adevarat. Numai ca dumneavoastra faceti o analiza aici. Este o analiza SWOT. Si aceasta chestiune este prezenta – este una dintre chestiunile importante ale sectiei pe care doriti sa o conduceti. La momentul de fata, in urma analizei pe care ati facut-o, daca ati facut-o...

Remus Popa: La momentul de fata, poate nu avem rezultatele pe care ni le-am dori cu totii, dar, repet, noi trebuie sa vedem lucrurile, sa le abordam, din acest moment spre viitor. E inutil sa ne mai uitam spre trecut, sa vedem ce s-a facut sau mai degraba ce nu s-a facut. Sau poate ca e bine sa ne uitam, ca sa nu fim consecventi in acelasi tip de greseli. Pe de alta parte, prefer sa privesc lucrurile pragmatic si sa ma raportez la ceea ce avem astazi, ceea ce putem sa contruim in jurul a ceea ce avem astazi si care sunt rezultatele pe care le putem obtine intr-un termen cat mai scurt.

Daniel Horodniceanu: In regula. Multumesc. La fila 22, scrieti ca infiintarea serviciului de anchete speciale in cadrul Sectiei de urmarire penala este esentiala pentru protejarea independentei justitiei, fara a crea obstacole nejustificate in investigatiile penale. Ati spus-o si in interviu. Credeti ca vechea competenta crea obstacole nejustificate in investigatiile penale?

Remus Popa: Nu vreau sa fac referire. Nu. Intram intr-o polemica...

Daniel Horodniceanu: Dar nu e o polemica.

Remus Popa: Ba da: este o polemica pe care as vrea sa o evit.

Daniel Horodniceanu: Vorbesc din ce scrieti dumneavoastra.

Remus Popa: Este adevarat, dar nu as vrea sa facem o comparatie cu ceea ce s-a intamplat in trecut. Vreau sa ne concentram eforturile in asigurarea unei justitii eficiente din acest moment incolo. Nu are sens sa discutam despre ce s-a intamplat in trecut si nu ne ajuta cu nimic sa dam cu pietre sau sa laudam ceea ce s-a intamplat intr-o directie sau alta inainte ca noi sa ocupam aceste functii.

Daniel Horodniceanu: De acord, dar daca doriti sa creati o sectie care sa nu creeze obstacole nejustificate…

Remus Popa: Cu siguranta, aceasta sectie in organizarea actuala nu va crea niciun fel de obstacol in investigatiile penale ce se vor desfasura.

Daniel Horodniceanu: In regula. La fila 24, la punctul g), scrieti ca vreti sa va concentrati pe efectuarea de controale, avand in vedere sa monitorizati dosarele alea, mai vechi de doi ani, mai vechi de cinci ani. Avand in vedere ca acesta este un obiectiv permanent al Inspectiei Judiciare, cum credeti ca veti evita suprapunerile cu…

Remus Popa: Este un obiectiv permanent al Inspectiei Judiciare, ca urmare a ocuparii de catre mine a functiei de director in cadrul Inspectiei Judiciare si a declansarii acelei monitorizari. Pana atunci, nu s-au efectuat monitorizari cu privire la dosarele mai vechi de 5 ani; s-au efectuat numai controale cu privire la dosarele mai vechi de 5 ani. De asemenea, am dispus monitorizare cu privire la dosarele in care s-au instituit masuri asiguratorii, pentru a se verifica termenele in care acestea au fost la randul lor verificate. Am incercat la Inspectia Judiciara sa schimbam paradigma de gandire: de la controalele efective, controale-fluviu (lungi de spatamani si cu sute de pagini scrise in cadrul rapoartelor), la niste rapoarte mult mai concentrate, mult mai dinamice, controale care sa dureze maximum o zi, care sa se efectueze mai degraba din birou decat fizic, iar rapoartele de control sa nu depaseasca 10 pagini. Am incercat sa avem 20 de pagini in primul an, in al doilea an am inceput sa scadem numarul de pagini, pentru ca este inutil sa pierdem vremea si a colegilor, dar si a inspectorilor, verificand lucruri care pot fi foarte usor analizate din birou. Mai mult decat atat: am incercat sa schimbam paradigma de gandire si sa mutam problema controalelor: din controale fizice in aceste monitorizari, prin care sa observam modul in care se desfasoara – ritmic sau neritmic – activitatea de urmarire penala, care sunt dosarele vechi si ce anume se poate imbunatati, observand o imbunatatire a indicatorilor statistici de la fiecare trimestru in parte, la urmatorul. Acelasi lucru vreau sa il aplicam si aici – e posibil sa ne suprapunem competentele. Nu stiu daca Inspectia va continua monitorizarea (asta e decizia manageriala pe care o vor lua ei), insa, in ceea ce ne priveste, putem face acest lucru. Cred ca este mult mai util sa facem noi, pentru ca avem instrumente mult mai rapide de a interveni in vederea imbunatatirii indicatorilor. Si de aceea nu cred ca faptul ca Inspectia Judiciara ar continua sau nu aceste monitorizari ar avea vreo implicatie negativa.

Daniel Horodniceanu: Deci monitorizarea s-a facut de catre Directia de procurori (n.r. din Inspectia Judiciara), in ciuda opiniei Sectiei de procurori a CSM.

Remus Popa: Monitorizarea dosarelor mai vechi de 5 ani si pe masuri asiguratorii bineinteles ca s-a facut. Dar am avut o discutie inainte, in care s-a agreat acest mod de lucru.

Daniel Horodniceanu: Agreat, dar nu cu Sectia de procurori.

Remus Popa: Ba cu Sectia de procurori.

Daniel Horodniceanu: Bun. Mai am o singura intrebare: daca ne raportam la performanta si urmarind CV-ul dumneavoastra si lucrarile depuse, as vrea sa va intreb daca considerati ca managementul si leadershipul pe care le-ati exercitat la ultima structura pe care ati condus-o au condus la rezultate care sa va recomande pentru noua functie.

Remus Popa: Am raspuns anterior: schimbarea paradigmei de abordare a lucrurilor. De la efectuarea unor controale lungi, obositoare (si pentru procurorii verificati, si pentru Inspectia Judiciara) si transformarea lor in niste monitorizari care presupun doar...

Daniel Horodniceanu: Asta am inteles. Vorbim despre rezultate. Faptul ca monitorizarea a existat si s-a realizat pana la urma si ca urmeaza sa o transferati in partea cealalta, am inteles. Vorbesc de restul.

Remus Popa: Analizand indicatorii statistici ai monitorizarilor de la fiecare trimestru la celalalt, se constata o imbunatatire a acestora – motiv pentru care cred ca rezultatele sunt bune. Timpul a fost scurt: am avut un an si cateva luni mandat de director acolo – ceea ce la nivel de controale nu inseamna foarte mult, pentru ca controalele se efectueaza trimestrial sau planul de controale se face semestrial. La momentul la care am ajuns acolo, deja se efectuasera niste controale. Am reusit sa planific doar doua sesiuni de controale, majoritatea dintre acestea fiind, asa cum am aratat, monitorizari. Iar in privinta controalelor efective, s-au dispus doar acele controale care au fost aprobate prin hotararea CSM de aprobare a controlului in privinta infractiunile silvice. Iar acele controale le-am efectuat cu un grad de ocupare a schemei de 9 procurori inspectori, intr-un timp foarte scurt: cate o zi pentru fiecare sau maximum o zi pentru fiecare.

Daniel Horodniceanu: Stiu ca sunt probleme de schema si acolo. E clar. Dar intrebarea se referea la principalul indicator de calitate al Inspectiei – si anume: gradul de admisibilitate al actiunilor disciplinare.

Remus Popa: Gradul de admisibilitate nu cred ca a fost mai bun sau mai rau decat a fost anterior. In ceea ce ma priveste, sub aspectul actiunilor exercitate pe chestiuni de legalitate (cum a fost cel privind nerespectarea termenului imperativ de 5 zile, cu sanctiune minima – asa cum s-a cerut de altfel si de catre Inspectia Judiciara), scopul avut in vedere a fost atins. Nu cred ca indicatorii statistici sunt mai rai decat au fost inainte; cum, de altfel, nu cred ca sunt mult mai buni. Dar nu sanctionarea disciplinara reprezenta prioritatea, ci mai degraba activitatea de monitorizare si de efectuare a controalelor in aceasta forma, mai moderna si mai supla.

Daniel Horodniceanu: Am inteles. Multumesc! Intrebari daca aveti.

Elena Ion: Da. Am eu doua intrebari. Prima dintre ele este legata de ceva ce dumneavoastra ati scris in proiectul pe care l-ati depus. Ati identificat probleme legate de investigarea infractiunii de spalare de bani si, in acest context, vorbiti de elaborarea unui ghid la nivelul Ministerul Public, care trebuie sa ofere 'o cale precisa de urmat in astfel de cazuri' si detaliati aici ce ar trebui sa cuprinda acest ghid. De asemenea, va propuneti, dupa implementarea ghidului, controale periodice care sa determine daca aceste masuri sunt efectiv puse in practica de catre procurori si, in functie de ceea ce veti constata, veti avea actiuni adecvate. Spuneti-mi cum vedeti independenta procurorului in acest context! Apreciati ca un astfel de ghid are valoare obligatorie pentru procuror?

Remus Popa: Ordinul Procurorului General are caracter obligatoriu pentru procuror. Pe de alta parte, avand in vedere ca aceste metodologii au implicatii in privinta modului de efectuare a anchetei penale, cu siguranta procurorul poate aprecia daca anumite aspecte i se par sau nu relevante pentru a le pune in aplicare in dosarul respectiv. Toate aceste ghiduri, desi sunt destul de specifice, ofera alternative; adica analizeaza situatii ipotetice care pot aparea in practica si, in functie de fiecare situatie in parte, ofera solutii. De aceea, el reprezinta un instrument util, pentru ca procurorul are posibilitatea – atunci cand ancheteaza sau investigheaza o cauza – sa-si aleaga din ghid varianta care i se pare utila pentru respectiva speta. Daca nu gaseste niciuna si considera ca o alta abordare este cea utila, nu este – din punctul meu de vedere – absolut nicio problema. Ghidul vine sa sprijine activitatea si in niciun caz monitorizarea modului in care se implementeaza nu este facuta cu scopul de a sanctiona procurorul in vreo forma, ci mai degraba pentru a se asigura consultarea acestora de catre toti si urmare a modelelor propuse.

Elena Ion: Este cunoscut si acceptat de toti faptul ca liderul si procurorul-sef are rolul de a-i motiva pe colegii din sectia pe care o conduce in atingerea obiectivelor pe care sectia le are, intrevedeti o dificultate in activitatea dumneavoastra [data de] imprejurarea ca nu ati activat in cadrul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului General, decat de foarte putin timp? Si de asemenea: daca apreciati ca ar putea fi o problema imprejurarea ca, potrivit traseului dumneavoastra profesional, experienta dumneavoastra nu este in domeniul urmaririi penale.

Remus Popa: Este si o oportunitate in intreaga situatie. Cand m-am hotarat sa vin sa ocup aceasta functie, stiam ca in cadrul sectiei functioneaza un numar de 12 procurori. O cifra care, din punctul meu de vedere, la momentul respectiv a fost cel putin ingrijoratoare. Avand in vedere faptul ca intre timp schema s-a completat, atingand un numar de 32 de procurori, avantajul este ca cu totii suntem noi. Echipa de conducere este noua, procurorii veniti sunt noi. Cream o noua echipa. Incercam sa folosim la maximum entuziasmul celor nou-veniti, inclusiv a noastra – a conducerii – si sa o corelam cu experienta celor care functioneaza de 10 ani sau mai bine in cadrul sectiei. Am discutat asta deja cu colegii si lucrurile par in regula din punctul acesta de vedere. Deci nu cred ca este un dezavantaj faptul ca nu am functionat acolo, pentru ca lucrurile s-au asezat de asa natura, incat majoritatea sa fim noi si sa incercam sa schimbam, sa facem lucrurile sa functioneze mai bine.

Cat priveste cea de-a doua intrebare pe care mi-ati adresat-o: am desfasurat activitate in zona de judiciar, insa doar in calitate de sef al serviciului judiciar nu doar ca am efectuat acele analize privind achitarile, restituirile, trimitere la procuror timp de 6 ani si jumatate (cat am ocupat acea functie), analizand practic toate achitarile, restituirile si trimiterile de la nivelul intregii structuri a DIICOT. Mai mult decat atat: am verificat toate hotararile pronuntate de instantele de judecata in acea perioada, in toate rechizitoriile si acordurile de recunoastere a vinovatiei trimise in judecata de DIICOT – Structura Centrala si de structurile teritoriale la instantele din Bucuresti. Ceea ce a insemnat un numar semnificativ. Daca ne uitam pe rapoartele anuale de bilant ale DIICOT, constatam ca un numar de 4.500 de hotarari se verifica anual. Bineinteles, nu toate vizeaza o judecata pe fond, ca urmare a unui rechizitoriu sau a unui acord de recunoastere a vinovatiei, insa consider ca am acumulat suficienta experienta la DIICOT (nu mai vorbesc de activitatea de control pe care am desfasurat-o la Inspectia Judiciara) care sa-mi permita sa manageriez activitatea de la nivelul sectiei.

In momentul acesta, ocup prin delegare si particip in aceasta procedura pentru ocuparea unei functii de conducere care are ca atributii crearea cadrului necesar pentru o buna desfasurare a activitatii. Asta nu presupune o activitate efectiva de urmarire penala efectuata de mine, dar, cu toate astea, repet: toata experienta acumulata pana acum cred ca imi va fi utila in desfasurarea unei activitati bune in cadrul sectiei.

Catalina Sintion: In cadrul sectiei, functioneaza serviciul pentru coordonarea activitatii in domeniile prioritare ale Ministerului Public, ba chiar in interviul pe care il aveti acum in fata noastra spuneti ca rolul sectiei este acela de pilon al Miniserului Public.

Recunosc ca am urmarit interviul dumneavoastra de la Ministerul Justitiei si as vrea sa revin la o intrebare care v-a fost adresata cu acea ocazie – si anume: Care este viziunea dumneavoastra despre modalitatea in care se va desfasura coordonarea celorlalte parchete? Raspunsul dvs. cu acea ocazie a fost, sintetic, 'elaborarea de metodologii'. Intrebarea mea: considerati ca elaborarea unor metodologii – de altfel, necesare – este suficienta? Asa a parut din raspusul la Ministerul Justitiei, in ceea ce priveste coordonarea celorlalte parchete. Daca nu, care ar fi celelalte instrumente pe care intentionati sa le folositi in aceasta activitate?

Remus Popa: Metodologiile reprezinta un instrument util si nu reprezinta singura modalitate prin care comunicam, practic, cu parchetele din subordine. Asa cum am aratat si in cuprinsul proiectului de astazi, finantarea obtinuta de la Comisia Europeana in domeniul proprietatii intelectuale implica organizarea de training pentru 280 de procurori la nivel national. Aceasta presupune implicarea procurorilor de la parchetele de pe langa judecatorii si poate si de la celelalte grade de jurisdictii in cadrul acestui proiect. Asa cum se desfasoara acest proiect, in acelasi fel vom putea desfasura si alte tipuri de proiecte. Nu vreau sa fac referire la intalnirile care au loc in mod regulat – cum ar fi concursurile de spete, cele in materia spalarii banilor si a investigatiilor financiare, care au avut loc asta-vara. In aceasta toamna, a avut loc un concurs de spete in domeniul criminalistic. Toate acestea au asigurat coeziunea procurilor din cadrul Sectiei de urmarire penala cu procurorii care functioneaza in cadrul parchetelor traditionale si impartasirea punctelor de vedere vizavi de problemele de drept concrete pe care acestia le-au avut de solutionat in cadrul unor cauze, de asemenea, concrete.

Catalina Sintion: In proiect, mentionati ca, din punctul dumneavoastra de vedere, competentele procurorului-sef al Sectiei de urmarire penala pot fi structurate in doua categorii: competente de leadership si competente de management. In cazul competentelor de management, la subpunctul 4, fila 11, dvs. mentionati 'crearea unui cadru structurat pentru activitatile zilnice'. Nu am reusit sa imi dau seama la ce anume v-ati referit.

Remus Popa: Este o categorisire a atributiilor procurorului-sef in raport de specificul managementului si leadershipului. Managementul presupune o organizare, o planificare atenta a activitatii, pe cand leadershipul are in plus si acea componenta de inspirare, de ghidare a celorlati membri ai organizatiei, in vederea atingerii obiectivelor propuse. Este vorba de planificarea muncii sau a activitatii in tot ansamblul ei: de la planificarea serviciului de permanenta a grefierilor din cadrul sectiei pentru activitatile curente pana la programarea concediilor de odihna si a activitatii procurorilor in domenii externe activitatii de urmarire penala efectuata efectiv.

Catalina Sintion: Deci se refera la activitati mai mult administrative.

Remus Popa: Exact.

Bogdan Staicu: Am remarcat in proiectul dumneavoastra – citind masurile pentru imbunatatirea calitatii activitatii de urmarire penala – o formulare cumva atipica a acestor masuri. Am vazut multe dosare de urmarire penala, am lucrat in multe dosare, am gestionat la PTB foarte multe dosare pe linia asta de munca, am vazut multe proiecte, am cunoscut multi procurori de urmarire penala si la prima citire am sesizat ceva atipic, motiv pentru care l-am citit din nou.

Marturisesc faptul ca sunt de acord cu unele dintre ele, cu primele, cumva cu ultimele inca nu mi-am formulat o concluzie definitiva si o sa va rog sa mi le dezvaluiti. Si am sa ma si refer la primul, dar cu o precizare prealabila: mi-am dat seama pe parcurs si mi-ati confirmat astazi ca, intr-adevar, aceste masuri sunt facute prin ochiul procurorului de judiciar sau prin ochiul procurorului inspector. Pentru acest motiv, mie initial imi sunau cumva intr-o abordare atipica. Unele dintre ele ar fi necesitatea ca in cazul utilizarii metodelor speciale de supraveghere, pe langa declaratiile colaboratorului si investigatorilor si procesul-verbal al investigatorului, sa existe si alte probe care sa le confirme, cum ar fi: filmarea, inregistrarea intalnirilor, inscriptionarea banilor oferiti si primiti in aceste ocazii, urmate de perchezitii corporale si domiciliare pentru depistarea banilor folositi.

La o prima citire, pe mine ma duce cu ideea ca rezumati singura posibilitate probatorie in cadrul unei infractiuni de coruptie la procedura flagrantului, fara sa mentionati in niciun fel niste probe clasice intr-o urmarire penala cum ar fi audierile si asa mai departe. De asemenea, folositi cumva si concepte depasite, pentru ca inscriptionarea banilor in principiu nu prea se mai face. Se valorifica seriile bancnotelor.

Remus Popa: Ideea este aceeasi. Asa cum am aratat in cuprinsul prezentarii, acest set de masuri este identificat ca urmare a analizelor efectuate in fiecare semestru in privinta achitarilor, restituirilor si trimiterilor la procuror. Aceasta este o situatie care poate fi incidenta intr-o cauza de coruptie, insa ea este extrasa din niste hotarari judecatoresti pronuntate de Curtea de Apel Timisoara, in niste dosare de trafic de droguri. A existat o practica neunitara la nivel national in privinta efectuarii activitatilor de cumparare a drogurilor: unele instante de judecata – la nivel de curte de apel – acceptau ca standard de probatiune simpla cumparare, fara dublarea acestui probatoriu de inregistrari audio-video ale intalnirilor, pe cand alte instante (cum a fost Curtea de Apel Timisoara, pentru un moment initial) au indicat necesitatea ridicarii standardului probatoriu, aplicand, pentru identitate de ratiune, modul de operare sau modul de investigare aplicate in cazurile de coruptie.

Acesta este motivul pentru care am facut aceasta referire: pentru ca, in cazurile specifice in care se intampla o situatie de acest gen, situatia propusa si identificata pe rolul instantelor sa fie aceasta. Asa cum am aratat si in raspunsul dat in legatura cu metodologiile, situatiile nu sunt exhaustive. Sunt situatii punctuale, identificate in hotararile definitive ale instantelor pronuntate in ultimii ani. Iar conceptul desuet este preluat fix din acea hotarare.

Bogdan Staicu: Bineinteles ca se putea prelucra, nu cred ca era o obligatie de a relua extrasul, pur si simplu.

Remus Popa: Cu siguranta, da.

Bogdan Staicu: Cunosc activitatea dumneavoastra la DIICOT si la Inspectia Judiciara. Stiu ca ati fost si la PJ S1, si la PTB, si la Parchetul Curtii… Nu stiu ce ati facut efectiv la Parchetul Sectorului 1 si la Parchetul Curtii, motiv pentru care, avand in vedere ca dumneavoastra candidati pentru cea mai mare functie in materie de urmarire penala din Ministerul Public, voiam sa va intreb daca puteti sa ne spuneti cate rechizitorii ati facut in cariera dumneavoastra, daca ati facut vreo audiere in cariera dumneavoastra, daca ati participat la acte de urmarire penala specifice – gen flagrant, CFL (n.r. cercetare la fata locului), perchezitie...

Remus Popa: Cu siguranta, da. Raspunsul la aceasta intrebare cred ca l-am dat doamnei Ion anterior si cred ca nu are importanta cate rechizitorii, nu are importanta nici cate concluzii de condamnare am formulat, nici cate condamnari am obtinut, nici care e rata de achitare in dosarele in care am sustinut actiunea penala si nici gradul de admisibilitate a cailor de atac. Ceea ce conteaza in raport de aceasta functie sunt competentele de management si de leadership la care faceam referire. Repet: nu ocup o functie de executie, ci incerc sa ocup o functie de conducere. Inteleg ideea dumneavoastra, dar cred ca daca ne limitam doar la indicatori de genul acesta, nu cred ca este suficient.

Din monitorizarea dosarelor mai vechi de 5 ani aflate pe rolul parchetelor, am identificat la finalul semestrului I al anului trecut un numar de 109.000 de cauze cu autor necunoscut mai vechi de 5 ani. Dosare cu autor cunoscut mai vechi de 5 ani erau 23.000. Deci daca ne raportam la indicatori statistici ai procurorilor care trebuie sa ocupe functii de conducere, ma intreb si eu cate rechizitorii au avut predecesorii nostri: nu doar cei care au ocupat functia de conducere a Sectiei de urmarire penala, ci conducatorii parchetelor Ministerului Public in general, in ultimii ani, de au ajuns in situatia acesta, de a avea 109 mii de dosare cu autor necunoscut mai vechi de 5 ani. Nu le-am numarat pe cele mai noi de 5 ani, pentru ca numarul probabil s-ar dubla sau chiar tripla. Si atunci oare este relevant raspunsul la intrebarea pe care mi-ati adresat-o? Eu cred ca nu.

Bogdan Staicu: Eu cred ca da. Si relevanta o stabilesc eu, pentru ca eu intervievez si dumneavoastra sunteti un candidat care trebuie sa raspunda, nu sa-mi rastalmaceasca mie intrebarile.

Remus Popa: Cu siguranta, da. V-am raspuns la intrebare.

Bogdan Staicu: Si ca sa stabilim exact ce urmarea aceasta intrebare: este vorba de experientele noastre care genreaza legitimitate pentru anumite functii, legitimitate care duce cumva in conceptul de leadership pe care l-ati punctat in proiect.

Remus Popa: Si la care am facut referire ca se refera la sectie si la coducere in general, nu la mine in particular. Pentru ca nu persoana mea e importanta, ci organizatia pe care astazi o conduc prin delegare si pe care o conducem cu totii – sper – spre rezultate mai bune decat cele 109 mii de dosare cu autor necunoscut.

Bodan Staicu: Nu mi-ati raspuns nici acum la intrebare.

Remus Popa: Ba v-am raspuns la intrebare. Dumneavoastra probabil sunteti nemultumit de raspuns.

Bodan Staicu: Nu. Eu v-am intrebat niste cifre.

Remus Popa: Si eu v-am raspuns.

Claudiu Sandu: Trebuie sa ne amintim cred ca cu totii ca noi suntem colegi si intrebarile pe care le adresam sunt, din punctul meu de vedere, pure curiozitati fata de un om care, intr-adevar, doreste sa acceada la o functie foarte importanta in Ministerul Public si pe care eu personal nu-l cunosc. Si atunci eu o sa incerc sa va pun niste intrebari aplicate, tocmai pentru a incerca sa-mi dau seama daca aveti calificarea necesara pentru aceasta functie. Si as vrea sa va intreb din start: avand in vedere competenta legala pe care o are seful Sectiei de urmarire penala, veti aplica decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene in materia prescriptiei?

Remus Popa: Cu siguranta, da.

Claudiu Sandu: Detaliati un pic!

Remus Popa: Este o discutie ampla care nu se mai termina. Este acelasi tip de discutie legat de acest subiect ca cea pe care am avut-o anterior cu domnul Staicu referitor la numarul mare de dosare cu autor necunoscut. Sunt aplicabile deciziile Curtii Constitutionale cu privire la toate infractiunile care nu sunt indicate in cuprinsul considerentelor Deciziei CJUE. Deci acele infractiuni care afecteaza interesele financiare ale Uniunii Europene nu intra sub sfera de incidenta a deciziilor CCR, ci se aplica direct decizia CJUE la un produs infractional sau prejudiciu mai mare de 50.000 de euro. Dar discutia nu trebuie sa o purtam aici. Deci cu siguranta se aplica decizia CCR, din punctul meu de vedere.

Sub aspectul previzibilitatii legii, avem poate o problema, avand in vedere faptul ca practica instantelor s-a dezvoltat in cu totul alt sens. Dar este irelevant. Ceea ce este important in acest moment este ne intrebam de ce noi, ca Minister Public si ca sistem judiciar, in general, nu reusim sa finalizam dosarele in termenul general de prescriptie si trebuie sa adresam intrebari preliminare CJUE, intrebari preliminare completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si mai departe Curtii Constitutionale, pentru a ne raspunde in sensul ca termenele initiale se prelungesc si poate mai putem sa mai tragem de timp inca atat cat am tras pana acum si poate, la final, vom ajunge sa avem o condamnare, daca nu din nou prescriptie – inclusiv pe termenul special de prescriptie.

Deci ceea ce trebuie sa ne intereseze pe noi este nu sa purtam discutii in contradictoriu unii cu altii (ce decizii se aplica si de ce se aplica unele, si nu altele), ci ce anume trebuie sa facem – parchet si instante – sa finalizam dosarele inauntrul termenului general de prescriptie. Pentru ca 8 ani si 10 ani este suficient.

Claudiu Sandu: De acord cu dumneavoastra. Pare un termen rezonabil.

Remus Popa: Este

Claudiu Sandu: Ati instrumentat vreodata un dosar de evaziune fiscala?

Remus Popa: Nu, n-am instrumentat dosare de evaziune fiscala, insa am sustinut actiunea penala in foarte multe dosare de evaziune fiscala, obtinand condamnari in toate.

Claudiu Sandu: Felicitari. Am vazut in proiectul dumneavoastra ca in instrumentarea dosarelor privind infractionalitatea economica, este necesara o expertiza. Apreciati ca este necesara expertiza in dosarele de evaziune fiscala?

Remus Popa: Cu siguranta, da.

Claudiu Sandu: Si cu inspectorii antifrauda pe care ii avem in cadrul parchetelor, ce faceti cu ei?

Remus Popa: Rapoartele de constatare tehnico-stiintifica stabilesc niste date de la care se poate porni investigatia sau se poate continua investigatia. Mijloc de proba care sa faca dovada dincolo de orice dubiu rezonabil este acela administrtat de un tert fata de autoritatile judiciare. Raportul de constatare fiind intocmit de specialisti din cadrul parchetului, este evident ca poate plana asupra acestuia o intrebare cu privire la legitimitatea demersului desfasurat de acestia, atata timp cat ei isi desfasoara activitatea in cadrul organului de urmarire penala. In acest sens, pentru a avea un mijloc de proba dincolo de orice dubiu si care sa asigure garantiile de impartialitate, expertiza financiar-contabila cred eu ca este mijlocul de proba cel mai util.

Claudiu Sandu: Stiti ca expertizele costa. Are Ministerul Public bani sa le plateasca pe toate?

Remus Popa: Cu siguranta, da. Si aici poate ar trebui ca sa redeschidem discutia oportunitatii, cea antamanta de Procurorul General in proiectul lui, dar nu cred ca e cazul si momentul sa purtam aceasta discutie.

Claudiu Sandu: Eu aveam o curiozitate. Sunt convins ca aveti si dumneavoastra, la Sectia de urmarire penala, specialisti anti-frauda (cred ca unii chiar foarte buni; cu unii dintre ei am si lucrat in decursul timpului) si care, din punctul meu de vedere, nu sunt cu nimic mai prejos decat orice alt expert. Plus ca fac un calcul matematic. Banuiesc ca sunteti complet constient ca de fapt acea expertiza este un calcul matematic: se aplica fractiile de TVA si de impozit pe venit asupra unor sume de bani pe care procurorul sau organul de urmarire penala le stabileste – prin alte probe – si la acele sume de bani vine specialistul sau expertul si stabileste cat e prejudiciul.

Remus Popa: Explicati asta unui judecator care tocmai a promovat de la judecatorie si a efectuat cercetare judecatoreasca!

Claudiu Sandu: Poate vi se pare ciudat, dar chiar am fost in situatia de a explica si i-am convins.

Remus Popa: Inseamna ca aveti si dumneavoastra calitati bune de procuror de sedinta.

Claudiu Sandu: Da. Eu provin de la Brasov, unde s-au si pus intrebarile alea la CJUE.

Am vazut in proiectul dumneavoastra ca aveti o aplecare foarte importanta asupra infractiunilor privind mediul. La fel, un punct foarte sensibil pentru mine, pentru ca este vorba totusi de lumea pe care o vom lasa copiilor nostri. Ati putea sa-mi detaliati cam ce masuri credeti dvs. ca ati putea lua in calitate de conducator al Sectiei de urmarire penala pentru a imbunatati aceasta lupta impotriva infractiunilor de mediu?

Remus Popa: Am aratat mai devreme. Urmeaza sa se implementeze si aici metodologii de lucru care sa constituie un instrument util pentru activitatea de urmarire penala in acest domeniu. Incercam sa completam schema de personal in cadrul serviciului, incercam sa cream poate o retea oficiala cu privire la procurorii care investigheaza astfel de infractiuni. Exista una, dar nu este una reglementata in mod oficial, cum este cea privind anchetarea infractiunilor de minori si familie. Poate ca ar fi utila organizarea mai frecventa de seminare si de grupuri de lucru in acest domeniu si de intarirea colaborarii cu INM si in acest domeniu, care pana acum nu a fost tratat poate la nivelul importantei cuvenite.

Claudiu Sandu: Am inteles ca ar fi o idee sa se organizeze niste concursuri de spete, cum se organizeaza in alte domenii.

Remus Popa: Cu siguranta – nicio problema.

Claudiu Sandu: O sa va dau o speta ipotetica si as fi curios sa vad cum procedati. In cazul unui procuror care se afla in coordonarea dumneavoastra in cadrul sectiei si care ia o masura asiguratorie intr-un dosar, sa zicem, de evaziune fiscala, aceasta masura este desfiintata de instanta. Cum procedati? Sesizati Inspectia Judiciara cu acel procuror?

Remus Popa: Avand in vedere faptul ca Inspectia Judiciara a exercitat o actiune disciplinara cu privire la o situatie similara (care nu a fost avizata, intr-adevar, de mine, dar am functionat in cadrul Inspectiei Judiciare si nu am formulat declaratie de abtinere in acea cauza), prefer sa ma abtin sa raspund la aceasta intrebare.

Claudiu Sandu: Am inteles. Cred ca unii dintre colegii dumneavoastra de la Sectia de urmarire ar fi fost curiosi.

Alex Florenta: Plecand de la dezideratul ca Sectia de urmarire penala sa reprezinte un pilon de coordonare a activitatii parchetelor din subordine (cu care sunt, de altfel, cu totul de acord) si plecand si de la experienta indelungata pe care o aveti intr-o structura specializata care functioneaza dupa niste criterii deja indelungate, considerati ca la nivelul parchetelor mari (cum e Parchetul General, prin intermediul Sectiei de urmarire penala), ca si al structurilor specializate, ar trebui sa se implementeze o varianta de targetare a activitatii procurorilor? Adica sa li se stabileasca niste targeturi obligatorii in activitatea lor?

Remus Popa: Nu stiu daca stabilirea unor targeturi obligatorii este solutia, dar poate ar trebui purtate discutii informale cu acestia cu privire la respectarea principiilor generale care ghideaza in acest moment activitatea Ministerului Public.

Este importanta constientizarea si nu cred ca e foarte greu de facut, pentru ca ocuparea unei functii de conducere nu inseamna prea mult daca procurorii din subordine nu isi recunosc ei insisi calitatea de lideri pe care o are fiecare dintre ei in raport cel putin de dosarele pe care le instrumenteaza. Fiecare dintre ei este un manager si un lider, in acelasi timp, in raport de personalul cu care isi desfasoara activitatea, cu politistii cu care lucreaza si in raport de modul in care gestioneaza si administreaza urmarirea penala in fiecare cauza in parte.

Nu cred ca impunerea de targeturi, de obiective este solutia, ci cred ca trebuie ca fiecare procuror trebuie sa-si redescopere (cei care nu si-au redescoperit-o inca) aceasta responsabilitate pe care o are fiecare – responsabilitate care sa-i determine sa actioneze nu doar cu buna-credinta (pentru ca asta cu totii o fac), ci cu mai multa energie in vederea atingerii scopurilor comune. Scopul comun este imbunatatirea calitatii actului de justitie, in esenta – in toate componentele sale.

Alex Florenta: Fara a ignora importanta faptului de a avea si o anumita experienta in domeniul urmaririi penale pentru o astfel de functie, stiu in acelasi timp ca exista, la nivelul oricarei unitati de parchet, o problema cu care ne confruntam de-a lungul timpului si careia nu-i gasim nicio rezolvare reala si palpabila pana in prezent: aceea a unei constientizari reale dinspre procurorii de urmarire penala a problematicilor care se ridica de multe ori pe sectorul judiciar in fata instantelor de judecata. Se incearca reglarea acestor probleme in diferite sedinte de analiza saptamanala a hotararilor, dar tocmai de aceea cred, pe de alta parte, ca o experienta bogata si indelungata in sectorul judiciar poate avea aptitudinea de a ajuta foarte mult in sectorul de urmarire penala atunci cand se aduc la cunostinta acestor colegi diferitele probleme care se ridica in acest sector.

Si plecand de la experienta pe care o aveti (indiscutabil) in acest domeniu, intrebarea mea ar fi: cum vedeti dumneavoastra implementata o practica real unitara la nivelul Sectiei de urmarire penala, care poate s-a lovit de multe ori – din lipsa unei intelegeri complete – de reticenta unor colegi care isi apara punctul de vedere si interpretarea pe care o dau unor situatii?

Remus Popa: O comunicare mai buna intotdeauna solutioneaza si deblocheaza astfel de situatii. O argumentare solida poate convine. Nu spun ca in toate cazurile este varianta optima, dar in general, atunci cand e vorba de buna-credinta, o buna argumentare, sustinuta de exemple practice, poate sa solutioneze si sa deblocheze un mod de gandire. E adevarat ca avem foarte multa practica neunitara si atunci se poate contrabalansa practica propusa in sens opus, insa scopul principal este ca toti sa ne unim eforturile in vederea realizarii aceluiasi obiectiv. Si atunci cand exista practica judiciara neunitara, sa incercam sa ne raliem solutiei majoritare si sa incercam sa intelegem de ce anume o anumita practica este cea potrivita si care sunt disfunctionalitatile in cea adoptata pana la acel moment de noi. Nu spun ca e usor, dar prin organizarea de sedinte, prin purtarea de discutii si (de ce nu?) prin folosirea instrumentelor aratate privind unificarea practicii judiciare, cred ca putem sa atingem si acest rezultat”.